CONTAMINAREA CU

ARSEN

Indrumator: Prof. univ. dr. ing. Sonia Gutt

 Masterand: Iacob Strugaru Paula

 Master: MCEPA
 Grupa: I A
Istoric
 Arsenicul se prezintă ca o pulbere fină de culoare albă cu
miros specific de usturoi.
 Poate fi trivalent sau pentavalent, cel mai frecvent
compus fiind trioxidul de arsen (As2O3).
Trioxidul de arsen sau arsenul alb este un produs
secundar rezultat din purificarea cuprului şi plumbului, şi
de asemenea este un produs secundar rezultat din
recondiţionarea aurului şi argintului.
 Arsenul alb este folosit pentru
obţinerea insecticidelor arsenicale pe bază de calciu sau
plumb, conservanţi pentru industria lemnului şi este
materia primă pentru majoritatea compuşilor arsenicali.
Sursele de arsen

Sursele de contaminare cu arsen sunt foarte

numeroase, acestea putând fi clasificate, în functie de
originea contaminatilor anorganici de arsen, în urmatoarele
categorii:
1) surse naturale, minereurile care conţin As şi apa
subterană (mai ales lânga zone cu activitate geotermală)
2) mineritul şi procesarea deşeurilor miniere şi,
numeroasele surse industriale - industia extractivă,
prelucratoare a minereurilor neferoase, industria chimică,
industria electronică, în industria sticlei şi ceramicii
precum şi arderea combustibililor fosili, insecticide.
 Ierbicidele sau substanţele folosite la desfrunzarea copacilor-trioxidul de arsen,arsenitul de
sodiu sau arseniţii de sodiu, potasiu, calciu, plumb, metaarsenatul monosodic au ca rezultat
contaminarea ierbii.

Ierbicidele – ca verdele de Paris, de asemenea duc la contaminarea ierbii cu arsen.

Continut de As se găseşte în alimente cum ar fi strugurii (trataţi cu pesticide cu As), tutun si

cele de origine marină(peştele,moluştele, crustaceele), cafeaua-conţine arsenic anorganic în doze
mici, dar consumul pe termen lung duce la leziuni ale pielii, boli cardiovasculare.

Orezul, batoanele cu cereale, berea produsă în Germania poate conţine arsenic mai mult
decât apa. În 2013 specialiştii germani au explicat că acest lucru este pus pe seama unui compus
(pământul de diatomee) folosit în procesul de filtrare.

Laptele pentru bebeluşi. Este foarte probabil ca procesul de contaminare să fie făcut din
cauza adăugării de sirop de orez brun, un edulcorant natural.
Arsenul şi compuşii săi
Scoarţa terestră conţine cca 0,0005 % As în greutate.
În stare nativă nu se întâlneşte decât extrem de rar.
Apare în natura mai ales sub formă de sulfuri şi sulfo-
arseniuri, uneori (mult mai rar ) ca arsenaţi si arseniţi.
Apare frecvent în minereuri polimetalice, însoţind aurul,
cuprul, argintul.
As metalic nu este toxic, dar toate combinaţiile sale
solubile sau care se pot solubiliza în sucul gastric sunt
toxice. Deosebit de periculos este hidrogenul arseniat,
care este gazos .
Transformarea şi
degradarea arsenului
As din apa poate suferi o serie de transformări complexe, incluzând
reacţiile de oxido-reducere, legare prin schimb şi biotransformare.

Factorii care influenţeaza procesele de transformare de la nivelul apei

sunt potenţialul de oxido-reducere (Eh), pH, concentraţia de fier,
temperatură, salinitatea, precum şi distribuţia şi compoziţia biotei.

Forma predominantă din apele de suprafaţă este arsenatul, dar

organismele acvatice pot reduce arsenatul la arsenit.

În apa subterană predomină arsenatul dar arsenitul poate fi un

component important, depinzând de caracteristicile geologice şi ale apei.
Bioconcentrarea arsenului

Bioamplificarea în lanţul alimentar nu pare a fi

semnificativă deşi anumite specii de peşti conţin nivele
mari de As; la nevertebrate şi peştii de apă dulce,
pentru câtiva compuşi ai As, au fost între 0-17 cu o
singură excepţie de 350, în scoicile marine.
Plantele terestre pot acumula As prin intermediul
rădăcinii de la nivelul solului sau prin absorbţia As din
aer care se depozitează pe frunze.
 Nivelele de arsen monitorizate si
estimate din mediu
Plantele marine, în particular algele (5,2-94 ppm în 11 varietati), pot avea
concentraţii extrem de mari de arsen.
As a fost găsit în multe tipuri de alimente, cel mai mult este conţinut de alimentele
marine, carne, cereale, seminţe (în USA, 0,02 ppm în seminţe şi cereale şi 0,14 ppm în
carne, peste, pasari). Alimentele marine conţin cele mai mari concentaţii de As, în
medie 4 - 5 ppm dar ajungând şi peste 170 ppm. Un lucru important trebuie
menţionat, şi anume că forma în care se gaseşte As în aceste alimente este organică,
care este în principiu netoxică. Există şi As anorganic, de exemplu între 0,1 si 41%
din arsenul total din alimentele marine.
Arsenul a fost gasit în tutun în concentratii, în medie, de 1,5 ppm sau peste 1,5
micrograme/tigara .
Expunerea populaţiei
generale la arsen

Expunerea populaţiei generale la arsen poate apărea prin mai

multe căi: aliment, apă potabilă, vin şi alte băuturi, aer exterior,
sol, praf de casă, fum de ţigară şi medicamente, mai ales soluţia
Flower, utilizată în trecut pentru tratarea diferitelor afectiuni.
Pentru populatia expusa neocupational principala cale este cea
digestivă. În SUA, de exemplu, se estimeaza ca aportul de arsen
prin apa potabila reprezinta aproximatv 60% din aportul total, în
timp ce alimentele aduc aproximativ 35-40% .
Consumul de alimente marine poate contribui cu o proporţie
mare de arsen dar speciile de arsen din alimente sunt mai ales
specii organice (arsobetaina si arsocolina).
Toxicologia arsenului

Absorbtia arsenului

Când este ingerat în formă dizolvată, arsenul anorganic

este rapid absorbit în tractul gastro-intestinal. Studiile au
arătat că dintr-o singură doză de arsenit As (III), din tractul
gastrointestinal a fost absorbită o proporţie de aproximativ
80-90%, la oameni şi animalele de experienţă. Arsenul apare
a fi putin absorbit prin pielea umana intacta însa se poate
lega de la exterior de piele şi păr.
Arsenul absorbit este transportat în sânge până la
nivelul organelor.
La subiecţii umani expuşi la concentraţii normale de
arsen din mediu, părul şi unghiile au cele mai concentraţii de
arsen (0,02-1 mg/kg substanţă uscată);alte valori ridicate au
fost găsite la nivelul plâmânilor şi pielii.
Modul de acţiune al arsenului

Variabilitatea umană

Variabilitatea răspunsului la arsen ar putea avea

originea într-unul sau mai mulţi factori extrinseci, mulţi
dintre ei afectând abilitatea organismului de a metila şi
elimina arsenul.
Alţi factori, cum ar fi nutriţia, etapa de viaţă, condiţiile
preexistente de sănătate sau obiceiurile de recreere, ar putea
juca un rol în răspunsul la arsen dar nu au fost
suficient studiati, metionina, cisteina, vitamina B12 şi acid
folic, ca şi factori esenţiali cum ar fi seleniul şi zincul.
 Efectele arsenului

Efecte cancerigene

Boala Bowen a pielii este o varietate a cancerului de

piele constând din celule canceroase multiple superficiale
aparând pe ariile neexpuse la soare ale corpului; aceasta a fost
descrisă în special la indivizii cu o istorie de expunere lungă la
arsen prin ingestie.
Ingestia de apă potabilă contaminată cu arsen a fost
asociată cu cancere interne, inclusiv cancerul de plamân,
vezica urinară, renal şi hepatic.
Efecte necancerigene

 Manifestările cutanate;
 Efectele gastro-intestinale;
 Efectele cardiovasculare "boala picioarelor negre";
 Efectele neurologice;
 Efectele asupra funcţiei reproductive şi dezvoltării’
 Efecte teratogene.

În România există câteva zone afectate printr-o contaminare

naturală cu arsen, altele fiind contaminate din surse
antropogenice (industria neferoasă). În judeţele Arad şi Bihor,
apa potabilă conţine arsen ca urmare a caracteristicilor
geochimice ale solului.
 Arsenul şi derivaţii lui, în special trioxidul de arsen
"soricioaica" (As2O3), sunt toxice foarte puternice.

 Doza letală pentru om este de 0,1 - 0,25 g (pe cale

bucală). Semnele iniţiale sunt: colici abdominale,
balonare, diaree, urmate de paralizie şi sfârşit letal.
Pentru deratizare , compuşii de arsen se folosesc sub
formă de momeli sau grăunţe îmbibate cu soluţie în
concentraţie de 5%.
 Aplicaţii industriale

 Materie primă pentru fabricarea pesticidelor pe bază de arsen

(arsenit de sodiu, arsenat de sodiu, cacodilat de sodiu).
 Materie primă pentru fabricarea unor medicamente de uz
uman și veterinar (Neosalvarsan).
 Agent de decolorare pentru sticlă și emailuri.
 Agent de conservare a lemnului.
 Materie primă pentru producerea arsenului elemental, a
aliajelor de arsen și semiconductorilor din arsenit.
 Aplicaţii medicale
 Arsenicul (trioxidul de arsen), sub denumirea comercială de Trisenox,
este un citostatic folosit în tratamentul unor forme refractare
de leucemie, cum este leucemia acută mieloidă- subtipul promielocitic
M3, care nu răspund la chimioterapia de primă intenție.

 Este un chimioterapic cu acțiune incomplet elucidată: se presupune că

trisulfitul de arsen induce intensificarea celulelor tumorale, iar cercetări
recente au identificat enzima tioredoxin reductază drept țintă a
trioxidului de arsen. Din cauza toxicității sale, folosirea
medicamentului prezintă mari riscuri.
Bibliografie selectiva
 1. Banu, C. şi colab., 1982 - Produsele alimentare şi inocuitatea lor, Edit.
Tehnică, Bucureşti;
 2. Beceanu, D., 2002 – Tehnologia produselor horticole, Vol. I, Edit. PIM,
Iaşi;
 3. Bouguerra, Mohamed Larbi, 1997 - La pollution invisible, Presses
Universitaires de France, Paris;
 4. Catană, Luminiţa, 2002 - Posibilităţi de reducere a conţinutului de metale
grele din produsele horticole industrializate, Hortinform 7/119;
 5. Derache, R. şi colab., 1986 - Toxicologie et sécurité des aliments, Edit.
Technique et Documentation - Lavoisier, Paris;
 6. Farago, E. Margaret, 1994 - Plants and the Chemical Elements; VCH
Weinheim, Germania;
 7. Gherghi, A. şi colab., 2001 - Biochimia şi fiziologia legumelor şi fructelor,
Edit. Academiei Române, Bucureşti;
 8. Lee, M. Susan, 1990 - Metals in foods. A literature survey, No. 12, The
British Food Manufacturing Industries Research Association, Surrey, UK;
 9. Measnicov, M., 1998 - Poluarea cu plumb, Hortinform 8/27;
 10. Measnicov, M., 1998 - Poluarea cu alte metale grele, Hortinform 10/74;
 11. Roşca, C. şi colab., 2003 - Cercetări privind influenţa poluării cu metale
grele asupra fotosintezei şi metabolismului la măr, Hortinform 5/129;
Va mulţumesc
pentru atenţie!