Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nici un zcmnt de minereuri metalice nu a fost sau nu este exploatat exclusiv pentru
arsen; de regul arsenul se obine ca subprodus, crescnd valoarea economic a diferitelor
tipuri de mineralizai n care se gsete. De altfel, toxicitatea sa mare a condus n nenumrate
situaii la necesitatea folosirii de nlocuitori, fapt ce a condus mai departe la scderea cererii
sale pe piaa mondial.
As din apa poate suferi o serie de transformari complexe, incluznd reactiile de oxido-
reducere, legare prin schimb si biotransformare.
Forma predominanta din apele de suprafata este arsenatul, dar organismele acvatice
pot reduce arsenatul la arsenit si o varietate de arsenicale metilate.
Urme de arsenic pot fi prezente si n aer. Nivelele medii din aerul din zonele nepoluate
au fost ntre 1-3 ng/m3 iar n zonele urbane de 20-30 ng/m3. Cele mai mari concentratii au fost
gasite lnga topitoriile de neferoase, respectiv de 2 500 ng/m3 .
As este raspandit n apa de suprafata unde s-au gasit concentratii de sub 10 ppb dar au
fost ntlnite si valori de 1000 ppb. Concentratia mediana este de 3 ppb. Apa de profunzime
contine de 1-2 ppb, cu exceptia zonelor unde exista zacaminte naturale de sulfuri de As, unde
s-au gasit valori de peste 3400 ppb chiar 48000 ppb.
Arsenul este prezent n toate solurile. Continutul de arsen din solurile virgine variaza
ntre 0,1 la 40 ppm. Media este de 5-6 ppm, dar variaza considerabil de-a lungul regiunilor
geografice.
Cantitatea de arsen disponibil este mica n solurile virgine si n jur de o zecime din
totalul arsenului din cele mai cultivate soluri. Acolo unde exista zacaminte bogate de As,
concentatia As ajunge sa fie cu doua ordine de marime mai mare. Solurile tratate cu pesticide
cu As contin concentratii de 22 ppm fata de 2 ppm, n mod normal
Sedimentele contin concentratii mai mari dect apa (0,1-4000 ppm, mai mari n zonele
contaminate).
Plantele marine, n particular algele (5,2-94 ppm n 11 varietati), pot avea concentratii
extrem de mari de arsen.
As a fost gasit n multe tipuri de alimente, cel mai mult este continut de alimentele
marine, carne, cereale, seminte (n USA, 0,02 ppm n seminte si cereale si 0,14 ppm n carne,
peste, pasari). Alimentele marine contin cele mai mari concentatii de As, n medie 4 - 5 ppm
dar ajungnd si peste 170 ppm. Un lucru important trebuie mentionat, si anume ca forma n
care se gaseste As n aceste alimente este organica, care este n principiu netoxica. Exista si As
anorganic, de exemplu ntre 0,1 si 41% din arsenul total din alimentele marine .
Arsenul a fost gasit n tutun n concentratii, n medie, de 1,5 ppm sau peste 1,5
micrograme/tigara .
Expunerea populatiei generale la arsen poate aparea prin mai multe cai: aliment, apa
potabila, vin si alte bauturi, aer exterior, sol, praf de casa, fum de tigara si medicamente, mai
ales solutia Flower, utilizata n trecut pentru tratarea diferitelor afectiuni.
Pentru populatia expusa neocupational principala cale este cea digestiva. n SUA, de
exemplu, se estimeaza ca aportul de arsen prin apa potabila reprezinta aproximatv 60% din
aportul total, n timp ce alimentele aduc aproximativ 35-40% .
Consumul de alimente marine poate contribui cu o proportie mare de arsen dar speciile
de arsen din alimente sunt mai ales specii organice (arsobetaina si arsocolina).
n general, determinarea arsenului total din apa este considerata suficienta pentru
scopuri de monitorizare, aceasta fiind practica curenta a producatorilor de apa potabila si a
autoritatilor care supravegheaza.
Totusi, multe aspecte ale expunerii populatiei generale la arsen necesita clarificari.
Activitatea biologica din apa de fntna poate transforma fomele toxice de arsen anorganic n
specii metilate, netoxice.
Testele biochimice au relevat leziuni ale organelor vitale (rinichi si ficat) in randul
pasarilor adulte. Puii sunt afectati intr-o masura mai mica. Avand in vedere concentratiile
similare de PAH in randul celor doua grupe de varsta, efectele grave in randul adultilor se
justifica prin expunerea indelungata in primele luni dupa deversare.
Un mare pericol ce vine din partea agriculturii pentru poluarea apelor naturale sunt
pesticidele. In cadrul lor, insecticidele, acaricidele, ierbicidele, fungicidele, algicidele sunt in
majoritate compusi organici cu fosfor, sulf, clor, iod, brom etc. aplicate, ele distrug sau
imputineaza micozele bacteriozele, virozele si daunatorii, dar au un effect extreme de nociv
asupra vietii in general. Aceste substante antrenate de apa de siroire a precipitatiilor ajung in
rauri, fluvii, mari. Ele au effect toxic asupra fondului piscicol, asupra vanatului sau asupra
animalelor domestice care se adapa cu apa si in final asupra omului, prin concentrarea
substantelor in cadrul lantului trofic.
Sursele de poluare a apelor sunt multiple. Numeroase cursuri de apa si lacuri din
multe tari au un grad avansat de poluare, iar in unele tari nu exista decat o microflora
caracteristice, pestii lipsind. In Franta 5000 km de cursuri de ape sunt in permanenta poluate
cu deseuri industriale, din ele fiind in situatie poluanta foarte dificila Sena si Meusa. In Sena
sunt evacuate zilnic din Paris 1000000 metri cubi ape uzate; Tamisa primeste zilnic 1,200
miliarde metri cubi ape uzate. In Suedia, in 10 mii de lacuri nu mai exista nici un peste
din cauza poluarii. Se cauta masuri stiintifice de combatere a poluarii. Raurile din Romania,
Rusia, Suedia sunt destul de poluate.
Multi cercetarori au constatat ca barajele, deci opririle unor cursuri de apa vor
influenta profound si negativ asupra populatiei piscicole a unui rau sau parau; dimpotriva,
lucrarile de ameliorare cum ar fi saparea de canale pentru aprovizionarea baltilor cu apa
curgatoare, favorizeaza reeproducerea, cresterea si chiar existenta pestilor intr-un bazin.
Se poate vorbi de un circuit al substantelor radioactive din mediu: din aer rezultand
contaminarea apelor, a solului, a produselor agroalimentare.
Ingestia apei contaminate conduce la iradiere interna, afectarea organismului prin radiatii
alfa si beta.
Primele leziuni apar la tractusul intestinal urmate de efectul la nivelul organelor in
care substantele radioactive sunt matabolizate inainte de a se elimina.
Prin apa se pot transmite si salmonelozele minore infectii produse de diverse tipuri
de Salmonella.
Contaminarea apelor de face prin dejecte sau urina (persoane bolnave sau purtatoare)
sau prin deversari de ape uzate manajere contaminate.
Dizenteria
Afectiunea hidrica cea mai raspandita. In Romania este implicat tipul Flexner. S-au
descris epidemii mixte produse de Shigella si Salmonella tiphy. Incidenta mare se explica prin
contaminarea mediului ambiant inclusiv a bazinelor de apa de catre purtatori sau bolnavi.
Receptivitatea populatiei este mare prin lipsa de vaccin. Formele clinice sunt usoare.
Holera.
Propagarea bolii este legata in special de apa de baut, apa contaminata utilizata la
irigari, ape reziduale. Intervin frecvent: lipsa instalatiilor sanitare, insuficienta de apa potabila.
Vibrionul El Torr da forme cu o gravitate mai mica dar pot ramane purtatori.
Leptospiroza
Alte specii animale cu rol de rezervor, elimina leptospirele in timpul bolii prin urina
si dejecte, trecand in apele de suprafata. Cadavrele aimalelor bolnave sunt surse de infectie.
Tularemia
Bruceloza
Tuberculoza
Omul elimina prin dejecte peste 100 de virusuri. Apele de profunzime sunt protejate
de poluarea virale, cele frectice sunt contaminabile, cele mai puternic poluate sunt apele de
suprafata.
Timpul de supravietuire a virusurilor in apa: 150-200 zile, multe din ele sunt
rezistente la dozele de clor utilizate, deci o apa potabila din punct de vedere bacteriologic
poate transmite o infectie virala.