PROIECT

Profesor coordonator: Cecilia

Georgescu
Studeni: Cmpian Nicoleta
Ioja Lucia
Stupariu George
Szabo Anamaria

POLUAREA CHIMICA
A APEI
SURSE DE POLUARE A
APEI

Poluarea apelor reprezinta

alterarea calitatilor fizice, chimice si
biologice ale apelor, produsa direct
sau indirect, in mod natural sau
antropic.
Apele poluate devin improprii
utilizarii si vietii biocenozelor
aferente. Pestii sunt cei mai
sensibili.

Poluarea chimica a apei

se poate realiza cu:
Metale grele
Acizi si baze
Amoniac
Cianuri
Hidrogen sulfurat si sulfuri
Fenoli
Titei si produse petroliere
Acizi naftenici
Produse fito-farmaceutice
Insecticide organoclorurate
Detergenti

Sarurile metalelor grele (Mn, Co, Ni,

Cr, As, Pb, Fe, Au, Ag, Cu, Hg)
reprezinta un real pericol pentru
apele de suprafata; datorita toxicitatii
lor pot produce tulburari ale
echilibrului biologic cu consecinte
negative asupra procesului de
autoepurare, asupra economiei
piscicole si diverselor folosinte ale
apei.
Sarurile unor metale grele (Fe, Cr, Al)
in solutii apoase hidrolizeaza intr-o
oarecare masura, astfel incat in
concentratii ridicate pot actiona nociv
asupra pestilor prin scaderea pH-ului.
Moartea pestilor are loc prin asfixiere,
in urma distrugerii epiteliului
branhial.
Un aspect foarte important de
mentionat este faptul ca plantele
acvatice au proprietatea de a

Acizi si baze
Acizii minerali si bazele actioneaza
negativ asupra organismelor acvatice
prin modificari ale pH-ului. Acidul
clorhidric, sulfuric, azotic si fosforic
produc o scadere a pH-ului la valori
incompatibile cu viata, iar acizii
cianhidric, boric, carbonic sau
hodrogenul sulfurat mai actioneaza
toxic si prin ionii respectivi sau prin
moleculele nedisociate.
Aciditatea este cea care provoaca
pestilor iritare, slabire continua,
balansari ale corpului, crampe de
sufocare, moartea.
Scaderea de oxigen dizolvat din apa
accelereaza procesul de intoxicare a
pestilor.
La scaderea pH-ului sub 6,4 unii pesti reactioneaza
negativ, iar la
pH=6, sunt indiferenti. Limita letala a pH-ului pentru crap, de exemplu,
este de 5, iar pentru puii de pastrav de 5,7. Cele mai sensibile fata de
modificarile pH-ului sunt scoicile si melcii.

Amoniac
17 februarie 2009: Poluarea a fost
cauzat de descrcarea in apa Dunrii, timp
de aproximativ opt ore, a aproximativ 6-7
tone de amoniac. Nu s-a semnalat
mortalitate piscicol, dar, la suprafaa apei,
se puteau observa peti ameii, iar apa
avea o culoare roiatic.
Ajunge in rauri prin apele reziduale cu continut in amoniac si in
saruri de amoniu, evacuate de industria siderurgica, chimica
anorganica si industria alimentara. La cresterea valorii pH-ului
creste si cantitatea de amoniac liber; la scaderea pH-ului creste
cantitatea de ioni de amoniu.
Toxicitatea mai depinde si de cantitatea de bioxid de carbon liber
in apa, datorita influentei pe care o are acesta asupra pH-ului;
cresterea bioxidului de carbon duce la o scadere a toxicitatii
amoniacului.
Unele ingrasaminte care contin saruri de amoniu pot deveni
toxice in iazurile cu pesti cand se afla in cantitate mare, datorita
amoniacului pus in libertate.

Cianurile
Au o actiune extrem de vatamatoare
asupra organismelor acvatice.
Deversate in ape, cianurile solubile
sunt hidrolizate, formandu-se acid
cianhidric, care patrunde in corpul
pestilor prin branhii si mucoasa
bucala.
Pestii scosi din mediul toxic si
introdusi in apa curata isi revin
datorita oxidarii cianurilor in
tiocianati.
Toxicitatea cianurilor este influentata
si de cantitatea de oxigen din apa.
Temperatura ridicata mareste
toxicitatea cianurilor.

Hidrogenul sulfurat si
sulfurile
Au o actiune depresiva asupra
respiratiei pestilor, actionand prin
moleculele nedisociate, care patrund
mai repede in celula decat ionii. Acesti
compusi apar in apele poluate ca
urmare a descompunerii materiei
organice.

Fenolii
Ei exercita o actiune vatamatoare
asupra bazinelor acvatice prin:
=> consumarea oxigenului dizolvat
din apa;
=> imprimarea unui gust si a unui
miros caracteristic apei, mai ales
cand aceasta este tratata cu clor si
cand, prin urmare, se formeaza
clorfenoli;
=> imprimarea unui gust si miros
specific carnii de peste chiar la
concentratii foarte mici;
=> alungarea sau uciderea faunei
acvatice.
Se cunoaste insa foarte putin felul in
care actioneaza fenolii asupra
organismului pestilor.

Titeiul si produsele
petroliere
Rezulta din procesele de rafinare si sunt
cei mai importanti agenti de poluare a
apelor de suprafata si freatice,
imprimand apei si carnii pestilor un gust
si miros neplacut.
Titeiul are o compozitie fizico-chimica
extrem de complexa. Pe cale directa, el
actioneaza fie mecanic, datorita filmului
gras care acopera organismele,
impiedicand respiratia si alte procese
fiziologice, fie prin toxicitatea lui. Titeiul
devine toxic in contact cu aerul si sub
actiunea luminii solare, datorita unor
produsi de oxidare, cum sunt acizii
naftenici.
Toxicitatea variaza insa in functie de
specie, grad de emulsionare a titeiului,
temperatura si cantitatea de oxigen
dizolvat.

Acizii naftenici
Sunt rezultati in urma procesului
de prelucrare a titeiului pentru
extragerea diferitelor fractiuni cu
hidroxid de sodiu si prin
acidularea lesiilor obtinute.
Simptomele pestilor afectati de
acizii naftenici sunt aproape
identice cu cele produse de titei.
Atat in cazul petrolului, cat si in
cazul acizilor naftenici, odata
introdusi in apa curata, pestii, fie
nu isi mai revin deloc, fie daca isi
revin, supravietuiesc doar cateva
ore.

Produse fitofarmaceutice
Se mai numesc si pesticide.
Sunt reprezentate de toate
substantele folosite pentru
combaterea daunatorilor
animali, vegetali ai culturilor
agricole, ai padurilor sau ai
produselor vegetale depozitate.
Cele mai periculoase din punct
de vedere al contaminarii
apelor sunt produsele fitofarmaceutice numite insecticide
si erbicide.
Dintr-o aplicare gresita, din
neglijenta sau datorita apelor
de ploaie care spala terenurile
tratate, aceste substante pot
ajunge in bazinele acvatice,
producand o distrugere partiala
sau totala a organismelor si
imprimand apei un gust si un

Insecticidele organoclorurate
Sunt in general insolubile sau
putin solubile in apa, insa sunt
solubile in grasimi. Pentru
dozarea insecticidelor in apa se
folosesc metode fotometrice si
spectrofotometrice; recent s-a
dezvoltat metoda cromatografica.
In Romania se fabrica diferite
insecticide. Dintre acestea, cel
mai mult utilizate sunt cele din
grupa hidrocarburilor clorurate,
cele din grupa dinitrofenolilor si
cele din grupa organo-fosforica.

Detergentii

Sunt produsi care contin in molecula lor o grupare hidrofila si una

hidrofoba. Ei au proprietatea de emulsionare, de dispersare si de
curatire, de unde si utilizarea lor in gospodarie si industrie. Dupa
caracterul grupei lor hidrofile, detergentii se impart in 3 categorii:
=> Anionici (compusi care au anionul activ): alchil-sulfati, alchilsulfonati si alchilarilsulfonati; sunt cei mai utilizati, mai ales in
gospodarie.
=> Neionici (compusi care nu ionizeaza): esteri, compusi amino
si substante pe baza de polioxietilena; utilizati mai ales in
industrie.
=> Cationici (compusi care au cationul activ): derivati ai piridinei
si compusi cuaternari de amoniu; se utilizeaza mai ales in spitale,
ca substante dezinfectante (au proprietati bactericide).
Actiunea detergentilor asupra apelor de suprafata se manifesta
prin aspectul neplacut pe care il capata acestea, din cauza
spumei, modificarea caracterelor organoleptice, distrugerea
faunei si florei acvatice, cresterea troficitatii apei datorita

Bibliografie
Malacea, I, 1969, Biologia Apelor Impurificate,
Editura Academiei Republicii Socialiste Romania.
Antonescu, C, S, 1963, Biologia apelor, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
Malacea, I, Gruia, E, 1964, Actiunea toxica a
cuprului, zincului, nichelului si plumbului asupra
unor specii de pesti, Studii de protectia si
epurarea apelor, Bucuresti.