Ciulinii Bărăganului (roman)

Informații generale
Autor Panait Istrati

Gen roman
Ediția originală
Limba română
Data primei apariții 1928

Ciulinii Bărăganului este un roman scris de Panait Istrati în 1928. Cartea începe cu o dedicație
programatică, fiind dedicată celor 11000 de țărani români care au fost omorâți în
timpul Răscoalei din 1907.
Romanul a fost ecranizat în 1957 în regia lui Louis Daquin și Gheorghe Vitanidis.

Capitolul I

Autorul relizează o descriere a Bărăganului suprins în diferite anotimpuri : toamna, iarna şi

vara când Bărăganul apare ars de razele soarelui şi de secetă.
Câmpia Bărăganului nesfârșită apare într-o permanentă încleştare, lupta cu omul care
munceşte din greu fără a fi răsplătit pentru efortul sau.
Toamna Bărăganul personificat preia comanda devenind stăpânul pământurilor nesfârșite.
Omul strivit de sărăcie şi de suferințele vieţii simte nevoia de libertate şi de visare. Autorul
însuşi afirmă prin prisma copilului Matache că ,,dacă vrei să te afli singur cu Dumnezeul tău
atunci du-te pe Bărăgan''.

Capitolul II

Familie de oameni săraci, Marin împreună cu soţia Anica şi copilul de doi ani, Matache,
pleacă din Oltenia pentru a duce o viaţă mai bună în alte locuri.
Se vor opri în Lăteni, un sat de lângă Borcea unde balta le oferă peşte din belşug.
Dorind să-şi îmbunătăţească viaţa, Anica economisește 100 de lei şi va cumpăra
o mârțoagă şi o căruţă pentru a-şi trimite soţul şi copilul în Bărăgan să vândă peşte.
Plecarea spre alte orizonturi înseamnă pentru Matache împlinirea visului de a călători.

Capitolul III

Copilul îşi aduce aminte cu drag de câinele său, Ursu.

După o săptămână, un ţigan cumpără 150 kg de peşte, iar apoi cei doi îşi continuă drumul.

Capitolul IV

Calul moare, iar căruța îşi pierde trei roţi.

Cei doi îşi iau cele necesare şi pornesc spre Călărași, când copilul vede pentru prima oară
un oraş. Îşi cumpără un fierăstrău şi un topor devenind tăietori de lemne pe la curţile celor
bogaţi care se pregăteau de iarnă. Doreau să strângă bani pentru a înapoia Anicăi cei 100 de
lei.
Viaţa va fi crudă cu ei şi vor primi vestea morţii Anicăi, adusă de către Găvrila Spânu care
le dă basmaua roşie şi 12 franci, simboluri ale trecerii prin lume a Anicăi, care se infectase la
un deget în urma unei înţepături în os de peşte.
Pentru ultima dată, Marin şi Matache se reîntorc în sat, vor oferi casa drept mulţumire lui
Găvrilă, îşi vor lua câinele pe Ursu) şi vor pleca spre alte orizonturi.

Capitolul V

Marin şi fiul său ajung în Livezi, unde vor fi găzduiți la conacul Duducăi.
Duduca se trăgea dintr-o familie bogată, dar a fost alungată deoarece nu voia să
se mărite cu băiatul ales de tatăl ei, ci cu Tudorache, o
slugă. Surprinși împreună, tatăl ei îl omoară pe Tudorache şi îşi alungă fata.
În satul acela era o melodie care îşi bătea joc de sărăcia Duducăi, pentru care
Marin făcuse o obsesie.

Capitolul VI

Marin pleacă cu câțiva oameni să caute două căruțe cu fân la Giurgeni. Acesta
îşi sărută copilul ca o premoniție a faptului că nu se vor mai vedea şi îl avertizează să
nu facă ,,vreo poznă cu ciulinii ăia''.
Odată cu plecarea tatălui său, Matache îşi pune în aplicare planul său de călătorie.

Capitolul VII

Inițial pleacă şase copii curajoși şi dornici de aventură, dar în cele din urmă
vor rămâne decât Matache şi prietenul său, Ionel Ştirbu.

Capitolul VIII

Noaptea îi prinde în mijlocul Bărăganului, unde coboară într-o vâlcea şi se vor încălzi la
focul aprins din ciulinii uscați. În zorii zilei aud împușcături, fiind martorii unei
crime când doi jandarmi ucid un țăran sărac.
Matache şi Ştirbu îşi continuă drumul până la gara Ciulnița, iar de acolo cu un tren de marfă
vor ajunge în gara Lehlui. În cârciuma gării, Ştirbu este recunoscut de fratele său Costache
care venise la un târg din apropiere.
Costache le povestește celor doi că s-a căsătorit cu Lina şi locuiește în casa socrului său
Toma, din comuna Trei Sate, mai precis Vlaşca.

Capitolul IX

Costache şi nevasta sa îi luară pe cei doi copii cu ei, în comuna Trei Sate, pentru a-
i învăța meseria de rotar.
Ajunși în Trei Sate, Matache vede bordeiele aproape ingropate în pământ şi este convins
că sărăcia este prezentă peste tot.
Aici o va cunoaşte pe Tudorița (sora mai mică a Linei) care fusese logodită cu Tănase,
un tânăr foarte sărac cu o familie numeroasă. Acesta a fost nevoit să o părăsească, la
presiunile boierului, pentru a se căsători cu Stana, o altă tânără din sat, amanta boierului. El
acceptă căsătoria cu Stana, promițând să se răzbune pe boierul lacom.
Capitolul X

Comuna Trei Sate se hotărâ să-şi culeagă porumbul, iar adulții erau triști fiindcă anul fusese
secetos. În schimb, copiii fremătau de fericire.
Tudoriței îi plăcea atenția ce i-o dădea Matache, știind că îi este dragă.
Tot satul ştia că Stana este o târâtură şi că Tănase o iubește pe Tudorița, dar nu a
avut încotro. Când Matache se întâlni cu Tănase, acesta îl rugă să-i transmită Tudoriței că n-o
s-o uite niciodată.
Țăranii anului 1906 erau săraci şi necăjiți.

Capitolul XI

La începutul lui noiembrie, un grup de țărani îl roagă pe primar să meargă la boier

să ceară nutreț pentru ei. Vor fi refuzați pe rând de primar, administrator şi logofăt.
Între timp, în sat apare un muncitor bucureștean care împarte broșuri cu textul Constituției,
fiind considerat un istigator şi luat de jandarmi.

Capitolul XII

Odată cu venirea iernii, fericirea Tudoriței spori. Toată casa era pregătită pentru Crăciun.
Sosi vremea când fata mare de la țară îşi întreba ursitoarele ce bărbat va avea. Tudorița se
supuse ritualului.
Boierul se întoarse de la București auzind că pe câmp fură văzuți lupi, el fiind
un vânător pasionat.
Tănase a fost ucis pentru că l-a împușcat în umăr pe boier.

Capitolul XIII

Țăranii sunt hotărâți să-şi caute dreptatea, merg la conac, forțează porțile şi devastează toate
camerele. Printre țăranii care distrugeau totul din conac se aflau şi Tudorița şi Stana.
Tudorița, care o ura pe Stana pentru faptul că i-a furat logodnicul va înțelege că nu ea este
de vină, şi atunci ura ei este transformată în admirație. Acum constată ceea ce trăiește Stana,
victima boierului care şi-a bătut joc de viaţa ei.
Între timp satul este bombardat, iar conacul este distrus fiind bombardat de către Stana.

Capitolul XIV

Tudorița, Pătruț şi nevasta lui Costache fură omorați.

Costache, Matache şi Ionel (Ştirbu) încercară să se furișeze din sat. Costache fu omorât, iar
Matache leșină.
Când acesta se trezi, el şi camaradul său se întâlniră cu un țăran bătrân. Acesta le spuese că
şi la ei a fost o razmeriţă şi îi sfătui pe ce drum s-o apuce ca să ajungă la Ialomița.
Ajunși la Radovanu, cei doi se adăpostiră timp de o săptămână la un han şi aflaseră că în
toată țara erau împușcături fără judecată.
Când plecară, Matache auzi din întâmplare că tatăl său fu arestat şi omorât căci era un
instigator .
Rămași singuri pe lume, Ştirbu şi Matache pleacă în lume.