Romanul s-a publicat in revista "Convorbiri literare" din anul 1894 si a avut ca scop punerea in lumina a clasei romanilor

iubitori de pamant cum sunt cei din Comanesti la care face referire autorul. Romanii chiar si cei ce pretind ca sunt foarte adanci talcurile lor,sunt sireti numai la suprafata,ascund,sub o ironie de cuvinte si de formule,adeseori neroade ,o naivitate incantatoare,de care se leaga totdeauna speranta.Acesta si este marele semn al viitorului. Cap I Casa boierului Dinu Murgulet si a sotiei sale Sofita este vizitata de Tanase Scatiu impreuna cu mama sa.Curtea boiereasca este situata in pragul dealului in Ciulritei si pare a fi destul de bogata si populate cu carduri intregi de gaste,curci si cirezi de vite.Tanase Scatiu este poftit de boier in casa impreuna cu mama sa Profira,sunt tratati cu cafea le este prezentata fiica sa facand chiar glume cu acestia ca ar fi bine sa se cuscreasca.Aceasta era doar o gluma pentru ca boierul Dinu il considera pe acesta mitocan si mojic ce nu ar fi demn de fata sa. Cap II Dupa vizita primita,in camera acestuia intra Sasa fiica unui prieten vechi al boierului,apreciata foarte mult de acesta care il cheama la sora lui Diamandula care zacea grav bolnava.Boierul ii spune Sasei despre gluma sa de a-i da pe fiica lui Tincuta junelui Scatiu.Coana Diamandula era o batrana bolnava cu trupul istovitde puteri ce-si mai traia viata doar din dorinta de a-si revedea unicul fiu plecat in Italia de multi ani si de la care primea numai scrisori.Boierul Dinu ii era fratele cel mai mic si ii promisese acesteia ca-i va chema fiul cat mai repede.Vestea mult asteptata a inveselit repede toata casa spre seara cand au aflat ca Matei fiul batranei se va intoarce acasa a doua zi. CapIII In dimineata urmatoare toata familia gramadita in trasura lor lustruita au plecat la gara sa-l astepte pe Matei.Intr-o jumatate de ora toata familia era ajunsa la gara,trenul soseste si Matei sare din tren in bratele celor ce-l asteptau.Au pornit cu totii acasa,iar pe drum au admirat campurile bogate,i-au fost prezentate mosiile si s-au intalnit cu anumiti cunoscuti despre care boierul i-a spus lucruri pe care acesta nu le stia. Au ajuns in Ciulnitei la curtea boiereasca asezata pe deal unde toate slugile si argatii erau iesiti sa-l vada. Cap IV Odata ajunsi acasa au dat toti navala sa o anunte pe coana Diamandula ca i-a sosit feciorul.Acesta isi imbratiseaza mama iar ea il mangaie pe par si umeri radiind de fericire.Matei Damian o intalneste in casa si pe Sasa o saluta,ii spune ca nu s-a schimbat prea mult si deapana cu toti amintiri.Le spune acestora lucruri traite de el daparte de casa,se reintalneste cu Tincuta care ii era ca o sora si servesc masa impreuna. Cap V Sasa,Mihai si alte doua surori mai mici Victoria si Mary aveau mosia Comanesti asezata la o jumatate de ceas de Ciulnitei.Dupa revederea cu Matei au pornit spre mosia lor cu trasura.Sasa era omul de baza pentru cei trei frati dupa ce parintii lor murisera ,ea fiind pazitoarea numelui si averii ce-i ramasese de la parinti,iar boierul Dinu Murgulet era vechi prieten al tatalui sau. Cap VI La Ciulnitei batrana mama a lui Matei era din ce in ce mai rau.Aceasta in ultimile clipe de viata si-a chemat fiul langa ea si l-a indemnat ca dupa moartea sa sa se insoare ,i-a lasat tot ce era strans pentru el cu rugamintea de a se apuca de treburile la mosie sa nu mai

plece departe si sa incerce de a o cunoaste mai bine pe Sasa care este o fata tare cumsecade.Dupa ce i-a spus toate aceste lucruri batrana si-a dat sfarsitul. Cap VII Acest capitol este cel mai trist din roman intrucat se prezinta despartirea pentru totdeauna a lui Matei de mama sa si felul cum tot satul o conduce pe ultimul drum pe "sora boierului" Cap VIII Dupa aceasta cruda despartire Matei ramane o saptamana in casa unchiului sau,iar apoi se muta in casa parinteasca.Aici incepe sa-si puna lucrurile la punct,dorea sa alcatuieasca averea la loc,sa ajute pe tarani sa le faca o scoala sa-i scoata din mizerie.Pentru ca lucrurile sa-i para mai clare merge la Sasa,sa-i ceara sfaturi in legatura cu munca campului. Cap IX Matei pleaca de la Sasa cu gandul de a ajunge drept "la arie" unde se treiera graul.Aici are surpriza neplacuta sa vada ca oamenii ce-i lucrau nu strangeau graul bine,il risipeau si el a trebuit sa le faca observatie.Vestea ca boierul este pe mosie s-a raspandit repede si oamenii au inceput sa-si vada mai bine de treaba. Cap X Tincuta a fost in vizita la Comanesti iar la plecare Mihai si surorile sale au condus-o acasa.Pe drum trasura la un hop s-a rupt ,iar acestia au fost nevoiti sa mearga pe jos.Astfel Mihai si Tincuta au avut ocazia sa se apropie mai mult sa-si faca juraminte si sa inceapa intre ei o iubire juvenila.Acest capitol prezinta cele mai curate si induiosatoare scene de dragoste din literature romana. Cap XI Matei s-a familiarizat repede cu gospodaria,astfel cele mai multe treburi fiind acum facute de el,mai greu fiindu-i doar cu programul care incepe mult prea devreme in agricultura. Cap XII In fiecare duminica Matei mergea la cimintir la mormantul parintilor dupa aceea la biserica.Pe Sasa o intalnea tot aici ,participau la slujba apoi mergeau la mosia Sasei.Petreceau impreuna restul zilei jucand table uneori isi facea prezenta chiar si Tanase Scatiu de care ei faceau haz pentru ca acesta era grosolan,mitocan si laudaros. Cap XIII La plecarea spre casa Tanase Scatiu l-a luat in trasura sip e Matei iar cu acest pretext si-a laudat si caii pe care tocmai ii cumparase.L-a dus pe Matei pana la gospodaria sa dar aici a avut o supriza neplacuta de a o gasi pe mama sa Profira beata si certandu-se cu toti argatii.Scatiu era mereu cu gandul la fata boierului Tincuta astfel el reusea sa puna mana pe banii boierului. Cap XIV Matei o vizita mereu pe Sasa,iar aceasta era bucuroasa de acest lucru.Ii marturiseste ca este fericit alaturi de ea si este exact ceea ce si-a dorit si atnci cand era departe de ea. Cap XV In acest capitol este prezentata vizita primarului in casa Sasei si a preotului.Tot aici se prezinta participarea intregii familii la o slujba religioasa facuta de alti preoti si calugarite sositi in sat ce s-au rugat pentru a-i feri de cutremure si seceta.Sasa ,fetele conu

Dinu si Matei au participat la slujba dupa care au servit masa impreuna cu preotii si calugaritele la Sasa. Cap XVI Au plecat cu totii la Comanesti,iar Matei se gandea tot mai serios sa-i spuna unchiului sau despre intentia sa de a o lua de sotie pe Sasa. Boierul Dinu avea si el sa-i faca o destainuire lui Matei si anume aceea ca el a luat bani cu dobanda de la Scatiu si nu a platit la timp,iar acesta pretinde de a-i da mana fiicei sale Tincuta.Pentru a incerca sa-l ajute,Matei se ofera sa-i dea unchiului sau din banii care-i are zestre de la mama sa.Destainuirea ce i-a facut-o cu privire la iubirea sa pentru Sasa il bucura nespus pe unchiul sau si-i promite ca-l va sustine. Cap XVII Conul Dinu nu a mai stat pe ganduri si a mers la Sasa sa-i spuna despre Matei.Aceasta insa desi nutrea sentimente de dragoste fata de nepotul Conului Dinu nu poate sa-i dea repede un raspuns deoarece trebuie sa-l insoteasca pe Mihai pentru prima oara in strainatate. Cap XVIII Cu cat plecarea lui Mihai se apropia trebuiau aranjate toate lucrurile.Surorile lui aveau sa stea pe perioada plecarii Sasei la conul Dinu.Idila dintre Tincuta si Mihai incepe sa capete proportii neasteptate in acest capitol,cand ei au curajul de a se intalni la "helesteul"dintre localitatile Comanesti si Ciulnitei.In mijlocul naturii ei isi dau seama ca sunt legati sufleteste si potriviti ca pereche.Mihai o roaga sa-l insoteasca la Paris,ea nu poate merge dar ei isi promit ca-si vor scrie cat mai des si jura sa nu se casatoreasca pe perioada despartirii lor. Cap XIX Dupa plecarea Sasei,Matei se reintoarce la treburile mosiei intelegandu-se bine cu taranii si avand relatii bune cu acestia.Unchiul sau Dinu scapa de datoria catre Scatiu cu ajutorul banilor primiti de la el.Pe perioada plecarii Sasei are ragazul de a se edifica asupra sentimentelor fata de aceasta. Cap XX Sasa trimite multe scrisori lui Matei iar intr-una din ele ii spune acestuia ca a aflat despre dragostea lui Mihai fata de Tincuta. Cap XXI Mihai dupa plecarea din tara a fost cuprins de o mare tristete din cauza despartirii sale de Tincuta.El duce in perioada razboiului o viata zbuciumata si grea,iar dorul pentru ea il chinuia si mai tare. Cap XXII Tincuta este casatorita fortat cu Tanase Scatiu care a avut mari probleme cu autoritatile si chiar cu toti oamenii satului.Tincuta este asuprita ,degradata sufleteste pana la nevroza autosuprimata traind pentru Mihai un vis de iubire intr-o lume fara idealuri. Cap XXIII Ultimul capitol al romanului se incheie intr-un mod mai optimist intrucat Sasa si Matei isi declara dragostea fara ocolisuri.Matei ii confirma Sasei ca o iubeste ,se casatoresc si intemeiaza o familie fericita.Ultima imagine a romanului imprima mai mult aceasta fericire a familiei intrucat prezinta acea sanie pe partia stralucitoare ce ii ducea pe cei doi intre Comanesti si Ciulnitei.

Tanase Scatiu de Duiliu Zamfirescu Tanase Scatiu, al doilea volum din ciclul Comanestenilor, este romanul parvenitului, al mojicului si mitocanului (Al. Sandulescu) Personajul face parte din galeria tipologica a parvenitului, inferior lui Dinu Paturica, desi nu lipsit de viata (G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent). Romanul Tanase Scatiu, mai putin izbutit epic decat viata la tara, cazut uneori in desuetudine sentimentala, e mai degraba o concretizare a unei conceptii etice a scriitorului, care sanctioneaza sever personajul care-i repugna evident. D. Zamfirescu a construit in Tanase Scatiu un personaj grotesc, vizibil mai ales prin contrastul cu oamenii de bun simt. El este arendasul imbogatit: avea casele cele mai frumoase din targ, cumparate de ocazie, de la un boier scapatat. Casatorit cu Tincuta, intra in familia Comanestenilor, avand un sentiment de mandrie si demnitate ca apartine astfel unei familii vechi, boieresti. Are uneori licariri de omenie, mai ales pentru batrana sa mama, de rusine chiar, indeosebi fata de Sasa, care impunea respect tuturor. Deputat in doua legislaturi si ales pentru a treia oara, ca senator, sta mai mult la bucuresti. Fara nici un scrupul in comportamentul sau familial, politic, ca administrator al mosiei lui Dinu Murgulet, de care dispune acum in intregime, el este un personaj odios. Tiran in politica, tiran in casa, agramat, cu instincte negustoresti sigure, camatar mai toata lumea din oras ii datora bani , personajul este tipic pentru categoria de parveniti. Cateva scene pun in evidenta caracterul odios, grosolania personajului: aruncarea vizitiului din trasura intr-un moment de furie oarba; impuscarea calului de la trasura intr-o criza de furie, cu prilejul vizitei ministrului; cheful de pomina, in camera alaturata celei in care se afla ministrul, cand a jucat descult; comportamentul ipocrit si teatral la moartea tincutei, cu ochii rosii; incercarea turbata de a-l aduce inapoi pe fugarul Dinu Murgulet. Acesta il numea cu ura si neputinta nebunul, cainele, talharul care mi-a luat mosia. Ca si Dinu paturica, care urmarea imbogatirea pe orice cale, ingrijitorii de pe mosie ai lui Scatiu erau alesi pe spranceana: unul mai pehlivan decat altul. Taranii de pe mosie nu mai pot suporta atatea angarale, dobanzi si nelegiuiri si se plang ministrului de Tanase Scatiu, cerandu-l inapoi pe boier, pe conu Dinu care din mosi-stramosi stapanise pe la vetrele lor. Scena in care taranii se strang in jurul saniei boierului batran, legat fedeles de oamenii lui Scatiu, e o pagina epica dinamica, memorabila, care premerge miscarea colectiva din Rascoala lui Rebreanu. Furia spontana si colectiva e surprinsa psihologic in cateva fraze: Ce se petrecu atunci nimeni nu-si putea da seama. Intr-o clipa il facura faramele, fara zgomot, fara vaiete. Uciderea arendasului de catre tarani, a celui care nu era legat de pamant, confirma teza scriitorului cu privire la boierii de vita veche, iubitori ai pamantului stramosesc: Iar conu Dinu ramase sa traiasca mai departe, olog si singur, insa stapan ca mai inainte pe pamant, pe pamantul care-i fusese atat de drag, in care se nascuse, pe care traise si in care avea sa se odihneasca pe veci, cu credinta ca acolo ii va fi bine, ca in acest pamant-mama va gasi, asemenea celor vechi, nemurire, rasplata si pedeapsa. Comparandu-l pe Dinu Paturica cu Tanase Scatiu, Pompiliu Constantinescu remarca deosebirile dintre ei: ...Paturica e inteligent, cult, destul de fin in viclenie si are fermitatea de alcatuire interioara a eroului balzacian. Ciocoiul lui Zamfirescu e vulgar, incult, prost si badaran, evoluat din mediul taranesc spre mediul urban, in sensul tipurilor de mitocani avuti din galeria caragialiana. Pentru Nicolae Manolescu, Tanase Scatiu este un grobian erou de cursa balzaciana, profitor, gata de mari lovituri, calculat si magic. George Calinescu sintetizeaza locul acestui personaj in lite-ratura romana: Scatiu este inferior lui Dinu Paturica, desi nu lipsit de viata. (M.P.)