Tănase Scatiu, cunoscut personaj creat de Duiliu Zamfirescu, își începe aventurile în romanul de față,

continuat apoi cu cel care poartă chiar numele personajului. Astfel, însoțit de mama lui, Prohira, el îl
vizitează pe boierul Dinu Murguleț, pentru a cere mâna Tincăi, fiica acestuia. Boierul este foarte
nemulțumit, fiindcă nu are încredere în Tănase, nepotul vătafului familiei, îmbogățit peste noapte. Are
dreptate să-l bănuiască de intenții necurate, întrucât Scatiu urmărește să intre în posesia moșiei.

Facem cunoștință cu Diamandula, sora lui Dinu Murguleț, care stă să moară. Ultima ei dorință arzătoare
este aceea de a-l vedea din nou pe Matei, fiul ei, care se afla în străinătate la studii. Acesta anunță că
revine acasă, iar întreaga familie se entuziasmează la auzul acestei vești.

Acest capitol surprinde întoarcerea acasă a lui Matei. Acesta petrecuse șapte ani în străinătate, fără a-și
vedea familia. Este primit cu mare bucurie de către Mihai, Tincuța, Elena (surorile mai mici), sora Sofiței
și cei patru copii ai ei, Dinu Murguleț, Tănase Scatiu și chiar subprefectul. Sașa rămăsese acasă, pentru a
o îngriji pe coana Diamandula.

Fericirea lui Matei este umbrită numaidecât de boala mamei lui. Văzând-o adormită, se întristează și se
îngrijorează, știind că urma ca aceasta să-și piardă viața.

În roman apare Sașa Comăneșteanu, fiica unui prieten de încredere al lui Dinu Murguleț, Costică
Comăneșteanu, fost proprietar al moșiei Comănești. După moartea părinților ei, Sașei îi revine datoria
administrării moșiei, dar și cea a creșterii celor trei frați rămași orfani: Mihai (fratele), Victoria și Mary
(cele două surori).

Are loc moartea inevitabilă a Diamandulei, mama lui Matei. Înainte de a muri, aceasta își cheamă fiul și-l
roagă să-i ofere Tincuței zestrea, să rămână la țară și să se însoare. Acestei rugăminți îi adaugă și un
îndemn: acela de a-și apleca privirea asupra Sașei, pe care femeia o aprecia și o considera drept o
candidată de încredere pentru rolul de soție a fiului ei.

Acest capitol surprinde tristul eveniment al înmormântării coanei Diamandula, precum și sentimentele
lui Matei. Extrem de tulburat, acesta își plânge mama. Singurele morminte pe care se aflau flori
proaspete erau cele ale familiei Comăneșteanu și Damian.

La o săptămână după înmormântarea mamei lui, Matei se mută la moșia părinților. Aceasta se afla în
administrarea temporară a domnului Nae, înrudit cu soția lui Dinu Murguleț. În ciuda acestui fapt, moșia
se afla într-o stare deplorabilă. Descumpănit, Matei îi cere ajutorul Sașei, întrucât aceasta se pricepuse
foarte bine să administreze moșia pe care i-o lăsaseră părinții.

Sosește și Mihai, care le aduce cu trăsura pe Tincuța și pe surorile lui. Văzându-l pe Matei, se bucură
nespus și-i propune acestuia să-l viziteze mai des.

Matei merge la câmp, de unde descoperă cu stupoare că lipsea cu desăvârșire disciplina, iar
treierătoarea mergea în gol. Oamenii munceau haotic, iar în rest, discutau și fumau. Numai prezența lui
Eftimiu și vestea că boierul sosise și se afla printre ei i-a determinat să se organizeze mai bine.
Tincuța se află la moșia Comăneștenilor, fiind condusă până acasă de către Mihai și de surorile acestuia.
Cei doi (Mihai și Tincuța) ajung să se cunoască mai bine, fiindcă, datorită unui mic accident petrecut pe
drum (trăsura se strică), reușesc să petreacă mai mult timp unul cu celălalt. Mihai o ia de mână pe
Tincuța și se îndrăgostește de ea.

Într-o noapte, Matei dorește să doarmă sub cerul liber. Cu această ocazie, el îl ascultă pe baciul Micu,
întrucât acesta știa multe despre zodii și stele. El îi arată zodia Leului, întrucât era vară și se aflau în
perioada acesteia.

Treptat, Matei preia aproape toate îndatoririle care țineau de moșie din mâinile lui Nae Eftimiu.
Muncitorii sunt supravegheați corespunzător, iar lucrurile se îmbunătățesc văzând cu ochii.

Este duminică, iar Matei se află la Comănești, unde, mergând la biserică, o întâlnește pe Sașa. Ea îl
cheamă în vizită, dar apare Tănase Scatiu, care începe să se laude. Matei și Sașa se amuză în sinea lor de
comportamentul lui Tănase, dar, educați fiind, nu-l ridiculizează.

Tănase ajunge acasă și o găsește beată pe Porhira, mama lui. Apoi, în timp ce se gândea la o modalitate
de a se putea însura cu Tincuța și a recupera, în același timp, banii datorați lui Murguleț, se trezește cu o
ceată de țărani revoltați la fereastra lui. Scatiu îi chemase la judecată fiindcă dorea să le ia pământurile,
iar aceștia se înfuriaseră și veniseră să-i returneze citația.

În timp ce Matei stătea de vorbă cu un lipovean, apare Sașa, care-l însoțește cu trăsura până acasă.
Acolo, cei doi stau de vorbă, iar Sașa sugerează că aspiră la un ideal, despre care, însă, nu dorește să
dezvăluie mai multe detalii.

Sașa află de la Mihai și celelalte fete că a doua zi avea să treacă prin sat procesiunea cu sfânta de la
Agapia, un ritual menit să aducă ploaia în vreme de secetă, în care moaștele sfintei erau aduse la
biserică. Astfel, a doua zi are loc slujba, iar conul Dinu suportă cheltuielile desfășurării acesteia.

Sentimentele pe care și le poartă Sașa și Matei nu mai sunt un secret pentru nimeni, iar Dinu Murguleț
dorește să se asigure că Matei era serios în ceea ce-o privea pe fiica prietenului său. Știind despre ultima
dorință a Diamandulei, acesta dorea să verifice dacă Matei are sentimente pentru Sașa sau respectă, pur
și simplu, dorințele mamei sale.

Dinu Murguleț cere mâna Sașei pentru Matei, sfătuind-o pe fată să mai aștepte o vreme până ce-i oferă
un răspuns. Termenul propus de el este ziua întoarcerii lui Matei din călătoria la Paris pe care plănuise s-
o facă împreună cu Mihai. Cu toate acestea, cei doi se întâlnesc, în ciuda sfaturilor primite, și încep să-și
planifice entuziasmați viitorul.

La lac are loc o întâlnire a Tincuței cu Mihai. În ciuda eforturilor lui Tănase Scatiu, cei doi tineri se
îndrăgostesc cu adevărat și plănuiesc să se căsătorească după întoarcerea lui Mihai de la studii. Deși
speră la această căsătorie, Mihai este foarte trist la gândul plecării.

Sașa pleacă la Paris. În lipsa ei, Matei are grijă de gospodărie și o cunoaște mai bine pe nevasta domnului
Nae, Aglaia. Astfel, acesta află că Aglaia se încurcase cu Tănase Scatiu, iar din acest motiv, se opunea
uniunii dintre el și Tincuța. Din această cauză, Matei își dă seama că prezența femeii era nocivă și își
propune s-o îndepărteze cât de curând posibil de casa lui.

Mihai cade la pat, grav bolnav. Delirând, o cheamă pe Tincuța, iar auzindu-l, Sașa își dă seama de
dragostea pe care cei doi tineri și-o purtau unul celuilalt. Apoi, Corcoduș, câinele baciului este ucis, iar
vestea îl întristează nespus pe Matei, care se atașase mult de animalul credincios.

Foarte afectat de moartea prietenului său credincios, baciul Micu pleacă în lume. Când Matei se întoarce
acasă, discută despre baci cu Floarea, o femeie care locuia în același sat, și care avuse o relație cu Micu în
trecut. Tocmai când se simte cel mai descurajat, Matei află că Sașa urma să se întoarcă de la Paris.

Sosește ziua procesului țăranilor cu Tănase. Are loc o revoltă, dar Matei reușește să înăbușe conflictul,
adăpostind judecătorii în casa lui. Între timp, Tănase pleacă grăbit să anunțe autoritățile că judecătorii
fuseseră uciși de către țărani, ceea ce nu era adevărat. Cu toate acestea, șiretlicul lui nu funcționează,
întrucât Matei și Sașa descoperă că Tănase îi tortura pe țăranii aflați sub comanda unui polițist plătit în
prealabil.

Matei o vizitează pe Sașa la Comănești. Mulțumit, Dinu Murguleț anunță nunta celor doi, care urma să
aibă loc. Tânărul simte că-și găsise liniștea și fericirea, fiind acum convins că-și dorea cu adevărat să
rămână la țară, alături de Sașa.