Ion Liviu Rebreanu

Primul capitol,se numeste Inceputul,in care se descrie mai iantai drumul ce duce din Armadia spre Bistrita si trece prin satul Pripas.Se mai descriu casa invatatorului Zaharia Herdelea,care este de fapt casa familiei Rebreanu din Prislop,casa lui Macedon Cercetasu, casa primarului,si casa lui Ion al Glanetasului,eroul principal al romanului. 56651mmu11bxi5c Actiunea incepe la hora de duminica,la care iau parte toti locuitorii satului.Aici,ion nu joaca la hora cu Florica lui Maxim Oprea,desi jocul se facea in batatura casei acesteia,ci cu Ana lui Vasile Baciu,promisa de tatal ei lui George Bulbuc.Acesta din urma,vrand sa-l provoace,danseaza cu Florica. La un momentdat toata lumea se opreste,barbatii isi scot palariile,cei care stateau pe prispa se ridica,caci venisera preotul Belciug impreuna cu doamna Maria Herdelea,nevasta invatatorului,cu domnisoara Laura si cu Titu. In acest timp Ion isi daduse intalnire cu Ana,in gradina sub nuc.In timp ce stateau imbratisati,au fost vazuti de catre Ilie,fratele de cruce al lui George,caruia ii si spune imediat.Acesta impreuna cu tatal Anei,se duc la locul cu pricina,iscandu-se un scandal groaznic,cu tot felul de reprosuri.Ion era cunoscut ca un baiat violent,dar acum s-a abtinut sa nu se ia la bataie cu tatal Anei,sperand intr-o oarecare impacare cu aceasta. Dupa ce acestia s-au despartit,Vasile Baciu si-a luat fata si au plecat acasa,iar Ion si cu ceilalti s-au dus la carciuma satului,unde in general veneau satenii sa bea ca sa mai uite de greutati.Aici,Ion il bate pe George,reusind sa-si stinga focul care-l avea in piept de la cearta de mai devreme. mx651m6511bxxi Acestea sunt momentele in care este foarte fericita,deoarece credea ca aceasta bataie a fost din cauza ca Ion o iubea,nestiind adevarul,ca acesta ii dorea doar bogatia si pamanturile la care a ravnit inca de cand era copil. In al doilea capitol,numit Zvarcolirea,se incepe cu momentul in care Ion se scoala,si era plin de sange,caci adormise imbra cat cu hainele de sarbatoare cu care fusese imbracat cu o seara inainte.Acesta s-a schimbat si a plecat sa munceasca la o fasie de pamant,tocmai in inima hotarului.Aici eate vizitat de Florica,fata pe care el intr-adevar o iubea,dar era foarte saraca.Acestia se imbratiseaza,si sunt vazuti de Ana,care suferea din pricina tatalui sau care nu-I permitea sa se mai intalneasca cu Ion.. Apoi la slujba Ion este mustruluit de catre preotul satului de bataia acestuia cu George,caci Toma Bulbuc s-a dus imediat sa I se planga preotului ca Ion I-a batut fiul. Actiunea se muta apoi asupra lui Titu,un carturar din Transilvania,care invata adevaratele probleme din viata satului,la inceput ca ajutor de notar,apoi intelegand ca rolul sau trebuie sa fie mai important. La sfarsitul capitolului,Ion isi formeaza hotararea de a lupta cu Vasile Baciu pentru Ana,si obtiunea vaga de la hora devine o hotatare ferma. Capitolul al treilea incepe cu impacarea dintre George si Ion,incat au dat si mana,dar aceasta era doar de fata lumii,caci Ion nu avea sa renunte la Ana si la bogatia ei,astfel incat acesta incepuse sa o viziteze pe Ana pe ascuns la ea acasa din ce in ce mai des.Apoi actiunea se muta asupra Laurei,o fata de numai 19 ani care avea o adevarata viziune asupra dragostei,astfel incat ea refuza la Pintea,si il iubeste din ce in ce mai mult pe Aurel Ungureanu.Apoi Pintea trimite o scrisoare parintilor ei,in care ii cere mana,lucru foarte asteptat de catre parintii si rudele Laurei,mai ales ca acestia nu prea il inghiteau pe Aurel,despre care credeau ca vrea sa-si bata joc de fata lui. In acest timp Ion vrea sa-si mareasca bucata de pamant,luand din bucata altuia crezand ca nimeni nu o sa bage de seaama,dar Simion Lungu,al carui pamant era vrea sa-l vada pe Ion la judecata pentru fapta comisa. Familia Herdelea il astepta pe Pintea in timp ce Laura il astepta pe Aurel.Acesta a venit si in timp ce dansau,Laura ii spune de propunerea pe care I-a facut-o Pintea,si acesta spunandu-I ca este de acord cu totul,fapt ce a intristat-o pe Laura. Intre timp Titu se plimba prin afara satului,cand se intalneste cu Roza Lang,de care era profund indragostit.Aceasta lai intai il ispiteste,dar apoi in final il refuza. In capitolul al patrulea,george vede ca Ion nu maise duce pe la Ana si ca nu mai pare tot atat de interesat de ea ca inainte,astfel incat incearca sa-I castige inima,dar totul pare imposibil,caci Ana era de neinduplecat. Ion primeste citatia de la judecata si speriimdu-se putin se duce la invatator ca sa-l sfatuiasca cu ce sa faca.Ajungand la judecatorie Ion se impaca cu Simion,dar pedeapsa e pedeapsa astfel incat ion trebuie sa stea 2 saptamani la racoare. Inspre seara vine si Pintea in sat,caci duminica avea sa fie serata dansanta la care toata lumea era invitata.Aici s-a aflat ca Laura avea sa se marite cu Pintea. Ion face o plangere la judecatorie caci,dupa cum era sfatuit si de ceilalti nu era drept ca el sa stea la temnita. Peste vreo 2 saptamani,a venit in sat profesorul de greaca,Maiereanu,in cinstea caruia avea sa fie data o petrecere.Titu nu stia cum sa faca sa o invite la aceasta petrecere si pe Roza Lang,dar aceasta fusese invitata impreuna cu sotul ei.Totusi Titu reuseste sa aiba o aventura cu Roza,fiind foarte aproape sa fie prinsi de catre Lang. Intre timp,Ana ii spune lui Ion ca I se pare ca este insarcinata,lucru care l-a bucurat tare mult pe Ion,caci astfel se putea casatori cu ea si punand mana pe avere.aceasta discutie a fost auzita de catre George,care ara ascuns. Capitolul V,numit Rusinea,incepe cu fixarea logodnei dintre Laura si Pintea,adica a doua duminica dupa Boboteaza.Timpul trecu foarte repede si logodna s-a facut fara mare ceremonie si cu putini invitati. Apoi incepe sa se raspandeasca veste prin sat ca Ana ar fi insarcinata.Timpul trecea si ana nu mai putea sa-si ascunda sarcina.Tatal ei nu mai stia ce sa faca,o compatimea si ii aducea doctorul de frica sa nu I se intample ceva,acesta crezand ca tatal copilului este George.Chiar se duce la el acasa,sa-I spuna sa-i ia fata de sotie acum ca a facut-o de ras,dar atuncie momentul in care afla ca George nici macar nu a atins-o pe fata lui.Venit acasa,o ia la bataie pe Ana icercand si vecinii sa o scape din mainile lui.Sfatuit de tatal ei,Ana se duce la Ion,cu gandul sa-I propuna acestuia sa se casatoreasca,dar raspunsul nu a fost cel asteptat,caci Ion a spus ca vrea sa se intalneasca cu tatal ei sa discute si sa se tocmeasca.Ion se gadea numai la avere,si cum o sa puna toate acestea pe numele lui;dar totusi refuza sa se insoare cu Ana. In capitolul VI,aflam ca Titu pleca din sat ca sa o uite pe Roza,dar tot timpul el este cuprins de ramuscari. Se face o plangere pentru Ion din partea preotului si al lui Herdelea,pe baza faptului ca este un element periculos pentru sat.Totusi,dupa ce s-au sfatuit,si dupa ce Vasile a fost de acord sa puna averea pe numele luiAnei si lui Ion sa-I dea 5 locuri si o pereche de boi,Ion se gandi ca este o propunere destul de buna,si accepta sa-I ia fata de sotie.

Titu incepea sa se simta din ce in ce mai bine acolo unde era,sa se inteleaga bine cu lumea,si mai ales ca avea cariera care si-a dorit-o,prin care putea sa asculte durerile poporului sa fie sprifinul lui,si sa fie in mijlocul neamului.Dar nu avea sa dureze mult ,caci lumea nu era multumita de capacitatile sale. Herdelea este suparat pe Ion fiindca I-a inselat asteptarile,prin faptul ca l-a tradat inspectorului scolar ungur,pentru toate falsele alegeri si falsa democratie. Cu toate acestea Ion mai are curajul sa apara in fata lui Herdelea,si chiar in casa lui. In acest timp,Titu se gandea la fel ca alta data din ce in ce mai mult la Roza,datorita careia se si intoarce in Jidovita.O gaseste pe aceasta acasa,singura,plangand,pentru ca subinspectorul Horvat l-a gasit pe Lang beat,si din aceasta cauza vrea sa-l destituie din functie. Laura se casatoreste cu George Pintea,intr-o duminica,apoi au plecat cu o trasura la Bistrita,si de acolo urmau sa-si continue calatoria cu trenul. O alta nunta este aceea dintre Ion si Ana,care a durat trei zile,dupa cum era obiceiul.Deja pe Ion nu il mai interesa ana ca persoana,uitandu-se pe furis la Florica In capitolul al VII lea este vorba despre conflictul dintre Herdelea sI Belciug,despre faptul ca Ion afla ca de fapt nu poate intra in posesia pamanturilor,asa cum I se promisese inainte de casatorie Titu s-a dat seama ca Roza nu merita dragostea lui adevarata,mai ales ca in dupa ce a plecat din sat si in timp ce el suferea Roza s-a consolat cu cine a putut. Din cauza faptului ca Ion a fost inselat de catre tatal Anei,Acum acesta vrea sa se razbune,astfel incat intr-o zi o asteapta pe Ana,si o ia la bataie,crezand ca ea s-a inteles cu tatal ei ca sa-l insele. Invatatorul Herdelea are o propunere pentru cei doi:vasile sa-I dea lui Ion jumatate din avere,urmand ca cealalta jumatate sa-I fie data dupa moartea sa.dar nici unul nu a fost de acord,luandu-se la bataie.Atunci Ana si-a dat seama pentru prima oara de necazul care s-a abatut deasupra ei.Dupa ce s-a mai calmat,Ion ii spune sotiei sale ca daca nu are nici un ban nu poate sa o tina si mar fi mai bine pentru ea sa se intoarca acasa. In capitolul al VIIIlea,Ana se intoarce acasa,spunand ca Ion a gonit-o.In acest timp,Ion a gasit un avocat si l-a tras in judecata pe Vasile pentru inselatoria sa. Laura trimite o scrisoare acasa incare spune ca sunt fericiti,ca au calatorit mult si sa nu-si faca probleme pentru ei. Relatia dintre Ion si Ana mergea din ce in ce mai rau,deoarece Ion o batea din ce in ce mai des,chiar daca ea era insarcinata.Dupa putin timp au luat-o durerile facerii,nascand un baiat,ajutata de catre Zenobia.Ion era impresionat,tipetele copilului bucurandu-l si suparandu-l in acelasi timp. Acum Titu a calatorit pana in satul Lusca,purtand-o in inima pe Roza.Dupa putin timp dupa ce s-a stabilit,cunoaste o invatatoare de 25 de ani,pe nume Virginia,de care se indragosteste. In ziua de Sf Petru au botezat copilul lui Ion pe nume Petre.Apoi duminica l-au gasit pe Avrum spanzurat in casa. Herdelea afla ca va fi suspendat din slujba,cel putin provizoriu. In capitolul al IX lea il observam pe Herdelea care se arata foarte ingrijorat in legatura cu slujba lui,pentru ca-I era frica sa nu ramana pe drumuri.primiste srisoare de la Laura in care-I spunea ca este insarcinata,dar ca are o sarcina cam grea. Mosul Ion moare ,inainte spunandu-I Anei ca lui nu-I e frica de moarte,si ca este multumit ca o sa moara,vorbe ce au afectat-o pe Ana facand-o sa se gandeasca mai adanc. Vasile se duce cu Ion la notar hotarat sa-I lase si ce-a mai ramas din avere,apoi dandu-si seama ce a facut a vrut sa-l loveasca pe Ion,dar acesta l-a trantit pe scari. Titu,indragostit de Virginia,afla ca acesteia ii facea curte plutonierul,fiind foarte uparat din aceasta privinta.De acum se isca niste certuri intre Titu si locotenent,dar rezultate cu o strangere de mana,caci Titu nu voia sa petreaca cateva zile la arest.Din acest moment hotaraste ca ar fi mai bine sa plece in Romania.Vazand ca nu are banii necesari de drum,se gandeste sa se intoarca acasa.chiar in ziua plecarii,afla ca Virginia s-a logodit cu locotenentul,neuitand sa o felicite cu aceasta ocazie. Acum Ion este foart fericit ca a reusit sa puna mana pe atata pamant,pe care chiar il saruta. Din capitolul al X lea,aflam ca Laura a nascut o fetita,pe care au botezat-o Maria,si ca Florica avea de gand sa se marite cu George Bulbuc,fapt care l-a facut pe Ion sa se gandeasca serios la aceasta situatie.Nunta a vut loc,la George acasa.Ion s-a imprietenit din ce in ce mai bine cu George cu scopul sa fie cat mai aproape de Florica.Din aceasta cauza,Ana nu a mai putut suporta si s-a spanzurat in grajd. In capitolul al XI lea,Ion se crede blestemat si vrea sa savarseasca pedeapsa din inchisoare.Herdelea a fost achitat fapt care l-a bucurat atat de tare incat nici nu a putut dormi. Ion a ajuns la inchisoare,intre 4 ziduri,macinandu-l tot felul de ganduri negre.Herdelea avea sa-si reanceapa serviciul la scoala din Pripas. Dupa ce Ion si-a ispasit pedeapsa,s-a intors acasa,dar o veste proasta il astepta:copilul era bolnav,deochiat cum zicea mama lui.Dupa putin timp copilul moare si,toata averea ar trebui sa se intoarca la Vasile.Alaturi de gandul spre pamant lui Ion I se altura si gandul catre Florica. In capitolul al XII lea,Ion incepuse sa-I dea din nou tarcoale Floricai ,fiind convins ca mai pot fi impreuna.Savista ii spune totul lui George,care,infuriat spune ca-l va omori. In legatura cu mostenirea,Vasile a fost pe la multi avocati si toto I-au spus ca,copilul mosteneste pe tata si tata pe copil,stia ca nu mai are ce sa faca,dar cel putin sa-l sperie. In acest timp Titu se indrepta spre Romania.Ajuns la destinatie,el si reuseste sa-si faca prieteni. In acest timp Ion isi dadea intalniri cu Florica,fapt bine stiut de George,astfel incat o data a venit mai repede acasa,tocmai cand Florica trebuia sa se intalneasca cu Ion in curte.Vazandu-l pe Ion,l-a lovit,spargandu-I capulsi omorandu-l.George a fost luat de catre jandarmi. Averea lui Ion ramasese bisericii,astfel incat preotu se simti dator sa-l inmormanteze pe acesta in pamantu bisericii. In casa familiei Herdelea are sa mai aiba o nunta,aceea dintre Ghighi si Zagreanu. Capitolul se termina cu aceeasi prezentare din primul capitol aceea a drumului satului,dar in sens invers cu plecarea familiei invatatorului Herdelea si a lui Titu Herdelea

Creanga de Aur Mihail Sadoveanu Eroul, Kesarion Breb parcurge un drum lung al initierii. Pleaca la porunca magului dintr-o Dacie imemoriala, se rupe un timp de muntele sacru si de peisajul sau primordial pentru a se desavirsi in misterele universale. Ajunge in templul secret din Egipt, dar romanul trece peste aceasta perioada a devenirii sale intru intelepciune pentru a se opri asupra initierii in si prin istorie, la Bi zant. Lui Breb ii este caracteristica o capacitate iesita din comun de a observa, de a alatura si judeca dintr-o perspectiva ultima oamenii, vazindu-i nu doar intr-un context, intr-un loc sau epoca; el stie sa proiecteze realitatea dincolo, intr-o eternitate de tipologii, si sa le surprinda semnificatia transcendenta si ezoterica. Inteligent, perspicace, cunoscator al misterelor, se situeaza peste orice pasiune, sau, cel putin acesta e punctul initial al unei evolutii; aceasta devine mai apoi, imprevizibila. Inteligenta instituie un punct de observatie impasibil asupra realitatii si enigmelor ei, care, sub ochiul lui rece, se dezleaga si devin inteligibile. Dar una e sa dezlegi enigme - de genul celei rezolvate de Breb pe cind se indrepta spre Amnia si alta e viata. Ea cere nu doar judecata rostita impartial din afara, ci impune participarea. Breb va descoperi deci un alt adevar: ca intelegerea arc o latura afectiva, ca e necesara o simpatie naturala pentru oameni. Conditia cunoasterii sub specie aeternitatis nu o exclude pe cealalta: una fixeaza, alta deschide cadrul si introduce in el surpriza; dimensiune pe care Kesarion Breb va trebui sa o accepte impotriva voinici sale. Initiatul va cunoaste dragostea pentru Maria din Amnia, deoarece neprevazutul, el insusi, tine de destin si initiere. Romanul nareaza la modul enigmatic; dificultatile nu tin de nivelul simbolic, ci de tratarea eliptica a unor momente ale actiunii si, mai ales, a trairilor si sentimentelor. Ele nu ies la lumina pe parcurs, se precizeaza intr-un lung proces al dezvaluirii unei adincimi a sufletului unde exista ura sau iubirea, la fel de greu de marturisit. Tranzitiile, in roman, sint bruste; intre diferitele momente si locuri exista hiatusuri, dar ele reveleaza semnificatii de adincime. Asteptarea cititorului e contrariata de alternanta, de subita trecere de la o lume mitica, a dacilor, la alta, istorica, a bizantinilor, de la natura simpla, la civilizatia opulenta, stralucitoare a orasului imperial. Daca povestea lui Breb e a unei iubiri romantice, coordonatele pe care se proiecteaza sint mult mai largi. Cind, dupa prima sa aparitie, protagonistul intra, in 787, in Bizant, dupa ce a petrecut deja ani lungi in templul secret din Egipt, el vede etalindu-se in fata lui bogatia si mizeria. Interpreteaza aceasta lume, atit de noua pentru el, din unghiul celui care intuieste si cunoaste semnificatia reala. Semnele trimit la pasiuni sau interese ascunse cu grija: imparateasa Irina se afla sub semnul lupoaicei, iar Stavrikie, sfetnicul ei, sub cel al vulpii. Ceva din infatisarea lor evoca aceste fiare. Oamenii exista intr-un domeniu definitiv, inexorabil, si ei dezvaluie lumea cea de totdeauna. Evolutia viitoare nu poate fi cunoscuta dinainte. isi are complicatiile, surprizele, intimplarile ei (iar pentru S. intimplarea are un sens absurd si tragic). Motivarile actelor umane nu pot fi nici ele cunoscute. In aparenta, imparateasa Irina, care doreste sa-l distruga pe fiul ei, Constantin, il impinge spre o mezalianta cu Maria din Amnia; o face, se crede la inceput, pentru a zadarnici casatoria, periculoasa pentru ea, cu fiica Iui Carol cel Mare: motivul acesta, real, se arata, mai tirziu, a nu li singurul. Maria, cu puritatea ei, va fi folosita ca antiteza a depravarii lui Constantin; cind va fi respins de ea, Constantin se va putea privi in oglinda candorii si bunatatii ei cu tot ce ascunde josnic in sine, fie ca afla sau nu ca intentia mamei sale a fost sa il compromita. Apoi, catre final, se explica dintr-un unghi nou patima ranita a lui Constantin, cind se dezvaluie iubirea dintre Breb si Maria, un sentiment care se aliaza cu sensul profund etic al puritatii lor, dar si cind iubirea devine sinonima cu renuntarea. Bunatatea exista in afara istoriei, in Amnia sau Dacia, dar e atrasa in viitoarea tulbure a faptelor. intr-o lume a pasiunilor vinovate, ea le exacerbeaza si le devine victima. Ceea ce a inceput ca o poveste (iar povestea se situeaza, aici, in Bizant), cu un pantof al Cenusaresei pentru ca Breb o peteste astfel pe Maria pentru Constantin, sfirseste tragic. inteleptul nu poate evita lumea si toata suferinta lui decurge de aici. E prins in angrenajul ei, intre gloria si caderea alternind vertiginos. Dupa ce a ajuns la tron cu ajutorul neasteptat al trupelor de la frontiera, Constantin va ti inlaturat de la putere de mama Iui, imparateasa, si pedepsit cu o salbaticie iara egal; iar lui Breb nu-i ramine decit sa se retraga in hanul egiptenilor, sa se refugieze in singuratate, apoi sa revina in patria sa, mai intelept prin suferinta, dupa ce a ajuns sa inteleaga ce e istoria. Romanul are o dimensiune teoretica prezentata de domnul Stamatin; ea proiecteaza asupra tramei epice legile intrevazute ale adevarului ultim. Este pentru prima oara ca S. recurge Ia o conceptie, de fapt Ia o viziune, intr-o incercare de a da un sens profund evenimentelor si faptelor, nu numai de aici, din Creanga de aur, ci din intreaga sa opera de pina acum. Acest mag spune domnul Stamatin in epoca regilor daci, practica, dupa o rinduiala antica de la Memphis, grafia sacra a cunoasterilor spirituale. Hieroglifele reproduc obiecte sau fiinte, transpun in scrierea pictografica aparenta, dar ele sint, simultan si o expresie a esentei. De aceea, afirma in continuare acelasi personaj, "aspectele lumii si fenomenele naturii magul le reprezenta prin embleme; le punea deci o cheie vesnica. Dupa aceasta metoda, supt simbol, adevarul cel mai exact putea deveni sensibil". Literatura tinde spre cunoastere, iar cunoasterea spre revelatie; romanul cauta adevarul intoreindu-se spre o lume a inceputurilor, dacica in primul rind. S. doreste sa regaseasca viziunea mitului si sa suprapuna, sau chiar sa contopeasca, vizibilul si invizibilul. Dar Creanga de aur nu recreeaza un mit, Uimite doar la ceva primordial, in primul rind la un peisaj originar, la o natura atemporala, vazind in ea expresia pura a unei realitati care, desi prezenta, concreta, ramine cu toate acestea, misterioasa; unde un anumit loc, aici un munte -, si un anumit om un mag se afla intr-o pozitie privilegiata, avind o relatie sacra cu adevarul; asemenea sihastrului cautat de Stefan cel Mare in Izvorul alb. S. se arata a fi consecvent si perspicace la acest nivel al conceptiei: gindirea isi are originalitatea ei, iar acesta vine dintr-o convingere autentificata de experienta vietii. La polul opus Dacici muntelui sacru, la Bizant deci in istorie -emblema hieroglifica s-a degradat si a cedat locul imaginii. In jurul imaginilor sacre ale crestinismului, se da lupta intre iconoduli si iconoclasti si se poate deduce in ce fel gresesc amindoua aceste orientari, cum au pierdut ele sensul unitatii reprezentarii veritabile. De aceea, imaginile, nu doar cele tinind de religie, ci toate cele pe care puterea le minuieste in scopuri politice, slujesc pervertirii valorilor. Ambitia autorului merge chiar mai departe. Cauta unitatea in diversitate; o diversitate nu lipsita de surprize. El Ie pune la incercare exegeza; uneori romanul e teoretic, alteori el evolueaza intr-o directie contrara, devine o poveste. Pentru S., de fapt, iubirea are ceva de poveste (ca si misterioasa prezenta a frumusetii femeii). In acel moment din roman viata, cu bucuria si suferinta ei, devine vis.

Danila Prepeleac Ion Creanga In aceasta opera literara autorul Ion Creanga ne prezinta povestea lui Danila Prepeleac. Intr-un sat locuiau doi frati, amandoi insurati.Cel mare era harnic si grijuliu insa cel mic era sarac si avea o multime de copii. Fratele mai mic avea o sotie buna la suflet,iar cel mare avea o sotie zgarcita si nu avea copii. Cel mic avea o pereche de boi buni la munca,dar nu avea car asa ca insista mereu la fratele sau sa-i mai lase carul. Sotia celui mare incerca sa-l convinga sa nu ii mai dea carul fratelui sau deoarece il va strica. Intr-o zi ,convins de sotia sa ii spuse fratelui sau mai mic,sa isi vanda boii si sa-si cumpere altii mai mici, iar din banii ramasi sa-si cumpere un car.Asa a si facut.Isi ia boii de franghie inspre iarmaroc.Pe drum,Danila Prepeleac, ca asa i se spunea in tot satul,se intalneste cu un om care venea din targ cu un car nou. El ii propune sa faca schimbul, sa-i de-a boii si sa ia carul care mergea la vale singur. Cei doi fac schimbul. Omul cu boii pleaca spre casa iar Danila ramane in drum deoarece carul nu mergea si la deal. Deodata vede un alt om care se ducea iute spre targ pentru a vinde o capra. Acestia fac schimbul mai greu deoarece acesta spune ca,capra lui e buna de lapte. Danila pleaca mai departe in urma schimbului facut.Capra se da greu la drum tragand in dreapta si-n stanga si-napoi chinuindu-l pe Danila Prepeleac,dar chinul nu i- fost lung ca apare un om pe drum cu o gasca in brate de la targ.Ei isi dau binete si Danila ii propune sa faca schimbul.Omul cu gasca isi lauda marfa ca este gascan,nu gasca.Dupa negocieri Prepeleac marita capra,isi i-a gascanul si pleaca inspre targ. Ajuns in targ gascanul incepe a gagai iar Prepeleac de galagie spune ca il insoara.Asa a si facut.La dat in schimbul unei pungi cu baiere pe care si-a pus-o in gat si isi zice''Dintr-o pereche de boi am ramas c-o punga goala,mai,mai,mai,mai''. Dupa ce zaboveste prin targ se intoarce acasa,povesteste fratelui sau cum dintr-o pereche de boi s-a ales cu o punga a pustiu.Fratele sau i-a zis ca este un mare natarau.Danila gandindu-se la cei de acasa insista la fratele sau sa-i mai dea boii si carul pentru a aduce lemne din padure.Fratele sau il avertizeaza ca este pentru ultima oara. In padure acesta chiteste un copac mare pe care il taie,il doboara in car si peste boi pe care i-a omorat.Vazand prostia pe care a facut-o isi face un plan sa imprumute si iapa fratelui, sa fuga in lume,sa uite de nevasta si copii.In buimaceala lui prin padure a dat peste un elesteu unde a vazut niste lisite,lisite dupa care a aruncat cu toporul.Toporul s-a dus la fund.Ajuns la fratele lui carpeste o minciuna precum in padure a ploat,este mazca,gheata si va trebuie sa mane boii calare.Fratele sau plictisit de el ii da si iapa cu care Danila fuge imediat pana la elesteu si isi zice ca acolo inalta o manastire cum i-a spus fratele sau ca era bun de calugar.Face o cruce din lemn,o infige in pamant si apoi cauta lemn pentru constructie. Totul era bine pana cand iese dracul din iaz spunandu-i ca iazul,locul si padurea sunt al lor.Dracul vazand ca nu se intelege cu Danila se duce la Scaraoschi.Acesta mahnit ii ofera un burduf de bani numai sa plece de acolo.Pe cand Danila isi facea planuri cum sa plece cu banii acasa Tartorul s-a razgandit si propune lui Danila sa-si incerce puterile.Cel ce castiga,i-a banii.Prima proba a fost inconjurarea de trei ori a iazului cu iapa in spate.A doua proba a fost la fuga la care Danila s-a descurcat cu un iepure.A tria proba ,tranta ,i-a adus succus lui Danila mos Ursila.A patra proba propusa de drac a fost chiuitul ,proba la care Danila a facut-o pe surdul,nu a auzit cat de tare a chiuit dracul,se foloseste de metode banale de-l leaga pe drac la ochi si urechi lovindul ingrozitor cu o bucata de lemn.Acesta ingrozit fuge la Scaraoschi dandu-i raportul. Pe cand Danila vrea sa plece acasa cu banii ,din iaz apare alt drac care-i propune alta proba;aruncarea buzduganului. Dracul arunca buzduganul atat de tare incat cade pe pamant peste trei zile si trei nopti.Danila a stat si s-a gandit o zi dupa care i-a aratat dracului luna spunandu-i ca acolo locuiesc fratii lui care au nevoie de fier sa-si potcoveasca caii.Buzduganul fiind mostenirea dracilor nu l-a lasat sa-l arunce. Scaraoschi maniat spune dracilor ca cel care il va dobora pe Prepeleac va fi mare.Unul dintre ei se ofera sa se intreaca cu Danila in blesteme.Toate blestemele l-au trecut pe Prepeleac numai cea cu achiul l-a durut foarte tare.Danila la pacalit pe drac precum ca blestemele lui sunt acasa. Ajunsi acasa Danila ii pune pe copii sa aduca blestemurile parintesti care erau ragila,piaptenele si calti.Dracul fuge de acestia.Danila Prepeleac a ramas cu banii si a trat fericit pana la batraneti. Ion Creanga Povestea lui Harap-Alb Verde Imparat, care domnea in regatul de la capatul pamantului, ii trimite fratelui sau, Craiul, o scrisoare, prin care ii spune sa-i trimita cel mai destoinic fiu al sau pentru a-l lasa rege in regatul sau, deoarece el nu avea baieti, ci numai trei fete. A doua zi, imparatul ii cheama la el pe cei trei fii ai lui si ii intreaba care din ei doreste sa plece la fratele sau, pentru a-l urma la tron. Fiul cel mare se hotaraste sa plece el. In timp ce feciorul se pregatea de drum, Craiul punea la cale un plan prin care sa vada curajul lui. Ia o piele de urs, se imbraca cu ea, se ascunde sub un pod, iar cand feciorul trece pe acolo, acesta ii iese in fata. Speriat se intoarce rusinat acasa. Acelasi lucru se intampla si cu fiul cel mijlociu. Craiul, dezamagit de fiii lui, ii face de rusine, iar cel mic iasa suparat afara. In fata lui apare o batranica care ii cere milostire si il intreaba ce a patit. Ca sa scape de ea feciorul ii da un ban, iar acesta il sfatuieste sa ia hainele vechi ale imparatului si sa plece la drum, iar calul sa si-l aleaga punand o tavita cu jaratic in mijlocul hergheliei si calul care va manca din jaratic acela sa-l ia. Mezinul insa reuseste sa invinga proba tatalui sau si obtine incuviintarea de a pleca spre imparatia lui Verde Imparat. Povatuit de Sfanta Duminica, pe care a ajutat-o, mezinul isi alege calul, armele si hainele, pe care le-a avut tatal sau cand a fost mire si pleaca la drum dupa ce primeste sftaturile Craiului, printre care acela de a se feri de omul span si de omul ros. Cu toate acestea, el este pacalit de Span, care, prin viclesug, il face sluga. Sub amenintarea mortii, feciorul de crai jura ca nu va spune nimanui cine este de fapt. Spanul ii da numele de Harap-Alb, care-l sujeste cu credinta, respectandu-si juramantul facut. Ajunsi la palatul Imparatului Verde, spanul se da drept nepotul acestuia si, dintr-un nemasurat orgoliu, il supune pe Harap-Alb la incercari primejdioase, cu speranta ca va scapa de el: sa-i aduca salati din gradina ursului; pielea unui cerb fabulos, batuta in nestemate; sa-i aduca fata imparatului Ros, ca sa se insoare cu ea. Ajutat de Sfanta Duminica, de furnici, de albine si povatuit permanent de calul sau, Harap-Alb reuseste sa invinga toate probele. Cei cinci prieteni fabulosi: Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila il ajuta sa invinga piedicile ivite in incercarea de a o aduce pe fiica

Imparatului Ros la curtea lui Verde-Imparat. Aici sunt intampinati cu toate onorurile, dar fata Imparatului Ros il respinge pe Span si dezvaluie celor de fata taina ca Harap-Alb este adevaratul nepot al lui Verde-Imparat. Dat in vileag, Spanul se repede si reteaza capul lui Harap-Alb, dar fata il inconjoara cu trei smicele de mar dulce, il stropeste cu apa vie si il invie, acesta trezindu-se ca dupa un somn greu. Atunci, calul fermecat il apuca pe Span si il azvarle in inaltul cerului, de unde cade pe pamant si moare. Verde-Imparat il casatoreste pe Harap-Alb cu fata lui Rosu-Imparat, iar la nunta lor au fost poftiti toti prietenii care l-au ajutat sa treaca probele. Harap Alb devine rege si toti traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

Vasile Voiculescu In mijlocul lupilor

Alexandru Lapusneanul Costache Negrutzi Capitolul I Dac voi nu m vrei eu v vreau, se desfoar sub semnul voinei despotice a eroului principal care ii expune tranant viitoarele msuri ce le va lua mpotriva boierimii (Voi mulgei laptele rii, dar au venit vremea s v mulg i eu pre voi. Destul, boieri!). Pactul incheiat cu Mooc, boierul intrigant i duplicitar, relev, de la inceputul nuvelei, arta lui C. Negruzzi de a ptrunde psihologia personajelor, de a le caracteriza prin mijlocirea aciunii i analizei deopotriv. Capitolul II cu motto-ul Ai s dai sam doamn!, reprezint un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei i inventivitii scriitorului, creat cu scopul de a ptrunde in adncime personajul principal; comportametnul lui alexandru Lpuneanu fa de doamna Ruxanda relev i mai convingtor un temperament impulsiv, gata s -i njunghie soia, care i cere ndurare i stvilirea omorurilor boierilor. Eroul ii afieaz acum dominantele psihice. El se ncrunt i-i fgduiete un leac fr de fric. Lpuneanu, beat de snge, pune la cale un groaznic mcel al boierilor. El se duce la biseric i, in faa lor, simuleaz pocin, invitndu -i la un osp de mpcare. Afar de stroici i spancioc, care fug peste grani, toi ceilali boieri cad in curs, urmnd invitrii. In toiul ospului, lefegii se nustesc asupra boierilor, mcelarindu-i pe toi. Capitolul III Capul lui Mooc vrem anun cea mai dramatic parte a nuvelei. Prinznd de veste celel ce s -au petrecut la palat poporul se revars vocifernd spre curtea domneasc. Lpuneanu il intreab ce vrea. Dup oarecare dezorientare, in cele din urm, toi unesc glasurile cernd capul lui Mooc, pe care-l socotesc pricina rutilor. Vod il pred furiei poporului care-l lineaz. Lpuneanu aaz apoi pe o mas in form de piramid capetele celor 47 de boieri, scen ce ia proporiile unui masacru, este creat nu numai cu nerv, dar i cu o mare for narativ. Dinamica frazei fixeaz in fiecare clip alt atitudine: Cei btrni murea fcndu-i cruce; muli ins din cei mai juni se aprau cu turbare; Unii, dei rnii, se ncletau cu furie de gtul ucigailor, i, nesocotind ranele ce primeau, i strngeau pn i ndueau Negruzzi dovedete o rar intuiie in fixarea unor caracteristici succinte, att ale domnului i boierilor, dar indeosebi ale poporului; ele definesc fie convingere, laitate, ca in finalul replicii lui Mooc (Eu sunt boier mare! Ei sunt nite proti!), fie luciditate i socotin in faa unei situaii critice, ce se desprindea din replica domnului: Proti, dar muli, rspunde Lpuneanul cu snge rece, sau lipsa de orientare, descumpnire in masa de burzuluii. Capitolul IV intitulat De m voiu scula, pre muli am s popesc i eu, dei reprezint sfritul unui tiran, nu se ridic la dramatismul i complexitatea situaiilor sociale i psihologice din cel de-al treilea. Dup scena fcut lui Ruxandra, Lpuneanul nu mai omoar, dar schingiuiete in mod barbar. De fric s nu fie cclat de boierii pribegii in Polonia, se mut la Hotin. Aici il apuc frigurile. Vzndu-i aparoape sfritul obtesc cere s fie tuns clugr i s se rnduiasc de urma fiului su. Pe urm, revine clugr i s se rnduiasc de urma fiului su. Pe urm, revine asupra hotrrii (de m voiu scula, pre muli am s popesc i eu), dar doamna Ruxandra,

sftuit de mitropolitul Teofan i indemnat de boierii pribegi Spancioc i Stroici, ce scpaser d emcel, il otrvete. Lpuneanu inva s moar, el care tia numai a omor. Aici eroul principal se manifest natural, mai ales in clipa in care se trezete din delir, i surprins d esituaie, arunc cu potcapul intr-un clugr. In chinuri grozave ii d sufletul.

Mircea Eliade Nopti la Serampore Autorul ncepe prin a povesti cum isi petrecea timpul mpreuna cu cei doi prieteni ai si, Bogdanof si Van Manen. Sunt descrise mprejurimile si cum obisnuiau sa isi petreac noptile. Van Manen si-a amintit ca are un prieten pe nume Budge, la Serampore asa ca acestia s-au ndreptat spre Serampore. Acolo, Budge fiind obosit a stat de vorba doar cu Van Manen, asa ca autorul si Bogdanof au plecat sa se plimbe, unde au nceput sa se teama de o ntlnire cu Marele Sarpe asa ca s-au ntors. In alta seara, tot la casa lui Budge, acestia au nceput sa discute de data aceasta si mpreuna cu ceilali doi. Terminnd subiectul despre triburi care fac ritualuri cu morti, pentru ca erau prea infricosatoare, Brudge isi aminteste ca, venind de la vanatoare acesta l-a vzut pe Suren Base. Cnd l-a ntlnit pe Suren Base in curtea universitatii acesta a negat ca a fost la Serampore, nsa Budge sustinea ca l-a vzut. Intr-o alta seara, pe cnd se duceau la Budge, cei trei il vad pe Base intrnd in pdure. Acestia au discutat mai trziu despre as ta. Cnd se ndreptau spre casa celor trei li s-a prut ca s-au rtcit, desi nu exista alt drum spre casa. Acestia l -au pus pe sofer sa ntoarc. Deodat s-a auzit un tipat de femeie in pdure. Acestia s-au dat jos din masina si au plecat in pdure in cutarea femeii. Cnd s-au ntors nsa nu au mai gsit nici masina si nici soferul. Unul dintre ei a zrit un felinar in pdure asa ca au plecat intr-acolo. In timp ce se ndreptau spre lumina, felinarul s-a stins. In fata lor nsa a aprut o altfel de lumina. Ajungnd la locul de unde provenea lumina, au constatat ca era de fapt jratec, ceea ce nsemna ca cineva fusese acolo mai devreme. De la locul unde au gsit jratecul se zarea cldire mare si ntunecata. Spernd ca vor gasi ajutor acolo s -au ndreptat spre ea. Atunci cnd batranul a anuntat ca vin iar cei trei au zrit trei siluete ntunecate asa ca au plecat speriati. La un moment dat au simtit ca sunt aproape de conac si au recunoscut mprejurimile. Cnd au ajuns la conac, in fata ii astepta soferul. Cnd l-au ntrebat de cele ntmplate, acesta spune ca nu stie nimic si le spune ca masina nu s-a miscat de acolo toata noaptea. Cnd au povestit cele ntmplate lui Budge nu ii venea sa cread, in prima faza creznd ca a fost o farsa. Atunci cnd cei tr ei au pomenit de ntlnirea lui Base, Budge spune ca situatia nu e asa de simpla. Cei patru au plecat cu masina in cutarea locului de unde au simtit ca sunt aproape de conac. Pe drum nsa Budge se gandeste ca ar fi mai bine sa mearg la un anume Chatterji. Ajunsi acolo Budge ii roag pe cei trei sa ii povesteasc lui Chatterji cele ntmplate pana la cel mai mic detaliu. Auzind cele ntmplate Chatterji le spune ca acel eveniment a avut loc cu 150 de ani in urma. Dup toate acestea, cu totii au czut de comun acord sa ncerce sa il evite pe Base sau mucar sa se prefac ca nu s-a ntmplat nimic. ntmplrile enigmatice la care au luat parte cei trei, precum i sentimentele fantastice, hipnotizante, pe care le -au trit europenii se pot pune pe seama unui vis comun, dar aceast ipotez nu il multumete pe povestitor, care mai trziu, aflndu-se la o mnstire din Himalaya, ncearc s dezlege misterul celor ntmplate, intr-o discuie cu Shivananda. Tnrul susinea c practicile magice ale profesorului Bose i-au proiectat in alt timp, i in alt spaiu, pe cnd Shivananda ii explica ns c realitatea e doar o iluzie, oricine poate s -i produc transformri apelnd la forele oculte, amintindui de mitul zeitei Maya, cea care acoper cu valul ei realitatea, t ransformnd-o intr-o nlucire. Pentru a dovedi c are dreptate il proiecteaz din nou pe tnrul european in spaiul i timpul lui Dasa, producndu-i o a doua ieire din realitate. In final, europeanul se trezete a doua zi nconjurat de o lume plin de calm i strlucire. Sarmanul Dionis Mihai Eminescu Dupa scurta introducere facuta de autor incepe nuvela cu adevarat.Este prezentata o seara mohorata in care ploua si fulgera. Pe drumul satului ne este prezentat un trecator udat de ploaie. Acesta intra intr-o carciuma pentru a astepta pana se linisteste ploaia. Acest trecator este Dionis. El este un copil orfan. Cand s-a oprit ploaia Dionis pleca de la carciuma spre casa. Casa era inconjurata de ierburi si peretii de abia se mai tineau. in interior era o masa plina cu carti, un pat de scanduri acoperit cu paie iar pe perete era un tablou al tatalui sau. Autorul face o comparatie intre Dionis si chipul tatalui deduc and o foarte mare asemanare. Odata asezat la masa Dionis incepe a visa detasandu-se de lumea reala. in primul sau vis viseaza ca in castelul de langa casa sa aude pe cineva cantand la pian. El este atras de acest sunet insa visul se spulbera si Dionis se trezeste. Dupa ce deschide o carte acesta incepe a visa. De data aceasta este Dan, un calugar. Dan se vede pe un camp citind o carte. Dupa un timp acesta se scoala indreptandu-se spre maestrul Ruben. Maestrul Ruben ii spune ca este adevarata teoria egipteana a trecerii sufletului prin mai multe trupuri. El ii dezvaluie lui Dan secretul cartii. Astfel Dan trebuie sa citeasca pagina a saptea unde sunt toate cele necesare pentru a intra in eternitate. Cand vru sa plece de la Ruben, Dan observa ca acesta se transforma intr-o fiinta demonica. Apare si Satan bucuros ca a reusit sa-l prinda in sfarsit si pe Ruben. Dintr-o data locul actiunii se schimba in casa lui Dan(Dionis). Aici Dan vorbeste cu umbra sa. Aceasta a fost martora tuturor trupurilor in care a fost sufletul lui Dan. Umbra ii spune ca atunci cand s-a intrupat in Dan el a baut din apa Lethei care l-a facut sa uite totul. Tot umbra ii propune desprinderea sufeltului lui Dan pentru ca acesta sa ajunga nemuritor iar umbra sa ii va tine locul. Umbra se angajeaza sa noteze toate evenimentele care se petrec cat a fost plecat. Aceasta il avertizeaza ca o secunda in eternitate inseamna mii de ani pe pamant. Dan accepta si ajunge sa se vada departadu-se de propriul corp si indreptandu-se spre cer. Totusi el se intoarce pentru a o lua si pe Maria. Dupa ce aceasta accepta cei doi se indreapta spre luna. Aici sunt inconjurati de ingeri care le indeplinesc gandurile. Totusi ei observa o poarta mare care nu se poate deschide si dupa care presupun ei ca se afla Dumnezeu. incercand a-i intreba pe ingeri acestia nu raspund ci doar zambesc. Acest lucru il face sa creada pe Dan ca el este Dumnezeu. El nu apuca sa rosteasca tot numele ca o multime de fulger il prigonesc din eternitate. Locul actiunii se schiba inca odata. De data aceasta Dan este intins pe podea si niste medici il examineaza. il vede si pe Ruben caruia ii spune despre notitele facute de umbra sa. Ruben gasi aceste foi intr-un sertar. Dar deodata Dan observa ca doctorii nu sunt pentru al vindeca ci doresc umbra

sa intiparita pe perete. Dan trase concluzia ca Ruben l-a vandut chinuitorului de suflete. Astfel se termina nuvela propriuzisa. La final intervine dinou autorul. Acesta intreaba cititorii daca si-au dat seama care este personajul imaginar Dan sau Dionis. in final Eminescu subliniaza ideia vietii ca teatrul. Cu privire la trecerea sufletului de la un corp la altul Eminescu da un citat din Theophille Gautier: imi pare c -am trait odata in Orient, si cand in vremea carnavalului ma deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevaratele mele vesminte. Am fost intodeauna surprins ca nu pricep curent limba araba. Trebuie s-o fi uitat.