PROIECT: SUBSTANTE

TOXICE: ARSENUL
 INFORMATII GENERALE:
• Arsenul este un element chimic semi-metalic, care are
simbolul As și numărul atomic 33. El se afla in grupa a V-A
principala(15) si perioada a 4-a.
 ISTORIC:
• Numele grec "arsenicon" (în traducere "bărbat"), era atribuit în antichitate unor sulfuri de
arsen și acidului arsenicos. Pentru prima dată, Platon și Strabon amintesc de existența și
exploatarea arsenului din muntele Sandaracurgium – provincia Pont. Ca element, se pare că a
fost preparat pentru prima dată de Albertus Magnus, în anul 1250, din auri-pigment și săpun,
și apoi de Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu coji de ou. Alchimiștii foloseau arsenul
pentru albirea metalelor colorate ca fierul și cuprul. Acestea, frecate cu arseniu, primeau un
luciu alb.

• Date certe despre propagarea arsenului metalic provin de la Lèmery, care, în 1675, tratează
sulfurile de arsen cu drojdie de vin și săpun moale, de la alchimiștii secolelor următoare, care
fac studii sistematice asupra obținerii și proprietăților acestui element. Dintre aceștia, amintim:
J. Scroeder (1694), H. Brand (1733) și J. Liebig (1842).

• În paralel cu descoperirea proprietăților fizico-chimice ale arsenului, alchimiștii au descoperit

și proprietățile biomedicale. Din arsenul alb s-au preparat puternice otrăvuri, care au făcut
multe victime de-a lungul anilor. Se spune că Papa Pius al III-lea și Clement al XIV-lea au fost
otrăviți cu "aqua Toffana di Napoli" preparată din arseniu, iar despre Napoleon Bonaparte că
ar fi fost asasinat pe insula Sf. Elena prin adaos regulat de arseniu în hrană de către un trimis
al regelui Ludovic al XVIII-lea. Mult mai târziu, la sfârșitul secolului XIX și începutul
secolului trecut, s-a descoperit și efectul benefic al arsenului. Era anul 1909 când P. Ehrlich
descoperă salvarsanul și proprietatea lui de a vindeca sifilisul.
 ALTOTROPIE:
• Arsenul prezintă două forme alotropice: arsenul cenușiu sau
metalic, stabil în stare solidă la orice temperatură și arsenul galben,
instabil. Arsenul cenușiu sau metalic formează cristale hexagonale,
argintii, lucioase, ușor casabile, insolubile în apă, CS2 sau alte
tipuri de solvenți. Încălzit în absența aerului, la presiune normală,
sublimează la 633 °C, iar sub presiune de 76 atm, se topește la 817
°C. Vaporii de arsen au o culoare galbenă, miros de usturoi, sunt
foarte toxici și alcătuiți din molecule tetratomice As4, cu structură
tetraedrică, ca și P4. Peste 1325 °C, As4 disociază în As2, iar peste
1700 °C în atomi.

• Arsenul galben se obține prin condensarea bruscă, în aer lichid, a

vaporilor; este solubil în sulfură de carbon (CS2), d=1,97, puțin
stabil, transformându-se ireversibil în arsenul cenușiu.
 PROPRIETATI CHIMICE:
• Arsenul formează cu metalele alcaline și alcalino-pământoase arseniuri ionice și nu
reacționează deloc cu hidrogenul, întrucât în seria electrochimică se situează între acesta și
cupru și are potențial normal pozitiv. Structura electronică s2p3 a stratului de valență dictează
comportamentul chimic al arsenului. Conform acestei structuri, acesta poate forma ioni +/-3,
+5 dar și alți ioni cu stări de oxidare intermediară în unele cazuri.

• Față de sărurile aurului, cuprului și platinei, arsenul metalic acționează ca un reducător,

aducându-le în stare elementară, pentru ca în faza a doua a reacției să formeze arseniuri
(Cu2As, Au2As, PtAs2).

• Se cunosc compuși ai arsenului și cu unele elemente din grupa a IV-a (SiAs, SiAs2, GeAs,
GeAs2) și din grupa a III-a pricipală (AlAs, GaAs). Cu carbonul și cu borul nu se combină. În
schimb, cu metalele alcalino-pământoase și alcaline, elemente puternic electropozitive, arsenul
reacționează cu ușurință, formând arseniuri. Arseniurile se pot obține prin topirea
componenților, prin trecerea topiturii sau vaporilor de arsen peste metale, dar toate se pot
obține și prin aluminotermie sau prin reducerea trioxidului de arsen și a clorurii metalului cu
hipofosfit de sodiu (NaH3PO2). Cu metalele grele și din grupele secundare, arsenul formează
combinații intermetalice, ce împrumută structura spațială a sulfurilor: arseniura de Ni este
similară cu FeS, PtAs2, FeS2,iar FeS2 are rețeaua ortorombică a marcasitei FeS2. Arsenul
intră în structura unor minerale și alături de sulf ca în cazul mispichelului FeAsS, a cobaltinei
CoAsS etc.
 UTILIZARE SI IMPORTANTA:
• Arsenul folosit ca element de aliere mărește duritatea aliajelor. Este suficient ca în
aur, argint și metalele platinice să se găsească arsen în proporție de 1 la 1000
pentru ca acestea să-și piardă complet maleabilitatea și să devină casante. Plumbul
folosit la alicele de vânătoare conține până la 2% As, dar datorită rămânerii
acestora în natură, arsenul se transformă în trioxid de arsen, a cărui toxicitate
pentru organismele vii este bine cunoscută. Adăugat în cupru în proporție de
0,25%, îi ridică temperatura de înmuiere și îi mărește rezistența anticorozivă.
Arsenul este folosit cu mare succes și în electronică, datorită proprietăților
semiconductoare și fotoconductoare, similare siliciului și germaniului. În
pirotehnie, se folosește pentru producerea focurilor albe (cel indian). Trisulfura de
arsen este pigmentul vopselei de ulei numite galben regal. Aceasta se mai
folosește în tăbăcărie și pentru ignifugarea lemnului. O soluție benzenică a
arsenatului de plumb a fost prima substanță chimică utilizată în terapia cancerului.

• Nici un zăcământ de minereuri metalice nu a fost sau nu este exploatat exclusiv

pentru arsen; de regulă arsenul se obține ca subprodus, crescând valoarea
economică a diferitelor tipuri de mineralizați în care se găsește. De altfel,
toxicitatea sa mare a condus în nenumărate situații la necesitatea folosirii de
înlocuitori, fapt ce a condus mai departe la scăderea cererii sale pe piața mondială.
 TOXICITATE SI PRECAUTII:
• Arsenicul și mulți dintre compușii săi sunt otrăvuri deosebit de puternice.
• Arsenicul elementar și compușii trioxid de arsen și sulfat sunt clasificați ca „toxici” și
„periculoși pentru mediu” în Uniunea Europeană în conformitate cu directiva 67/548/EEC.
Agenția Internațională pentru Cercetare a Cancerului (IARC) recunoaște arsenicul și compușii
anorganici de arsen ca agenți cancerigeni din grupa 1, iar UE listează trioxidul de arsen,
pentoxidul de arsen și sărurile de arsen ca fiind cancerigeni de categoria 1.
• Se știe că arsenicul provoacă arsenicoză atunci când este prezent în apa de băut, „cea mai
comună specie fiind arseniatul [HAsO2−
• 4; As(V)] și arsenit [H3AsO3; Ca(III)]”.
• În Statele Unite, din 2006, concentrația maximă în apă potabilă permisă de Agenția pentru
Protecția Mediului (EPA) este de 10 ppb, iar FDA a stabilit același standard în 2005 pentru apa
îmbuteliată. Departamentul pentru Protecția Mediului din New Jersey a stabilit o limită de
apă potabilă de 5 ppb în 2006. Valoarea IDLH (periculoasă imediată pentru viață și sănătate)
pentru metalul arsenic și compușii anorganici de arsenic este de 5 mg/m3 (5 ppb).
Administrația pentru Securitate și Sănătate Ocupațională a stabilit limita de expunere
admisibilă (PEL) la o medie ponderată în timp (TWA) de 0,01 mg/m3 (0,01 ppb), iar Institutul
Național pentru Securitate și Sănătate Ocupațională (NIOSH) a stabilit valoarea recomandată.
limita de expunere (REL) la o expunere constantă de 15 minute de 0,002 mg/m3 (0,002 ppb).
PEL pentru compușii organici de arsen este un TWA de 0,5 mg/m3.(0,5 ppb).
• În 2008, pe baza testării în desfășurare a unei largi varietati de alimente americane pentru substanțe chimice toxice, U.S.
Food and Drug Administration a stabilit „nivelul de îngrijorare” pentru arsenicul anorganic din sucurile de mere și pere la 23
ppb, bazat pe -efecte cancerigene, și a început blocarea importului de produse care depășesc acest nivel; a cerut, de
asemenea, rechemari pentru produsele naționale neconforme. În 2011, emisiunea națională de televiziune Dr. Oz a difuzat
un program în care evidențiază testele efectuate de un laborator independent angajat de producători. Deși metodologia a
fost contestată (nu a făcut distincția între arsen organic și anorganic), testele au arătat niveluri de arsen de până la 36 ppb.
Ca răspuns, FDA a testat cel mai prost brand din emisiunea Dr. Oz și a găsit niveluri mult mai scăzute. Testele în curs de
desfășurare au constatat că 95% din probele de suc de mere au fost sub nivelul de îngrijorare. Testele ulterioare efectuate
de Consumer Reports au arătat arsen anorganic la niveluri puțin peste 10 ppb, iar organizația a îndemnat părinții să reducă
consumul. În iulie 2013, luând în considerare consumul de către copii, expunerea cronică și efectul carcinogen, FDA a stabilit
un „nivel de acțiune” de 10 ppb pentru sucul de mere, același cu standardul pentru apă potabilă.
• Preocuparea cu privire la arsenicul din orez din Bangladesh a fost ridicată în 2002, dar la acea vreme doar Australia avea o
limită legală pentru alimente (un miligram pe kilogram). În 2005, oamenii care consumau orez din SUA depășeau
standardele OMS pentru aportul personal de arsenic. În 2011, Republica Populară Chineză a stabilit un standard alimentar
de 150 ppb pentru arsen.
• În Statele Unite, în 2012, teste efectuate de grupuri separate de cercetători de la Centrul de Cercetare pentru Sănătatea
Mediului și Prevenirea Bolilor pentru Copii de la Dartmouth College (la începutul anului, concentrându-se pe nivelurile
urinare la copii) și Consumer Reports (în noiembrie) au descoperit niveluri de arsen în orez, ceea ce a dus la solicitarea FDA
de a stabili limite. FDA a publicat unele rezultate de testare în septembrie 2012 și, din iulie 2013, încă colectează date în
sprijinul unei noi reglementări potențiale. Nu a recomandat nicio schimbare în comportamentul consumatorilor.
• Consumer Reports recomandă:
• Că EPA și FDA elimină îngrășămintele, medicamentele și pesticidele care conțin arsenic din producția de alimente;
• Că FDA stabilește o limită legală pentru alimente;
• Că industria schimbă practicile de producție pentru a reduce nivelurile de arsenic, în special în produsele alimentare pentru
copii; și
• Consumatorii testează rezervele de apă la domiciliu, consumă o dietă variată și gătesc orez cu exces de apă, apoi scurgându-l
(reducerea arsenului anorganic cu aproximativ o treime, împreună cu o ușoară reducere a conținutului de vitamine).
• Susținătorii sănătății publice bazați pe dovezi recomandă, de asemenea, ca, având în vedere lipsa de reglementare sau
etichetare pentru arsen în SUA, copiii să nu mănânce mai mult de 1,5 porții pe săptămână de orez și să nu bea lapte de orez
ca parte a dietei zilnice înainte de vârsta de 5 ani. De asemenea, oferă recomandări pentru adulți și sugari cu privire la
modul de limitare a expunerii la arsenic din orez, apă de băut și suc de fructe.
• O conferință consultativă a Organizației Mondiale a Sănătății din 2014 a fost programată pentru a lua în considerare limitele
de 200-300 ppb pentru orez.
OTRAVIRE CU ARSEN ASUPRA PIELII: