Universitatea „Ovidius” Constanța, Facultatea de Medicină

Intoxicația cu metaloizi

Student: Roșca Cristian

MG IV B, Gr. 21

2017-2018
Cuprins
I.Arsenul ..............................................................................................................................................3
Proprietăți fizico-chimice si surse naturale .....................................................................................3
Epidemiologie .....................................................................................................................................4
Patogenie .............................................................................................................................................4
Clinică..................................................................................................................................................5
Intoxicația acută .............................................................................................................................5
Simptomatologia .............................................................................................................................5
Simptomatologia neurologică ........................................................................................................5
Intoxicația cronică ..............................................................................................................................5
Pielea ................................................................................................................................................5
Fenomenele gastrointestinale ........................................................................................................6
Starea generală ...............................................................................................................................6
Polinevrita arsenicală .....................................................................................................................6
Modificările hematologice .............................................................................................................6
Aparatul circulator ........................................................................................................................7
Carcinogeneza.................................................................................................................................7
Examenul anatomopatologic .............................................................................................................7
Diagnosticul pozitiv al intoxicației acute ......................................................................................7
Diagnosticul pozitiv al intoxicației cronice...................................................................................7
Diagnosticul diferențial ..................................................................................................................8
Prognosticul ....................................................................................................................................8
Tratament ...........................................................................................................................................8
Intoxicația acută .............................................................................................................................8
Intoxicația cronică ..........................................................................................................................9
Profilaxia .........................................................................................................................................9
II.Borul ..............................................................................................................................................10
Bibliografie ........................................................................................................................................12

2
 Împreună cu metalele și nemetalele, metaloizii (în greacă metallon = metal și eidos = fel -
numite și semimetale) formează una dintre cele trei categorii de elemente chimice clasificate după
proprietățile de ionizare și legare. Au caracteristici între cele ale metalelor și cele ale nemetalelor. Nu
există o cale de a distinge un metaloid de un metal adevărat, dar majoritatea metaloizilor sunt
semiconductori și nu conductori.
Metaloizii cunoscuți sunt:
- Bor (B)
- Siliciu (Si)
- Germaniu (Ge)
- Arsen (As)
- Stibiu (Sb)
- Bismut (Bi)
- Telur (Te)
- Poloniu (Po)

I.Arsenul

Proprietăți fizico-chimice si surse naturale

Intoxicația cu arsenic sau arsenicoza este o boală cauzată de ingestia, absorbția sau inhalarea
unor nivele periculoase de arsenic. Dacă nu este tratată, intoxicația cu arsenic poate determina
probleme grave de sănătate, chiar deces.
Arsenul este un metaloid cu doua forme alotropice: arsenul “metallic”, alb-cenusiu, lucios ca
argintul si arsenul galben,moale ca ceara, solubil in sulfura de carbon. Incalzit la presiune atmosferica
arsenul metalic sublimeaza (la 633ºC) sub forma unor vapori care – prin racire brusca – dau forma
alotropica galbena, sau – in prezenta oxigenului – ard, dind trioxidul de arsen (As2O3). Si la
temperatura camerei, arsenul se autooxideaza; acoperindu-se cu un strat subtire de oxid, ii dispare
luciul metallic. Arsenul elementar, netoxic in stare pura, devine astfel toxic, prin continutul sau (de
pina la 10%), in trioxid.
Principalele minereuri de arsen sunt cele doua sulfuri: realgarul(AsS) si auripigmentul
(As2S3), pe langa unele (sulfo-) arsenuri metalice; mispickelul sau arsenopirita (FeAsS), lollingita
(FeAs2), smaltina (CoAs2) cobaltina (CoAsS), nichelina (NiAs) si proustita (Ag3AsS2); acestea
insotesc de regula galena (PbS), blenda (ZnS) si pirita (FeS2). Rareori, arsenul se gaseste in stare
libera, sub forma unor “cioburi” de culoare cenusie sau ca trioxid sub forma unor cristale albe
(arsenolit). In anul 1975, productia mondiala de arsen a fost de 47 000t,principalele tari producatoare
fiind Suedia, Medix, Franta, URSS si Namibia.
Cu toate ca As2O3 (anhidrida aresenioasa sau “soricioaica”) este unul din cele mai de mult
cunoscute toxice, importanta lui in toxicologia profesionala nu era mare pana in annii 1920-1925, de
cand s-a raspandit folosirea arsenitilor ca pesticide.
As2O3 este putin solubil in apa, dand acidul arsenios (H3AsO3); sarurile sale sunt arsenitii,
dintre care cei mai solubili (si mai toxici) sunt cei alcalini. As2O5 (pentaoxidul de arsen, anhidrida
arsenica) da cu apa acidul arsenic (h3AsO4), ale carui saruri – arseniatii – sunt mult mai putin toxice
decat arsenitii.
Principalele locuri de munca cu expunere la As2O3 si/sau arsenitii sunt: Prajirea minereurilor
cu continut de arsen; in metalurgie, la aglomerarea si cupelarea minereurilor de Pb, Zn, Cd, Ag, Au
etc. si – in industria chimica – la prajirea piritelor in fabricile de acid sulfuric. Aici As2O3 se degaja
odata cu SO2 si se condenseaza sub forma unei pulberi albe, cristaline, in camerele de desprafuire
sau in filtrele electrostatice.In fabricile de acid sulfuric unde se foloseste procedeul modern de
contact, purificarea bioxidului de sulf de urmele de arsen trebuie sa fie complete, pentru ca sa nu se
inactiveze catalizatoarele. Acidul sulfuric “de contact” nu contine arsen, spre deosebire de cel “de

3
camera”. Operatiile cele mai expuse in fabricile de acid sulfuric sunt curatirea filtrelor si sudarea
camerelor de plumb.
-Prepararea aliajelor cu adaos de arsen elementar pentru a obtine o crestere a duritatii
plumbului (cuzineti, alice etc.) si a rezistentei cuprului la coroziune.
-Clarificarea sticlei si a smaltului cu ajutorul As2O3
-Epilarea si conservarea pieilior, pentru care se folosesc sulfurile arsenului, netoxice insa
impurificare cu As2O3
-Industria de medicamente, in care din As2O3 intra in preparamente ca solutia Fowler (arsenit
de potasiu) sau pilulele “asiatice” de arsenic au disparut din terapia umana, singurul medicament cu
effect similar folosit inca este cacodilatul de sodiu. Un adaos de urme de acid arsenilic in hrana
porcilor si a pasarilor de curte este folosit ca anabolizant.
-In industria colorantilor, arsenitul acid de cupru (verdele lui Scheele) si acetoarsenitul de
cupru (verdele de Paris sau al lui Schweinfurt), erau inainte mult folosite; astazi, utilizarea lor este
interzisa.
-Fabricarea si folosirea pesticidelor arsenicale (arseniti si arseniati) sunt in present
principalele surse de intoxicatie profesionala cu arsen.

Epidemiologie
Arsenicul a reprezentat otrava favorită în Italia renascentistă folosită cu abilitate de unii
membrii ai familiilor Borgia şi Medici.Otrăvirea deliberată cu arsenic este extrem de rară în zilele
noastre,dar expunerea la această substanţă este o problemă de sănătate importantă în multe regiuni
ale globului.Arsenicul se găseşte în mod natural în sol şi apă şi este utilizat în tratarea lemnului
precum şi în compoziţia unor erbicide şi a altor produse folosite în agricultură.Poate fi eliberat în
mediu prin minerit şi industria metalurgică.Concentraţii ridicate de arsenic sunt prezente în apele
freatice din ţări precum Bangladesh,Chile şi China.Aproximativ 20 de milioane de locuitori din
Bangladesh consumă apă contaminată cu arsenic,acesta fiind unul din cei mai răspândiţi factori
ambientali de risc identificaţi până în prezent.

Patogenie
In intoxicatiile profesionale, calea principal de patrundere a arsenului in organism este cea
respiratorie, cea digestive fiind cu totul secundara sau exceptionala; absorbtia prin piele nu joaca un
rol decat in expunerea la triclorura de arsen.
Susceptibilitatea de intoxicare are variatii individuale foarte mari. La indivizii adulti, doza
toxica de As2O3 este de 0,01-0,05g si cea mortala de 0,10-0,15g, fata de “mancatorii de arsen” din
Siria, care – prin obisnuinta progresiva – pot ajunge sa ingere 1g As2O3/zi, fara sa se resimta
(“mitridatizare”).
In sange, arsenul circula legat de hematii unde concentraria sa este de doua ori mai mare decat
in plasma (legat de α1-globuline); arsenemia normal este de maximum 7-10 µg% (Stewart-Stolman;
Seki; Seifert). Depozitare toxicului se face in ficat, rinichi, oase si – inainte de toate – in piele si
fanere. Concentratia normal din organele interne este de 5-35 µg/100g si poate ajunge, la intoxicatii
cronice, la 450-580 µg/100g. Eliminarea se face pe toate caile: urinara, scaun (eliminare importanta
prin bila – Klaassen), sudoare, lapte; urina contine in mod normal 15-16 µg‰ (Webster; Watrous si
colab.), rareori peste 100µg‰, in functie de aportul alimentar fiziologic, arsenul fiind un element
ubicuitar raspandit in natura. Majoritatea autorilor dau pentru par o concentratie normal de pana la
32-88 µg/100g (Stewart-Stolman; Wahrer; Seifert; Camp etc.).
Actiunea arsenicului este – pe de o parte – local-iritativa pe piele si mucosae, atat prin contact,
cat si postresorbtiv prin produsele de eliminare (sudoare, secretii digestive) si – pe de alta parte –
toxica generala, mai ales hepatica, nervoasa , medulara-hematopoietica si arteriala; actiunea
capilarotoxica este evidenta numai in intoxicatia acuta.

4
 Medicamentele care contin grupari ditiol (BAL=DMP) au – in concentratii suficiente – o
actiune atidotica, deoarece intra in competitie cu gruparile -SH ale enzimelor si leaga reversibil
toxicul, in virtutea legii actiunii maselor.
Arsenul pentavalent interactioneaza ca grupare arseniat (AsO4…), cu gruparile fosfatice
(PO4…) intracelulare si este apoi partial redus in arsen trivalent, mai toxic.

Clinică
Intoxicația acută
Intoxicatia acuta profesionala este foarte rara; ea se produce prin inhalarea, in scurt timp, a
unei cantitati mari de toxic, pe cale respiratorie si digestive in organism.

Simptomatologia
Simptomatologia se caracterizeaza prin usturimi in ochi,nas si gat, cu raguseala, tuse iritativa,
arsuri retrosternale si dispnee, urmate – dupa 1-2 ore – de o rinoree abundenta (“gripa arsenicala”),
greturi, varsaturi, colici abdominale si diaree, care – in intoxicatiile profesionale este numai
exceptional coleriforma, ducand la deshidratare grava si colaps periferic; acesta din urma este
favorizat si de actiunea neurotoxica si capilarotoxica a arsenului. Oliguria, care se instaleaza uneori
si poate merge pana la anuria, este datorata mai mult colapsului si mai putin actiunii nefrotoxice a
arsenului.

Simptomatologia neurologică
Simptomatologia neurologica (cefalee, convulsii, coma) si colapsul periferic sunt date atat de
deshidratarea importanta, cat si de actiunea capilarotoxica si neurotoxica a arsenului (encefalopatia
arsenicala). Actiunea iritativa cutanata se poate manifesta printr-un eritem scarlatiniform saur
morbilliform. Dupa 2-4 zile, pot aparea semnele unei atingeri hepatice, de obicei usoare (subicter,
alterarea probelor functionale). Tabloul sanguine arata, de cele mai multe ori, o leucocitoza (15 000-
20 000/mm3) cu neutrofilie. De regula, la 2-3 saptamani de la accidental acut, se instaleaza un tablou
polinevritic. Dupa maximum 6 saptamani de la absorbtia de toxic, apar pe unghii striatii transversal,
alb-cenusii, de aproximativ 1 mm latime, uni- sau bilateral, net delimitate (benzile lui Mees), care
contin pana la de 10 ori mai mult arsen decat restul unghiei (Wigand).

Intoxicația cronică
Apare in cazul inhalarii unor cantitati mai mici de toxic, pe o perioada de luni sau ani. In
destul de polimorful tablou clinic al intoxicatiei cornice, deosebim fenomele locale, iritative si
fenomene toxice generale. Se intalnesc conjunctivite cornice si keratite; rinite cornice, ulceratii si
perforari ale septului nazal. Desi mai rar intalnite decat cele datorate cromului, exista totusi locuri de
munca unde au fost semnalate in proportie de pana la 60% (Saupe, la prajirea minereurilor de arsen).
Se mai intalnesc faringite si laringite cornice, cu senzatie de usturime si uscaciune in gat, disfagie si
raguseala, precum si la aproape toti muncitorii expusi traheobronsite cronice, cu dureri retrosternale
si tuse, la inceput uscata si apoi productiva, adesea cu striatii sanguine ducand la emfizem obstructiv,
peribronsita, ectazii, procese bronhopneumonice si – uneori – degenerari maligne pe baza
metaplaziilor pavimentoase.

Pielea
Pielea prezinta hiperkeratoze (cornificatii) palmoplantare, totdeauna simetrice si putand
atinge grosimea de ½ cm; ragadele, care se formeaza, sunt foarte dureroase. In afara hiperkeratozelor
in suprafata se observa si hiperkeratoze foliculare care inaspresc pielea, sau – adesea – hiperkeratoze
circumscrise, de marimea unui bob de canepa sau linte, asa-numitele „veruci arsenicale”, care sunt
localizare pe maini, antebrate, frunte etc. Si pot atinge uneori dimensiuni mari – „verucile
stalactitice”.
5
 Pielea mai prezinta o hiperpigmentare brun-cenusie (melanoza arsenicala), fie sub forma de
pete confluente, fie de suprafete omogne pigmentate si patate de plagi leucodermice (vitiligo),
localizare pe partile descoperite (fata, gat, ceafa, maini, antebrate) si in regiunile de transpiratie
abundenta (eliminarea toxicului) si frecare de la plici (axile, inghine, scrot, interfesier, interdigital,
coate). Spre deosebire de boala Addison, melanoza arsenicala nu se intinde niciodata la mucoase.In
aceleasi regiuni se pot observa modificari eczematiforme pruriginoase, exfoliatii psoriaziforme,
ragade, pustule si ulceratii cu tendinta foarte slaba la vindecare. Dupa expuneri indelungate, leziunile
cutanate por degenera malig. Hiperkeratozele si melanoza apar numai dupa o incorporare de arsen de
peste un an durata.
Uneori apare o alopecie difuza sau in luminisuri. Unghiile se cliveaza usor si prezinta benzi
Mees, care ating uneori o latime de 5mm si pot fi mai evidente la picioare.

Fenomenele gastrointestinale
Fenomnele gastrointestinale pot fi produse atat de arsenul inghitit, cat – mai ales – de cel
excretat pe aceasta cale. Bolnavii acuza inapetenta, greturi si rareori varsaturi, dureri epigastrice si pe
cadrul colic, alternanta de diaree si constipatie; radiologic, mucoasa gastroduodenala este ingrosata,
valorile de aciditate sunt de obicei normale. Foarte rar, se semnaleaza ulceratii gastroduodenale sau
rectale. Ulceratiile vaginale sau peniene („sancrul arsenical”) sunt exceptionale.

Starea generală
Starea generala este alterata, astenia si fatigabilitatea cresc progresiv; bolnavii se plang de
cefalee, somnolenta si tulburari de memorie, sunt deprimati, capacitatea lor de lucru este diminuata,
libidoul si potenta sunt mult scazute. Scaderea ponderala duce in cazurile grave, la casectizare.

Polinevrita arsenicală
Polinevrita arsenicala senzitivo-motorie, simetrica, intereseaza atat membrele superioare, cat
si cele inferioare, debutand de obicei la acestea din urma si avand o evolutie centripeta. La inceput,
bolnavii prezinta tulburari senzitive, sub forma de parestezii (furnicaturi, criestezii) si se plang ca nu-
si mai simt picioarele cand merg (calca „ca pe vata”). Adesea aceasta hipo- sau anestezie este insotita
de dureri mari de-a lungul traiectelor nervoase, realizand „anestezia dureroasa” (Hamilton); masele
musculare sunt foarte sensibile la apasare. Pareza, cu diminuarea reflexelor propioceptive merge pana
la paralizii flasce, cu disparitia lor, atrofii musculare si reactii de degenerescenta, exceptional totale;
de obicei sunt interesati extensorii membrelor, inclusiv cubitalul (grifa). In afara reflexelor patelare,
lipsesc uneori si cele pupilare la lumina (nevrita optica), mimand un tablou tabetic („pseudotabesul
arsenical”). Polinevrita este produsa prin atingerea toxica a pericarionilor medulari si prin
demielinizare (neuronita centrala si periferica). Zona zoster, adesea observata, apare pe tot acest fond
neurotoxic (Nielsen). Hindmarsh si colab. au descris modificari electromiografice aparand precoce in
intoxicatia cu arsen, inaintea simptomatologiei polinevritice. Unii autori (Bohnenkamp; Koelsch)
semnaleaza atingeri de nervi craniei (optici,acustic); s-au mai descris tulburari vestibulare si de gust.
Evolutia polinevritei arsenicale este deosebit de grava la alcoolici cronici.

Modificările hematologice
Modificarile hematologice sunt necaracteristice; anemii hipo- sau hipercrome, neutropenii sau
limfopenii (Albertini), hiperplazii medulare ale seriei rosii cu tulburari in procesele de mitoza,
realizand uneori aspectul tipic „in floare de margareta” (Rohr).
Ficatul poate fi atins in intoxicatia cronica cu arsen, mai rar si mai usor decat in intoxicatii
perorale (neprofesionale). Se produce disparitia rezervelor de glicogen, catabolism proteic si
degenerescenta grasa, mergand pana la necroza celulara si inlocuire conjunctiva; nu apare insa
niciodata inflamatia cronica a tesutului conjuctiv, cu proliferarea acestuia, mergand pana la
distrugerea progresiva a arhitecturii lobulului hepatic si la tulburarile circulatorii intralobulare
caracteristice cirozei. Este deci vorba de o „pseudociroza postnecrotica” (Peller; Roth; Bohnekamp);

6
procesul este potentat de alcool si retrocedeaza de regula prin regenerare, dupa intreruperea expunerii
la toxic. Aceste date au fost confirmate si experimental (Stoeber).

Aparatul circulator
Aparatul circulator este rareori interesat in intoxicatia profesionala cu arsen. Adesea se gaseste
o acrocianoza, si in cazuri grave se produc obstruari arteriale.
Cele mai frecvente modificari electrocardiografice in intoxicatia cronica cu arsen sunt
alungirea intervalului Q-T si anomalii ale undei T (turtiri, negativari) (Glazener si colab.).
La intreruperea contactului cu toxicul, toate fenomele patologice enumerate – in afara
obliterarilor vasculare – dispar in saptamani sau luni (cel mai greu hiperkeratozele si melanoza).

Carcinogeneza
Carcinogeneza prin arsen este inca o problema deschisa. Statistica lui Neubauer (1947) a
aratat ca, in intoxicatiile cronice, neprofesionale, cu arsen (ca de exemplu bolnavii de la Reichenstein
sau cei care primisera tratamente indelungate cu sol.Fowleri pentru psoriazis), cancerul cu diverse
localizari este mult mai frecvent (145 cazuri), decat in intoxicatiile profesionale (34 de cazuri). Dintre
localizarile cancerului profesional prin arsen, primul tip descris – la spalatorii de oi din Anglia
(Ayrton, 1820) – si cel mai frecvent intalnit este cel cutanat (carcinom spino- sau bazocelular),
aparand pe leziunile hiperkeratozice si – mai rar – pe cele eczematiforme. Localizarea lui este adesea
multipla, iar metastazarea este cea obisnuita. S-au descris cazuri dupa expuneri de lunga duarata (16-
44 ani, in medie 28) la arsenit de sodiu si la aceto-arsenit de cupru (Pye-Smith; Legge; Cook si
colab.;Arhelger).Intr-o fabrica de preparare a deparazitantului pentru oi (arsenit de sodiu), Peller a
gasit o frecventa a carcinomului cutanat de 13,6%, fata de 1,3% la restul populatiei din regiunea
respectiva.
Cancerele bronsice prin arsen sunt mai rare decat cele ale pielii; au fost descrise la prepararea
deparazitantului pentru oi (Hill si colab.; Legge; Ott si colab.) si la prajirea minereurilor de arsen
(Schmor; Lee si colab.; Kuratsune si colab.). Cancerele hepatice, semnalate la viticultorii germani
intoxicati cu arsen, se dezvolta, foarte probabil, din proliferarile canaliculelor biliare din cadrul
cirozei (de etiologie alcoolica); s-au gasit insa si cateva cazuri de angiosarcom hepatic (Roth;
Regelson). Au mai fost descrise cazuri de cancer al sinusurilo paranazale, laringelui, limbii, luetei si
esofagului.

Examenul anatomopatologic
In cazurile de intoxicatie acuta, pe cale inhalatorie, se gaseste o inflamatie a mucoasei
respiratorii si digestive, uneori cu mici ulceratii, intumescenta tulbure si degenerescenta grasa
incipienta in ficat, miocard si rinichi, hemoragii petesiale in SNC (adesea de tipul encefalitei
hemoragice Wernicke), pe mucoasa intestinala si pe serioase. In cazurile cronice, leziunile cele mai
frecvente sunt degenerescenta grasa a ficatului, miocardului si rinichiului, alaturi de aspecte tipice de
demielinizare a fibrelor nervoase.

Diagnosticul pozitiv al intoxicației acute

Se bazeaza, in primul rand, pe cunoasterea expunerii la toxic. Diagnosticul retrospectiv al unei
intoxicatii acute si plasarea ei aproximativa in timp se face prin determinarea de arsen pe portiuni de
par si prin cercetarea benzilor lui Mees.

Diagnosticul pozitiv al intoxicației cronice

Se bazeaza pe simptomele cardinale (hiperkeratoza, melanoza, sd.iritativ, polinevrite), pe
determinarile de arsen din par si pe eliminarile urinare.Deoarece arsenuria poate sa varieze destul de
mult in functie de aportul alimentar, ea reprezinta un indiciu de mai putina incredere decat
determinarile urinare ale altor toxice. Eliminarile urinare devin mai semnificative daca sunt urmarite
inainte si dupa o mobilizare cu DMP (2-3 fiole de 200mg in 24h).
7
 La recoltarea produselor biologice pentru cercetarea continutului in arsen, bolnavul trebuie
interogat asupra unor eventuale tratamente cu medicamente arsenicale.
Tumorile maligne mentionate nu pot fi considerate ca o urmare a unei intoxicatii cronice cu
arsen, decat atunci cand se pot decela antecedential o expunere de lunga durata si semnele majore de
intoxicatie (hiperkeratoza, melanoza, polinevrita).
O intoxicatie cronica cu arsen se poate adauga unei alte intoxicatii profesionale, de ex celei
cu plumb, la muncitorii din metalurgia acestuia, atunci cand galena are un continut ridicat de arsen.

Diagnosticul diferențial
Diagnosticul diferential al intoxicatie acute, daca se ignora momentul etiologic, se face cu
gastroenterocolitele acute si – in formele subicterice – cu hepatita epidemica.
Intoxicatia cronica poate fi confundata – in formele ei grave – cu o casexie tumorala si cu
boala Addison; aparitia polinevritei poate sa rectifice diagnosticul.Polinevrita se deosebeste de cea
saturnina prin caracterele complet diferite ale acesteia (tipul pur motor, asimetria, interesarea initiala
a membrului superior si aici, in primul rand, a nervului radial). Polinevrita alcoolica si cea mercuriala
se deosebesc prin prezenta tremorului; polinevrita talica – foarte rara in patologia profesionala – se
diferentiaza mai greu, deoarece in ambele pot aparea hiperpigmentari, alopecie si striatii transversale
ale unghiilor; cele din intoxicatia cu taliu sunt insa albe (leuconichie), pe cand cele din intoxicatia cu
arsen au o nuanta cenusiel determinarile de toxic in urina si par stabilesc diagnosticul etiologic.
Posibilitatea confuziei cu tabesul dorsal a fost semnalata.

Prognosticul
Prognosticul intoxicatiei acute depinde de precocitatea instituirii tratamentului cu DMP. In
intoxicatia cronica grava, cu casexie, prognosticul este rezervat, moartea putand fi produsa de o boala
intercurenta. Fenomele cutanate si cele polinevritice pot persista inca mult timp dupa intreruperea
expunerii si instituirii tratamentului, prognosticul indepartat, ramane rezervat din cauza posibilitatii
aparitiei – dupa ani – a malignizarilor amintite.

Tratament
Intoxicația acută
Tratamentul toxicității acute cu arsenic este de susținere. Terapia cu chelatori trebuie luată în
considerare la pacienții simptomatici; cu toate acestea, utilizarea chelatorilor la pacienții expuși la
gazul arsin este controversată. Eficacitatea terapiei de chelare în furnizarea de ameliorări clinice sau
de laborator la pacienții intoxicați lipsește.
În general, compușii organici arsenici găsiți în urină nu sunt o indicație a toxicității arsenicului
și nu justifică intervenția terapeutică.
Clearance-ul arsenic prin dializă este substanțial, iar hemodializa poate fi indicată dacă este
disponibilă într-un timp scurt după expunere. Cu toate acestea, hemodializa, în absența insuficienței
renale, nu a demonstrat că modifică rezultatul medical.
Odată ce arsenicul se distribuie în țesuturi, tratamentul poate fi un insucces. Nu sunt
disponibile studii clinice, dar încercarea de a elimina arsenul din plasmă înainte de a ajunge la țesuturi
are sens.
În cazul expunerii la arsin(AsH3), hemoliza poate fi severă și pune în pericol viața și nu există
date care să sugereze că terapia de chelare poate altera acest lucru. Arsinul se pare că se leagă rapid
la eritrocite, făcându-le probabil să lizeze și să elibereze mai multă toxină pentru a contamina alte
celule. Poate fi necesară transfuzia de sange, poate chiar transfuzii multiple.
A.Măsuri terapeutice de urgență:
Stabilizarea hemodinamică este de o importanță primară și pot fi necesare cantități mari de
soluții cristaloide din cauza pierderilor lichidelor la nivel gastrointestinal (GI) (adică vărsături,
diaree). În fața pierderii acute de sânge, utilizarea transfuziilor de sange poate fi esențială pentru
susținerea vieții victimei.
8
 Utilizarea decontaminării GI este controversată și poate confunda imaginea clinică. Pentru
ingestia acută de arsenic, se recomandă lavajul orogastric dacă pacientul se prezintă rapid sau o
radiografie simpla indică faptul că arsenicul este prezent în stomac. Cărbunele activat nu absoarbe
apreciabil arsenicul, nerecomandat pacienților la care co-ingerarea nu este suspectata. Irigarea
intestinală cu polietilenglicol poate fi eficientă pentru a preveni absorbția tractului gastrointestinal de
arsen. Utilizarea procedurilor invazive de golire gastrică a fost raportată în cazuri grave, însă aceste
încercări nu par a fi fructuoase.
Nu întârziați furnizarea terapiei de chelare și hemodializă!
B.Antidot:
La pacientii simptomatici si la cei care au ingerat doze mari, se administreaza dimercaprol
solutie uleioasa 10% intramuscular, in doze de 3-5 mg/kg, la fiecare 4-6 ore timp de 2 zile. Reactii
adverse ale antidotului: greata, voma, cefalee, voma, hipotensiune. Dupa dimercaprol tratamentul
continua cu penicilamina per oral, 100mg/kg/zi, de 4 ori/zi (maximum 2g/zi) sau cu succimer
(DMSA), 10mg/kg, la fiecare 8 ore, timp de o saptamana.
Concomitent, se realizeaza rehidratarea si reclorurarea bolnavului (daca e necesar).
In cazurile grave de colaps se va interveni cu perfuzii intravenoase de noradrenalina sau
angiotensina II si hemisuccinat de hidrocortizon. Pentru scaderea permeabilitatii capilare, se va
administra si vitamina C in doze marei, pentru prevenirea degenerescentelor grave, substante
lipotrope si vitamina B12, iar pentru protectia celulei nervoase, doze mari de vitamina B1 si B6.

Intoxicația cronică
Este obligatorie intreruperea definitiva a expunerii la arsen si la orice alte substante
hepatomielo- si neurotoxice, precum si la orice fel de iritanti. Si in inoxicatia cronica s-au obtinut
rezultate bune – grabirea ameliorarii, pana la disparitie, a manifestarilor cutanate si polinevritice –
prin administrarea de DMP (Roskam; Suriyon; Peters, Sulzberger etc.) in doze de 3mg/kp la 6 ore in
primele 2-3 zile si apoi la 12 ore, timp de 10-14 zile, dupa care se poate continua cu hiposulfit de
sodiu (1g x 2/zi intravenos), inca 14 zile. Se recomanda aceeasi vitaminoterapie. Dupa tratamentul de
descarcare cu DMP, fenomenele polinevritice vor beneficia de electroterapie. Se va interzice
consumul de alcool si tutun. Pentru refacerea starii generale, se recomanda cura de altitudine. Regimul
dietetic va fi hipercaloric, hipervitaminizat si hipolipidic, de crutare gastrointestinala. Tulburarile
iritative respiratorii, cele digestive, fenomele vasculare si arterioscleroase vor fi tratate simptomatic.
Leziunile cutanate (in afara hiperkeratozei) beneficiaza de tratamentul local cu DMP (unguente cu
concentratii nu mai mari de 3%).

Profilaxia
Profilaxia intoxicatiei acute consta in prevenirea unei poluari bruste si masive a atmosferei cu
compusi toxici ai arsenului (impachetarea insecticidelor, incalzirea arsenului etc.). Fabricarea
colorantilor de arsen este de mult interzisa prin lege in toate tarile. Masurile de profilaxie tehnica sunt
cele obisnuite (etanseizare, ventilatie etc.): muncitorii vor purta salopete bine inchise la gat, maneci
si glezne si vor face baie generala cu spalare minutioasa cu apa si sapun dupa lucru. CMA pentru
As2O3 este de 0,5 mg/m3 aer. Daca depasirea concentratiei maxime admine nu este evitabila,
muncitorii vor purta masti (de preferinta cu aport de aer exterior).
Profilaxia medicala consta in respingerea, la examenul de angajare, a persoanelor care
prezinta rinite, laringite si bronsite cronice, astm bronsic si TBC pulmonara; conjuctivite cronice si
eczeme de orice fel; boala ulceroasa si colita cronica; hepatite cronice, afectiuni organice ale SNC,
nefrite cronice si anemii.
Examenul periodic se va face la 6 sau 12 luni (dupa intensitatea expunerii) si va include, pe
langa un examen clinic complet, si unul dermatologic, ORL si neurologic; se vor determina
eliminarile urinare de arsen, sau – preferabil – arsenul din par si – de la caz la caz – probleme
functionale hepatice. Muncitorii, care au avut un contact de cativa ani cu arsenul si mai ales cei care
au prezentat semnele unei intoxicatii cronice, vor fi urmariti si dupa intreruperea expunerii la toxic
inca multi ani, pentru decelarea aparitie unei eventuale neoplazii maligne.
9
II.Borul
Borul este un metaloid – element cu proprietãţi atât metalice, cât şi nemetalice. Borul nu se
gaseste liber,ci in combinatii cu oxigenul. Acidul boric nu este considerat un deşeu toxic şi nu este
supus unor legi speciale privind depozitarea şi transportul. Efectele, benefice sau nedorite, asupra
organismului sunt în curs de cercetare.
Borul aparţine grupei III din tabelul periodic şi are o starea de oxidare +3. A fost descoperit
de Davy, Guy-Lussac si Thénard in 1808. În natura se gaseşte sub forma unui amestec a doi izotopi
stabili: 10B (19,8%) şi 11B (80,2%) (OMS, 1998).
Borul la temperatura camerei se gaseste în stare solida, fie sub forma de cristale negre, fie sub
forma de pulbere amorfă, galbena sau maron atunci când este impur (WHO Guidelines for Drinking-
water Quality, 1998). Acest element este larg răspândit în natură, cu concentraţii de aproximativ 10
mg/kg în scoarta terestra (de la 5 mg/kg în bazalte la 100 mg / kg în şisturi; concentraţia medie în
scoarţa terestră este de 10 ppm) şi 4,5 mg / litru în oceane (Woods, 1994). Borul se gaseste în sol, la
concentraţii cuprinse intre 10 - 300 mg / kg (medie 30 mg / kg), în funcţie de tipul de sol, cantitatea
de materie organica şi cantitatea de precipitaţii. Cele mai mari depozite de bor se gasesc în Statele
Unite în zonele deşertice din sudul Californiei, dar şi în Nevada şi Oregon din SUA, în Turcia, Rusia,
Chile şi China (Moore et al, 1997). Borul prezinta valori semnificative în atmosferă (Sprague, 1972),
variaza de la mai putin de 0,5 ng/m3 la aproximativ 80 ng/m3, cu o medie de peste 20 ng/m3. Borul
este eliberat în aer de la oceane, vulcani, abur geotermal, şi alte surse naturale (Graedel, 1978). Borul
este, de asemenea, eliberat din surse antropice într-o măsură mai mică. În apele naturale, borul există
în principal ca acid boric nedisociat cu unii ioni borati. Borul apare dizolvat în apă sub forma de B
(OH)3 (aq) sau B (OH)4 - (aq). Concentraţiile de bor variaza în apa de suprafaţă in intervalul 0,001-
360 mg/litru si sunt dependente de factori cum ar fi natura geochimica din zona de drenaj,
proximitatea faţă de regiunile marine de coastă şi intrările de la evacuările industriale şi municipale
ale efluenţilor.
Acizii borici sunt de trei tipuri: acid orthoboric, acid metaboric si acid piroboric. În apele
minerale (desigur, necontaminate industrial) se gãsesc în mod natural diverse concentraţii, de regula
mici, de acid metaboric. Este şi cazul apelor minerale din Romania. Acidul boric sau borul ca atare
nu se gasec în aceste ape. Acest acid metaboric este un compus inactiv şi deosebit de stabil. El se
dizolva foarte puţin în apa şi nu se descompune sau transformã în produşi activi dupa ingerare. Nu
are acţiune acutã asupra organismului, şi nici acţiune prin fenomenul de acumulare, pentru ca se
elimina în proporţie de aproximativ 80%, ca atare, înca din primele 10 ore. Eliminarea se face mai
ales renal.
Acidul boric şi boraţii sunt utilizati la fabricarea sticlei (fibra de sticla, sticla borosilicata,
email, frită şi glazură), săpunuri şi detergenţi, substanţe ignifuge, precum şi amortizoare de neutroni
pentru instalaţiile nucleare. Acidul boric, boraţii şi perboraţi sunt substanţe ce au fost utilizate ca
antiseptice uşoare, cosmetice, produse farmaceutice, pesticide, precum şi ca îngrăşăminte pentru
agricultura.
Borul elementar, oxidul de bor, acidul boric, boratele și mulți compuși organoborici sunt
relativ netoxici pentru oameni și animale (cu toxicitate similară cu cea a sării de masă). LD50 (doză
la care există o mortalitate de 50%) pentru animale este de aproximativ 6 g pe kg de greutate
corporală. Substanțele cu LD50 peste 2 g sunt considerate netoxice. Un aport de 4 g / zi de acid boric
a fost raportat fără incident, dar mai mult decât acesta este considerat toxic în mai mult de câteva
doze. Primele de peste 0,5 grame pe zi timp de 50 de zile cauzează probleme digestive minore și alte
probleme sugestive de toxicitate.
Doze medicale unice de 20 g de acid boric pentru terapia de captare a neutronilor au fost
utilizate fără toxicitate excesivă.
Acidul boric este mai toxic pentru insecte decât la mamifere și este folosit în mod curent ca
insecticid.

10
 Boranii (compuși ai hidrogenului de bor) și compușii gazoși similari sunt destul de otrăvitori.
Ca de obicei, nu este un element care este intrinsec otrăvitor, însă toxicitatea lor depinde de
structură.Boranii sunt, de asemenea, foarte inflamabili și necesită o atenție specială atunci când se
manipulează. Borohidrura de sodiu prezintă un pericol de incendiu datorită naturii sale reducătoare
și eliberării de hidrogen la contactul cu acidul. Halogenurile de bor sunt corozive.
Cele mai comune simptome la otravirea /intoxicaţia cu bor sunt voma, diareea şi durerile
abdominale. Doza de acid boric care determina simptome clinice nu este înca stabilita, dar se
presupune ca ar fi intre 100 mg si 55,5 g (Litovitz et al., 1988). LD 50 (doza la care mortalitatea este
de 50% ) pentru om este de 6 g/kg corp; sub 2 g nu este considerat toxic (Calvert, 2002). Fenomenele
toxice apar la doze ce variazã funcţie de vârstã şi starea sãnãtãţii între 2 – 20 g acid boric în
administrare acutã unicã.La animal, dar si la animal s-a mai constatat si toxicitate testiculara, cu
scãderea motilitãţii spermatozoizilor şi reducerea fertilitãţii, cãderea pãrului, afectare hepaticã,
afectare renala, anemie. Dozaj: LD50 este considerata in prezent 5,14 g/kgc pentru şoareci, respectiv
5- 20 g/kgc la om. Pentru NaCl LD50 este 3,75 g/kgc (Index Merck). În concluzie, efectele dãunatoare
sau periculoase ale borului asupra organismului sunt rare, datorându-se intoxicaţiei acute cu cantitãţi
mari, ce nu pot ajunge în organism prin simpla ingestie a apei minerale.

11
Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Metaloid
2. http://bioclima.ro/J223rom.pdf
3. Prof.Dr.Petru Manu – Medicina Muncii, ed.Medicală, București 1983
4. Vinay Kumar, MBBS, MD, FRCPath, Abul K.Abbas, MBBS, Jon C.Aster, MD, PhD, - Robbins
Patologie: Bazele morfologice şi fiziopatologice ale bolilor, ed.a 9-a, ed.Medicală Callisto,
2015
5. http://www.romedic.ro/intoxicatia-cu-arsenic
6. https://emedicine.medscape.com/article/812953-overview
7. Lawrence M. Tierney, Stephen J. McPhee, Maxine A. Papadakis, Diagnostic si Tratament in
practica medicală - Ediție Internațională, ed.Științelor Medicale – București, 2001

12