MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI

INOVĂRII
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA
B-dul Vasile Pârvan nr. 4, Timişoara, tel.
0256/592111
FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE
Str. Pestalozzi, nr. 16, Cod 300115, Timişoara,
Tel: 0256/592621; Fax: 0256/592620

BENCHE RALUCA MIHAELA

Master: T.A.
An II
Coordonator: Conf. Dr. Otilia BIZEREA
 INTRODUCERE
Generalități Mercurul este un metal lichid, de
culoare argintie, cu luciu
Tabelul Nr. 1: Informații generale
strălucitor, în condiţii standard de
temperatură şi presiune. Cu
Nume, Simbol, Mercur, Hg, 80 excepţia fierului şi platinei, toate
Număr metalele se dizolvă în mercur sau
amalgamează cu acesta.
Serie chimică Metale
Grupă, Perioadă, 16, 6, d
Bloc Mercurul este un element extrem de rar în
scoarța pământului, crusta având o medie
Densitate 13545,9 kg/m³ a abundenței masice de numai 0,08 ppm.
Culoare Argintiu
Minereurile de mercur apar de obicei în centuri orogenice unde
rocile cu densitate mare sunt forțate spre crusta terestră, fiind de
obicei în apropierea izvoarelor fierbinți sau a altor regiuni
vulcanice.
Proprietăți fizice, chimice și biochimice

Tabelul Nr. 2: Proprietăți fizice ale mercurului

Fază lichid
ordinară Hg este singurul metal lichid la
Punct de −38,83 °C; 234,32 K temperatură obișnuită.
topire Coeficientul lui de dilatare termică
Punct de 356,73 °C; 629,88 K fiind foarte mare.
fierbere
Energie de 0,05868 kJ/mol
fuziune Are tensiunea de polarizare
Energie de 0,44936 kJ/mol puțin mai mare decât a
evaporare argintului; deci poate fi
Volum 14,09 · 10-6 m³/kmol considerat ca făcând parte
molar
dintre metalele prețioase.

La temperatură obișnuită, mercurul este atacat puternic de

halogeni, cu care formează halogenuri, mai întâi de tipul Hg2X2 și
apoi de tipul HgX2. De asemenea reacționează cu sulful, când
acesta este sub formă de pulbere fină, formând HgS. Nu se
combină cu azotul, fosforul, carbonul, siliciul, și borul.
 ~ Nu se oxidează în aer la temperatură
obișnuită; în aer umed se oxidează lent,
acoperindu-se cu o peliculă subțire de
oxid de mercur, Hg2O, care se dizolvă în
parte în metal, făcând-ul să adere la
pereții sticlei. Încălzit la 350oC, el se
oxidează repede, formând HgO, de o
culoare roșie, care însă, peste 4000C, se
descompune în componente.

Mercurul lichid este otrăvitor, însă în

mai mică măsură decât sărurile sale,
solubile deoarece el se absoarbe greu în
organism. Sărurile de mercur, în
schimb, sunt foarte otrăvitoare și pot
provoaca moartea.
Aplicații
Acesta este folosit la prepararea
medicamentelor, a îngrășămintelor
chimice și la producerea pe cale
electrolitică a sodei caustice și a altor
substanțe folosite pe scară industrială.

~ Mai folosește și la construirea unui

mare număr de aparate ca: barometre,
manometre, termometre, densimetre,
areometre, pompe de vid.

~ Cantități importante de mercur sunt

folosite la obținerea amalgamelor.
Amalgamul de argint sau de
staniu, care la început este plastic iar
după câteva ore se întărește, este folosit
în tehnica dentară.
 METABOLISM, TOXICITATE
Mercurul şi compuşii lui pătrund în
organism prin ingestie şi inhalaţie. Calea de
absorbţie cea mai importantă, responsabilă
în mediul industrial de cele mai multe cazuri
de intoxicaţie, este calea respiratorie.

Compuşii anorganici ai mercurului se

absorb mai bine pe cale digestivă decât
compuşii organici.

Acumularea mercurului în organism

este întotdeauna independentă de calea
de pătrundere. Aşa de exemplu,
mercurul care pătrunde în organism
sub formă de vapori se comportă
asemănător cu mercurul metalic injectat
subcutanat sau intravenos.
 Distribuţia sărurilor anorganice
de mercur este mai mare la nivelul
rinichilor şi al ficatului şi mai
mică, în sistemul nervos central. În general, mercurul anorganic este
transportat de către plasmă, iar
Compuşii organici ai mercurul organic, de către eritrocite.
mercurului se absorb şi ei pe
cale digestivă, respiratorie şi
transcutanată, dar sunt mult
mai ferm legaţi de ţesuturi La subiecţii din mediul industrial,
decât compuşii anorganici, cantitatea de mercur din sânge nu este
întotdeauna proporţională cu cantitatea
de mercur absorbită. Mercurul absorbit
părăseşte rapid sângele, cea mai mare
parte excretându-se prin urină şi fecale
şi numai o mică parte, prin bilă,
sudoare, salivă şi lapte.
În timpul expunerilor de scurtă durată,
excreţia mercurului este rapidă,
concentraţia toxicului fiind din ce în ce
mai mică în prima săptămână de la
expunere.
După expuneri prelungite, mercurul se
acumulează în creier, iar excreţia renală
scade progresiv.
Biotransformarea compuşilor anorganici ai
mercurului diferă de cea a compuşilor organici ai
acestuia, în special în ceea ce priveşte acumularea
acestora în diferite organe şi ţesuturi.

Compuşii organomercuriali se fixează în special pe globulele

roşii, ficat, rinichi şi creier. Ei se elimină prin fecale sau urină,
în proporţii variabile, după natura radicalului organic.
Metilmercurul se elimină şi prin păr, cale folosită pentru
studiul duratei de înjumătăţire biologică, în procesul de
biotransformare şi eliminare a acestui toxic.
Toxicitatea mercurului elementar

Mercurul metalic este toxic numai când este inhalat

sub formă de vapori. Deşi punctul de fierbere al
mercurului metalic este 357°C, el începe să emită
vapori de la 0°C, astfel încît la 8,5°C, vaporii de
mercur devin detectabili în atmosferă.

Studii efectuate pe animale au arătat că

din mercurul metalic ingerat, se absorb
cantităţi foarte mici, fără importanţă
toxicologică.

În cazurile de administrare de mercur metalic, pe cale

subcutanată sau intravenoasă, toxicitatea mercurului metalic
este determinată de cantitatea de mercur oxidat şi trecut în
circulaţia sistemică, din depozitele în care se află. Aceste
depozite sunt detectabile prin examen radiologic.
Toxicitatea sărurilor anorganice, de mercur
Una dintre cele mai toxice săruri anorganice de
mercur este biclorura de mercur sau clorura
mercurică (sublimatul coroziv), (HgCl2).

Doza medie letală la adult este de 1-4 g, dar au fost

comunicate cazuri fatale şi după ingestia de 0,5 g.
Substanţa se absoarbe foarte rapid, în numai 10-
15 min., dacă stomacul este gol.

Sărurile ionizabile ale mercurului, ca biclorura de mercur,

manifestă şi o acţiune toxică caustică, corozivă. Astfel, ingestia
clorurii mercurice determină apariţia imediată de leziuni
necrotice ale mucoasei bucale, faringiene şi esofagiene, iar
eliminarea mercurului prin colon determină leziuni de colită
ulceroasă acută, la aproximativ 7-8 zile de la ingestie.
Toxicitatea compuşilor organici ai mercurului

Mercurul organic provoacă îndeosebi

leziuni nervoase.

Compuşii organici ai mercurului folosiţi ca

dezinfectanţi, agenţi germicizi sau ca
droguri medicamentoase au toxicitate mică

Ca şi în cazul sărurilor anorganice de mercur, expunerea

repetată la compuşi organomercuriali determină
acumularea de mercur mai mult în sistemul nervos
central, iar expunerea acută, mai mult în rinichi şi ficat

Alchil-derivaţii mercuriali (metil-, etil-, n-propil-

şi probabil n-butil-derivaţii) sunt deosebit de
toxici pentru sistemul nervos, indiferent dacă
durata expunerii este acută sau cronică.
 SIMPTOME ȘI SEMNE
Simptomele şi semnele depind, printre alţi factori, de
proprietăţile fizice şi chimice ale produsului care a determinat
intoxicaţie, de calea de pătrundere, de cantitatea de toxic şi de
rapiditatea cu care acesta invadează organismul.
Schematic se deosebesc trei În aproximativ 60% din cazurile de
tipuri de tablouri clinice, în pneumonie acută interstiţială prin
care predomină fie inhalare de vapori de mercur,
simptomatologia pulmonară, simptomatologia constă în febră, tuse,
fie cea renală, fie cea dispnee şi senzaţie de constricţie
nervoasă, provocată toracică, la care se mai adaugă şi alte
respectiv de inhalarea de semne, şi anume cele gastrointestinale
vapori de mercur metalic, (dureri abdominale, stomatită, diaree)
ingestia de biclorura de şi nervoase. Inhalarea unor cantităţi
mercur (sau de oxicianură de masive de vapori de mercur poate duce
mercur) şi expunerea la la apariţia edemului pulmonar acut
compuşi organomercuriali. lezional.
 TRATAMENT ȘI PREVENIRE
În intoxicaţia prin ingestie, se aplică spălătura gastrică, dacă
bolnavul este adus la spital în prima oră de la ingestia
toxicului.

Tratamentul antidotic se face cu dimercaprol (BAL, Sulfactin) sau cu

D-penicilamină (Cuprenil). În intoxicaţia cu compuşi
organomercuriali, administrarea de dimercaprol nu a dat rezultatele
scontate, în unele cazuri.

Un tratament cât mai adecvat necesită

monitorizarea presiunii venoase
centrale, determinarea echilibrului
acidobazic şi gazelor respiratorii.
› Prevenirea intoxicației cu mercur
Intoxicația cu mercur poate fi prevenită (sau minimizată) prin
eliminarea sau reducerea expunerii la acesta și la compușii
acestuia. În acest scop, multe guverne şi grupuri private au făcut
eforturi pentru a reglementa utilizarea mercurului, sau pentru a
ridica problema utilizării sale.

De exemplu, exportul din Uniunea

Europeană al mercurului și a anumitor
compuși ai acestuia a fost interzisă din
2010-03-15.
 Tabelul Nr. 3: Reglementările din US cu privire la limitele mercurului

Țară Agenția de reglementare Activitatea Mediul Tipul de compus Tipul limitei Limită
al mercurului

Administrația Sănătății și
Siguranței Ocupaționale
Expunere Aer Mercur elementar Maximă (a nu se 0.1 mg/m³
(Occupational Safety and
ocupațională depăși)
US Health Administration)

Administrația Sănătății și
Siguranței Ocupaționale
Expunere Aer Mercur organic Maximă (a nu se 0.05 mg/m³
(Occupational Safety and
ocupațională depăși)
US Health Administration)

Administrația Alimentelor Consum de lichide Apă Mercur anorganic Concentrația 2 ppb (0.002 mg/L)
si Medicamentelor (Food maximă admisibilă
US
and Drug Administration)
Administrația Alimentelor Consum de Alimente din Metil -mercur Concentrația 1 ppm (1 mg/L)
si Medicamentelor (Food alimente mare maximă admisibilă
US
and Drug Administration)
Agenția pentru Protecția
Mediului (Environmental
US Consum de lichide Apă Mercur anorganic Nivelul maxim de 2 ppb (0.002 mg/L)
Protection Agency)
contaminant
 Cazuri de intoxicație cu mercur
întâlnite în literatura de specialitate
~ În 19 martie 2008, Tony Winnet, 55 de ani,
cetățean american, a inhalat vapori de mercur
după ce a încercat să extragă aur prin procesul de
amalgamare din circuitele laptopului său. 10 zile
mai târziu, bărbatul a murit într-un spital din
Oklahoma.

~ Prin 1971-1972, într-o zonă rurală din regiunea Basra,

Iraq, în urma tratării de către localnici a culturilor de
grâu cu un fungicid pe bază de metilmercur, s-au soldat
6530 de cazuri de intoxicație, dintre care 459 de morți.
~ La o deversare de mercur, mai multi lucrători au fost expuși la
oncentrații de vapori de mercur de până la 0,15 mg/m3. Două
săptămâni după, 38 dintre lucrătorii expuși au fost examinați.
Paisprezece au avut o concentrație de Hg în urină mai mare de
25 nmol/l. S-au format două grupuri expuse (n = 7) și un grup
de control neexpus (n = 15), bazându-se pe Hg din urină: un
grup HI cu media = 106.5 nmol/l (intervalul: 49.5–249); un grup
LO cu media = 35.2 nmol/l (intervalul: 28.8–48.0), şi un grup de
control cu ean = 10.5 nmol/l (intervalul: 4.5–14.1). Grupurile au
fost reexaminate dupa 3 şi 16 luni de la expunere. Rezultatele au
arătat o capacitate de coordonare redusă în grupul HI la prima
examinare comparativ cu grupul de control. Intensitatea
tremurului a fost foarte mare în grupul HI şi a scăzut doar putin
pe parcursul perioadei de monitorizare.
 CONCLUZII
~ Mercurul și majoritatea
compușilor săi sunt considerați a fi
substanțe foarte toxice și
periculoase pentru biodiversitate,
ecosisteme și sănătatea umană; pe
lângă aceasta, mercurul este o
substanță bioacumulativă,
putându-se acumula în organisme
și traversa diferite verigi ale
lanțului alimentar.
~ Are proprietatea de a se
evapora la temperatura
ambiantă sau de a se degrada în
metilmercur, forma cea mai
răspândită, dar și cea mai
toxică. Deci mercurul este o
substanță persistentă,
putându-se răspândi pe distanțe
lungi, în apă, sol, aer sau
organisme vii.

~ La nivel mondial, la inițiativa UNEP, a fost lansat în 2001 un studiu

privind prezența și impactul mercurului, care a ajuns la concluzia că
există dovezi suficiente cu privire la efectele negative semnificative ale
mercurului pentru a lansa o inițiativă la nivel internațional. În februarie
2009, în cadrul Consiliului director al UNEP, guvernele lumii au decis să
elaboreze un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic privind
mercurul până în 2013.
 BIBLIOGRAFIE
[1]. Clarkson TW, Magos L (2006), "The toxicology of mercury and its chemical compounds", Crit Rev Toxicol 36 (8): 609–62;
[2]. L. Vlasov, D. Trifonov, “107 povestiri despre chimie”, Editura Științifică și Enciclopedică, 1984;
[3].URL:http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/7849907/1/mercur.jpg?width=400, (consulted at 03.04.2012);
[4].URL:http://www.informatiiprofesionale.ro/uploads/post_content/folosirea-mercurului.jpg (consulted at 03.04.2012);
[5]. Zoița Berinde,Claudia Drinkal, Dicționarul elementelor chimice, Editura Cub Press22, 2002, ISBN: 973-98684-5-2;.
[6]. Edith Beral, Mihai Zapan, „Chimie Anorganică”, Editura Tehnică București, 1977;
[7]. Wang, X.; Andrews, L.; Riedel, S.; Kaupp, M. (2007). „Mercury Is a Transition Metal: The First Experimental Evidence for HgF4”. Angewandte
Chemie International Edition (Weinheim: WILEY-VCH Verlag GmbH & Co. KGaA) 46 (44): 8371–8375;
[8]. Cristina Mandravel, Melania Gutul-Valuta , “Sistemul periodic al elementelor- istoric, actualitate, perspective în lumina teoriei structurii
electronice a atomilor”, București, 1982;
[9]. URL:http://farm8.staticflickr.com/7209/7016512903_b16ca45e63_z.jpg, (consulted at 03. 04.2012);
[10]. URL:http://draristide.ro/wp-content/uploads/2012/02/Obturatii-amalgam.jpg, (consulted at 03.04.2012);
[11]. Bakir, F. et al. "Methyl Mercury Poisoning in Iraq," Science (1973) vol. 181, pp. 230-241;
[12]. al-Shahristani H, Shihab KM., „Variation of biological half-life of methylmercury in man.”, Arch Environ Health, 1974 Jun, 28(6):342–344;
[13]. Cook, T Yates P, „Fatal mercury intoxication in a dental surgery assistant”, British Dent J. Dec. 1969, 127(12):553-555;
[14]. Deichmann WB, Gerarde HW, (1969), „Toxicology of drugs and chemicals”, New York, NY: Academic Press, Inc., pp. 582-583;
[15]. Ţurcanu, P., Medicina muncii, Inst. de medicină, Timişoara, 1978, p. 391-401;
[16]. Gheorghe Mogoş, „Intoxicaţii acute – Diagnostic, tratament”, Editura Medicală, București, 1981;
[17]. "Export-ban of mercury and mercury compounds from the EU by 2011" (Press release). European Parliament. 2008-05-21. Retrieved 2008-06-
10.
[18]. URL:http://www.atsdr.cdc.gov/toxprofiles/tp46-c7.pdf, ATSDR - Mercury - Regulations and Advisories, (consulted on 15.04.2012);
[19]. Ford M, Delaney KA, Ling L, Erickson T (2000). Clinical Toxicology (1st Ed.). Saunders. ISBN 0-7216-5485-1;
[20]. Mozaffarian D, Rimm EB (2006). "Fish intake, contaminants, and human health: evaluating the risks and the benefits", 296 (15): 1885–99;
[21]. Clarkson, Thomas W. et al., „The Toxicology of Mercury – Current Exposures and Clinical Manifestations”, The New England Journal of
Medicine 349(18): 1731-1737, 2003;
[22]. Bo Netterstrøm, Bernadette Guldager, John Heebøll, „Acute mercuryintoxication examined with coordination ability and tremor”,
Neurotoxicology and Teratology, Volume 18, Issue 4, July–August 1996, Pages 505-509;
[23]. Paula Triunfante, Maria Elisa Soares, Agostinho Santos, Susana Tavares, Helena Carmo, Maria de Lourdes Bastos, „Mercury fatal intoxication:
Two case reports”, Forensic Science International, Volume 184, Issues 1–3, 30 January 2009, Pages e1-e6;
[24]. An LE NOUAIL MARLIÈRE, Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Evaluarea Strategiei comunitare privind mercurul”,
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Bruxelles, 15 martie 2011.
Vă mulțumesc !