Intoxicatiile industriale

Planul cursului
1. Introducere;
2. Influenta toxinelor industriale asupra
organizmului.Eliminarea lor.
3. Caracteristica generala a actiunii toxinelor;
4. Intoxicatiile cu plumb(saturizmul)
5. Intoxicatiile cu mercur
 Introducere
• Substanțele chimice sint folosite aproape in toate
domeniile economiei . Ele sînt utilizate in industria
metalurgică (oxid de carbon, anhidridă sulfuroas ă ș. a), în
industria mînieră cu substanțe explozive, în industria
maselor plastice și sintetice. Substanțele chimice sînt
folosite în agricultură ca îngrășămînte sau pentru
combaterea dăunătoritor. Un loc aparte în economia
națională ii apartine industriei chimice.
• Unele substanțe chimice in anumite condii pot deveni
surse de intoxicații acute sau cronice de origine
profesionala.
 Influenta toxinelor industriale asupra
organizmului
• Toxine industriale sint acele substanțe chimice, care
nimerind în organism în timpul muncii, provoacă modificări
patologice reversibile sau persistente.
• În industrie toxinele pot fi sub formă de materie prima
( anilina, folosită pentru fabricarea colorantilor) , produse
auxiliare (clorul folosit la albitul tesuturilor ) sau colarare
(CO de la arderea incompletă) .
• Principala cale de pătrundere a toxinelor industriale în
organism este cea respiratorie. În unele cazuri ele pot
pătrunde pe cale digestiva sau prin tegumentul intact sau
leazat.
Căile respiratorii, avind o suprafață mare (90 m) și o grosime mici a membranelor
alveolare, sint un mediu extrem de favorabil pentru absorbtia toxinelor in singe.
Astfel, în organism patrund toxlnele sub formă de vapori, gaze și praf, ultimele fiind
în dependentă de gradul de solubititate in singe.
Toxinele industriale pot patrunde în organism prin tegumentele intacte, prin glan-
dele sebacee sau cele sudoripare.

Pătrunzind în organism, toxinele industriale sint supuse diferitor transformări.

Substantele organice se oxidează, se hidrolizează, se supun dezaminării sau
reaminării, reducerii, proceselor de sinteză — de formare a perechilor de
substante noi netoxice s. a.
Substanțele neorganice se pot oxida sau pot forma depuneri de compuși
insolubili, spre exemplu cei de plumb sau de fluor. Metalele grele, de obicei
formează depuneri. ln majoritatea cazuri lor substanțele patrunse in organism
se transformă in compuși mai puțin toxici pentru ca organismul să-i poati
neutraliza și elimina. ln unele cazuri se formează compuși mult mai toxici decit
subsianțele inițiale.
 Eliminarea toxinelor
• Eliminarea toxlnelor. ln majoritatea cazurilor toxinele se
elimină din organism prin intestine și căile urinare
(metalele, halogenii, alcaloizii, colorantii ș. a.).
• Substanțele volatile (alcoolul, benzina, eterul ș. a. ) se
elimină prin căile respiratorii împreună cu aerul expirat.
Plumbul, arseniul se pot elimina prin glanda mamara(cu
laptele). Eliminlndu-se, toxinele industriale pot cauza
afecțiuni cu caracter secundar de eliminare (colite la
eliminarea compușilor de arseniu și plumb, stomatite ln
caz de eliminare a plumbului și mercurului ș. a. ) .
 Caracteristica generala a actiunii toxinelor

• Gradul de toxicitate al substantelor chimice depinde in mare masura de structur a lor chimică.
• O anumită importanta in privința toxicitații o are gradul de dispersie a substanțelor pătrunse în organism. Cu
cît dispersitatea esfe mai mare, cu atît și toxicitatea e maimare. Astfel, zincul și alte metale netoxice in stare
solidă sau cu dispersitate mare, devin toxice in caz de dispersie mică și pătrundere in organism pe cale
respiratorie. Anume din aceste considerente o toxicitate mai mare o au substanțele sub formă dc aerosol,
gaze sau vapori. ln mare măsură gradul de toxicitate depinde de concentrația substanței in aer sau de doza
care pătrunde in organism pe ca le respiratorie, tegumentară sau digestivă.

• Acțiunea toxinelor depinde și de durata contactului organismului cu ele. Cu cit solubilitatea substanței în
mediile lichide ale organismului este mai mare, cu atit crește toxicitatea ei. O importanță deosebită are
solubilitatea toxinelor în lichide, astfel ele afectînd celulele nervoase.

Un efect consider abil are acÎiunea combinata a toxinelor .Combinarea diferitor toxine in aerul încăperilor
industriale, acțiunea lor asociata asupra organismului e destul de variată.In unele cazuri acțiunea asociată
măreste toxicitatea substantelor aparte, a căror toxicitate e mai mică — acțiunea sinergica. Spre exempl u,
actiunea sinergică a combinației oxidului de azot cu bioxid de carbon e mult mal periculoasă decit actiunea
acestor substantete aparte. Alcoolul etilic, de regulă, sporește toxicitatea multor substanțe.
• În alte cazuri patrunderea substanțelor combinate in organism poate fi soldat cu neutralizarea unui toxic de
către celălalt, apare așa-numita actiune antagonistă
 Intoxicatia profesionala cuPb, saturizmul
• Folosirea plumbului de om datează de peste 2000 ani.
Intoxicaţiile cu plumb se cunosc încă din antichitate,
Hippocrate fiind primul care a descris în mod magistral colica
saturninică. De pe primul loc în morbiditatea profesională
deţinut în sec.19, saturnismul a ajuns actualmente pe locul trei
după pneumonicoze şi intoxicaţiile profesionale cu solvenţi
organci. Aceasta, datorită modificării proceselor tehnologice
care au redus substanţial riscul de intoxicaţie, controlului
medical în întreprinderi şi mijloacelor perfecţionate de
diagnostic şi tratament. În industrie intoxicaţia se poate
produce cu Pb metalic, compuşii săi anorganici şi organici
Combinatia din mai mnlte toxine poate avea o actiune aditiva, adica o actiune sumara
a fiecarui toxin aparte. Acest tip de actiurte a toxinelor in industria se intiInelte cel mai
frecvent.
Conditiile mediului pot intensifica sau slabi actiunea toxinei:temperatura inalta
sporeste gradul de toxicitate a toxinei, viteza de evaporare a gazelor,.Umiditatea
sporita modifica actiunea toxinelor prin transformarea lor chimica.
Miunca fizica grea sporeste actiunea toxinelor(metabolizmul se intensifica).
Unele toxine pot avea o acțiune metatoxica— procesele patologice survin după
íncetarea acțiunii toxinei. Drept exemplu pot servi psihozele, ca urmare a intoxicatiei
anterioare cu bioxid be carbon.
Unele persoane au o sensibilitatea sporita fața de anumite toxine, ceea ce se
manifesta prin alergii (accese de astm bronşic in timpul contactului cu colorantul
ursol) .
 Intoxicatia profesionala cuPb, saturizmul
• Folosirea plumbului de om datează de peste 2000 ani.
Intoxicaţiile cu plumb se cunosc încă din antichitate,
Hippocrate fiind primul care a descris în mod magistral colica
saturninică. De pe primul loc în morbiditatea profesională
deţinut în sec.19, saturnismul a ajuns actualmente pe locul trei
după pneumoconize şi intoxicaţiile profesionale cu solvenţi
organci. Aceasta, datorită modificării proceselor tehnologice
care au redus substanţial riscul de intoxicaţie, controlului
medical în întreprinderi şi mijloacelor perfecţionate de
diagnostic şi tratament. În industrie intoxicaţia se poate
produce cu Pb metalic, compuşii săi anorganici şi organici
 Etiologie
Pb metalic, oxizii de Pb şi sărurile sale anorganice
determină intoxicaţia în cazul unei expuneri excesive
la locul de muncă şi ca urmare a acumulării lor în
organizm. Există şi intoxicaţii cu Pb extraprofesionale.
Plumbul metalic se topeşte la 327°C, începe să emită
vapori la 400-500°, emisiunea maximă fiind la 800-
1000°. Pe lângă topire, Pb metalic poate fi măcinat şi
polizat, procese însoţite de formarea pulberii de
plumb.
Sunt expuşi risculi profesional la Pb metalic, vapori sau pulberi - muncitorii, care
lucrează la extracţia lui din minereuri de Pb, la extracţia metalelor nefuroase din
minereurile ce conţin Pb, la topirea şi rafinarea plumbului, la producţia aliajelor de
plumb, la prelucrarea metalelor vechi pentru recuperarea plumbului, în industria de
acumulatori, în tipografii ş.a.
Oxizii de plumb sunt litarga (PbO) şi (Pb3O4).
La suprafaţa plumbului metalic topit, în contact cu atmosfera, se formează o pojghiţă
de oxizi de plumb. Această zgură antrenată de curenţii de aere contaminează atmosfera
locului de muncă.
Sunt expuşi riscului profesional la oxizi de Pb muncitorii din industria de acumulatori,
cei de la tăierea cu flacără oxiacetilenică a plumbului sau a altor metale vopsite cu
miniu de Pb.
Sărurile anorganice de Pb sunt carbonatul bazic de Pb (ceruza sau plumbul alb),
cromatul de Pb (plumbul galben), acetatul şi sulfatul de Pb.
Sunt expuşi riscului profesional la săruri anorganice de Pb muncitorii care lucrează la
prepararea vopselelor, lacurilor, glazurilor şi emailurilor în industria porţeleanului,
ceramicei,teracotei, olăritului, în industria textilă, industria sticlei ş.a. Arsenitul de
plumb este folosit ca insecticid.
 Toxicologie si fiziopatologie
Absorbţia are loc în principal pe cale respiratorie sub formă de vapori şi pulberi şi
secundar pe cale digestivă. Prin piele intactă plumbul nu se absoarbe. Circulţia
are loc sub formă coloidală de trifosfat bazic de Pb, legat de eritrocite. Depozitarea se
face în oase sub formă netoxică, metabolizmul său fiind asemănător cu cel al calciului.
Depunerea Pb în trabeculele osoase, urmată de o eliminare lentă, reprezintă un
mecanism de inactivare prin sechestrarea sa într-un compartiment biologic cu o
sensibilitate scăzută faţă de acţiunea lui toxică.
Nu este exclusă pătrunderea plumbului fn organism și pe cale digestivl (prin in-
termediul mîinilor murdare) . Plumbul din organism se elimină prin intestine, glandele
salivare, ficat și căile urinare.
Mai tirziu saturnismul se manifestă printr-un sindrom gastrointestinal — dureri atroce
paroxistice ln intestine (colice in- testinale) , cauzate de spasmul mușchilor netezi.
Uneori colica intestinală saturniană este confundata cu abdomen acut, care necesită
intervenție chirurgicală. ln cazurile intoxicației cu plumb ele se manifestă prin
constipatii persistente, gastrite, anorexie. Uneori se afectează sistemul nervos,
aceasta manifestlndu-se prin pareze sau chiar paralizii ale mușehilor extensori. ln
cazuri de intoxicații grave pot surveni encefalopatii.
Profilaxia saturnismului in țara nostră este interzisă folosirea vopselelor de
plumb, căptușelii cu plumb la fabricarea pilelor, fabricarea obiectelor de
portelan si sticla. La tipografii literele de plumb au fost inlocuite cu litere din
masă plastică.
Lucrătorii care au contact cu plumbul trebuie să-și lngrijeasci bine mâinile,
cavitatea bucală, sa nu manince cu mâinile nespălate.
Femeile și adoleseenții nu se admit la muncile cu ufilizarea plumbului.
De asemenea, ele stnt contraindicate bolnavilor de tuberculoză pulmonară în
fază activa, anemie, ateroscleroză, boală hipertensivă, gastrite, ulcer gastric
sau duodenal, boli ale intestinelor, sistemului nervos central și periferic.
Concentratia maximă -admisibilă a plumbului ln aer este de 0,01 mg/m’.
 Mercurul
• Mercurul esțe un metal lichld, care fierbe la temperatura de 357.2°C, emite
vapori la temperatura obişnuită a camerei. Cantitatea vaporilor crește odată
cu temperatura me- diului ambiant, marindu-se astfel pericolul intoxicatiei.
• Intoxicația cu mercur poate fi depistatăla muncitorii, care lucrează la
fabricarea termometrelor, barometrelor, aparatelor de redresare cu mercur.
Muncitorii pot contacta eu mercuru la extragerea aurului, argin-tului, unde
el este folosit ca amalgam; la fabricarea pompelor cu mercur, în industria
chimică și farmaceutic ă, la fabricarea lampilor de incatidescența.
• Mercurul pătrunde în organism sub formă de vapori, în cea mai mare parte
pe cale respiratorie.Partial mercurul se reține in organism, depistlndu-se in
mă maduva spinarii, ficat, rinichi. Se elimină mercurul din organism prin
rinichi, tubul digestiv, masele fecale, parțial prin glandele
salivare.Intoxicatiile au un caracter cronic.
Intoxicația mercuriala cronică se manifesteaza în primul rind prin lezarea sistemului
nervos, modificările ln aparatul digestiv sînt mai pronunțate, manifestlndu-se prin
stomatite mercuriale și dungă mercuriala pe gingii, aceasta deosebindu -se de
diinga saturnică printr-o nuanță albăstrie.
Tulburările tubului digestiv se manifestă prin gastritle și entercolite și au drept con-
secință anemia și extenuarea.Unul din simptoame specifice al intoxicației cu mercur
exte lezarea sistemului nervos central. Aceasta se manifestă prin tremor mărunt și
frecvent al degetelor, apoi al picioarelor, buzelor, limbii și a corpului Intreg. ln timpul
emoțiÎlor, mișcărilor libere și al scrisului tremorul devine mai accentuat.
Protilaxia. Una din masurile radicale de profilaxie a intoxicațiilor cu mercur este in-
locuirea cu alte substanțe netoxice. Dacă acest lucru este imposibil, sînt necesare
msurile de profilaxie a raspîndirii vaporilor de mercur ln aerul incăperilor de
producțle. Toate lucrurile cu mercur trebuie să se faca in tneăperi special
amenajate. Pereții și tavanul acestor incăperi trebuie să fie acoperiți cu vopsea de ulei
sau nitroemail, iar dușumeaua cu linoleum, care se întărește pe pereți.Lucrurile cu
mercur liber se vor face in nișe cu ventilatie de exhaustare Mesele din nișe vor fj de
asemenea acoperite cu linoleum și vor avea jgheaburi, ln care se va colecta mercurul
vărsat. Temperatura aerului din încaperi nu va depăși 16-l8°C, care conÎin mercur vor fi
ermetic închise. lntăperile, în care se efectueaz d lucrărl cu mercur, trebuie să aibă
ventilatie de aspiratie-exbaustare. ln aceste Incăperi se va face controlul sistematic
asupra cantitătii de mercur din aer. Concentrația maximă admisibilă a vaporilor de
mercur din aer este de 0,01 mg/m'.
 Intoxitatie cu oxidul de carbon
• Oxidul de carbon este un gaz incolor
• fiiră miros si este cel mai răspîndit toxic industrial. Se degaja în toate cazurile de
ardere incompletă a carbonului. Cantitatea de oxid de carbon din fum atinge 3%,
din gazele de eșapament ale motoarelor cu ardere internă — pînă ia 13%, din gazele
explozive — pînă la 50— 60%.
• Muncitorii contactează cu oxidul de carbon in foarte multe domenii industriale :
insectiile de furnale, de forjare, în turnătorii, în secțÎile termice, el este un component
al gazului de iluminaÎie.In agricultură oxidul de carbon este o parte componentă a
gazului de eșapament al tractoarelor, transportului auto.
• Tabloul clinic al formei de intoxicație cu oxid dc carbon este următorul. Fenomenele
prodromale se manifesta printr-o senzatie de stare generală proastă, apoi apare
senzația de presiune la timple, vertijuri, senzații de constricție toracică, cefalee,
slăbiciune, grețuri. ln cazurile de intoxicație gravă se observă o stare de imobilitate,
care poate duce la pierderea cunoștinței. Pulsul este slab, frecvent, aritmic, zgomotul
cardiac e surd, respirația — su perficială. Bolnavul devine agitat, survin halucinații
vizuaJe și auditive.
 Masuri de profilaxie
1. mecazarea și ermetizarea proceselor tehnologice.

2. instalarea detectoarelor automate ale oxidului de

carbon cu semnalizare in caz de depiî- șire a CMA.
3. Dacă este posibil, se fac instalaț ii de ventilare locală și
generală.
Contraindicați pentru munca in condiții cu oxid de
carbon sint anemiile, tuber - culoza pulmonară în fază
acută, epilepsia, bolile organice ale sistemului nervos.
 Benzenul
• Benzenul este un lichid cu un miros aromatic, temperatura de fierbere de 79,6°C. Se evaporă la
temperatura obişnuită a carmerei. Vaporii de benzen sînt de 3 ori mai grei decît aerul.
• Benzen ul se foloseșle in induslrie ca solvent pentru grăsimi, lacuri, vopsele, serveşte drept materie
primă pentru obținerea nitrobenzenului, anilinei, pentru extracția grăsimilor ș. a.
• El este obtinut din cărbune de pamint si din petrol, se produce în industria chimică și
farmaceutică.
• Benzenul pătrunde în organism sub formia de vapori prin căile respiratorii. Dizolvînd lipidele,
benzenul poate pătrunde prin te- gumentele nelezate. Se elimina din organism pe caile respiratorii,
si cu urina.
• Intoxicațiile cronice cu benzen se manifestă prin afectarea celulelor nervoase, bogate în lipide, a
organetor hematopoetice și vaselor sanguine. Dereglîndu-se permeabilitatea vaselor, survin
gingivite, hemoragii nazale, etc.
• ln cazurile de intoxicații cronice cu benzen se depistează prin modificari evidente ale leucocitelor.

• Profilaxia constă în înlocuirea benzenului cu solvenți mai puțin toxici, de exemplu, cu toluol,
alcool etilic, ermetizarea proceselor tehnologice, instalarea ventilației mecanice locale și generale.
•  
 Substante cancerogene
• Drept cancerigene se consideră acele substanțe chimice, care,
acționînd asupra organismului, provoacă neoformații.
• La grupu l de substanțe cancerigene cunoscute se referă
1. produsele de distilare și dezintegrare a carbunelui de pămint.
inclusiv păcura, creozotul, uleiul antracenic ș. a. ;
2. Produsele de destilare si dezintegrare a carbunelui de pamint;
3. Aminele aromatice;
4. Unle produse prelucrate ale minereurilor de crom si nichel;
5. Compusii neorganici ai arseniului;
6. Asbestul;
7. Uleiul izopropilc
Profilaxia