Sunteți pe pagina 1din 37

POLUAREA CU

METALE GRELE

Petcu Mariana
Ecologie si protectia
mediului
Anul ll
Omul a nceput sa neleag mai ales in
ultimele decenii ca progresul societii
umane s-a transformat treptat in
instrument de distrugere, cu efecte
dezastruoase asupra naturii.
Odat cu apariia civilizaiei umane a
aprut si intervenia brutala a omului prin
exploatarea neraionala a naturii si
alterarea mediului prin poluarea produsa
de activitatile industriale, agricole,
menajere.
Contribuia cea mai nsemnat la
producerea schimbrilor climatice o are
sectorul energetic. Poluarea atmosferei
cu pulberi in suspensie are multe surse.
In primul rnd, industriile metalurgica si
siderurgica care elibereaz in atmosfera
cantiti nsemnate de pulberi, apoi
centralele termice pe combustibili solizi,
fabricile de ciment, transporturile rutiere,
haldele si depozitele de steril, etc.
Natura acestor pulberi este foarte
diversificata. Ele conin fie oxizi de fier, in
cazul pulberilor din jurul combinatelor
siderurgice, fie metale grele (plumb,
cadmiu, mangan, crom), in cazul
ntreprinderilor de metale neferoase, sau
alte noxe.
Metalele in cantiti foarte mici sunt necesare tuturor formelor vitale. Ele ptrund in celula vie
sub forma de cationi, dar nglobarea lor este strict reglata, deoarece in cantiti mari practic
toate metalele sunt toxice.
Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de metale, care asigura derularea
multor procese de importanta vitala. Din ele menionam:
a) metale grele - cobalt, cupru, fier, mangan, molibden, zinc si in cantiti mici crom, vanadiu, nichel
si plumb;
b) metalele uoare de obicei se ntlnesc in cantiti mari - calciu, magneziu,potasiu si sodiu.
Divizarea metalelor in necesare, neutre si toxice poate fi inexacta si deseori induce in eroare,
deoarece toate elementele necesare in doze mici devin toxice si foarte toxice in doze mari.
Diferena intre concentraiile in care ele sunt folositoare si in care sunt duntoare poate fi uneori
foarte mica.
Seleniul are proprieti farmacodinamice. Scade anemia colesteric n malarii, tuberculoz, sifilis.
Seleniul a fost ncercat i n diferite forme de cancer. Seleniul este un oligoelement mineral cu
proprieti antioxidante. n organismul uman are efect sinergic puternic n raport cu vitamina E.
Administrarea unor doze minime de seleniu, n general sub form organic i n particular sub
form de ,,Factor 3, poate preveni tulburrile datorate carenei n tocoferoli, ca de exemplu:
necrozele hepatice, diateza exudativ, distrofia degenerativ a muchilor striai. Din acest motiv
n S.U.A. se recomand o doz zilnic de 60 mg.
Zincul - Organismul uman conine aproximativ 2 pana la 3 grame de zinc, care poate fi ntlnit in
oase, dini, piele, ficat, muchi, leucocite etc.
Din cauza ca niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezerva constanta de zinc, pentru a-si
putea asigura cantitatea zilnica optima din acest mineral, organismul depinde de asimilarea sa
pe cale alimentara. Peste 300 de enzime diferite cu funcii vitale in organism depind de aportul
de zinc pentru a funciona la parametri nali. Unele dintre aceste metaloenzime au ca si
componenta principala de baza ionul de zinc.
Printre enzimele care au roluri vitale in organism se afla anhidraza carbonica, care ajuta la
excreia de CO2; fosfataza alcalina, care elibereaz fosfai anorganici necesari in metabolismul
oaselor; superoxid dismutaza (SOD), care ajuta la protejarea celulelor mpotriva radicalilor liberi;
alcool - dehidrogenaza (ADH) , care ajuta ficatul in detoxifierea de alcool; carboxipeptidaza,
necesara pentru digestia proteinelor alimentare. Mai mult dect att, diviziunea celulara corecta
nu poate avea loc fara o cantitate adecvata de zinc, necesara sintezei AND, ARN si a proteinelor.
Zincul este o componenta structurala necesara unirii proteinelor AND si protejeaz de asemenea
membrana celulara mpotriva lizei.
METALELE GRELE
Termenul de metale grele se refera la orice element chimic metalic, care are o
densitate relativ mare si este toxic sau otrvitor in concentraii sczute.
Ca i poluani ai apelor naturale, metalele grele se numr printre cei mai
toxici poluani datorit persistenei lor ndelungate n soluii i dificultii de a
fi transformai n compui insolubili n apele de suprafa.
Pericolul contaminrii cu metale grele este mrit n prezena agenilor
complexani, care leag puternic aceste metale n compui solubili, care nu pot
fi ndeprtai n cursul tratrii apei. Chiar dac toxicitatea complecilor este
mai mic dect cea a metalelor libere, prin descompunerea lor n cursul
proceselor biologice, proprietile nocive ale metalelor grele se pot manifesta
nestnjenit.
Ca poluani ai atmosferei, metalele grele prin oxizi i vapori (care se
transform n oxizi n atmosfer), polueaz mai ales regiunile industriale din
jurul oraelor Baia Mare, Zlatna, Copa Mic etc. fenomenul polurii devenind
specific, astfel la Baia Mare poluarea este provocat mai ales de plumb, la
Zlatna de plumb, cupru, cadmiu, zinc, la Copa Mic de zinc i cadmiu.
Metalele grele sunt compui naturali ai scoarei terestre. Ele nu pot fi
descompuse sau distruse. Ajung n corpul nostru ntr-o cantitate foarte mic,
odat cu mncarea, apa potabil i aerul.
In concentraii mari ele pot fi toxice. Efectul negativ al metalelor grele poate
rezulta, de exemplu, prin intermediul apei de but contaminate (ex. evi de
plumb), niveluri ridicate n concentraia aerului din jurul surselor emitoare,
sau asimilarea prin intermediul lanului trofic.
Metalele grele sunt periculoase deoarece ele tind s se bioacumuleze.
Bioacumularea nseamn creterea n timp, n organismele biologice, a
concentraiei substanei ntr-o cantitate comparativ cu concentraia
substanei in mediu.
DIRECTIVELE C.E. PRIVIND POLUAREA MEDIULUI CU
METALE GRELE

Directiva 1999/30/CE[1] stabilete valorile limit maxime ale


particulelor materiale PM10 i plumb din aerul ambiant, iar Directiva
2004/107/EC[2] stabilete valori maxime pentru plumb (Pb), nichel (Ni),
cadmiu (Cd) i arsenic(As), n scopul evitrii, prevenirii i reducerii
efectelor nocive asupra sntii umane. n plus, o nou Directiv
2008/50/CE[3], care urmeaz s fie transpus pn la 11 iunie 2010,
stabilete, de asemenea, norme privind particulele materiale fine PM2.5
i cerinele de monitorizare aferente
Deintorii de incineratoare de deeuri dar si unitile de prelucrare a
minereurilor metalice si metalelor sunt obligate sa-si supravegheze, cu
o anumita frecventa, emisiile de pulberi cu coninut de metale dintre
care fac parte conform HG nr. 128/2002, 12 metale iar conform
Ordinului nr. 462/1993, 17 metale grele: Cd, Tl, Hg, Sb, As, Pb, Cr, Co,
Cu, Mn, Ni, V, Sn, Te, Pd, Pt care constituie poluani cu grad ridicat de
risc dat fiind efectele asupra mediului si strii de sntate a populaiei,
unele, funcie de starea de oxidare avnd efect cancerigen.
In anul 2001 s-a promulgat Legea nr 655.20.11.2001 privind protectia
atmosferei. Pentru sprijinirea dezvoltrii infrastructurii de mediu s-au
nfiinat doua instrumente specifice - financiar si de control - respectiv:
Fondul pentru Mediu (HG nr. 1174/21.11.2001) si Garda de Mediu (HG
nr. 1167/21.11.2001
Poluare la Copsa Mica

Poluare cu steril
Conditii de lucru in Combinatul de la Copsa
Mica
Prin ce sunt periculoase metalele grele?

In primul rnd, n procesul de


prepararea hraneimetalele
nu se descompun, dimpotriv
concentraia lorpe unitatea
de mas crete.

In al doilea rnd, metalele


posed proprietatea de a se
acumula in organismul uman,
astfel ele frneaza sau chiar
blocheaza procesele
biochimice intracelulare.

In al treilea rnd, majoritatea


metalelor posed proprietai
mutagene si cancerigene.
Metalele grele au invadat Delta Dunarii

Studiul intreprins de cercetatorii de la institutul tulcean a avut ca


obiectiv si determinarea prezentei metalelor grele in apa de pe teritoriul
Deltei Dunarii, precum si din sedimentele depuse pe canale si de pe
fundurile de lac sau de balti
O prima concluzie si cea mai alarmanta a respectivului studiu este
aceea ca in apa din Delta Dunarii aproape toate metalele grele
inregistreaza depasiri semnificative ale valorilor maxime admise de
legislatia din tara noastra. Doar manganul este singurul metal greu care
se afla, in zonele acvatice din Delta, sub nivelul maxim admis
Concluzia specialistilor tulceni este ca aceasta poluare masiva cu
metale grele s-a accentuat brusc in urma razboiului din Iugoslavia si,
mai ales ca urmare a bombardamentelor uzinelor chimice situate pe
malul Dunarii in zona iugoslava.
Respectivele metale afecteaza mai ales sistemul osos al pestilor si pe
cel muscular. La unele specii de peste cum este carasul, de exemplu, au
fost depistate in organism cantitati de cadmiu de peste 3 ori mai mari
decat nivelul maxim admis de legislatia din tara noastra. Asa stand
lucrurile, cercetatorii institutului tulcean trag un serios semnal de
alarma asupra efectelor pe care le poate avea poluarea cu metale
grele asupra Deltei Dunarii.
1. MERCURUL
Mercurul (Hg) anorganic se absoarbe puin din ap, dar poate fi metilat de
bacterii, iar metil-mercurul se absoarbe n proporie de 95% . Ca i alte
metale grele, mercurul se acumuleaz n organism i poate fi absorbit pe
cale hidric indirect, prin consumul de pete i alte produse.
Compuii metilmercurici provoac anomalii cromozomiale, trec prin placent
din corpul mamei in cel al ftului, afecteaz celulele nervoase ale creierului,
provocnd grave afeciuni - ca orbire, deteriorarea coordonrii nervoase,
anomalii psihice, moarte. Mecanismul chimic al acestor procese pare a
consta in afinitatea mare a mercurului fata de sulful din moleculele proteice,
cea ce afecteaz tranzitul de ioni prin membrane, activitatea enzimatica,
activitatea mitocondriilor, etc
Cauzeaza boli autoimune, fibromialgie, lupus, sindromul oboselii cronice,
diabet etc.
Mii de studii medicale au aratat mecanismele prin care mercurul (si alte
metale) participa la declansarea a peste 40 de afectiuni cronice, incluzand
aici probleme neurologice, hormonale, autoimune, cardiovasculare, ale
aparatului reproducator.
Mercurul ajunge prin vasele de snge pana la creier, unde se acumuleaz in
cantiti semnificative; duneaz celulelor nervoase si este implicat in
apariia bolilor Parkinson si Alzheimer.
Se acumuleaz in glande, inima, rinichi si ficat, proporional cu numrul de
plombe pe care persoana le are in cavitatea bucala.
A rmas de trist amintire dezastrul din 1972 din Irak, unde circa 500.000
oameni au rmas cu sechele pe via pentru c n loc s-l semene au
mncat grul de smn tratat cu fungicide pe baz de mercur.
Mercurul este singurul metal care se gsete in toate cel trei medii majore -
apa, sol, atmosfera.
Sursele de mercur
Sursele de mercur sunt naturale si din activitatea uman.
Extracia minereului de cinabru HgS, la Valea Dosului,
judeul Hunedoara
Mercurul este folosit mai ales in industria chimic la
fabricarea vopselelor, a hrtiei, a unor pesticide si
fungicide, a produselor farmaceutice, a dezinfectanilor.
La prepararea sodei caustice, de exemplu, la fiecare ton
de sod sunt deversate circa 200 g de mercur. O parte din
acest produs rmne si in soda care se folosete i in unele
ramuri ale industriei alimentare.
O alta surs de poluare cu mercur o constituie arderea
combustibililor fosili. Anual, n urma arderii combustibililor
fosili se elibereaz n atmosfer circa 5000 tone de mercur.
incinerarea deeurilor spitaliceti
Petele care conine cantitile cele mai mari de mercur
este Ton-ul. Autoritile Canadiene au atras atenia
femeilor gravide sa evite complet Tonul.
Termometre cu mercur
Efectel intoxicatiei gravidelor cu mercur - Minamata
Sindromul Minamata unul dintre cele mai teribile
catastrofe provocate de om.

Corporatia Chisso a fost responsabila de acest sindrom,


deoarece deversa deseurile in mediul acvatic, ducand la
bioacumulari in organismele acvatice- consumate de
localnici.
Controlul poluanilor cu mercur

Pentru detecia vaporilor de mercur se poate utiliza


un tubuor indicator al crui strat reactiv este
impregnat cu iodura cuproasa, Cu I , care formeaz
2 2

cu mercurul elementar un complex rou:


Hg+2Cu I +Cu [HgI ]+2Cu
2 2 2 4

Cu un astfel de tubuor se pot detecta 0,1-2 mg


Hg/m3 aer.
Este de remarcat faptul ca exista si hrtii
impregnate cu Cu I ,cu care se pot detecta peste
2 2

100 g/m3 aer Pentru aceasta se utilizeaz hrtie


cromatografica mai groasa, acoperita cu un strat de
0,25 mm de silicagel, ce se impregneaz cu o soluie
proaspta de pasta de Cu I , care se obine din 5 g
2 2

Cu I si 10 ml carboximetilceluloza sodica 3.
2 2
2. PLUMBUL
Plumbul (Pb) este frecvent ntlnit printre poluani i poate genera intoxicaii mai
ales cronice - saturnism, din cauza fenomenului de bioacumulare. Cunoscute sunt
cele din Leipzig sau din Frana din zona Vosgilor, cu sute de intoxicai. De asemenea
este suspectat pentru efecte cancerigene.
Anual pe pmnt se extrag peste 2, 5 milioane de tone de plumb.
In atmosfera, plumbul ajunge in special odat cu gazele de eapament ale
automobilelor dotate cu motoare cu benzina.
Din atmosfera plumbul ajunge in sol, ape. In apa de ploaie s-au determinat
concentraii de 40 mg de Pb.
Pb din sol este absorbit de plante, in special de rdcini, Pb din atmosfera poate
ajunge in frunze, de unde consumat de animale poate ajunge la concentraii destul
de importante.
Mamiferele ierbivore rein 1% din plumbul consumat.
Omul preia plumbul att prin respiraie, dar mai ales prin alimente.(330 m g/zi).

Alte surse de poluare cu plumb sunt:


- extracia si prelucrarea minereului de baza(galena PbS), n Maramure, Hunedoara
- metalurgia plumbului- plumbul se degaja sub forma de praf sau oxizi
- topirea alamei se emit particule de Pb cu diametrul 0,01-2 microni
- fabricile de acumulatori
- arderea crbunilor si a pcurii
Pentru plumb au fost stabilite concentraiile limit-admisibile (CLA). In produsele
alimentare CLA ale plumbului oscileaz ntre 0,005 mg/kg in produsele lactate si 1,0
mg/kg in pete.
Circuitul plumbului in organism
Plumbul ajunge in corpul nostru pe cale bucala, pulmonara sau cutanata. O
data ajuns in organism, la adulii cu un regim alimentar normal el se fixeaz
intr-o proporie de 30-40% . La copii, gradul de absorbie si depozitare al
plumbului este mai mare, acetia pstrnd chiar 40-50%
Indiferent de modalitatea sa de intrare in organism, plumbul ajunge apoi in
snge, de unde este direcionat fie ctre esuturi, fie ctre intestin, pentru a fi
eliminat. Depozitarea se face att in oase cat si in esuturile moi - ficat,
rinichi, pancreas, plmni.
Cea mai mare proporie de plumb absorbit de organism se fixeaz insa in oase
unde rmne chiar si 25 de ani. De aici, in perioadele in care organismul
este slbit sau suprasolicitat (boala, sarcina, osteoporoza), mineralele stocate
in os, inclusiv plumbul, este pus din nou in circulaie prin snge. Plumbul
acumulat poate deci sa fie eliberat in snge de-a lungul ntregii viei a unei
persoane.
Intoxicarea cronica cu plumb duce la dezvoltarea nefritei.
Este descris cazul dezvoltrii nefritei cronice la un copil, care a consumat apa
de ploaie, cursa de pe acoperiul, vopseaua cruia coninea plumb. Intoxicarea
cronica cu plumb duce la mbolnvire si la atacarea nervilor motori ai
terminaiilor, care se reflecta in dereglarea conductivitii impulsurilor
nervoase. Sursele de intoxicare cu plumb pot fi benzina, alimentele si
buturile, care se pstreaz in vase, in componenta crora intra plumb sau
vopsele, ce conin plumb (vase de lut glasate, vopsele de tipar, unele mase
plastice).
Efectele plumbului asupra organismului

Efecte acute: Probleme grastrointestinale, toxicitate acuta


sau chiar moarte (in cazul copiilor care au nivelul plumbului
din snge foarte ridicat).
Efecte cronice, necancerigene: anemie, tulburri
neurologice, scderea imunitii.
De asemenea, plumbul afecteaz si funcionarea rinichilor,
tensiunea arteriala, evoluia normal a unei sarcini.
Efecte asupra reproducerii:
Prezenta plumbului in organism afecteaz fertilitatea
brbailor, conform ultimelor cercetri. Concentraia ridicata
de plumb poate duce la sterilitate ntruct acesta afecteaz
mobilitatea spermatozoizilor.
La femei, expunerea la plumb creste riscul de avort spontan,
natere prematura sau chiar pierderea sarcinii si scade
libidoul. Plumbul ptrunde si in placenta, acumulndu-se in
esuturile embrionului, inclusiv in creierul sau, putnd sa
vatameze permanent copilul.
Poate produce cretere ntrziata, dificultatea de nvare,
probleme de auz, memorie sczuta sau chiar agresivitate.
Metode de depoluare utilizate pentru
plumb si compusii si

Una dintre acestea este folosirea filtrelor din fibre in


forma de saci sau cu filtre Cotrel (electrice) pentru
purificarea gazelor care se degaj din cuptoare.
Pentru protejarea muncitorilor de vaporii de Pb este
necesar folosirea sistemelor de ventilaie adecvat.
Pe de alta parte, pentru condensarea prafului ce
conine plumb se utilizeaz camere de depunere de
diametru mare instalate lng cuptoarele respective,
prin care trec gazele ce conin praful. Ele au forma
unor plnii cu ui la partea inferioara prin care praful
este ncrcat in vagonete. Fumul care nu se depune
in camere trece printr-un sistem de canale in zig-zag
in care datorit deviaiilor curentului de gaze, a
suprafeei mari pe care trebuie sa o spele gazele si a
rcirii continue dup coul de fum depunerea este
foarte eficient.
Controlul poluanilor cu plumb
Colectarea particulelor din aer pentru analiza plumbului
consta in filtrarea sa prin filtre de fibra de sticla sau alte
membrane. Se pot utiliza si filtre de celuloza insa acestea
au o eficacitate mai mica. Particulele colectate prin metoda
filtrrii au diametre de circa 0,1 microni. Pentru a colecta
particule mai mari se utilizeaz metoda depunerii prafului
intr-o perioada mai lunga, de circa 30 zile. Exista o serie de
mecanisme cu ajutorul crora se poate determina
distribuia particulelor in aer in funcie de mrime.
Particulele fine de plumb sunt dizolvate in soluie de
CH3COONa. Detecia plumbului astfel dizolvat se face cu
redizonat de sodiu, in soluie neutra sau slab acida, cnd se
formeaz un compus violet in soluie neutra, cu formula
Pb(C6O6).Pb(OH)2.H2O sau un compus rosu-stacojiu, in
mediu slab-acid, cu formula 2Pb(C6O6).Pb(OH)2.H2O.
Plumbul mai poate fi determinat cu
ditizona( difeniltiocarbazona) in mediu alcalin(pH=9) cnd
rezulta un complex colorat de ditizonat de plumb solubil in
solveni organici.
3. CADMIUL
Are o puternica aciune toxic asupra organismelor vii.
Cd ptrunde in organism prin hran i prin suprafaa corpului i se
acumuleaz selectiv in diferite esuturi, unde se leag parial de moleculele
proteice.
Este cunoscut, c cadmiul lipsete in organism la natere, dar se
acumuleaz cu vrsta la persoanele, care conform genului lor de activitate
profesional nu sunt supuse influenei lui, atingnd maximul la vrsta
medie 20-30 ani. Coninutul total de cadmiu in organism este legat de
ptrunderea lui din hran, ap si alte surse ale mediului ambiant.
Cadmiul se acumuleaz preponderent in rinichi si in cantiti mai mici in
ficat si alte organe.
Doctorul american Karrol a depistat dependena direct intre coninutul
cadmiului in atmosfer si frecvena mortalitii din cauza patologiilor
cardio-vasculare. Deoarece cadmiul se acumuleaz in organe si posed o
perioad destul de lung de semieliminare (10 -30 ani), folosirea
cantittilor neinsemnate de pete imbibat cu cadmiu intr-o perioad mare
de timp poate duce la unele sau alte forme de intoxicare cu cadmiu.
Aceasta la rndul ei atentioneaz c ficatul si alte organe ale petilor nu
sunt bune pentru consum.
Cadmiul este un alt metal greu care ptrunde in ap, afectnd petii si
astfel si oamenii care-l consum.
Cadmiul (Cd) a generat boala Itai - Itai, care a fcut n Toyama (Japonia)
peste 200 de victime. O surs de contaminare a apei sunt evile de zinc n
care se gsete ca impuritate cadmiu. Este i el suspectat pentru posibile
efecte cancerigene .
Controlul poluantilor
Surse de poluare cu
cu cadmiu
cadmiu
Toate domeniile in care este
utilizat cadmiul pot constitui Cadmiul reacioneaz cu
surse de poluare posibile cu ditizona(difeniltiocarbazona)
cadmiu:
in CCl4, formnd un complex
- Cadmiul metalic se utilizeaz la
intern ( ditizonatul de
prepararea multor aliaje, la
sudarea argintului si a aliajelor cadmiu) cu o modificare de
acestuia, la confecionarea culoare de la verde la rou.
fotocelulelor sensibile razelor
ultraviolete, la nlocuirea
fierului, in acumulatoare Cadmiul reacioneaz cu
alcaline de tip Edison, la acidul -chinolin-carboxilic
fabricarea cuzineilor pentru (acid chinaldinic) conducnd
industria automobilelor si la la formarea unui precipitat alb
acoperirea prin cadmiere a
fierului, otelului, aliajelor de
cristalin de chinaldinat de
cupru sau de aluminiu. Cadmiul cadmiu.
poate fi depus electrolitic pe
oel, alama, bronz sau aliaje de
cupru ntruct acesta
De asemenea , cadmiul
protejeaz metalele si aliajele reacioneaz cu tioanilida,
respective de coroziune. formnd un complex intern .
Mineralele de cadmiu(greenockita
-CdS) sunt prea srace pentru a
fi exploatate.
Una din cele mai uzuale
intrebuintari ale Ni si Cd
4. NICHELUL

Nichelul provoac afeciunea esutului pulmonar cu


dezvoltarea lenta a formaiunilor maligne.
Cantitile mari de nichel folosit in alimentarea
animalelor duc la micorarea coninutului azotului si
inclcarea creterii.
Investigaiile epidemiologice ale lucrtorilor, legate
de producerea nichelului rafinat, arat ca el si
compuii lui pot provoca boli ale cavitaii nazale si
gtului, de asemenea a plmnilor.
Formaiunile maligne ale rinichilor apreau la
obolani la introducerea in rinichi a nichelului.
Efectele teratogene, ca exencefalia, fragilitatea
coastelor si descompunerea palatului moale, au loc la
mamiferele, care au fost supuse influentei diferitor
compusi ai nichelului
5. ZINCUL SI CUPRUL
Aceste doua metale sunt de importan vital pentru creterea
si dezvoltarea normal a omului, animalelor si plantelor. In
acelai timp in legatur cu intensificarea polurii mediului
ambiant coninutul acestor metale este limitat in produsele
alimentare si ap. CLA pentru zinc variaz de la 5,0 mg/kg
pentru produsele lactate si 40,0 mg/kg pentru pete si carne.
CLA pentru cupru oscileaz de la 0,5 mg/kg pentru produsele
lactate si 10,0 mg/kg in pete si legume.
Exist ipoteza ca intoxicarea cronic cu zinc si cupru poate
provoca dezvoltarea hipertoniei, aterosclerozei si bolilor de
inim.
Sunt date, care confirm ca afectarea organic a ficatului cu
inclcarea structurii morfologice a organului (ciroza ficatului,
cancerul primar al ficatului) duce la schimbri mult mai
pronunate ale spectrului microelementelor sngelui si in
special a cuprului, zincului, plumbului Dinamica acestor metale
in ecosistemele acvatice este o reflectare a impactului
antropic, de aceea diapazonul lor este destul de mare. Cu
regret si in muchii petilor coninutul acestor metale deseori
nu corespunde cerinelor stabilite pentru produse piscicole.
6. ALUMINIUL
Acestui metal atat de raspandit in ultimii ani i se acorda o atentie
deosebita. Astfel societatea standardelor SUA considera aluminiul si
compusii lui drept puternic otravitoare. Dupa gradul de toxicitate ei il
echivaleaza arsenicului, nichelului, cuprului si manganului.
Aluminiul este unul dintre cele mai folosite metale i de asemenea unul
dintre componentele cele mai rspndite din scoara terestr. Datorit
acestor factori, aluminiul este cunoscut drept un component inofensiv.
Totui, n cazul unor expuneri la concentraii mari, poate cauza probleme de
sntate. Forma de aluminiu solubil n ap provoac efecte nocive, aceste
particule numindu-se ioni. Sunt de obicei gsii n soluie de aluminiu n
combinaie cu alti ioni, ca de exemplu cloratul de aluminiu.Asimilarea
aluminiului se poate face prin mncare, prin respiraie i prin contactul cu
pielea. Asimilarea pe termen ndelungat a unor concentraii importante de
aluminiu poate conduce la serioase probleme de sntate, ca :
Lezarea sistemului nervos central;
Demena;
Pierderea memoriei
Tremurat puternic.
Agitatie
Exista date despre influenta negativa a aluminiului asupra
sistemului imunitar al omului si animalelor. Alumniul este
intotdeauna prezent la persoanle cu Alzeimer.
Aluminiul este un risc n anumite medii de lucru, cum sunt
minele, unde poate fi gsit n ap. Oamenii care lucreaz n
fabrici unde aluminiul este utilizat n timpul procesului de
producie, pot suferi de probleme cu plmnii, cnd respir
ntr-un mediu cu praf de aluminiu. In timpul dializei
rinichilor, cnd aluminiul ajunge n corp, poate cauza
probleme pentru rinichii pacienilor.
Inhalarea de aluminiu fin divizat i de pulbere de oxid de
aluminiu a fost raportat ca fiind cauza fibromului pulmonar
i a lezrii plmnilor. Acest efect, cunoscut drept Boala
Brbierului, este agravat de prezena n aerul inhalat a
silicailor i oxizilor de fier.
7. CROMUL
Oamenii pot fi expui la crom prin respiraie, mncare sau buturi i prin contactul
pielii cu crom sau compui ai cromului. Nivelul de crom din aer i ap este n
general sczut. n apa potabil nivelul de crom este sczut de asemenea, dar apa
contaminat de fntn poate conine periculosul crom (VI); crom hexavalent.
Pentru majoritatea oamenilor hrana cu coninut de crom (III) este o cale important
de asimilare a cromului, deoarece cromul (III) se gsete n mod natural n multe
legume, fructe, carne, drojdie i cereale.
Cromul (III) este un nutrient esenial pentru oameni i lipsa lui poate cauza
mbolnvirea inimii, distrugerea metabolismului i diaree. Asimilarea de crom (III) n
exces poate duce de asemenea la distrugerea sntii, ex: mncrimea pielii.
Cromul (VI) este periculos pentru sntatea uman n general pentru oamenii care
lucreaz n oelrii i industria textil. Fumtorii pot avea, de asemenea, o ans
mai mare de a fi expui la crom.
Cromul (VI) este cunoscut a cauza multe efecte de sntate. Cnd un compus este
prezent n produsele din piele, poate cauza reacii alergice, ca mncrimi de piele.
Inspirarea cromului (VI) poate cauza iritaii i sngerri ale nasului.
Alte probleme de sntate cauzate de crom (VI) sunt:
Mncrimi ale pielii
Deranjri stomacale i ulcere
Probleme respiratorii
Slbirea sistemului imunitar
Afeciuni ale rinichilor i ficatului
Alterarea materialului genetic
Cancer la plmni
Moarte
8. ARSENUL
Arsenul este unul dintre cele mai toxice elemente. n ciuda efectului toxic,
combinaii anorganice ale arsenicului apar pe pmnt, n mod natural, n
cantiti mici. Oamenii pot fi expui la arsenic prin intermediul hranei, apei i
aerului. De asemenea, expunerea poate avea loc prin contactul pielii cu solul
sau apa ce conine arsenic.
Nivelurile de arsenic din hran sunt aproximativ mici. In schimb, nivelurile de
arsenic din pete i fructe de mare pot fi mari, deoarece petele absoarbe
arsenicul din apa n care triete. Din fericire, aceasta este cea mai inofensiv
form de arsenic, dar petele care conine cantiti importante de arsenic
anorganic poate fi un pericol pentru sntatea uman.
Expunerea la arsenic poate fi ridicat pentru persoanele care lucreaz cu
arsenic, pentru persoanele care beau cantiti importante de vin, pentru
persoanele care triesc n case ce conin lemn conservat de orice fel i pentru
cei care triesc la ferme, unde anterior au fost aplicate pesticide ce conineau
arsenic.
Expunerea la arsenic anorganic poate cauza o serie de efecte ale sntii,
cum ar fi iritarea stomacului i a intestinelor, scderea generrii de globule
albe i roii din snge, schimbri ale pielii i iritaii ale plmnilor. S-a sugerat
c expunerea la cantiti importante de arsenic anorganic poate intensifica
evoluia cancerului, n special evoluia cancerului de piele, plmni, ficat i a
cancerului limfatic.
O expunere foarte ridicat la arsenic anorganic poate cauza infertilitate i
pierderi de sarcin la femei, i poate cauza afeciuni ale pielii, scderea
rezistenei la infecii, distrugerea inimii i lezarea creierului la femei i la
brbai.In cele din urm, arsenicul anorganic poate deteriora ADN-ul.
China este o naiune care,practic, nu are nicio
reglementare ecologic.n China, totul este posibil: poi
arunca mercur n ruri. Poi pulveriza deeuri umane brute
peste culturi. Poi produce substane chimice n fabrici i poi
emite deeurile direct n aer, prin couri de fum. n
China,multe ruri sunt att de toxice, nct, din cnd n
cnd, poriuni ale cursurilor de ap iau foc.
Sursele naturale de arsen asociate cu emisiile vulcanice sunt
recunoscute a fi semnificative. Concentraia medie n scoara
terestr este cuprins ntre 1,5-5 mg/kg. O concentraie mare
a fost gsit n roci sedimentare i vulcanice, n special n
minereurile de fier i magneziu. Deoarece arsenul se gsete
n mod obinuit n roci, sol sau sedimente, aceste surse sunt
determinani particulari importani ai nivelului zonal de arsen
n apa de adncime i de suprafa. De asemenea, prin
eroziune, descompunere i datorit factorilor atmosferici,
arsenul poate fi eliberat n apa subteran i de suprafa.
Din surse antropice, arsenul este emis n mediile terestre,
acvatice i n atmosfer prin activiti industriale, ca rezultat
al proceselor industriale, nsoind sulful n gazele de ardere,
dar i ca urmare a utilizrii n agricultur a pesticidelor cu
arsen (rodenticide, insecticide i ierbicide), acestea avnd un
timp de remanen ndelungat i totodat i capacitate de
acumulare crescut
Exist dovezi clare c expunerea cronic la compui
anorganici ai arsenului crete riscul de cancer. Studiile au
artat c inhalarea arsenului duce la un risc crescut de
cancer pulmonar. Mai mult, ingestia arsenului a fost asociat
cu un risc crescut de cancer de piele i cancer la vezic, ficat
i plmni.
Metode de eliminare a compusilor cu
arsen din ape
precipitarea/co-precipitarea care a fost cea mai folosit metod pentru eliminarea
arsenului. Conform infomaiilor din literatur [9,10], prin aceast metod se poate
reduce concentraia de arsen la mai puin de 0,05 mg/L i n unele cazuri chiar i
sub 0,01 mg/L.
filtrarea prin membran poate ndeprta o gam larg de contaminani din ap.
Conform datelor din literatur [11,12] prin aceasta metod se poate reduce n mod
obinuit concentraia arsenului la mai puin de 0,05mg/L n schimb metoda prezint
o serie de dezavantaje i anume: eficacitate redus, cantiti mari de deeuri i cost
ridicat. Metoda este utilizat ca procedeu de tratare avansat n cazul potabilizrii
apelor subterane i a apelor de suprafa.
schimbul ionic este utilizat n cazul tratrii apelor subterane i a apei potabile ce
conin arsen, prezentnd avantajul unei eficaciti ridicate fapt pentru care se
utilizeaz n etapa de tratare avansat a apelor.
-Adsorbia este una dintre metodele mai des utilizate pentru eliminarea arsenului,
atingndu-se concentraii reziduale de 0,01 mg/L.
Prin adsorbie, contaminanii se concentreaz la suprafaa adsorbantului. Natura
procesului de adsorbie este explicat pe baza a dou teorii: una fizic i una
chimic.
Teoria fizic, cea mai rspndit, este aa numita teorie potenial sau teoria stratului
concentrat conform creia reacia dintre atomii care se gsesc pe suprafaa corpului
solid (adsorbantul) i moleculele absorbite este determinat de fore de atracie van
der Waals.
Teoria chimic a adsorbiei admite existena unui singur strat de adsorbie
monomolecular pe suprafaa corpului solid (adsorbant); forele de adsorbie
acioneaz numai la distane foarte mici care nu trec de diametrul unei molecule.
Tipuri de adsorbani folosii n eliminarea arsenului prin
aceast metod sunt: alumin activat, crbune activ,
granule de cupru-zinc, granule de hidroxid feric, oxizi de fier,
de aluminiu, de mangan etc. Aceste materiale pot fi medii
de adsorbie utilizate ca atare sau pe diferite suporturi ca de
exemplu: silicai, materiale ceramice, celuloz etc.
n ultimii ani, muli cercettori au pus accent pe acest lucru
utiliznd pentru depoluarea apelor cu arsen o diversitate de
materiale, n special adsorbani pe baz de oxizi de fier.
Este important de menionat c utilizarea acestor materiale
implic costuri ridicate i deasemenea duce la epuizarea
resurselor naturale.
Astfel, se propune studierea unor materiale
neconvenionale, ca de exemplu nmoluri cu coninut de
hidroxizi, oxizi hidratai i sruri metalice provenite de la
tratarea apelor uzate.
Datorit coninutului ridicat de fier, aceste nmoluri pot fi
utilizate ca i materiale adsorbante. Utilizarea acestui deeu
sub form de adsorbant pentru depoluarea apelor cu
coninut de arsen prezint eficien pe de o parte datorit
prevenirii polurii mediului nconjurtor, iar pe de alt parte
din punct de vedere economic, datorit reducerii utilizrii
resurselor naturale
9. MANGANUL
Manganul este un compus foarte comun care poate fi gsit mai peste tot. Manganul este unul
din cele trei elemente eseniale, ceea ce nseamn c nu este necesar numai corpului uman
pentru a supravieui dar este de asemenea toxic cnd sunt prezente concentraii prea mari n
corpul uman. Cnd oamenii nu asimileaz cantitatea recomandat zilnic, sntatea lor se poate
agrava. De asemenea, probleme de sntate vor aprea cnd asimilarea este prea mare.
Asimilarea de mangan de ctre oameni are loc de obicei prin alimente ca spanac, ceai i plante
medicinale. Hrana care conine cea mai mare concentraie sunt cerealele i orezul, boabele de
soia, ou, alune, ulei de msline, boabele verzi de fasole i stridiile. Dup absorbirea de ctre
corpul uman manganul va fi transportat prin snge la ficat, rinichi, pancreas i glandele
endocrine.
Efectele manganului apar n principal n tractul respirator i la creier. Simptomele otrvirii cu
mangan sunt halucinaiile, uitarea i afeciuni nervoase. Manganul poate cauza de asemenea
Parkinson, embolii la plmni i bronite. Cnd brbaii sunt expui la mangan pentru o perioad
lung de timp ei pot deveni impoteni.
Un sindrom care este cauzat de mangan are simptome ca schizofrenia, depresie, muchi slabi,
dureri de cap i insomnii.
Deoarece manganul este un element esenial sntii umane, cantiti insuficiente de mangan
pot cauza efecte asupra sntii. Aceste efecte sunt urmtoarele:
- Ingrasarea
- Intolerana la glucoze
- Coagularea sngelui
- Probleme de piele
- Scderea nivelului colesterolului
- Probleme ale sistemului osos
- Schimbri ale culorii prului
- Simptome neurologice
Inhalarea indelungat de praf i fum poate duce la otrvirea cronic. Sistemul nervos central
este locul principal afectat de ctre boal, i se poate ajunge in final la invaliditi permanente.
Simptomele includ oboseal, somnolen, slbiciune, dereglri sentimentale, mers spasmic,
crampe musculare repetate i paralizii. O posibilitate ridicat de pneumonie i alte infecii
respiratorii exist la lucrtorii expui la praf i fumul compuilor de mangan. Compuii
manganului sunt experimental ageni ai tumorilor
10. SELENIUL
Rolul seleniului in organismul uman cuprinde:
- protectia impotriva radicalilor liberi,
- activarea hormonilor tiroidieni,
- modularea proceselor inflamatorii si imunologice,
- prelungirea viabilitatii spermatoizilor prin actiunea selenoproteinelor seminale.
Cea mai mare parte a seleniului se gaseste in: ficat, rinichi, inima si splina. Se mai
gaseste in: faina de peste, unt, drojdia de bere, faina de soia, usturoi, oua, ciuperci, orez,
cereale, tar, produsele marine, ceapa, rosii, rinichii de porc, carnea de porc, cascaval,
lapte de vaca, morcov, fasolea, varza, nuci.
Seleniul este un element recunoscut recent ca esential pentru organism, cu rol foarte
important in metabolism, fiind cofactor la producerea in organism a glutationului, molecula
puternic antioxidanta.
Seleniul impiedica sau cel putin incetineste imbatranirea tesuturilor.
Neutralizeaza efectul unor substante cancerigene, protejand astfel organismul de bolile
maligne.
Este foarte util pentru a mentine functia de secretie a pancreasului si pentru a mentine
elesticitatea tesuturilor.
Contribuie la regenerarea muschiului cardiac si functionarea lui ritmica.
Contribuie la prevenirea si tratamentul matretii.
Seleniul poate preveni necroza hepatica, distrofia musculara, instalarea unor degenerari cu
caracter necrotic la nivelul inimii, ficatului, muschilor si al rinichilor
Aportul zilnic variaza in funtie de prezenta in alimentatie a ionilor de Zn, Cu, Mn, Fe si
prezenta unui alt ntioxidant, vitamina E. Absortia este favorizata si de vitaminele A si C.
Intrucat seleniul actioneaza sinergic cu vitamina E, cantitatea necesara este invers
proportionala cu nivelul din hrana al vitaminei E.
Concentratii ridicate de sulf din organism inhiba absorbtia seleniului.
Expunerea la concentraii mari de compui de seleniu
Semnele principale sunt pierderea prului, mtuirea unghiilor i anormaliti neurologice
(cum ar fiparalizie i alte senzaii anormale n extremiti)
METODE DE ANALIZ A METALELOR
GRELE

Sunt cateva metode generale de laborator care ajuta la


determinarea concentratiei metalelor grele cu o precizie de
ordinul ppm, dupa cum urmeaza:
Absorbtia atomica spectrala (A.A.S)
-Calorimetria
-Polarigrafia
-RazeleX fluorescente
-Analiza energiei de dispersie prin razele X (EDAX)
-Analiza microsondelorde electroni
-Folosirea electrozilor ioni selctivi.
Absorbtia atomica spectrala (AAS), razele X fluorescente,
EDAX, si microsondele,printre altele, toate determina doar
concentratia metalica totala, dar nu pot oferi direct
informatiile despre specia detectata.
Folosirea electrozilor ioni selctivi, calorimetria, si
polarografia, pe de alta parte , nu numai ca permite ca un
metal greu necunoscut sa fie identificat dar permit si
determinarea valentei metalului respectiv.
V MULUMESC!
i TOTUI, sunt cteva lucruri pe care Bateriile uzate sunt foarte nocive din
le poi face, pentru a economisi cauza metalelor grele pe care le
resursele planetei, i pentru a evita contin (mercur, nichel, plumb,
distrugerea mediului natural. cadmiu, litiu), care se scurg in sol,
De exemplu: ajungand in panza freatica si
Triete i acioneaz n spiritul Cei distrugand vegetatia din zona.
3 R Aceleasi metale sunt nocive si pentru
care vin de la trei cuvinte importante sanatatea noastra provocand alergii,
pentru mediu: pierderi de memorie, boli de inima
REDUCERE sau cancer.
REFOLOSIRE Mercurul continut intr-o baterie de
RECICLARE ceas poate polua 500 de litri de apa
sau un metru patrat de sol pe o
perioada de 50 de ani.