Metalele grele: Plumb , Mercur, Arsen, Cadmiu in mediu

Metalele grele sunt compusi naturali ai scoartei terestre.Ele nu pot fi descompuse sau
distruse. Ajung in corpul nostru intr-o cantitate foarte mica, odata cu mancarea, apa potabila si
aerul. Ca si elemente esentiale, unele metale grele (exemplu : cupru,seleniu,zinc ) sunt vitale in
mentinerea metabolismului corpului uman. Cu toate acestea, in concentratii mari ele pot fi toxice.
Efectul negativ al metalelor grele poate rezulta, de exemplu, prin intermediul apei de baut
contaminate (exemplu : tevi de plumb) , niveluri ridicate in concentratia aerului din jurul surselor
emitatoare, sau asimilarea prin intermediul lantului trofic.
Metalele grele sunt periculoase deoarece ele tind sa se bioacumuleze. Bioacumularea
inseamna cresterea in timp, in organismele biologice, a concentratiei substantei intr-o cantitate
comparativa cu concentratia substantei in mediu. Compusii se acumuleaza in organismele vii atunci
cand sunt asimilate si stocate cu o viteza mai mare decat sunt distrusi (metabolizati) sau eliminati.
(1.)
Metalele sunt o categorie majora de toxine ce reprezinta o amenintare serioasa asupra
sanatatii, prin expunerile la locul de munca si in mediul de viata. Un indiciu al importantei lor fata
de alte pericole potentiale il constituie clasarea lor de catre Agentia SUA pentru Substante Toxice
si Evidenta Bolilor, care clasifica toate pericolele prezente in zone cu deseuri toxice, in functie de
prevalenta si de severitatea toxicitatii lor. Primul, al doilea, al treilea si al saselea dintre pericolele
de pe lista sunt metalele grele, respectiv plumbul, mercurul, arsenul si cadmiul.(2 .)

1. PLUMB
Plumbul este un metal moale care a cunoscut multe aplicatii de-a lungul timpului.Incepand cu
5000 I.H. , a fost folosit foarte mult pentru aplicatii in produse metalice, cabluri si tevi, dar si in
vopseluri si pesticide. ( 1.)

1.1Surse :
Plumbul a fost extras si folosit in industrie si pentru produsele de uz caznic timp de secole.(2.)
Plumbul se gaseste si in apele uzate industriale, provenite din industria miniera si industria
metalurgica. In aer, plumbul se gaseste sub forma de vapori si oxizi metalici, proveniti din
procesele de preparare, topire si rafinare de minereuri si metale neferoase. In sol, plumbul se
regaseste in reziduri solide , in pulberi sedimentabile rezultate din industria metalurgica (oxizi de
plumb) si depus, provenit din gazele de esapament ale autovehiculelor. (3. )

Alte surse de plumb :

-

mobila veche, echipament de joaca si jucarii ce au vopsea pe baza de plumb sau

sunt lacuite cu un astfel de produs ;

linoleum vechi ;

tevi de plumb sau din cupru sudate in plumb ;

obiecte din alama care pot avea un continut variabil de plumb ;

vase de gatit ;

cutii de conserve lipite cu plumb ;

greutati de undite ;(6.)

Plumbul este unul din cele patru metale care are cel mai distructiv efect asupra sanatatii
umane.Poate intra in organismul uman prin hrana (65%), apa (20%) si aer (15%). (1.)

1.2Expunere :
Populatia este expusa la plumb, in primul rand prin vopsele, cutii de conserve, racorduri
plumbuite, benzina cu plumb.(2.) Fructele, legumele, carnea, cerealele, fructele de mare, bauturile
usoare si vinul pot contine cantitati semnificative de plumb. Fumul tigarilor contine, de asemenea,
cantitati mici de plumb.
Plumbul poate ajunge in apa potabila prin coroziunea tevilor. Aceasta este cel mai probabil sa
se intample cand apa este putin acida.( 1.)
Intensitatea acestor expuneri , scazuta in prezent prin masuri administrative, ramane inca
ridicata in anumite segmente ale populatiei datorita deteriorarii vopselei pe baza de plumb folosita
in trecut si prin trecerea plumbului in vopsele si gazele de esapament in sol si praful din casa.Exista
multe alte surse de expunere din mediu , cum ar fi frunzele vegetalelor crescute in sol contaminat
cu plumb, ceramica smaltuita neadecvat, cristalele cu plumb si anumite remedii populare pe baza de
plante. Multe domenii industriale, ca de pilda fabricarea bateriilor, demolarile, vopsirea si
indepartarea vopselelor, ca si industria ceramica continua sa prezinte un risc semnificativ de
expunere la plumb a muncitorilor si comunitatilor din imprejurimi.(2.)

1.3Metabolismul :
Plumbul ca element sau compusii anorganici ai plumbului sunt absorbiti prin ingestie sau
inhalare.Plumbul organic (de exemplu, tetraetilul de plumb, plumbul adaugat in benzina) este
absorbit de asemenea prin piele intr-o proportie semnificativa. Absorbtia pulmonara este eficienta,
in particular daca diametrele particulelor sunt mai mici decat 1m (ca in fumul de la vopseaua cu
plumb arsa).Copiii absorb pana la 50% din cantitatea de plumb ingerata, in timp ce adultii absorb
doar 10 20% . Absorbita gastrointestinala a plumbului este marita prin infometare si deficitele
2

alimentare in calciu, fier si zinc ; totusi, aceasta absortie a plumbului este minima cand aceasta se
prezinta sub forma de sulfura de plumb, un constituent comun al deseurilor miniere. Plumbul este
absorbit in plasma sanguina, unde se echilibreaza rapid cu fluidul extracelular, traverseaza
membranele (cum ar fi bariera hemato-encefalica si placenta) si se acumuleaza in tesuturile moi si
dense. In sange, aproximativ 90-95 % din plumb este sechestrat in hematii, unde se leaga cu
hemoglobina si alti componenti.
In consecinta, se prefera masurarea plumbului in sange integral decat in ser.Cea mai mare
proportie de plumb absorbit este inglobat in schelet, care contine mai mult de 90% din cantitatea
totala din organism.Plumbul este excretat , in special, prin urina printr-un proces ce depinde de
filtrarea glomerurala si de secretia tubulara si prin fecale.Plumbul apare, de asemenea, in
par,unghii, transpiratie, saliva si laptele de mama.Timpul de injumatatire al plumbului in sange este
de aproximativ 25 de zile, in tesuturi moi , in jur de 40 de zile, iar in portiunile stabile ale oaselor ,
peste 25 de ani. Astfel, nivelurile de plumb din sange pot sa scada semnificativ, in timp ce cantitatea
totala de plumb din corp ramane crescuta.(2.)

1.4Efecte ale expunerii la plumb :

1.4.1La copii :
Intoxicatia cu plumb simptomatica se dezvolta, in general la nivele ale plumbului din sange
de peste 3,9 mol/l si se caracterizeaza prin durere abdominala si iritabilitate, urmate de letargie,
anorexie, paloare(rezultand din anemie), ataxie si vorbire ingreunata.In cazurile severe, apar
convulsii, coma si deces datorat edemului cerebral generalizat si insuficientei renale.Intoxicatia cu
plumb cu o cantitate mai mare de 1,4 mol/l in sange poate provoca retardare mentala si deficite
selective de vorbire, ale functiei cognitive, echilibrului, comportamentului si performantelor
scolare, chiar si in lipsa simptomelor vizibile.Efectele depind de doza, iar impactul este mai
puternic atunci cand expunerea este de lunga durata si cand are loc in jurul varstei de 2 ani.(2.)

1.4.2La adulti :
Intoxicatia simptomatica cu plumb se dezvolta , de obicei atunci cand nivelele de plumb in
sange depasesc 3,9mol/l timp de cateva saptamani si este caracterizata prin durere abdominala,
cefalee, iritabilitate, dureri articulare, astenie, anemie, neuropatie motorie, periferica si deficiente
ale memoriei de scurta durata si ale abilitaii de concentrare.Unii indivizi dezvolta aceste simptome
si semne la nivele ale plumbului in sange mai reduse (1,9 3,9 mol/l) sau un cazul unor perioade
de expunere mai scurte.Expunerea cronica subclinica se asociaza cu nefrita interstitiala, leziuni
tubulare( cu corpi de incluziune in celule tubulare), hiperuricemie( cu un risc crescut de guta), si
3

scaderea ratei de filtrare glomerurala, pana la insuficienta renala cronica.Dovezile epidemiologice

sugereaza , de asemenea, ca nivelurile plumbului in sange cunprinse intre 0, 34 si 1,7 mol/l se
asociaza cu cresterea tensiunii arteriale, scaderea clearance-ului la creatinina si alterarea
performantelor cognitive,care sunt prea mici pentru a fi detectate ca efect al plumbului in cazuri
individuale, dar care, fara indoiala, pot contribui semnificativ la dezvoltarea bolii cronice.
O problema suplimentara atat pentru copii, cat si pentru adulti este daca plumbul care s-a
acumulat in tesutul osos si ramane in stare dormanta timp de ani de zile poate constitui o
amenintare mai tarziu pe parcursul vietii, mai ales in situatiile care se insotesc de resorbtia osoasa
crescuta,cum ar fi sarcina, lactatia si osteoropoza senila.Cresterea nivelului de plumb din tesutul
osos pare sa fie un factor de risc pentru anemie si hipertensiune.S-a raportat ca hiperteroidismul
provoaca intoxicatie cu plumb la adulti, prin mobilizarea rezervelor de plumb din tesutul osos
dobandite in perioada copilariei.(1 ; 2.)

1.5Prevenirea si diminuarea efectelor expunerii la plumb :

Este absolut esential a se impiedica expunerea suplimentara la plumb a indivizilor afectati.(2.)
Expunerea pe baza de benzina s-a redus mult in tarile care au redus utilizarea benzinei cu
plumb.(4.)
In cazul apei potabile cu un continut ridicat de plumb, datorita coroziunii tevilor sistemele
publice de tratare a apei sunt obligate sa efectueze ajustari de pH in apa cu scopul de a imbunatati
potabilitatea.(1.)
Alte precautii :
-

nu se tine si nu se serveste hrana in vase ce pot avea plumb ;

se consuma hrana bogata in calciu, fier si vitamina C ;

se tine casa curata, fara praf de afara ;(4.)

Eliminarea plumbului din organisme este lenta si se face pe cale biliara,renala, salivara,
digestiva, mamara.Cantitatea cea mai mare de plumb : 90% se elimina prin fecale.La doze mari,
animalele elimina astfel pana in a sasea zi, 4 10% din cantitatea de plumb ingerata.
Patrunderea pe cale respiratorie este mai periculoasa intrucat plumbul ajunge direct in sange si
nu se mai elimina in majoritate prin fecale.(8.)

2. Mercur

Mercurul este un compus care poate fi gasit in mod natural in mediu.Poate fi gasit in forma
metalica, ca sare de mercur sau compusi organici de mercur.(1.)Metalul este singurul metal la
temperatura obisnuita.(5.)

2.1Surse :
Mercurul patrunde in mediul acvativ din surse naturale, prin meteorizare, dar si in urma
activitatilor umane ca de exemplu::
- ape reziduale industriale din industria cloro sodica si din industrii care folosesc ca si
catalizator de regula HgSO ;
- din operatii miniere ;
- din agricultura unde se folosesc compusii mercurului ca fungicide (conservarea semintelor
de porumb) ; (4.)
Este emis in aerul ambiental din diverse combustii, incinerari, procese industriale si surse
naturale.Concentratia in atmosfera este mica in general si datorita depunerii pe cale umeda sau
uscata in ecosistemul forestier, de unde este transportat si bioacumulat in forme foarte toxice in
lantul trofic a ecosistemului acvatic.(4.)
Mercurul se gaseste sub forma de mercur metalic (Hg0 ), folosit la termometre, amalgame
dentare si unele baterii, ion mercuros (Hg ), si ion mercuric (Hg2), care se pot combina cu alte
substante chimice.(2.)

2.2Expunere :
Mercurul nu se gaseste in mod natural in hrana, dar este posibil sa apara in alimentatie
deoarece se poate raspandi in produse cu ajutorul organismelor mici care sunt consumate de
oameni, de exemplu prin peste.De obicei concentratia de mercur din peste depaseste concentratia
din apa in care ei traiesc.Carnea, de asemenea poate contine importante cantitati de mercur, in
special dupa poluarea pajistilor.Mercurul nu se gaseste de obicei in produsele din plante, dar poate
intra in corpul uman prin legume, atunci cand stropiturile folosite in agricultura contin mercur.(1.)
Expunerea datorata mediului are loc, probabil cel mai adesea prin inhalarea vaporilor generati
de amalgamul dentar obisnuit care contine in mod tipic aproape 50% mercur metalic.Un alt mod de
expunere il constituie inhalarea de fum provenind de la incineratoarele care ard deseuri contaminate
cu mercur.(2.)

2.3Metabolismul:
Mercurul liber nu se absoarbe bine prin tractul gastrointestinal si este excretat aproape
complet in fecale dupa ce a fost ingerat ; totusi, cand persista mercurul se volatilizeaza la
5

temperatura camerei in vapori care sunt bine absorbiti de catre plamani.Odata absorbit, mercurul
sub aceasta forma este liposolubil, traverseaza bariera hemato-encefalica si placenta, si poate fi
oxidat de catre catalaza si peroxidul de hidrogen in clorura de mercur, care este retinuta in rinichi si
creier ani de zile.Mercurul liber din sange are o perioada de injumatatire de aproximativ 60 de zile
si este excretat in special in urina si fecale.
Absorbtia gastrointestinala si cutanata a mercurului anorganic este semnificativa.Supradozele
mari distrug barierele gastrointestinale, favorizand in continuare absorbtia.Odata absorbit,
mercurul anorganic se desface in mercur metalic si mercuric.Relativ putin din aceste mercur
traverseaza bariera hemato-encefalica ; majoritatea este excretat in urina sau fecale, cu un timp de
injumatatire de 40 de zile, sau este retinut in rinichi ca ion mercuric.
Mercurul organic, in particular metil mercurul se poate evapora si se supune absorbtiei
pulmonare.Formele ingerate ( de exemplu, in pestele contaminat) sunt bine absorbite. Doar cantitati
mici sunt absorbite prin piele.Mercurul organic absorbit este liposolubil, traverseaza usor bariera
hemato encefalica si placenta, apare in laptele matern si se concentreaza in rinichi si sistemul
nervos central. Metilmercurul este acetilat in ficat, excretat in bila, reabosrbit si apoi excretat in
urina.Metilmercurul poate fi de asemenea conjugat cu cisteina sau glutation. Numai 1% din
mercurul organic este excretat nemodificat in urina. Timpul de injumatatire al compusilor
mercurului organic se situeaza in jur de 70 de zile.
Expunerea la mercur sub orice forma stimuleaza rinichii sa produca metalotioneina, o proteina
care leaga metalele ce ofera o protectie partiala impotriva toxicitatii mercurului.(2.)

2.4Efecte ale expunerii la mercur :

Tusea, dispneea, si durerea toracica avand caracter de apasare sau arsura sunt simptome ce pot
fi acompaniate de infiltrari difuze sau de un aspect de pneumonita la radiografia toracica.In cazurile
relativ severe pot sa survina sindrom de detresa respiratorie, edem pulmonar, pneumonie lombara,
fibroza si descuamarea epiteliului bronhiolar, care uneori pot duce la deces. Inhalarea acuta de
vapori de mercur poate poate cauza de asemenea toxicitate neurologica, manifestata prin
tremuraturi (care incep la nivelul mainilor), labilitate emotionala, cefalee si polineuropatie.
Expunerea cronica la mercur metalic produce un tremur intentional caracteristic si eretism
mercurial, o gama de manifestari incluzand excitabilitate, pierderea memoriei, insomniei,
timiditate, si uneori delirul. Dentistii cu expunere profesionala la mercur au rezultate sub cele
normale la testele neurocomportamentale ale vitezei motrice, acuitatii vizuale, memoriei auditive si
vizuale si coordonarii oculomotorii. Expunerea la nivele scazute datorate amalgamelor dentare

poate fi de asemenea asociata cu reactii imunologice adverse la indivizii cu anumite genotipuri ale
antigenelor umane leucocitare majore.
Ingerarea acuta de doze mari de mercur anorganic provoaca coroziune gastrointestinala severa
cu greata, voma, hematezema si durere abdominala ; pot aparea ulterior insuficienta renala acuta,
soc si colaps cardiovascular.Doza letala de mercur anorganic este estimata a fi in intervalul de 10
42 mg/kg. Nivele mai reduse de expunere cauzeaza forme mai blande, cu inflamatie
gastrointestinala, gingivita si pierderea dintilor, hipertensiune arteriala, tahicardie si sindrom
nefrotic. Se pot dezvolta simptome similare cu eretismul. Expunerea cutanata indelungata la saruri
mercurice poate cauza dermatita exfoliativa.
Ingestia de compusi ce contin mercur organic este urmata de diaree,tenesme si formare de
vezicule la nivelul tractului gastrointestinal superior.Doza fatala de mercur organic este estimata la
10 60 mg/kg. (2.)
Alte efecte ale expunerii la mercur sunt :
-

afectiuni ale ADN ului si afectiuni cromozomiale ;

reactii alergice, rezultand in mancarimi ale pielii, oboseala si dureri de cap ;

efecte negative asupra reproducerii, ca afectiuni ale spermei, defecte din nastere si
pierderea sarcinilor; (1.)

2.5Prevenirea si diminuarea efectelor expunerii la mercur:

Ingestia acuta de saruri mercurice poate fi tratata prin provocarea vomei sau prin lavaj
gastric. Se pot administra oral rasini cu politiol pentru a lega mercurul din tractul gastrointestinal.
(2.)
La intoxicatia cu mercur se administreaza substante ce capteaza si elimina merurul si diferite
terapii.(7.)

3. Arsen
Arsenul este cel mai important element nemetalic al apelor si este unul din cele mai toxice
elemente.In ciuda efectului toxic, combinatii anorganice ale arsenului apar pe pamant, in mod
natural, in cantitati mici.(1.)

3.1Surse :

Arsenul este eliberat in aer de vulcani.Se gaseste in roci care contin ionul fosfat si este prezent
ca impuritate in detergentii si ingrasamintele care deriva din aceste roci.
Compusii arsenului au fost folositi ca insecticide, dar acum nu se mai folosesc.Din arderea
combustibilului fosil, anual in atmosfera ajung in jur de 5000 tone arsen.Acesta este concentrat in
aerosoli si de aici ajunge in hidrosfera.(4.)

3.2Expunere :
Oamenii pot fi expusi la arsen prin intermediul hranei,apei si aerului.De asemenea, expunerea
poate avea loc prin contactul pielii cu solul sau apa ce contine arsen.
Nivelurile de arsen din hrana sunt aproximativ mici.In schimb, nivelul de arsen din peste si
fructe de mare poqte fi mare, deoarece pestele absoarbe arsenul din apa in care traieste. Din fericire,
aceasta este cea inofensiva forma de arsen, dar pestele care contine cantitati importante de arsen
anorganic poate fi un pericol pentru sanatatea umana.
Expunerea la arsen anorganic poate fi ridicata pentru persoanele care lucreaza cu arsen, pentru
persoanele care beau cantitati importante de vin , pentru persoanele care traiesc in case ce contin
lemn conservat de orice fel si pentru cei care traiesc la ferme, unde anterior au fost aplicate
pesticide ce contineau arsen.(1.)
Expunerea profesionala la arsen este comuna in topitorii si este in crestere in industria
microelectronica.(2.)

3.3Metabolism:
Toxicitatea unui compus ce contine arsen depinde de valenta acestuia ( valenta zero, trivalent
sau pentavalent), forma ( anorganic sau organic), si aspectele fizice care guverneaza absotbtia si
eliminarea acestuia. In general arsenul anorganic este mai toxic decat cel organic, iar arsenitul
trivalent este mai toxic decat cel pentavalent sau cu valenta zero. Introducerea arsenului in
organism de catre adulti are loc in primul rand prin indigestie si este in medie de 50 g/zi (intre 8
104 g/zi). Majoritatea acestei cantitati ( in jur de 64%) reprezinta arsen organic si provine din
peste, fructe de mare si alge ; compusii specifici pe baza de arsen obtinuti din aceste surse sunt
arsenocolina , care sunt relativi netoxici si sunt eliminati rapid in forma nemodificata in urina. Dupa

absorbtie , arsenul anorganic se acumuleaza in ficat, splina, rinichi, plamani, si tractul

gastrointestinal. Este apoi eliminat rapid din aceste zone , dar lasa un reziduu in tesuturile bogate in
cheratina, cum sunt pielea, parul si unghiile.Arsenul (pentavalent), sufera biometilare la nivelul
ficatului, rezultand doi metaboliti mai putini toxici: acidul metilarsenic si acidul dimetilarsenic;
totusi , biometilarea se poate satura rapid rezultand depozitarea in doze crescande a arsenului
anorganic in tesuturile moi. Arsenul, in special in forma sa trivalenta , inhiba drastic enzimele
continand grupari sulfhidril. In forma sa pentavalenta, substitutia competitiva a fosfatului de catre
arsen poate duce la hidroliza rapida a legaturilor macroergice in compusi cum ar fi ATP ul. (2.)

3.4Efecte ale expunerii la arsen:

Simptomele otravirii cronice cu arsen sunt: pierderea poftei de mancare, stari de voma,
diareea, slabiciune generala, neurite periferice. Moartea datorata expunerii cronice la arsen pare
naturala, motiv pentru care a fost folosit in decursul istoriei ca otrava preferata a familiilor regale.
(4.)
Expunerea la arsen anorganic poate cauza o serie de efecte ale sanatatii, cum ar fi iritarea
stomacului si a intestinelor, scaderea generarii de globule albe si rosii din sange, schimbari ale pielii
si iritatii ale plamanilor. S a sugerat ca expunerea la cantitati importante de arsen anorganic poate
intensifica evolutia creierului, in special evolutia cancerului de piele, plamani, ficat si a cancerului
limfatic.
O expunere foarte ridicata la arsen anorganic poate cauza infertilitate si pierderi de sarcina la
femei, si poate cauza afectiuni ale pielii, scaderea rezistentei la infectii, distrugerea inimii si lezarea
creierului la femei si barbati.
In cele din urma, arsenul anorganic poate deteriora ADN-ul.
Arsenul anorganic nu cauzeaza nici cancer si nici nu afecteaza ADN- ul.Dar expunerea la
mari doze poate cauza sanatatii umane unele efecte, cum ar fi lezarea nervilor sau dureri de stomac.
(1.)
Simptomele includ greata, varsaturi, diaree, durere abdominala, delir, coma si
convulsii.Respiratia poate avea miros de usturoi.

Doza letala raportata a arsenului variaza de la 120 200 mg la adulti si este de 2mg/kg la
copii.
In intoxicatia cronica cu arsen, debutul apare la 2 8 saptamani.Aspectele fizice constau in
modificari ale tegumentului si unghiilor.Expunerea cronica la arsen este, de asemenea, asociata cu
un risc mult crescut de cancer al pielii si posibil de cancer pulmonar hepatic,al vezicii urinare, al
rinichiului si al colonului.(2.)

3.5Prevenirea si diminuarea efectelor expunerii la arsen:

Corpul uman poate elimina destul de eficient arsenul elementar, dar si arsenul in stare de
oxidare 5 prin rinichi, in schimb arsenul in stare de oxidare 3 se acumuleaza in piele, unghii, par
si mai ales in diferite organe interne.(4.)
La pacientul constient, cu ingestie acuta de arsen trebuie indusa voma cu sirop de ipeca.Poate
fi utila spalarea gastrica, poate fi incercata administrarea de carbune activ , impreuna cu un
purgativ(cum ar fi sorbitolul), desi eficacitatea nu este clara.Tratamentul agresiv cu solutii
intravenoase si substitutie de electroliti intr-o unitate de terapie intensiva poate salva vieti.(2.)

4. Cadmiul
Cadmiul poate fi gasit in principal in scoarta terestra.Este un metal relativ rar si nu se gaseste
in stare pura in natura. Are utilizari industriale la protejarea otelului, ca stabilizator al PVC, pigment
in plastice si sticle, electrod in pile si component in aliaje.Datorita folosirii ca pigment s-a gasit in
jucarii din material plastic si in containere pentru alimente.(4.)

4.1Surse:
Cadmiul ajuns pe sol este preluat prin radacinile plantelor si trecut in frunze, fructe, si seminte
dar si in laptele animal si in tesuturi grase ale crustaceelor, molustelor si altor vietuitoare marine.
Este larg raspandit in crusta terestra, in general asociat cu zinc si cupru.Sursele antropogene
ale cadmiului in mediu sunt:electrodepuneri, stabilizatori pentru mase plastice, pigmenti,
acumulatoare nichel cadmiu.

10

Mici cantitati de cadmiu sunt prezente in tigari , cafea , ceai, ingrasaminte fosfatice, rezulta la
arderea carbunilor.Nivelul de cadmiu este mai mare in orase decat in zone rurale, datorita
activitatilor industriale.(4.)

4.2Expunere:
Expunerea la cadmiu datorata mediului poate apare din ingestia alimentelor de baza , in
special seminte, cereale, si legume cu frunze, care absorb rapid cadmiul care apare in mod natural
sau prin contaminarea solurilor cu mal menajer, ingrasaminte si apa freatica poluata.
Cadmiul poate fi eliberat prin topirea metalelor sau prin incinerarea gunoiului menajer care
contine materiale plastice si baterii cu nichel cadmiu. Expunerea profesionala are loc in forje ,
precum si in industriile producatoare de coloranti , baterii si materiale plastice.(2.)

4.3Metabolism:
Aportul zilnic normal de cadmiu prin ingestie sau inhalare este intre 20 si 40 g , desi doar 510% din aceasta cantitate este absorbita.Majoritatea cadmiului absorbit se concentreaza in ficat si
rinichi.
Absenta unei cai de eliminare eficiente este responsabila pentru timpul de injumatatire
biologic al cadmiului de 10 30 ani.(2.)

4.4Efecte ale expunerii la cadmiu:

Inhalarea acuta a unor doze mari de cadmiu poate cauza iritare severa respiratorie cu durere
toracica de tip pleuritic , dispnee, cianoza, febra, tahicardie, greata, si edem pulmonar necardiogen
amenintator de viata.Debutul simptomelor poate fi intarziat cu 4 24 de ore. Expunerea acuta prin
indigestie poate cauza greata, varsaturi, salivatie, crampe abdominale si diaree severe. Doza orala
unica letala s-a raportat ca variaza intre 350 si 8900 de mg. Efectele cronice ale expunerii la cadmiu
sunt dependente de doza si includ: anosmie, ingalbenirea dintilor, emfizem, modificari minime in
functia hepatica, anemie hipocroma microcitara ce nu raspunde la tratamentul cu fier, disfunctie
tubulara renala caracterizata prin proteinurie si cresterea excretiei urinare care duce la leziuni
osoase si pseudofracturi.(2.)

11

Alte efecte asupra sanatatii cauzate de cadmiu sunt:

-

avorturi involuntare si chiar infertilitate;

distruge sistemul nervos central;

distruge sistemul imunitar;

dereglari psihomotorii;

posibil distrugator de ADN sau dezvolta cancerul;

fracturi de oase: otravirea cu cadmiu duce la porozitatea oaselor si in extremis

poate duce la colaps scheletic boala itai itai;

Cu toate acestea, toxicitatea cadmiului din alimentatie este foarte rara si are loc in urma
poluarii mediului sau consumarea alimentelor cu un continut ridicat de cadmiu.(1.)

4.5Prevenirea si diminuarea efectelor expunerii la cadmiu:

Cadmiul este o otrava cumulativa si nivelul maxim admis in apa de baut este de 0, 005 ppm.
Nu exista tratament eficient dovedit pentru intoxicatia cu cadmiu.Pilonii principali ai
tratamentului constau in evitarea expunerii suplimentare si terapie suportiva.(4.)

5.Poluarea cu metale grele in Delta Dunarii:

Metalele grele au invadat Delta Dunarii. In primele zile ale acestui an , cercetatorii Institutului
National de Cercetare Dezvoltare Delta Dunarii au facut publice concluziile unei investigatii
efectuate pe parcursul intregului an 2000 in vederea cuantificarii impactului poluarii in Delta
Dunarii. Studiul intreprins de cercetatorii de la institutul tulcean a avut ca obiectiv si determinarea
prezentei metalelor grele in apa de pe teritoriul Deltei Dunarii, precum si din sedimentele depuse pe
canale si de pe fundurile de lac sau de balti. S-au facut cercetati si in privinta determinarii existentei
metalelor grele in tesuturile pestilor si ale molustelor din zona deltaica. Trebuie spus ca specialistii
de la Institutul din Tulcea efectueaza astfel de cercetari la solicitarea Ministrului Apelor, Padurilor
si Protectiei Mediului inca din anul 1997.O prima concluzie si cea mai alarmanta a respectivului
studiu este aceea ca in apa din Delta Dunarii aproape toate metalele grele inregistreaza depasiri

12

semnificative ale valorilor maxime admise de legislatia din tara noastra.Doar manganul este
singurul metal greu care se afla,in zonele acvatice din Delta, sub nivelul maxim admis.Trebuie spus
insa ca metalele grele nu inregistreaza concentratii foarte mari in toate zonele din Delta.(9.)

6.Cele mai mari dezastre datorate metalelor grele sunt:

1932 Minamata : Otravirea hranei cu metale grele este foarte rara si in majoritatea cazurilor
are loc numai dupa poluarea mediului.Cel mai cunsocut exemplu al unei poluari de aceste gen a
avut loc in Japonia in 1932.Fabrica de chimicale Chisso a descarcat apa menajera continand
mercur,in Golful Minimata din Japonia.Mercurul se acumuleaza in vietuitoarele din mare, ducand
in final la otravirea populatiei cu mercur.In 1952, a aparut, la populatia Golfului Minimata din
Japonia primul incident de otravire cu mercur cauzat de consumarea pestelui poluat cu mercur.In
total 500 de decese au fost inregistrate in anii 1950.De atunci, Japonia are cele mai stricte legi de
mediu din lumea industriala si boala este cunoscuta ca Sindromul Minamata.
01.11.1986 Sandoz : Apa folosita pentru a stinge un incendiu de mari proportii continea
mercur.Pestii au fost omorati pe o distanta de 100km.Socul produs a impins organizatia FEA la
construirea de noi proiecte.
1988 Rezervatia naturala din Spania a fost contaminata de un dezastru de mediu:
Chimicalele toxice care au ajuns in apa in urma ruperii unui dig de la o mina au contaminat Coto de
Donana rezervatia naturala din sudul Spaniei.5 milioane de noroi care contineau sulf, plumb,
cupru, zinc si cadmiu au ajuns in raul Guadimar.Expertii au estimat ca una din zonele ocrotite ale
pasarilor din Europa, agricultura si pescariile Spaniei o sa sufere permanent pagube de la poluare.
(10.)

6.1Alte cazuri in Romania:

Un numar de 300 de miei din comuna Tarnava, au murit in ultima saptamana, din cauza
poluarii produse de Sometra Copsa Mica, conform rezultatelor unei anchete facute de Directia
Sanitar Veterinara Sibiu. .Societatea Sometra este obligata sa plateasca despagubiri proprietarilor
13

celor 300 de miei, morti din cauza poluarii.Anul trecut, mai multi cai ai sibienilor din Micasasa au
murit tot din cauza poluarii produse de Sometra Copsa Mica.Nu numai animalele, ci si oamenii din
zona de nord a judetului Sibiu sunt pusi in pericol de Sometra, deoarece, din cauza activitatii
industriale de la aceasta societate, solul din imprejurimi si raul Tarnava Mare sunt poluate de
cantitati mari de metale grele,cum ar fi plumbul.(11.)

7.Efectele poluarii asupra starii de sanatate a copiilor:

Cnd se studiaz efectele aciunii ndelungate a unor factori poluani asupra unei populaii
dintr-o anumit zon geografic, studiul datelor ce prezinta starea morbiditaii infantile d o
imagine clar a calitii mediului din acea zon.
Zona vii Trnava Mare, ntre Media - Copa Mic - Micsasa, este una dintre cele mai
poluate din Europa, zon n care practic timp de 35 de ani nu s-a facut aproape nimic pentru a
mbuntii calitatea mediului aflat n continua i accentuat degradare.
n zona Media - Copa Mic - Micsasa, se constat o poluare atmosferic cu dioxid de sulf
i pulberi, la care se adaug poluarea cu metale grele, n special cu plumb anorganic, dar i cu
cadmiu i zinc. Sunt numeroase corelaiile dintre nivelul de poluare atmosferic i starea de
sntate a populaiei. Studiile i investigaiile clinice, fiziologice, biochimice si epidemiologice
privind efectele produse de fenomenul poluarii au demonstrat influena mai pregnant a efectelor
potenial nocive ale polurii la vrsta copilariei. Copiii sunt populaia cu riscul cel mai crescut n
apariia efectelor negative asupra strii de sntate datorit posibilitailor de adaptare i aprare mai
reduse ale organismului. De asemenea, rezultatele studiilor prezint la acest grup de vrsta o mai
mare acuratee pentru ca: acest grup de vrst nu este supus expunerii profesionale, nu este format
din fumtori activi si nu consum alcool, posibilii factori de confuzie n evaluarea efectelor asupra
strii de sntate.
Exist efecte specifice legate de dioxidul de sulf i plumb care n corelaie cu condiii
meteorologice, adesea nefavorabile care mpiedic procesul de autopurificare atmosferic, au efecte
catastrofale asupra strii de sntate a copiilor. La acestea intervin i consecinele poluarii altor
factori ai mediului ambiental (sol, ap, alimente, vegetaie) la care se adaug condiiile precare
social-economice ct i nivelul redus de educaie sanitar. Aceast poluare complex a mediului
determin unele particulariti ale dezvoltarii fizice si neuropsihice a copiilor si tinerilor.

14

Iata ce au stabilit studiile efectuate asupra copiilor din aceata zona, citam din aceasi lucrare a
dl Dorin Bardac "Copsa Mica - elemente de monografie medicala si sociala":
1) valori foarte mari a plumbemiilor si plumburiilor;
2) modificri ale unor metabolisme pariale (cresterea excreiei de acid uric, scderea excreiei de
sulfocian si amoniac la nivelor glandelor salivare);
3) modificari sanguine (anemii puternice);
4) ntrzieri n cretere si osificare
5) scderea semnificativ a capacitii vitale
6) o dezvoltare staturo-ponderal mai redus
7) discrete, dar vizibile, modificri ale dezvoltrii neuropsihice a copiilor, combinate cu fenomenul
de ntrziere scolara.
Studiile efectuate, ncepnd din 1971 i continuate pna n prezent, privind starea de sntate
a copiilor din Copa Mic comparativ cu cei din Dumbrveni, localitate martor situat la circa 24
km amonte de Copa Mic, arat diferene semnificative privind morbiditatea infantil ntre cele
dou localiti. Studiile au urmrit nivelurilor de metale grele din prul i dinii copiilor, acestea
fiind esuturi de localizare i acumulare deci, reflect contacte pe o perioad mai ndelungat cu
metalele.
Ce concluzii se pot trage din compararea mai multor studii?:
1) valorile medii ale concentraiilor de plumb n zona Media - Micsasa sunt cuprinse ntre 13,0913,49 ppm (cu max. la Copa Mic) adic de 15 ori mai ridicate dect media pe ar
2) valorile medii ale concentraiilor de cadmiu din prul copiilor sunt cuprinse ntre 1,01 si 1,33
ppm adic de 2,5 ori mai mari dect media pe ar.
Un alt studiu efectuat n anul 1987 concluziona c elevii din Copa Mic prezentau mai
frecvent (44,29%) afeciuni respiratorii fa de cei din Media (21,1%), Dumbraveni (16,4%) i
Gherla (16,3%).
Un studiu efectuat pe o perioad de cinci ani (1983-1987) privind starea de sntate a
populaiei infantile din zona Copa Mic, Media i Sibiu a evaluat morbiditatea infantil i a
exprimat-o statistic. S-a constatat, n localitaile Copa Mic i Media o inciden crescut a 11
boli, ntr-o gama larg, ncepnd cu afeciuni respiratorii banale i pn la boli cu o semnificaie
medico-sociala important. Unele din acestea prezint incidene medii de pna la 7 ori mai mari
dect n localitatea de referin Sibiu. Preponderena o dein infeciile respiratorii acute la care se

15

adaug numarul extrem de mare al afeciunilor alergice ale pielii i al conjunctivitei subliniind
astfel influena poluanilor grei. ngrijoratoare este frecvena bolilor careniale (rahitismul, anemia
feripiv) posibil corelate cu efectul de ecranare atmosferic sau cu interaciunea Cd-Fe la nivelul
sngelui.
n studiul din cadrul Contractului de cercetare nr. 964/1997 se observ c n zona Copa
Mic nici un copil din cei investigai nu a avut valori normale ale plumbemiei i nici un copil nu sa ncadrat n intervalul de 10 - 15 ug/dl (normal). Mai mult de jumatate din copiii investigai (54%)
au prezentat valori ntre 15 - 30ug/dl, iar restul valori cuprinse ntre 30 - 50ug/dl.
Analizndu-se incidena mbolnvirilor a caror cauz poate fi poluarea aerului, prin noxele emanate
de actula S.C. SOMETRA S.A. se observ aceleai fenomene ca i n perioada 1971-1990:
incidena infeciilor acute ale cilor respiratorii i a rahitismului la copiii din zona poluat este de 23 ori mai mare dect la populaia infantil din zonele martor.
n anul 1997 s-a efectuat nc un studiu care a utilizat datele cumulate de morbiditate pe 10
ani din Copa Mic i Axente Sever, iar populaia luat n studiu a fost reprezentat de copii cu
vrste ntre 7 i 11 ani. Evaluarea strii de sntate s-a facut prin culegere de date cu ajutorul unui
chestionar completat de prinii copiilor luai n studiu i s-au observat urmatoarele: prevalenta
simptomelor respiratorii - rinoree (67%), wheezing (61%), tuse matinal (52%), tuse diurnnocturn (45%) i dispnee (21%) i urmatoarele boli: pneumonie (47%), bronit cronic (28%)
i astm bronic (25%). n acest studiu s-au determinat unii indicatori hematologici cum ar fi:
numarul de hematii, hemoglobin, hematocritul, tabloul sanguin, examen de urina si pH.
Analiza hemoglobinei arat c 1% din totalul lotului de copii investigai au valori anormal de mici,
mai grav afectai fiind cei sub 10 ani, valorile hematocritului au fost sub valoarea limit la 68,09%
dintre ei, un numar redus de hematii au 89,36% din totalul copiilor iar DIN GRUPA DE VRSTA
DE 11 ANI NICI UN COPIL NU A AVUT VALORI NORMALE ALE NUMARULUI DE
HEMATII !
Analiza corelat a parametrilor hematologici a dus la stabilirea diagnosticului de anemie
atunci cnd un copil prezint concomitent doi indicatori sub valoarea limit, din cei trei
determinani n lotul studiat: hemoglobin, numrul de hematii, hematocrit. Astfel, n Copa Mic
78,72% din copii au anemie avansata, iar n Axente Sever 88,23% din total. n paralel cu studiul
sntaii fizice i a dezvoltarii somatice a copiilor s-a urmarit i studiul dezvotrii psihice. S-au
constatat diferene pregnante ntre loturile de copii din zona poluat i lotul martor la testele de
inteligen si memorie vizual.
16

Se poate deci vorbi de un sindrom "COPA MIC"? raspunsul dat de studii este categoric: DA!
El poate fi descris astfel pentru populaia infantil:
a) hipotrofie staturo-ponderal,
b) semne respiratorii: tuse, capacitate vital redus,
c) semne subclinice: indicatori de ncarcare intern i de efect biologic crescui ca urmare a aciunii
metalelor grele (Pb, Cd, Zn),
d) discrete, dar vizibile, modificari ale dezvoltarii neuropshice,
e) fenomenul (n proporii de masa) de ntrziere colar.
Concluziile studiilor au fost urmatoarele: innd cont de rolul i importana modificrilor
respiratorii gasite la populaia infantil, ca factor determinant al statusului respirator la vrsta
adult, dar mai ales rolul nefavorabil al ncarcrii organismului uman cu plumb si cadmiu, acest
grup populaional este pe cale de a fi influenat negativ n ceea ce privete dezvoltarea lui ca i
populatie adult. Meninerea n stare de functionare a principalei surse de poluare din zon, cu
motivaia meschin a pstrarii unor locuri de munc (sigure dar prost pltite), va duce indiscutabil
la pierderea unei noi generaii de copii i la alterarea ireversibila a zonei, dup cum arat i
ncercrile parial euate de mpdurire a versanilor vii rului Trnava Mare n zon.
Timpul de njumatatire biologic destul de ndelungat al metalelor grele i persistena acestor
poluani n factorii de mediu, mai ales n sol i vegetaie, face ca diminuarea sau oprirea total a
sursei de poluare sa nu nsemne i nlturarea expunerii, aceasta mentinndu-se nc timp
ndelungat. De aceea consideram c elaborarea unei strategii i a unui plan de msuri care s
conduc la ridicarea gradului de cultur i de educaie sanitar a locuitorilor zonei, adulti si copii,
este de stricta actualitate.(12.)

8.Concluzii:
Periculozitatea metalelor grele este datorata capacitatii acestora de a se bioacumula.
Cele patru metale grele au efecte grave asupra organismului uman: dezvolta cancer, provoaca
distrugeri ale sistemului imunitar si a celui nervos central., cauzeaza afectiuni cromozomiale, au
efecte asupra reproducerii si sarcinii, etc.

17

Avand in vedere timpul de injumatatire observam ca plumbul este cel mai toxic dintre toate,
avand cel mai distructiv efect asupra sanatatii (cu cat timpul de injumatatire este mai mic , cu atat
este mai periculos datorita numeroaselor reactii de descompunere in timp scurt).
Timpul de injumatatire pentru plumb este de 25 zile pentru sange, 40 zile pentru tesuturile
moi si peste 25 de ani in oase, ceea ce insemana ca plumbul este foarte reactiv si in acelasi timp
greu de eliminat din organism datorita timpului de injumatatire mare din oase.
Arsenul are un timp de injumatatire de doar 26-39 ore in functie de starea in care se gaseste,
prin urmare este foarte activ si toxic. Arsenul este urmat de mercur, cu un timp de injumatatire de
40 zile (mercur anorganic), respective 70 zile (merur organic) si de cadmiu cu un timp de
injumatatire de 10-30 ani.
Cadmiul este singurul dintre aceste metale grele pentru care nu exista cai de eliminare
eficienta din organism datorita timpului mare de injumatatire.
Organismul uman este expus in principal la plumb datorita raspandirii sale sub diferite forme
in mediu si datorita faptului ca exista multiple surse de contaminare, dintre care proportia cea mai
mare o detine hrana (65%).

18