1

Enzime
Enzimele sunt catalizatori biologici selectivi i foarte eficieni. Fiecare celul vie are
sute de enzime diferite ce catalizeaz reaciile eseniale vieii. Chiar i cele mai simple
organisme conin sute de enzime. n organismele multicelulare, componena enzimatic difer
de la o celul la alta, dar sunt i enzime comune pentru toate tipurile de celule. Aceste enzime
catalizeaz reaciile n ci metabolice necesare vieii. n absena acestora, reaciile metabolice
nu ar fi posibile n condiii fiziologice.
1. Enzime cu mangan
In mod natural Manganul este ubicuitar in mediul nconjurtor. Este esenial pentru
funcionarea fiziologic normal la om i animale, iar expunerea la niveluri sczute de
mangan in dieta este considerata o nevoie nutriional esenial omului.
Manganul intra in constitutia multor enzime si este un factor necesar biosintezei
colagenului, al utilizrii viaminei C, a biotinei si a tiaminei (B1). El joaca un rol important in
metabolismul lipidic, in producerea de acizi grai si colesterol. Este important si pentru buna
funcionare a sistemului nervos si in producerea hormonilor sexuali.
Manganul este un antioxidant si poate avea rol important in prevenirea cancerului si a
maladiilor cardiace.
Manganul are un rol multiplu n sistemele biologice. Poate exista n 11 stri de oxidare
(de la +7 la -3), mai mult dect oricare alt element, dar manganul in mediul apos/lichid este n
mare parte limitat, sub forma de compleci de Mn
2+
. Att Mn
2+
cat si Mn
3+
gsii n enzime.
Raza ionic de 0.9A plaseaz Mn
2+
la jumtatea distanei dintre Mg
2+
i Ca
2+
, astfel, nu este
surprinztor faptul c exist o suprapunere a funciilor acestui grup n furnizarea stabilizrii
structurale a enzimelor i, n unele cazuri, substraturi, cum ar fi ATP-ul pentru Mn. n aceast
privin, manganul este util n substituiile Mg
2+
i Ca
2+
ca un suport pentru sondele
spectroscopice de RMN i EPR. Manganul, de asemenea, acioneaz ca un catalizator
superacid n mai multe reacii catalizate de enzime hidrolitice.
n general, funciile redox relevante ale manganului in enzime intr n joc n mare
msur cu oxigenul ca substrat sau ca produs. Au fost descrise dou enzime care protejeaz
celulele bacteriene de specii de oxigen activ, superoxid dismutaza i pseudocatalaza; de
asemenea au fost descrise i unele bacterii ce utilizeaza complexe de Mn (II) cu greutate
molecular mic pentru a elimina radicalii superoxid i hidrogen peroxid. Manganul este o
component esenial a complexului de evoluie a oxigenului n fotosistemul II la plante i
2

cianobacterii. Primul inel aromatic de clivaj cunoscut ,dioxigenaza, care conine mangan a
fost descoperit n Bacillus brevis. Exemple suplimentare ale acestor enzime, care au fost
cunoscute anterior numai n formule cu coninut de fier, au fost ntre timp gsite n alte
bacterii.
Metaloproteinele sunt biomolecule ce utilizeaz ionii metalici. Cele mai multe
metaloproteine sunt metaloenzimele. Manganul este un microelement esenial ce intra in
componenta metaloenzimelor. Clasele de enzime care au manganul ca si cofactor sunt foarte
largi si include oxidoreductazele, transferazele, hidrolazele, liazele si izomerazele.
I. Oxidoreductazele - catalizeaza reactii de oxidoreducere. Astfel de enzime sunt:
benzoil-CoA reductaza;
oxalat oxidaza
cucurbitacin-23-reductaza.
Cea din urm face parte din clasa enzimelor ce acioneaz in grupa CH-CH donator cu NAD
+

sau NADP
+
ca acceptor. Din clasa oxidoreductazelor ce actioneaza in grupa CH-OH donator
cu NAD
+
sau NADP
+
ca acceptor fac parte:
1.Tartrat dehidrogenaza, enzima ce participa la glioxilat si metabolismul dicarboxilatului,
avand reactia chimica:
tartrat + NAD
+
oxaloglicolat+NADH+H
+
;
2-dimetilmalat dehidrogenaza:
(R) -3,3-dimethilmalat + NAD
+
3metil-2oxobutanoat + CO
2
+ NADH.
II. Transferazele - transfera o grupare functionala de la un compus donor la unul
acceptor. Asftel de enzime ce au Mn cofactor sunt:
metionina-S-metiltransferaza, participa la selenoamino metabolismul acizilor;
piruvat kinaza, participa la metabolismul piruvatului:
ATP + piruvat + H
2
O AMP + FEP (fosfoenolpiruvat) + P (fosfat)
III.Hidrolazele - catalizeaza ruperea hidrolitica a legaturii C-O, C-N, C-C. Exemple
de enzime:
D(-)-tartrat dehidrataza,despica legatura C-O:
3

(S,S) tartrat oxaloacetat + H
2
O


1. Fosfo-adenil-sulfataza, enzima ce actioneaza in anhidride acide, anhidride cu continut de
sulfonil si participa la metabolismul sulfului:
3-fosfoadenililsulfat + H
2
O adenosin 3,5 bifosfat + sulfat
IV. Isomerazele - catalizeaza transformari geometrice sau structurale ce au loc in
interiorul moleculelor. Cloromuconat cicloizomeraza participa la degradarea gamma
hexaclorciclohexan si degradarea 1,4 diclorbenzen:
2cloro-2,5-dihidro-5-oxofuran acetat 3clor-cis, cis-muconat
1.1 Superoxid dismutaza
Superoxid dismutazele (SOD) sunt enzime ce fac parte din clasa oxidoreductazelor si
catalizeaz dismutaia de superoxid (O
2-
) n oxigen i peroxid de hidrogen. Astfel, ele sunt un
important antioxidant pentru protejarea aproape in totalitate a celulelor expuse la oxigen. O
anomalie este Lactobacillus plantarum i lactobacilii inruditi, care folosesc un mecanism
diferit.
Exist trei mari famili de superoxid dismutaza , n funcie de cofactorul metalic:
Cu / Zn, se leag att de cupru i zinc;
Fe i Mn, tipuri care se leag fie de fier sau mangan;
Ni/Ni.
Fierul sau manganul - folosite de procariote i protiste: Fier - E. coli si multe alte
bacterii conin de asemenea o form a enzimei cu fier ( Fe - SOD ); unele bacterii conin Fe -
SOD, altele Mn - SOD, iar unele le conin pe ambele. (E. coli Fe - SOD ). Fe- SOD poate fi
gsita n plastidele plantelor. Structurile 3D ale omoloagelor SOD Mn i Fe au acelai regim
de alfa- helixuri, i situs-urile lor active conine acelai tip i dispunere de aminoacizi ai
catenelor laterale.
Manganul - mitocondriile ficatului de pui (i aproape toate celelalte) i numeroase
bacterii (cum ar fi E. coli), conin o form cu mangan (Mn-SOD); de exemplu, Mn - SOD
gsita n mitocondrii umane. Liganzii ionilor de mangan sunt 3 histidine pe catenele laterale,
4

o caten lateral cu aspartat i o molecul de ap sau ligand hidroxil, n funcie de starea de
oxidare a Mn (respectiv II i III).

Fig. 1 Superoxid dismutaza fier/mangan
SOD la oameni
Sunt prezente trei forme de superoxid dismutaza la om, la toate celelalte mamifere, i
cele mai multe vertebrate. SOD1 este situat n citoplasm, SOD2 n mitocondrie, iar SOD3
este extracelulara. SOD2, enzima mitocondrial, are mangan n centrul su reactiv.

Fig. 2 SOD2 mitocondriala - Structura situsului activ

SOD la plante
La plantele superioare, enzimele superoxid dismutaza (SOD) acioneaz ca
antioxidani i protejeaz componentele celulare de a fi oxidate de specii reactive de oxigen
5

(ROS). ROS se poate forma ca rezultat al secetei, leziunilor, erbicidelor i pesticide, ozon,
activitatea metabolic a plantelor, deficite nutritive, temperatura deasupra i sub pmnt ,
metale toxice i raze UV sau gamma. In mod specific, O
2
molecular este redus la O
2-
(ROS
numita superoxid), atunci cnd se absoarbe un electron excitat lansat din compuii lanului de
transport de electroni. Superoxidul este cunoscut pentru denaturarea enzimelor, oxidarea
lipidele i fragmentarea ADN-ului. SOD-ele catalizeaza producerea de O
2
i H
2
O
2
din
superoxid (O
2-
), ceea ce duce la reactani mai puin duntori .
Cnd nivelul stressului oxidativ cresc, concentratiile SOD cresc si ele de obicei odata
cu gradul de condiii de stres. Compartimentarea diferitelor forme de SOD n ntreaga plant
le face foarte eficiente in contracararea stresului. Mn-SOD-ele constau in specii de
homodimeri i homotetrameri fiecare coninnd un singur atom Mn(III) pe subunitate. Ele se
gsesc predominant n mitocondrie i peroxizomi.
SOD din bacterii
Leucocite umane genereaza superoxid i alte specii reactive de oxigen pentru a ucide
bacteriile. Prin urmare, in timpul infectiei, unele bacterii (de exemplu, Burkholderia
pseudomallei), produc superoxid dismutaza pentru a se proteja de a fi ucise.
Biochimie

6

Pur i simplu, SOD concureaz cu reaciile negative ale superoxidului, protejnd astfel
celula de toxicitatea superoxidului. Reacia superoxidului cu non - radicalii este interzis. In
sistemele biologice, acest lucru nseamn ca reaciile sale principale sunt cu sine (dismutaie)
sau cu un alt radical biologic, cum ar fi oxidul de azot ( NO ), sau cu un metal tranziional de
serie. Radicalul anionului superoxid (O
2-
) dismuteaza spontan la O
2
i peroxid de hidrogen
(H
2
O
2
) destul de rapid (~ 105 M 1s
-1
la pH = 7 ). SOD este necesara, deoarece superoxidul
reacioneaz cu inte celulare sensibile i critice. De exemplu, acesta reacioneaz cu radicalul
NO i produce peroxinitrit toxic.
Fiziologie
Superoxidul este una dintre principalele specii de oxigen reactive in celula. Prin
urmare , SOD are un rol cheie ca antioxidant. Importana fiziologic a SOD-ele este ilustrat
de grave patologii evidente la soareci . Cei carora SOD2 le lipseste mor la cteva zile dup
natere, pe fondul stresului oxidativ masiv.
Activitate farmacologica
SOD are o activitate antiinflamatoare puternica. De exemplu , SOD este un tratament
experimental extrem de eficient al inflamaiei colonului in colita. Tratamentul cu SOD scade
generarea speciilor reactive de oxigen i stresul oxidativ i , prin urmare , inhib activarea
endotelial i indic faptul c moduleaza factorii care guverneaz expresia moleculei de
adeziune i interaciunile leucocite- calule endoteliale . Prin urmare, astfel de antioxidani pot
fi noi terapii importante pentru tratamentul bolii inflamatorii intestinale.
Uz cosmetic
SOD poate reduce radicalii liberi ce ataca pielea, de exemplu, pentru a reduce fibroza
rezultata in urma radiatiilor pentru cancerul de san. Studii de acest gen trebuie s fie
considerate ca tentante, cu toate acestea, nu au fost facute controale adecvate n cadrul
studiului, inclusiv o lipsa de randomizare, dublu-orb, sau placebo. Superoxid dismutaza este
cunoscuta de a reversa fibroza, poate prin revenirea miofibroblastelor napoi la fibroblaste.
Surse
SOD este obinut comercial de la ficat bovin, dei se gsete i n drojdie, spanac, i
ficat de pui.
1.2 Mangan Peroxidaza
n enzimologie, mangan peroxidaza este o enzima care catalizeaz reacia chimic:
7

2 Mn(II) + 2 H
+
+ H
2
O
2
2 Mn(III) + 2 H
2
O
Cele 3 substraturi ale acestei enzime sunt Mn (II), H
+
, i H
2
O
2
, n timp ce doua din
produsele sale sunt Mn (III) i H
2
O.
Aceast enzim aparine familiei oxidoreductazelor, iar pentru a fi specifice acestea
acioneaz asupra peroxidului ca acceptor (peroxidaze). Denumirea sistematic a acestei clase
de enzime este Mn (II) hidrogen-peroxid oxidoreductaza. Alte nume de uz comun includ
peroxidaz-M2, i peroxidaz Mn-dependenta (NADH-oxidant). Cofactorul acestei enzime
este hemul. Pentru activitatate este nevoie de Ca
2+
.
Mecanismul reactiei
Catalizarea MnP are loc printr-o serie de reactii de oxido-reducere ireversibile (reactii
redox) care urmeaz un mecanism de ping - pong cu o cinetic de ordinul al doilea. In prima
etap a ciclului catalitic, H
2
O
2
, sau un peroxid organic, intr in situsul activ al MnP. Acolo
oxigenul din H
2
O
2
se leag la un ion de Fe(III) din hem pentru a forma un complex, peroxidul
de fier. Sunt transferati 2 electroni de la Fe
3+
la peroxide, rupand legatura oxigen-peroxid
pentru a forma H
2
O si radicalul complex de Fe oxo-porfirin. Acest oxidat intermediar este
cunoscut ca MnP Compus I. Compusul I MnP se leaga apoi la un ion de Mn
2+
, donand un
electron pentru a stinge radicalul i forma Mn
3+
i MnP Compusul II , un complex Fe (IV)
oxo - porfirin. MnP Compus II oxideaz alt ion de Mn (II) pentru a forma ionul Mn (III) i se
reduce prin reacia a doi ioni H
+
iar fierul legat de oxigen. Acestia reformeza ionul Fe (III) n
hem i elibereaz o a doua molecul de ap. Exist mai multe abateri de la acest ciclu catalitic
tradiional. MnP Compusul I poate fi folosit pentru a oxida Mn (II) liber, ferocianur, precum
i fenoli i ali compui aromatici.
Biochimia
Funcia major a ionilor Mn (III) produi de MnP este oxidarea i degradarea ligninei.
n acest scop, basidomycetes secreta mai mult MnP dect Mn (III), iar funciile enzimei sunt
exercitate in afara celulei fungice. Ionii de Mn (III) din MnP pot oxida direct compuii
fenolici din lignin, dar deasemenea putand oxida si anumiti compui organici cu sulf i acizi
grai nesaturai. Aceast oxidare formeaz radicali tiil i peroxil, care n prezena O
2
, poate
oxida lignina sau reacioneaz cu apa pentru a forma H
2
O
2
. Chiar ionii Mn
3+
pot degrada
lignina prin catalizarea scindri alchil-aril i oxidare -carbon n fenoli.
8

Activitatea MnP este controlata prin intermediul reglarii transcriptionale. Cresterea
activitatii MnP este datorata creterii concentraiilor extracelulare de Mn (II) i H
2
O
2
. S-a
constatat c stresul termic si creterea concentraiei de O
2
pot activa deasemenea MnP.

Fig. 3 Structura unei mangan peroxidaze. Legaturile ionilor de Mn si Ca
2+
sunt reprezentate cu violet si respectiv roz.