Disciplina: Biomateriale I

Metode de obținere a hidrogelurilor pentru aplicații biomedicale – obținerea

hidrogelurilor prin reticulare chimică

Scopul lucrării

Scopul lucrării constă în obținerea unor hidrogeluri pe bază de gelatină, reticulate chimic
cu aldehida glutarică. În cadrul lucrării de laborator se va observa influența concentrației de agent
de reticulare asupra timpului de formare și proprietăților hidrogelurilor rezultate.

Considerații teoretice

Hidrogelurile reprezintă rețele polimerice tridimensionale reticulate prin metode fizice,

chimice sau biologice care au capacitatea de a se umfla în prezența mediilor apoase şi de a reține
fluide (fără a se dizolva). Structura tridimensională a hidrogelurilor este formată din polimeri
hidrofili şi o importantă cantitate de apă, având proprietăți intermediare lichidelor şi solidelor.
Capacitatea acestora de a reține apa se datorează prezenței grupărilor hidrofile, cantitatea de apă
reprezentând mai mult de 20% (până la 99% pentru cele superabsorbante) din greutatea totală a
hidrogelului. Acestea prezintă flexibilitate şi proprietăți mecanice similare cu cele ale matricei
extracelulare native [1,2].
Proprietățile hidrogelurilor:
- încorporează cantități însemnate de apă
- umflarea în trepte
- ușor de manipulat şi modificat
- proprietăți biologice: biocompatibilitate și biodegradabilitate
- pot prezenta sensibilitate la stimuli externi (temperatură, pH, tărie ionică, lumină,
biomolecule)
Clasificarea hidrogelurilor se face în funcție de polimerii din care sunt formați, metoda de
preparare, structura fizică, încărcarea electrică, dimensiunea porilor, tipul de legături din rețea.
 Fig. 1. Clasificarea hidrogelurilor
Rețeaua polimerică se comportă asemenea unei matrici care menține lichidul, acesta
servind drept filtru activ pentru difuzia liberă a anumitor molecule solvite.
Reticularea reprezintă formarea de legături între lanțurile de polimeri, având ca rol
stabilizarea structurii hidrogelului.

Fig. 2 Reticularea chitosanului cu aldehida glutarică

 În funcție de tipul de legături formate, hidrogelurile pot fi clasificate în hidrogeluri
reticulate prin legături fizice (de exemplu, reticularea fizică prin interacțiuni ionice între ionii
divalenți de calciu și grupările anionice ale alginatului) și hidrogeluri reticulate prin legături
chimice (de exemplu, reacţia de reticulare a colagenului, gelatinei sau chitosanului cu aldehida
glutarică).

Mecanisme de reticulare a hidrogelurilor:

1) reticularea fizică: - cicluri repetate de înghețare-dezghețare (ex., PAV prin formarea

legăturilor de hidrogen)
- interacțiuni ionice (ex., alginat de sodiu cu clorură de calciu)
- legături de hidrogen (ex., carboximetil celuloză)
2) reticularea chimică: - reticulare chimică- compus bifuncțional (aldehidă glutarică)
- grefare (grefare chimică/cu radiații)
- polimerizare radicalică
- reacție de condensare
- reticulare enzimatică [3]
Adăugarea agentului de reticulare poate modifica proprietățile fizice ale polimerilor în
funcție de gradul de reticulare. Un polimer reticulat devine elastic, atunci când numărul de legături
este unul limitat, dar poate deveni rigid odată cu creșterea acestora, caracteristicile hidrogelurilor
putând fi astfel corelate cu gradul de reticulare. Reticularea hidrogelurilor le asigură
insolubilitatea, integritatea fizică și rezistența mecanică, influențând astfel comportamentul
acestora în condiții diferite.

Fig. 3. Exemple de hidrogeluri pentru aplicaţii biomedicale

 Aplicații ale hidrogelurilor

- inginerie tisulară: sisteme tridimensionale pentru cultura celulelor, tehnici de

microfabricație, hidrogeluri injectabile, agenți de expandare a volumului plasmatic
- sisteme de eliberare a medicamentelor sau a compușilor biologic activi
- chirurgie plastică (acid hialuronic)
- oftalmologie (lentile de contact)
- electroforeză și proteomică
- depoluanți ai sistemelor apoase
- microbiologie (agar) [4]

Un polimer utilizat frecvent pentru obținerea hidrogelurilor este colagenul și derivatul

acestuia, gelatina. Gelatina este un polimer biodegradabil, biocompatibil, non-antigenic, obținut
de regulă, prin hidroliza parțială a colagenului. În urma procesului de hidroliză, gelatina își pierde
proprietatea de a se reorganiza sub formă de fibre (trece de la o formă ordonată, de helix, la una
dezordonată, de ghem). Hidrogelurile din gelatină se pot forma prin reticulare fizică, la temperaturi
sub 30 ~ 35 °C. Acest proces implică agregarea moleculelor și schimbarea conformațională de la
ghem la triplu helix prin formarea de interacțiuni slabe (interacțiuni van der Waals, legături de
hidrogen) între lanțurile de polimer. Interacțiunile necovalente sunt rupte la temperaturi mai mari
de 30 ~ 35 °C ceea ce readuce gelatina în stare lichidă. Acest comportament limitează utilizarea
gelurilor fizice de gelatină în aplicațiile biomedicale, care implică lucrul la temperaturi fiziologice.
Creșterea stabilității și îmbunătățirea proprietăților mecanice ale gelatinei se face prin reticularea
acesteia utilizând compuși moleculari mici, cum ar fi carbodiimide, formaldehidă și aldehidă
glutarică.
Reticularea gelatinei cu aldehida glutarică este mediată de reacția dintre grupările ε-
aminice neprotonate libere ale aminoacizilor lizină și hidroxilizină de la nivelul lanțului
polipeptidic și grupările aldehidice ale aldehidei glutarice, cu formarea de baze Schiff. Valoarea
pH-ului mediului în care se produce reacția controlează procesul de reticulare: valori mai mari ale
pH-ului asigură un număr mai mare de grupări aminice libere, neprotonate pentru reticulare,
scăderea pH-ului implică o creștere a numărului de grupări aminice protonate, reducând astfel și
reacția de reticulare [2,5].
 Fig. 4 Gelatina: gel fizic (a)/reticulare chimică (b)

Materiale și aparatură

Materiale Aparatură

Gelatină Pahare Berzelius de 50 ml

Soluție de NaOH 2 M Pipete cu volum reglabil

Apă distilată Plăci de cultură cu 24 de godeuri

Aldehidă glutarică Plită magnetică

(soluție 25% în apă)

Modul de lucru
Într-un pahar Berzelius se prepară 25 ml soluție de gelatină, concentrație 4%. Procesul de
dizolvare începe cu umflarea granulelor din pulberea de gelatină în apă distilată, timp de 10 minute.
Suspensia este adusă apoi pe o plită magnetică, în condiții de agitare ușoară și temperatură 40 °C,
timp de 30 de minute. După solubilizarea completă a gelatinei, pH-ul soluție este ajustat la 8,5 cu
ajutorul soluției de NaOH 2 M. Amestecul este lăsat apoi să ajungă la temperatura camerei.
Separat, se vor prepara 5 ml soluţie de aldehidă glutarică de concentraţie 10% prin diluarea soluţiei
iniţiale de 25%. Se vor prepara pe rând, 4 tipuri de hidrogeluri având concentrații diferite de
aldehidă glutarică raportate la cantitatea de gelatină: 0 %, 1 %, 3 %, 5 %, câte cinci probe pentru
fiecare tip, în plăci de cultură cu 24 godeuri. Se vor calcula cantitățile necesare astfel încât volumul
final al hidrogelului turnat în godeuri să fie de 1 ml. În primele 3 godeuri ale plăcii se va turna câte
1 ml de soluție gelatină nereticulată, pentru observarea gelului fizic. Soluțiile se vor manipula cu
ajutorul pipetei cu volum reglabil. După turnarea în godeuri reacția de reticulare va fi urmărită
timp de 60 de minute prin observarea modificării hidrogelurilor (aspect - coloraţie, fermitate), după
care hidrogelurile vor fi spălate cu apa distilată pentru îndepărtarea reactivului nereacționat. La 5
minute, respectiv 30 de minute de la adăugarea agentului de reticulare, probe din fiecare tip de
hidrogel vor fi imersate în PBS la 37 °C pentru observarea efectului reticulării.

BIBLIOGRAFIE

1. Lee, J. H., Kim, H. W. (2018). Emerging properties of hydrogels in tissue

engineering, Journal of Tissue Engineering, 9.
2. Rashid T.U. et al. (2019). Gelatin-Based Hydrogels, în: Mondal M. (ed.) Cellulose-
Based Superabsorbent Hydrogels. Polymers and Polymeric Composites: A
Reference Series. Springer, Cham., 1601-1641.
3. Catoira, M.C., Fusaro, L., Di Francesco, D. et al. (2019). Overview of natural hydrogels
for regenerative medicine applications, J Mater Sci: Mater Med, 30(115).
4. Caló E., Khutoryanskiy V.V. (2015). Biomedical applications of hydrogels: A review
of patents and commercial products, European Polymer Journal, 65, 252-267.
5. Jaipan, P., Nguyen, A., Narayan, R. (2017). Gelatin-based hydrogels for biomedical
applications, MRS Communications, 7(3), 416-426