Introducere:

Vreme de decenii, radiatiile ionizate au constituit doar o curiozitate de laborator, cunoscuta numai catorva initiati. Descoperirea radioactivitatii artificiale si apoi aceea a fisiunii uraniului, in deceniul al patrulea al acestui secol, au dat un puternic imbold cercetarilor de fizica nucleara. Pentru marele public, energia nucleara a iesit insa din anonimat abia dupa aruncarea celor doua bombe atomice in 1945 asupra Japoniei. Constuirea reactorilor nucleari si posibilitatea de a utiliza aceste instalatii pentru a produce energie electrica in cantitate mare, au transferat apoi problema cercetarii radiatiilor, si odata cu aceasta si problema protectiei contra radiatiilor, in plin domeniu industrial si economic. Cresterea necontenita a numarului de reactori nucleari si a puterii acestora necesita aplicarea unor masuri de securitate pentru a evita eventualele accidente si consecintele lor ca de exemplu cel de la Windscale, Anglia in octombrie 1957 cand au fost eliminate in mod accidental in atmosfera importante substante radioactive care au produs contaminarea solului, a productiei agricole si a apei potabile din intreaga regiune. Prin poluare, sau contaminare, radioactiva, se intelege prezenta nedorita sau accidentala, a materialelor radioactive, in interiorul sau la suprafata unor factori de mediu (cum sunt apa, aerul, solul) sau in organisme vii situatie in care se depaseste continutul radioactiv natural propriu al produsului respectiv. Principalele elemente ce contribuie la poluarea radioactiva sunt clasificate si dupa gradul de radioactivitate dupa cum urmeaza: Grupa de radiotoxicitate foarte mare: 90Sr, 226Ra, 210Po, 239Pu Grupa de radiotoxicitate mare: 45Ca, 89Sr, 140Ba, 131I, U natural Grupa de radiotoxicitate medie: 24Na, 32P, 60Co, 82Br, 204 Tl, 22Na, 42K, 55Fe Grupa de radiotoxicitate mica: 3H, 14C, 51Cr, 201Tl

Poluarea radioactiva artificiala:

1. Industria nucleara Principalele surse de poluare radioactiva legate de industria nucleara sunt: - reactoarele nucleare de mare putere din industria electronucleara - extractia si prepararea minereurilor de uraniu, precum si instalatiile de obtinere a combustibililor nucleari - instalatiile de retratare a combustibililor nucleari uzati (iradiati) 2. Centrale electronucleare (CEN) Dupa interzicerea pe plan mondial a testelor cu arma nucleara, principalele surse de poluare radioactiva a mediului ambiant de datoreaza reactoarelor nucleare de putere utilizate in centralele electronucleare, la producerea energiei electrice. Deocamdata aceasta cale de dovedeste a fi cea mai importanta pentru rezolvarea crizei de energie, fapt pentru care in lume, energia electrica furnizata de CEN a crescut de la 20 GW e in 1970 la 2000 GW e in anul 2000.

Deficienta acestor tehnologii consta in faptul ca in mod inevitabil, ele sunt insotite de acumularea unor cantitati uriase de produse de fisiune in totalitate radioactive precum si cantitati importante de 239 Pu . Se apreciaza ca un reactor nuclear cu o putere de 1000 MW, prin functionare timp de un an, produce o cantitate de deseuri radioactive cu o activitate de 13,52 109 Ci, dintre care 98% sunt produse de viata lunga, iar printre ei se afla 90 Sr si 137 Cs , precum si 0,003% produse de fisiune in stare gazoasa ( 85 Kr , 133 Xe ) sau volatile ( 131 I ). Principalele surse de poluare pot aparea cu ocazia deschiderilor periodice a reactoarelor pentru schimbarea partiala a combustibilului nuclear uzat, precum si cu prilejul golirii circuitelor de racire a reactoarelor si a curatirii cu fluide. 3. Caderi consecutive de pulberi din accidentarea unor reactoare nucleare O alta sursa riscanta de poluare o constituie accidentarea unor reactoare nucleare din cadrul centralelor electronucleare. Un exemplu il constituie explozia unuia din reactoarele nucleare din cadrul centralei electronucleare de la Cernobal. Sub influenta vanturilor, norul de pulberi si gaze radioactive a fost dirijat mai intai din Ucraina spre Tarile Scandinave, apoi spre Europa Centrala. In imediata apropiere a centralei de la Cernobal, accidentul a provocat iradieri foarte puternice care au provocat arsuri grave, iar unii oameni au murit.

Comportamentul substantelor radioactive in sol:

Poluarea radioactiva a solului se realizeaza in special prin caderi atmosferice ( precipitatii) sau prin intermediul apelor. Gradul de poluare depinde in mod esential de natura geologica a solului dat, de porozitatea si permeabilitatea rocilor componente precum si de prezenta unei retele hidrografice. Si in acest caz, pe langa circulatia, repartitia si dispersia radioelementelor in sol, se produce o concentrare biologica prin acumularea lor in tesuturile trofice, o serie de studii efectuate in Marea Britanie aratand ca 90 Sr se concentreaza de 21 de ori mai mult in plantele furajere decat in sol si de 714 de ori mai mult in carnea de oaie. Lanturi alimentare Din sol, elementele radioactive ajung la om pe cale indirecta, respectiv prin lanturile alimentare formate dintr-o serie de specii vegetale si animale, care se hranesc intre ele, depinzand unele de altele. Cele mai importante cai de transfer prin intermediul lanturilor alimentare sunt: apa de baut, laptele si alimentele de natura vegetala si animala, inclusiv cele acvatice ( pestele, crustaceele, molustele). Laptele si produsele lactate (unt, branza) provenite de la animale hranite cu ierburi supuse precipitatiilor atmosferice poluate cu radioelemente sunt si ele contaminate. Alimentele de natura vegetala se polueaza cu radioelemente care provin din sol, prin irigare si in urma precipitatiilor atmosferice. Ele sunt consumate direct de om sau ajung la el prin intermediul lantului alimentar, deci dupa ce au fost consumate de catre acesta. Patrunderea radiolelementelor in plante depinde considerabil de compozitia si textura solului, precum si de natura pielitei frunzelor si de capacitatea fiecarui element de a o traversa. De exmplu, din solutiile cu continut de 90 Sr si 137 Cs , pe cand solul va opri cesiul, lasand sa treaca strontiul, pielita vegetala va face invers: lasa sa treaca cesiul adus pe cale aeriana, absorbindu-l in frunze.

Geochimia uraniului in sol

Uraniul este cel mai greu element care apare in mediu in mod natural si este dispersat in intreaga crusta terestra. In ciuda nr sau atomic mare (Z=92), nu este un element rar. Numarul lui par demonstreaza raspandirea lui mult mai mare in natura, in comparatie cu elementele vecine cu numar de ordine impar. Abundenta sa relativa este comparabila cu cea a staniului, molibdenului sau wolframului. Este un element litofil, cu o afinitate crescuta pentru oxigen. Caracterul puternic oxifil al uraniului, determina formarea compusilor tetravalenti numai in conditiile in care oxigenul este in deficit, deci in zonele profunde ale scoartei terestre sau in prezenta unor reducatori puternici. Uraniul natural este prezent, in continuturi variabile, in toate rocile, solurile, apele, particulele atmosferice, plantele si animalele. In tabel sunt prezentate valorile medii ale concentratiei uraniului si thoriului in roci si soluri. Concentratia totala a uraniului in soluri variaza intre 0,79 si 11 ppm. Uraniul natural din sol este un amestec de 3 radionuclizi semistabili, cu viata lunga, emitatori de radiatii : 238 U , 235 U si 234 U . 238 U este capul seriei radioactive a uraniului, 234 U este un produs de dezintegrare al 238 U , iar 235 U este capul seriei radioactive a actiniului. 238 U este principalul constituient al uraniului natural din soluri, abundenta sa naturala fiind de 99,274%. U 234 Raportul 238 poate fi utilizat pentru evidentierea aportului antropogen de uraniu in U U 234 soluri. Compozitia naturala a uraniului in soluri este caracterizata de un raport 238 =1 si U 235 234 U U un raport 238 =0,046. Variatia raporturilor 238 pentru diverse medii naturale este U U U 234 prezentata in tab. Urmator. In mod particular, raportul 238 poate varia intre 0,5 si 1,2. U Depasirea acestor valori indica un aport antropogen. Uraniul a fost asociat cu haldele rezultate din exploatarea mineralizatiilor incepand cu 1890, cand a inceput sa fie indepartat, ca fiind un element indezirabil rezultat din exploatarea radiului si mai tarziu a vanadiului.Desi media concentratiei uraniului in scoarta terestra este la nivel de ppm, situatia se chimba atunci cand cantitati mari de minereuri radioactive sunt aduse la suprafata de catre activitatea umana; din lucrarile miniere si haldele asociate, cantitati imoprtante de uraniu sunt eliberate in mediu. El este mobilizat din roci prin spalarea pechblendei sau a altor minerale principale de uraniu. Abundenta uraniului in soluri depinde de concentratia din roca parentala si de vecinatatea industriilor care ar putea induce acest element in mediu. Concentratii ridicate ( de 100 de ori mai mult decat media obsnuita) pot aparea in mod natural. Concentratii mari de uraniu de 50-1000 ppm au fost gasite in solurile asociate zacamintelor de fosfati. In tabeleul urmator este prezentata concentratia medie a uraniului in diferite tari, precum si factorul de imbogatire al solului in acest element. In Romania valorile de referinta pentru solurile din zonele minere neexpuse poluarii cu minereu radioactiv variaza intre 1 si 4 ppm. Concentratia uraniului natural in solul principalelor exploatari uranifere din Romania este prezentata in tabelul urmator.

Concentratia totala a uraniului in sol si asociatiile mineralogice in care acesta participa, variaza foarte mult, reflectand abundenta uraniului in roca parentala, procesele de dezvoltare a solului in care concentrarea uraniului sau lixivierea lui, precum si impactul activitatilor antropice. Forma mineralogica sub care uraniul se gaseste in sol depinde de cea prezenta in materialul parental si de evolutia istorica a formarii solului. Solurile dezvoltate pe roci granitice pot contine o parte insemnata din mineralele uranice care alcatuiesc aceste roci. Mineralele uranice raman prinse in reteaua mineralelor rezistente la alterarea solului pentru milioane de ani. Alte soluri in care uraniul este activ, pot contine cantitati importante de minerale secundare de uraniu solubile. Uraniul este usor absorbit. Sorbtia uraniului de catre soluri creste odata cu cresterea phului, datorita sporirii incarcarii negative a caolinitului si a materiei organice. In solurile contaminate cu uraniu, s-au gasit schoepit si vanadati, fosfati sau silicati care contin U(VI), cum ar fi:tyuyamunitul, autunitul, soddytul si uranofanul. Uraniul tinde sa migreze in sol pana la adancimea de 30 cm si nu se acumuleaza in primii centimetri de sol. Mobilitatea uraniului in sol influenteaza asimilarea acestiua de catre plante si contaminarea apelor de suprafata sau subterane. Mecanismele prin care mobilitatea uraniului in mediu poate fi intarziata sunt urmatoarele: -(A) precipitarea U(IV) si U(VI) care poate limita transportul U; -(B) retinerea microbiana (interna sau externa); -(C) sorbtia U de catre materia organica (acizi humici) sau anorganica(oxizi de fier); -(D) inglobarea in mineralele argiloase sau oxizi; -(E) in conditii reducatoare, formarea de cruste de U(IV) pe suprafata exterioara a mineralelor de U(VI) poate limita mobilitatea U pentru ca mineralele cu U(VI) sunt mai putin solubile; -(F) coprecipitarea U cu oxizii de Fe si Mn sau alte faze minerale. Mobilitatea uraniului este controlata de catre ph-ul solului si al apei, continutul in carbon organic al solului si, intr-o proportie mai mica, de prezenta mineralelor argiloase. Pentru un ph variind intre 4 si 7,5 U(VI) exista in forme hidrolizate. Hidroliza ionului uranil in functie de ph-ul solului, duce la formarea de diversi complecsi cu afinitati variabile pentru faza solida a solului. Absorbtia U(VI) de catre particulele solului este foarte ridicata la o valoare mare a ph-ului si descreste foarte mult odata cu scaderea acestuia. Acest lucru este sdevarat pentru un ph variind intre 4 si 8,5, ph observat la majoritatea solurilor agricole. Mai mult prezenta carbonatilor micsoreaza puternic absorbtia U(VI) pe pariculele solului, prin formarea compexilor carbonatici.

Exemple de poluari radioactive ale solurilor in Romania

1. Poluarea cu radionuclizi si metale grele a solurilor din banat Solurile au o extrem de variata vulnerabilitate la poluarea cu metale grele sau radionuclizi. Diversitatea manifestarilor si a situatiilor este data de interactiunea elementelor chimice caracteristice, cu diferitele componente ale solurilor sau cu elemente din mediu. Vulnerabilitatea solurilor agricole la poluare cu metale grele a fost stabilita de valorile concrete determinate a elementelor chimice poluante ca o interactiune a catorva caracteristici tipice ale solului (distributia marimii particulelor, concentratia de humus, reactie) caracteristici care pot bloca sau stoca pentru o perioada lunga si apoi sa le elibereze instantaneu ca si poluatori, facandu-i acceptabili de catre plante. O sursa tipica de sol contaminat cu metale grele si radionuclizi sunt centralele termoelectrice. La furnale au fost determinate numeroase elemente chimice, determinate de

locul de extractie a combustibilului si anume strontiu eliberat din combustia carbunelui extras din zona Anina, litiu, beriliu, strontiu, zirconiu cesiu, thoriu, uraniu din combustia carbunelui extras din Valea Jiului. Valorile elementelor specificate, masurate in punctul de emisie nu sunt peste limita maxima admisa, dar in timp, suspensiile evacuate ajung in sol unde sunt stocate sau intra in lantul trofic. Cresterea capacitatii lor de migrare precum si predispozitia pentru combinatii chimice neasteptate pot creste toxicitatea lor afectand lantul trofic, care invariabil se va termina la om. Numeroase facilitati ale civilizatiei actuale fac indinspensabila utilizarea izotopilor radioactivi in tot mai multe ramuri ale economiei. Aceste activitati amplifica valorile de fond ale mediului natural, aducandu-le uneori la limite care pot deveni nocive pentru organismele vii. Intr-un astfel de scenariu, elementele radioactive au devenit elemente obisnuite ale poluarii mediului in toate componentele lui (aer,apa, sol, organisme), sub cele mai diverse forme sau intensitati. Cunoasterea acestor procese si manifestari ale elementelor radioactive poate sa previna efectele lor nedorite, poate sa constientizeze populatia asupra riscurilor la care se expune sau poate sa alarmeze utilizatorii sau organele competente referitor la unele actiuni inoportune. Cea mai mare importanta pentru organismul uman o are emisia de elemente naturale amplificate antropic sau cu surse artificiale de radiatii. In general, continuturile in elemnte radioactive naturale in solurile din Banat se subinscriu in limitele fondului radiochimic natural (40-50 cps ). Caracteristicile tectonice si geochimice ale arealelor montane din Banat face insa posibila o supralicitare naturala a fondului radioactiv natural (50-80 cps), limitele de variatie fiind relativ greu de comparat datorita penuriei de determinari analitice sau a lipsei difuzarii acestora in literatura de specialitate. Unul dintre principalele elemente radioactive exploatate in Banat, este uraniul. Uraniul este un element pronuntat litofil, prezent cu deosebire in rocile magnetice din seria acida granite si pegmatite (Rankama si Sahama, 1970). Daca se analizeaza harta distributiei areale a punctelor in care au fost gasite in Banat minerale cu diferite concentratii de uraniu (fig.1), se poate constata ca majoritatea dintre acestea sunt raspandite pe bordura externa a actualelor zone montane, in fostele zone de contact dintre unele stravechi depozite de alteratie de tip placer, cu intruziuni magmatice mai noi. Procesele de metamorfozare, metasomatism sau cele hidrotermale au favorizat migrarea elementelor radioactive si regruparea acestora la diferite adancimi sub forma de filoane, cuiburi sau depozite alaturi de unele elemente metalice neferoase (nichel, cobalt), sub forma de sulfuri, arseniati, fosfati, vanadati. O parte dintre aceste minerale si roci, cu concentratii mai mari sau mai mici de elemente radioactive, au fost aduse la suprafata prin activitati de explorare sau exploatare. Ajunse aici, materialele de interes au fost maruntite, imbogatite, separate, selectate si extrase doar acele elemente asupra carora se facea referire la exploatare. Restul de roca (steriliu) a fost depozitat dezordonat, in apropierea zonelor de lucru, in calea apelor de siroire, de cele mai multe ori in apropierea arealelor locuite. Dintre sursele care genereaza radioactivitate primordiala, de natura terestra, sunt mineralele purtatoare de elemente radioactive care suporta activitati directe de exploatare, precum si rocile minerale sau organice, imbogatite secundar in elemente radioactive, care devin poluante in urma activitatilor de extragere si prelucrare a altor substante sau elemente, in afara celor radioactive (polisulfuri, apatite, hidrocarburi solide sau lichide, etc).

Unul dintre principalele elemente radioactive care interfera cu nivelul de fond al solului este radonul . Radionuclid al uraniului ( 238 U) prin filiera parentala a radiului ( 226 Ra), radonul, cu cei trei izotopi ai sai (actinon - 219 Rn, toron - 220 Rn si radon - 222 Rn), este un gaz care migreaza in jurul materialelor de origine, de aici produsele de solidificare si apoi in atmosfera. Puterea de emanatie a radonului variaza intre 1% si 80% (Popa et al., 2005) si depinde de concentrarea surselor primare ( 226 Ra si 238 U) si de unele caracteristici fizice si chimice ale solurilor (porozitate, stare de reactie, capacitate de schimb ionic). In urma unor masuratori efectuate intr-un interval de peste 20 de ani, Rogobete (et al. 2002) precizeaza ca in sedimentele si materialele sterile din partea de vest a Muntilor Aninei (Natra - Lisava), concentratiile de radiu ( 226 Ra) ating valori de peste 1000 cps (tabelul nr.1), fapt care determina eliminarea unor cantitati sporite de radon. Cu toate ca valorile izotopilor derivati sunt mult mai reduse, vulnerabilitatea sporita a mediului la dezintegrarea relativ rapida a radonului (1/2=3,8 zile) deriva si din valoarea emanatiilor rezultate din sol, din rocile de sub cladiri, din materialele utilizate in construirea cladirilor, soselelor sau a altor utilitati, din alimentarile cu apa, din aerul inconjurator, iar concentratiile depind de viteza de ventilare, de gradul de difuziune sau de diferenta de presiune din porii solului. Tabelul nr.1 Valorile maxime ale concentratiilor 238 U (radionuclid sursa) si ale 226 Ra (radionuclid intermediar), care conditioneaza concentratiile de 222 Rn (radon radioactiv) in solurile si sedimentele din perimetrul zonelor miniere din vestul Muntilor Aninei (zona Natra - ) Nr. Crt. 0 1 2 3 4 1984 1985 1992 2002 Anul de referinta 238 U Cps (cicli/secunda) 2352 3178 1315 1000 226 Ra Cps (cicli /secunda 1098 1033 1227 1000

Tot o sursa naturala de radionuclizi sunt si rocile uranifere , cu un continut sporit de 238 U, element cautat si exploatat in diferite puncte din parte de sud vest a Romaniei. Fara indoiala ca economia fiecarui stat are nevoie de astfel de minereuri, iar extragerea de elemente radioactive contribuie esential la bugetul energetic al unei tari. Cu totul altfel se pune problema in cazul in care depozitele de materiale extrase din munti, partial prelucrate ramamn neecologizate. Ele sunt miscate in directii imprevizibile de catre vant, ape sau de catre oameni, intentionat sau in nestiinta de cauza, ajungand in contact direct cu comunitati umane neavizate si nevinovate. Peste 80 de halde (din care nin 60 de puncte cantitatile ajung la peste 100.000 tone steril/halda, sunt raspandite in interiorul sau in exteriorul masivelor muntoase, in apropierea asezarilor omenesti. Fig.1). In majoritatea dintre aceste

acumulari de steril au fost identificati radionuclizi de 238 U, 232 Th, 226 Ra, 40 K, 137 Cs, sau 60 Co. Tabelul 2. Valorile unor radionuclizi dozati in perimetrul haldelor de steril si a iazurilor de decantarede la Rusca Montana (Muntii Poiana Rusca)( s* - dozare la suprafata solului; ad* dozare la adancimea de 100 cm Punct de 238 U 232 Th 226 Ra 40 K recoltare 1s* 2 ad* 3/1 s 3/2 s 4 ad 5s 6/1 s 6/2 s 7 ad 8s 9 ad 11 ad 12 s Valoare medie ND 6,36 27,3 35,3 ND 27,8 ND ND 14,7 ND ND ND 28,8 200 260,5 86,6 15,3 15,7 560,7 10,1 668,7 709,4 15,1 372,2 389,5 666,9 28,3 70 24,9 22,1 20,7 20,6 40,5 17,5 75,5 63,8 19,7 28,4 31,1 29,5 17,1 240 137 Cs

163,6 198,9 203,5 203,5 331,0 255,6 716,0 38,6 663,9 39,4 210,7 4,7 302,9 308,3 400,1 260,8 265 -

Din multitudinea de puncte vizate, se detaseaza doua zone cu concentratii sporite: Rusca Montana si Ciudanovita Lisava Natra. Activitatea masica a radionuclizilor dozati in 12 puncte pe suprafata unui iaz de decantare situat in amonte de Rusca Montana , intrun areal declarat azi zona contaminata (tabelul 2), indica concentratii mult peste valoarea medie a activitatii masice pentru 232 Th si 40 K, si similare cu limitele medii pentru sol si cenusii pentru 238 U sau 226 Ra.

La Ciudanovita, judetul Caras Severin, a existat cea mai mare exploatare de minereuri radioactive din Banat si a doua din Romania. Principalul material purtator de radionuclizi de la Ciudanovita este pechblenda, un oxid de uraniu (U 3 O 8 ) asociat cu oxizi de plumb, nichel, fier, vanadiu, cupru, calciu s.a. Astazi exploatarea este sistata iar arealele miniere au intrat in conservare, insa urmele vechilor activitati se observa la tot pasul: peste 30 de halde de materiale sterile majoritatea cu niveluri de radiatii de peste 10.000 cps (200 cps reprezinta valoarea de prealarmare), emisii de gaze radioactive - 222 Rn (radon) si 220 Rn (toron) din interiorul galeriilor si a puturilor abandonate etc. Timp de peste 10 ani au lipsit in totalitate activitatile de avertizare asupra pericolelor generate de concentratiile sporite de radionuclizi, cu deosebire ca prin mijlocul exploatarii trece si o artera importanta de circulatie DJ 573. Alte depozite de materiale sterile cu un potential sporit de eliberare de radionuclizi sunt cele provenite din arderea combustibililor fosili de slaba calitate in centralele termoelectrice. Haldele de cenusi provenite de la Centrala Termoelectrica Timisoara (CET) se extinde pe cca 50 ha, la 5 km SV de limita sudica a orasului si la 2 km sud de localitatea Utvin. Masurarile efectuate in vara anului 2006 (30.07) indicau valori de fond de 50-80 cps, intrerupte de puseuri care depaseau 200 cps (limita valorilor de prealarmare). Concentratiile sporite de radionuclizi au fost identificate in cuiburi, la adancimi de 20-50 cm. In deschiderile executate in batalurile de cenusi la adancimi mai mari (1-5 m) nu au fost inregistrate cresteri semnificative ale concentratiilor de radionuclizi, ceea ce concluzioneaza ca radionuclizii existenti in haldele de cenusi sunt putin deplasabili sub influenta apelor meteorice sau a atractiei gravitationale. Prezenta lor in acumulari izolate deriva din aranjamentele primare similare in depozitele carbunoase din arealele de extractie. O mare parte din rocile fosfatice au origine organica. S-au format in perioade geologice indelungate , in apa oceanelor, prin stabilizarea compusilor organici in prezenta fluorului si apoi prin sedimentare marina a placerului. Forma minerala a fosforitelor este legata de apatite, minerale prezente in rocile eruptive de tip pegmatitic, in zacamintele filoniene hidrotermale etc. In majoritatea cazurilor, materia prima utilizata in producerea ingrasamintelor minerale pe baza de fosfor, fie ca este de natura organica, fie minerala, contine numeroase si diverse elemente chimice ca impuritati, elemente care pot potenta fondul natural local prin amplificarea concentratiilor de metale grele (Cd-de exemplu) sau de elemente radioactive. Jigau et al. (2005), precizeaza pentru Republica Moldova un aport suplimentar de radionuclizi provenit din depozitarea sau administrarea ingrasamintelor fosfatice de maxim 100 Bq/kg. Chiar daca nu aduce decat 0,4% din concentratiile existente, fertilizantii fosforici pot genera treptat o abundenta in elemente radioactive care devin toxici pentru unele specii ale lumii vii. Din aceasta cauza este necesara o monitorizare stricta a acestor tipuri de fertilizanti, incepand de la sursa materiilor prime, la administrarea lor in sol. Fermierii precum si alti utilizatori de ingrasaminte pe baza de fosfor trebuie constientizati de pericolul potential de poluare a mediului in cazul interventiilor mai sus precizate. 2. Terenurile din jurul fostelor mine de uraniu din Muntii Orastiei sunt infestate cu substante radioactive care, potrivit specialistilor, au devenit periculoase pentru mediu si afecteaza grav orice forma de viata din zona. Minele de uraniu au fost exploatate in Muntii Orastiei pana in urma cu aproximativ un sfert de veac. Apoi regimul comunist a decis sa le inchida. Exploatarile au fost inchise prin

metoda prabusirii, fara o ecologizare eficienta a intregului perimetru. Apa din galerii, contaminata de elementele radioactive, continua sa se infiltreze in sol sau sa iasa la suprafata. In apele de munte s-au gasit pesti cu mutatii si s-a constatat ca din ce in ce mai multe persoane s-au imbolnavit de cancer, rezultand o medie mai mare decat in alte zone ale judetului Hunedoara. Cercetatorii din Parcul National Gradistea MunceluluiCioclovina, impreuna cu un ONG din judetul Timis, Hobby Club Jules Verne, au avut un proiect comun prin care s-au efectuat masuratori ale radioactivitatii din regiune. Rezultatele obtinute contrazic flagrant concluziile la care au ajuns autoritatile. A fost descoperit minereu de monazit, o roca ce contine thoriu. Aceasta substanta este radioactiva si mai periculoasa decat uraniul. Faptul a fost confirmat de Ioan Serban, director la Agentia Resurselor Uranifere si Metale Rare. Toate masuratorile au fost efectuate cu aparatura omologata. S-au obtinut valori de 5.000 6.000 de becquereli, de 20 sau chiar 30 de ori mai mari decat limita maxima admisa, ceea ce se incadreaza in cota de atentie.

Bibliografie:
1. http://www.adevarul.ro/articole/2007/ploile-au-scos-praf-radioactiv-din-minele-deuraniu.html 2. Popa K., Humelnicu D., Cecal A., 2005, Radioactivitatea mediului inconjurator , Ed. MatrixRom, Bucuresti, 226 p. 3. Gheorghe Ianos, Poluarea cu radionuclizi si metale grele a solurilor din banat, Universitatea Politehnica Timisoara 4. http://hcjv.8k.ro/poluarea_cu_metale_grele.htm

5.

10