Universitatea De Medicină Și Farmacie Nicolae Testemițanu

Proiect
Tema:
Intoxicația cu substanțe
mercur organice

A efectuat: Piclon Cristina M1718

Generalități
Introducere
Mercurul este un metal lichid, de culoarea
argintie, cu luciu strălucitor, în condiții
standard de temperatură și presiune.
Cu excepția fierului și platinei, toate
metalele se dizolvă în mercur sau
amalgamează cu acesta.

Mercurul este un element extrem de rar în scoarța pământului,

crusta avand o medie a abundenței masice de numai 0,08 ppm.
Minereurile de mercur apar de obicei în centuri orogenice unde rocile cu densitate
mare sunt forțate spre crusta terestră, fiind de obicei în apropierea izvoarelor
fierbinți sau a altor regiuni vulcanice.
Proprietăți fizice, chimice și biochimice

 Hg este singurul metal lichid la

temperatră obișnuită.
Coeficientul lui de dilatare termică

fiind foarte mare.

 Are tensiunea de polarizare puțin mai mare decât
a argintului; deci poate fi considerat ca făcând
parte dintre metalele prețioase.

 Mercurul (Hg) este un metal larg utilizat în industrie. Mercurul există
sub 3 forme: mercurul elementar (singurul metal lichid latemperatura
camerei) şi mercurul organic (include compuşii cu lanț scurt şi lung).
 Aplicații:
 Acesta este folosit la prepararea medicamnentelor, a îngrăşămintelor
chimice și la producerea pe cale electrolitică a sodei caustice și a altor
substanțe folosite pe scară industrială.
 Cantități importante de mercur sunt folosite la obținerea amalgamelor.
Amalgamul de argint sau de staniu, care la inceput este plastic iar dupa câteva
ore se intăreşte, este folosit în tehnica dentară.
 Mai foloseşte și la construirea unui mare numar de aparate ca:
baronetre, manonetre, termometre, densimetre, areometre, pompe
de vid.
Mercurul organic:
 este un compus în care atomul de mercur este legat covalent cu un atom de
carbon;
 toxicitatea : compuşilor organici este determinată de stabilitate legăturii
covalente
• compuşii alkil cu lant scurt (metil, propil, etil) sunt relativ stabili. Compuşii alkil
cu lant scurt, înspecial metilul de mercur, sunt cei mai toxici compuși;
• compuşii alkil şi aril cu lant lung (fenil) sunt instabili;
În 1887, injectările cu dietil-mercur au fost folosite în tratamentul sifilisului, dar
au fost abandonate bune efectelor adverse pe SNC.
În 1913 au fost introduse diureticele mercuriale și au fost folosite pentru mai bine
de 30 ani.
Proprietățile antifungice și antibacteriene ale mercurului organic au servit la
utilizarea lor pentru prepararea ungventelor și substanțelor antiseptice. Alte
preparate de mercur organic se folosesc pentru proprietățile antifungice și
amânarea germinării semintelor.
Sursele de mercur organic sunt:
•Pește, mamifere și fructe de mare (metilmercur)
•Unele antiseptice
•Thimerosal (compus utilizat pentru conservarea vaccinurilor)

Mercurul se elimină foarte greu din organism și de aceea se acumulează în pești răpitori ca
tonul, peștele spadă, rechinul, macroul regal etc. Aceștia pot avea în organism o
concentrație de mercur de peste 1000x mai mare decât cea din mediul înconjurător și de aceea
este recomandat să se consume pești mici" cu o durată de viață scurtă și fitofagi. În general,
peștele de apă dulce conține mai puțin mercur decât cel de apă sărată, din acest punct de
vedere fiind mai sigur pentru consum.

Printr-un studiu efectuat în California s-a descoperit că sângele persoanelor ce consumă

cantități mari de pește oceanic conține mercur de până la patru ori mai mult decât
concentrația maximă de 5,8 µg /litru de sânge. Acesta este eliminat parțial din organism,
diminuînd cantitatea de pește ingerat, procesul putând dura șase luni sau mai mult.
 Mercuro-cromul
(Merbrominul)
A fost primul preparat organo-mecurial
utilizat ca antiseptic.
Toxicitatea sa include dermatitade contact,
afectarea cutanată şi anafilaxia.
Aplicările cutanate repetate de merbromin
la nivelul leziunilor de decubit sau rănilor
chirurgicale, a indus toxicitate mercurială
şi anemie aplastică
Thiomersal
 Agent bacteriostatic și fungistatic ce
conține 50 % mercur;
 Antiseptic în soluțiile oftalmice şi agent
conservant în vaccinuri;
 Au fost observate efecte adverse
serioase până la deces;
!!!Până în 1999, imunizarea de rutină
pediatrică cu vaccinuri conținând thiomersal
a determinat acumularea unei
doze cumulative de 187,5 µg mercur pânả
la vârsta de 6 luni. In plus, o doză de
vaccin anti-hepatită B conține 12,5 µg
mercur. Astel, ca o măsură de precauție,
organizațiile de sănătate din mai multe
țări au restrans utilizarea thimerosalului
în vaccinuri. In prezent nici urn vaccin nu
mai contine thiomersal.
Patogenie

Mecanismul de acţiune al complexelor mercuro-organice stă la baza

interacţiunii mercurului cu grupele –SH ale proteinelor celulare. În rezultat se
dereglează activitatea sistemelor fermentative de bază, pentru funcţionarea
cărora sunt necesare grupele – SH libere. În rezultat apar modificări în
organism cu afectarea predominantă a SNC.
În patogeneza intoxicaţiei are importanţă acţiunea capilaro-toxică a
substanţelor mercuro-organice. Datorită particularităţilor complexelor
mercuroorganice de a se lega cu proteinele celulare (tisulare), formînd
complexul antigen-albuminat ai mercurului este posibilă apariţia reacţiilor
alergice.
Semne și simptome
Semnele și simptomele intoxicației cu mercur pot fi nespecifice și este esențială
interpretarea lor în contextul unui istoric de expunere la toxic (profesional,
alimentar sau accidental) 
Semnele și simptomele unei intoxicații acute (expunerea la o doză mare,
într-o perioadă scurtă) sunt diferite în funcție de calea de expunere:
Digestivă Respiratorie După câteva zile, apar și
•Oboseală alte manifestări
•Mucoasa orală de •Febră sistemice:
culoare cenușie •Cefalee •Tremor
•Dureri abdominale •Durere abdominală, vărsături •Gust metalic
•Vărsături •Dispnee •Stomatită, gingivită
•Hematochezie •Senzație de constricție și durere în •Pierderea dinților
piept •Oligoanurie, hematurie
•Detresă respiratorie acută , proteinurie
•Palpitații, creșterea tensiunii arteriale
Expunerea cronică la mercur, fie prin consumarea de preparate marine
conținând acest element, fie pe cale profesională, produce în primul rând
efecte neurologice. Acestea pot fi prezente și în cazul intoxicației acute,
dar după expunerea pe termen lung se intensifică și pot deveni
ireversibile.
Pot fi prezente:
•Ataxie 
•Tulburări vizuale (îngustare a câmpurilor vizuale, apariția de „pete”)
•Tremor
•Parestezii 
•Pierderea auzului
•Disartrie
•Tulburări cognitive, ale memoriei, labilitate emoțională
Există, însă, și sindroame tipice pentru expunerea la mercur, dar rar pot fi
identificate ca atare:

•Febra fumului de metal – sindrom apărut în intoxicația acută cu vapori de

mercur care include febră, fatigabilitate, dispnee, cefalee, crampe abdominale și
vărsături, tulburări urinare și durere la ejaculare
•Eretism – sindrom ce apare în cadrul expunerii cronice la mercur anorganic și
cuprinde insomnie, excitabilitate, anxietate, iritabilitate, labilitate emoțională și
retragere socială.
•Acrodinie – poate apărea în cazurile severe de intoxicație cu mercur anorganic.
Cuprinde eritem palmar și plantar, pierderea părului, erupție cutanată cu
descuamare și prurit, tahicardie, hipertensiune arterială, diaforeză, insomnie, 
anorexie, fotofobie, reducerea tonusului muscular, diaree/ constipație. 
Diagnostic
Clinic
Diagnosticul intoxicației cu mercur se bazează în primul rând pe documentarea expunerii la acest
toxic. Se chestionează pacientul sau familia, în cazul pacienților pediatrici, despre următoarele
aspecte:
•Dacă lucrează într-un mediu în care se folosesc compuși cu mercur (laboratoare de chimie,
fabricarea de becuri cu fluorescență, termometre, pesticide, antiseptice, amalgam dentar)
•Are obturații multiple de amalgam
•A primit sau și-a auto-administrat recent anumite medicamente alopate (antiseptice, antifungice
vechi), tradiționale (chinezești) sau unguente pentru deschiderea tonului pielii
•A existat recent un accident privind mercurul (de exemplu, un copil care a spart un termometru
și apoi a înghițit mercurul)
•Ce cantitate de pește consumă și cu ce frecvență
•Tipul de pește consumat și sursa sa
 Paraclinic
Mercurul sangvin
În general, se consideră că persoanele fără expunere la mercur ar avea un nivel sangvin al acestui
element sub 2 mcg/ dL, dar care poate fi mai crescut la consumatorii de pește. Un studiu
american a arătat că nivelul „normal” al mercurului sangvin este de circa 7 mcg/ dL. La
concentrații sangvine de 20 mcg/ dL, apar efectele neurologice. Metilmercurul se concentrează
în eritrocite și jumătate din concentrația inițială este epurată în circa 44 de zile. Astfel, este utilă
dozarea sa în intoxicațiile acute. Caracteristic pentru intoxicația cu metilmercur este rata înaltă
a mercurului din sânge la plasmă, de 20:1, care este mult mai mică în cazul mercurului
anorganic. Acesta se distribuie în multiple țesuturi, motiv pentru care investigarea concentrației
sangvine este inutilă în intoxicația cronică.
 
Mercurul urinar
Concentrația mercurului urinar peste 10-20 mcg/ dL sugerează intoxicația cu mercur.
Studii imagistice
Mercurul este un element radioopac, motiv pentru care se poate utiliza
o radiografie standard pentru a evidenția biluțele de mercur ingerate. Există
puține cazuri în care mercurul elementar a fost injectat subcutanat, caz în care
radiografia confirmă diagnosticul.

Imagistica prin rezonanță magnetică nucleară evidențiază modificările

cerebrale semnificative pentru intoxicația cu mercur. Cel mai frecvent este
prezentă atrofia corticală, în regiunile calcarine, parietale și cerebel. La pacienții
cu prezentare neurologică, RMN-ul este util pentru a exclude alte afecțiuni. 
Tratamentul intoxicației acute
Atunci când s-a produs expunerea la o cantitate mare de mercur într-o perioadă scurtă, starea pacientului poate fi
gravă. După asigurarea patenței căilor respiratorii, se impune înlăturarea toxicului de pe haine sau tegumente
(când este cazul) și rehidratarea agresivă. În cazul ingestiei de mercur anorganic, se poate practica lavajul gastric.
În plus, în ingestia oricărui tip de mercur se poate administra cărbune activat. Hemodializa poate fi indicată atunci
când funcția renală este sever afectată.

Tratamentul chelator
Agenții chelatori se administrează imediat după diagnosticul intoxicației cu mercur. Aceștia conțin grupări
thiol, care leagă mercurul.
Medicamentele care pot fi utilizate includ:
Dimercaprol – agentul clasic, utilizat în intoxicația acută cu mercur anorganic; se administrează
intramuscular sau topic
Acid dimercaptosuccinic (DMSA sau succimer) – pentru intoxicația acută în care pacienții au inhalat vapori
de mercur, sau în cazul expunerii cronice; se administrează oral
Polythiol – rășină care nu se absoarbe digestiv și ajută la decontaminarea tractului intestinal

Terapia chelatoare nu elimină tot mercurul din organism și este esențială identificarea sursei de toxicitate și
prevenirea expunerilor ulterioare
Bibliografie
1. Mercurul, link: http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/002476.htm
2. Intoxicația cu mercur, link: http://emedicine.medscape.com/article/1175560-overview
3. Mercur elementar și compuși anorganici ai mercurului: aspecte în sănătatea umană, link: 
http://www.who.int/ipcs/publications/cicad/en/cicad50.pdf
4. Poate un termometru spart să producă intoxicație cu mercur?, link: 
http://www.nhs.uk/chq/Pages/854.aspx?CategoryID=87
5. Intoxicația cu mercur, link: 
http://pediatrics.med.nyu.edu/conditions-we-treat/conditions/mercury-toxicity
6. Mercurul, efecte asupra sănătății, link: http://www.atsdr.cdc.gov/toxprofiles/tp46-c2.pdf