Tehnici adjuvante în managementul

căilor aeriene

A efectuat: Piclon Cristina

Managementul căilor aeriene este întotdeauna primul pas în asistența medicală
a unei victime. De cele mai multe ori pacienții prezintă obstructia căii aeriene
superioare secundar pierderii stării de conştiență. Numai ocazional aceasta
poate fi cauză primară de SCR.
Managementul căilor aeriene se poate face cu:

- tehnici de bază (hiperextensia capului, ridicarea mandibulei,

subluxația mandibulei) specifice suportului vital de bază;
- tehnici adjuvante (pipa Guedel, canula nazofaringiană, ventilație
mască şi balon cu admisie de oxigen, aspirație);
- tehnici avansate (masca laringiană, combitubul, sonda traheală,
cricotiroidotomia și punctia cricotiroidiană și o serie de alte
metode: tubul laringian, ProSeal, etc.).
Pipa Guedel și Pipa Bermann
Pipa Guedel este fabricată într-o gamă largă de dimensiuni, de la cele pentru
nou-născut la cele pentru adult; estimarea dimensiunii necesare pentru fiecare
caz se face prin măsurarea distanței de la comisura bucală la unghiul
mandibulei.
Are o valvă unidirecțională care direcționează aerul expirat de pacient
departe de salvator; masca este transparentă şi permite vizualizarea
eventualelor secreții– sânge sau lichid de vărsătură care pot inunda căile
aeriene; unele măşti au un conector care permite administrare a de oxigen.
Când nu există conector, administrarea suplimentară de oxigen se poate
face prin introducerea tubului pe una dintre părțile måştii, cu asigurarea
etanşeității adecvate pe relieful facial (utilizarea ambelor mâini permite o
etanşeizare maximă).
Utilizarea unor volume tidal mari sau a unor fluxuri inspiratorii
exagerate duce la dezvoltarea de presiuni crescute în căile aeriene, cu
predispoziție la inflație gastrică și risc subsecvent de regurgitare și
aspirație pulmonară.
Asigurarea ventilației artificiale în SVA
 Mască și balon Ruben;
 Sondă de intubație oro-trahea lă și balon Ruben;
 Sondă de intubație oro-traheală și aparat de ventilație mecanică.
Volumul curent (tidal) în cazul ventilației pe mască cu balon trebuie să fie de
700-1000 ml administrat în 2 secunde dacă se face ventilație cu aer
atmosferic (suficient cât toracele să se destindă în mod vizibil). Atunci când
se suplimentează cu Oxigen, volumul poate fi redus la 400- 600 ml
administrat în 1-2 secunde (suficient cât toracele să se destindă în mod
vizibil).
In cazul lipsei protecției căii aeriene (de exemplu ventilația pe mască), :
recoman dă folosirea de volume curente mici cu suplimentarea de 02 care să
reducă riscul distensiei gastrice și a regurgitării cu aspirație pulmonară. Până
la asigurarea căii aeriene, ventilația trebuie să se facă în mod sincron cu
masajul cardiac extern (o pauză în MCE pentru ventilarea pacientului).
Balonul și Masca de Ventilație
Balonul de ventilație oferă posibilitatea ventilării eficace și suplimentarea cu
oxigen. Folosind balonul fără rezervor concentrația oxigenului în aerul
ventilat nu depăşeşte 60%, iar cu rezervor suplimentar de oxigen (care se
ataşează la partea inferioară a balonului) se asigurả o ventilație cu oxigen de
90 % sau chiar peste.
Măştile Venturi permit administrarea unor concentrați de 02 controlate
(24, 28, 35, 40%) la un flux de oxigen mare (6-8/min).
Construită din materiale moi, hipo-alergenice, efilată la unul din capetă și
dilatată la celălalt este relativ bine tolerată de pacienții cu starea de conștiență
păstrată și poate fi soluția salvatoare la victimele cu trismus sau leziuni oro-
maxilofaciale. Dimensiunea canulelor nazofaringiene este notată în milimetri,
conform diametrului interior, iar lungimea crește direct proporțional cu
diamnetrul. Metodele tradiționale de apreciere a dimensiunilor necesare
(compararea cu de getul mic sau cu narina) nu se corelează cu particularitățile
căilor aeriene și prin urmare sunt ineficiente. Pentru adulți sunt indicate pipe cu
diametrul de 6-7 mm.