METALE TOXICE PENTRU ORGANISMUL UMAN

Metalele grele pot fi un real pericol pentru sanatatea noastra. Chiar daca unele dintre ele ne sunt
necesare in cantitati foarte mici, trebuie stiut ca, atunci cand depasesc anumite concetratii, pot avea efecte
grave asupra sanatatii noastre.
Metalele grele sunt inamicii invizibili care ne ataca santatea chiar din farfurie, prin alimentele pe
care le consumam, prin apa pe care o bem sau prin aerul pe care il respiram. Se acumuleaza in organism in
timp iar eliminarea lor este lenta si dificila. Marele pericol consta in faptul ca metalele grele nu au miros,
gust, culoare si de aceea nu ne putem da seama de prezenta lor. Ele se depun zilnic in tesuturi si organele
vitale, declansand, in timp, probleme de sanatate. Intoxicatia este foarte
greu de depistat deoarece manifestarile sunt asemanatoare cu cele ale altor boli. Fiecare metal greu ataca
alt organ: poate fi afectat sistemul digestiv si atunci apar greturi, varsaturi, dureri abdominale; poate fi
afectat sistemul muscular si atunci apar stari de slabiciune, oboseala musculara, lipsa de energie etc.
M Metalele grele care
cauzeaza cel mai frecvent probleme de sanatate sunt mercurul, plumbul, arsenicul si cadmiu (din fumul de
tigara). Alte metale periculoase sunt: aluminiu, antimoniu, crom, cobalt, cupru, mangan, seleniu, staniu,
taliu si uraniu.

1. Mercurul

Pestele constituie principalul aliment care poate sa contina cantitati de mercur, intr-o masura mai mica
sau mai mare. Cu cat pestii sunt mai mari, cu atat si cantitatea de mercur este mai mare. Pestii
mai mici precum somonul, somnul si unele fructe de mare (raci, homari, stridii) contin o cantitate mica de
mercur. In schimb, pestele-spada, macroul si rechinul contin mai mult mercur si sunt nerecomandati. Tonul
alb, la conserva, contine mai putin mercur, in timp ce alte tipuri de ton fac parte din categoria
nerecomandata.
Pentru a evita intoxicatia cu mercur, se recomanda sa nu se consume mai mult de 340 de grame de peste
pe saptamana, avand grija sa fie ales pestele care contine cantitati mici de mercur. mercur.
In urma unui studiu, s-a constatat ca si siropul de porumb bogat in fructoza contine cantitati mari din
aceasta substanta nociva. Acest tip de sirop este un indulcitor folosit in produse precum sucuri acidulate,
ketchup, iaurturi pentru copii si chiar paine.
In cazul unei intoxicatii cu mercur apar diverse simptome precum disfunctii articulare, ingustarea
campului vizual,obseala persistenta, irascibilitate, senzatie de tremur greu de controlat, dificultati
musculare etc

2. Plumbul
Plumbul si toate combinatiile sale produc intoxicatii grave numite saturnism. La astfel de
intoxicatii sunt expusi muncitorii tipografi si cei care vin permanent în contact cu acesta. Plumbul intrat în
organism se elimină foarte greu. Ca antidot în intoxicatiile cu plumb se administreaza lapte.
Sursele de contaminare cu plumb a produselor alimentare sunt multiple :
 Insecticidele care conţin plumb, ca arseniatul de plumb, utilizat în pomicultură şi viticultură, ;
 Utilajele, recipientele şi conductele confecţionate din plumb sau acoperite cu staniu plumbifer;
 Aliajele bogate în plumb (pînă la 70-80% plumb) cu care se lipesc ustensilele de bucătărie, vasele
din tablă şi falţul longitudinal al cutilor de conserve;
 Foiţele de staniol cu conţinut de 1-10% plumb, folosit la ambalarea alimentelor;
 Smalţul vaselor de pământ, obţinut artizanal prin topirea la temperaturi înalte a unui amestec de
dioxid de siliciu (nisip) cu oxizi de plumb (litargă);
 Mediul poluat (aer, apă, sol) din zonele industrializate (industria metalurgică, fabricile de
acumulatoare, industria termoenergetică care foloseşte combustibilii fosili), şi cu intensă circulaţie de
autovehicule (tetraetilul de plumb folosit ca aditiv în benzină);
 Surse accidentale.

Impurităţile din sol, apă, aer ajunse pe suprafaţa produselor vegetale vor fi absorbite de plante şi
diseminate sau concentrate în anumite zone : tuberculi (arsen, seleniu, molibden, stibiu, crom), frunze
(seleniu, plumb, stibiu, mercur, molibden) sau fructe (molibden, nichel), astfel produsele vegetale din
zonele poluate cu plumb sau de la marginea şoselelor pot concentra de 8-10 ori mai mult plumb faţă de
produsele vegetale din zonele nepoluate.

Cantitatea de plumb ingerată admisă de FAO/OMS ca doză tolerabilă este de 3mg/zi.Limitele

admise de plumb în alimente, conform normelor Ministerului Sănătăţii din ţara noastră (în mg/kg) sunt:
 0,1 în grăsimi alimentare, bauturi alcoolice nedistilate şi bauturi alcoolice industriale;
 0,2 în lapte;
 0,3 în băuturi alcoolice naturale distilate şi băuturi răcoritoare;
 0,4 în brînzeturi topite;
 0,5 în carne, peşte sărat, ouă, pâine şi produse de panificaţie, suc de roşii, compoturi, nectaruri, suc
pasteurizat de fructe, produse de cofetărie;
 0,6 în brânzeturi;
 0,75 în marmeladă, gemuri, dulceţuri, sirop;
 1 în mezeluri, conservede carne şi legume, bulion de roşii, sosuri picante, must de struguri
concentrat, legume şi fructe deshidratate, supe concentrate, produse zaharoase, cacao, ciocolată;
 1,5 în conserve de peşte, pastă de tomate, pastă şi concentrate de fructe.

Codex alimentarius a fixat limita maximă admisă la 0,3 ppm, dar unii autori consideră că nu
trebuie depăşită limita de 0,1 ppm. Există o orientare generală de a reduce cantitatea de plumb în băuturile
nealcoolice la limita de maximum 0,2 mg/kg deoarece acestea sunt consumate de copii, bătrani şi bolnavi.

3. Aluminiu

Aluminiul este prezent în numeroase alimente, dar în general în cantitati foarte mici.
Aluminiul poate patrunde în hrana plecând de la caserole, ustensile de bucatarie, ambalaje, dar în
cantitati de asemenea neglijabile. Multe alimente cum ar fi produsele lactate, cerealele, deserturile si
bauturile pot contine niveluri mai crescute datorita utilizarii de aditivi alimentari care contin compusi de
aluminiu (fosfat de aluminiu si de sodiu).
Aportul zilnic de aluminiu poate creste la indivizii care iau medicamente pe baza de aluminiu cum ar fi
antiacidele si acidul acetilsalicilic tamponat. La acestia aportul poate ajunge la 5 g pe zi. Se mai poate
adauga si cazul celor care folosesc aluminiul în diferite produse cosmetice (crème de albire, etc), care este
de multe ori folosit uneori în mod abuziv si prin piele acesta poate patrunde în organism. În cantitate mult
mai mica dar poate ajunge uneori pâna la 0,5g pe zi, ceea ce este de asemenea foarte mult. C
Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata folosesc sulfatul de aluminiu pentru eliminarea
microorganismelor nocive si alte particule pe care le aglomereaza (coaguleaza) în particule mai mari care
pot fi apoi mai usor eliminate prin sedimentare si filtrare. Sulfatul de aluminiu folosit este apoi eliminat
ceea ce face ca procentul acestuia în apa tratata sa fie foarte putin crescut fata de apa ne tratata. Aportul
din apa nu depaseste 5% din totalul cotidian admis.
Aluminiul din apa potabila este mai bine absorbit de organism decât cel din alimente, chiar daca
reprezinta o mica fractiune din aportul total cotidian. Aceasta indica faptul ca apa de baut este o sursa mai
importanta de aluminiu decât alimentele.
 Se considera ca aluminiul este relativ putin toxic pentru organism. Indivizii sanatosi pot tolera doze
orale pâna la 7 g pe zi, fara sa sufere de efecte nocive. Pe de alta parte, numeroase studii arata ca aluminiul
poate avea efecte nefaste pentru sistemul nervos atât la animal cât si la om.
4. Arsenicul

Intoxicatia cu arsenic sau asenicoza este o boala cauzata de ingestia,absorbtia, sau inhalarea unor
nivele periculoase de arsenic. Daca nu este tratata, intoxicata cu arsenic poate determina grave probleme de
sanatate, chiar deces.
Arsenicul este al 33-lea element in tabelul lui Mendeleev, este un metal greu care exista in natura sub 3
forme: alfa sau alb, bea sau negru si gama sau gri.
Sursele de intoxicatie cu arsenic sunt urmatoarele:
• apa de baut contaminata
• anumite medicamente ayurvedice si din medicina clasica Chineza
• pesticidele
• ierbicidele
• fungicidele
• substantele folosite in conservarea lemnului
• ceramica
• picturile
• tutunul(pentru tigarile care depasesc reglementarile internationale si contin mai mult de 6 mg per
pachet)
• arderea combustibililor fosili
Arsenicul mai poate fi gasit in pesti si fructe de mare si nu este toxic.Consumul acestor preparate
nefiind o cauza de intoxicatie cu arsenic.