Metale toxice

Aproape în fiecare discuție legat de dietă și sănătate vorbim despre calciu, magneziu, sodiu.
Acestea sunt metalele ușoare, de care organsimul are nevoie în cantități relativ mari, dacă le
comparăm cu necesitatea metalelor grele. Și acestea au totuși funcțiile lor în organsim, dacă ne
gândim că fierul este substratul funcționării hematiilor, cuprul ne ajută să ne reglăm greutatea.

Însă excesul lor duce cu siguranță la boli grave și stări de toxicitate, cu atât mai mult cu cât
ele au capacitatea de a se "acumula", blocând la un moment dat funcțiile celulare curente și
generând afecțiuni la nivelul ficatului, rinichilor, plămânilor sau ochilor și sistemului nervos. Pe
lângă aceste blocaje persistente, metalele grele în exces au chiar și proprietăți mutagene și
cancerigene, provocând procese ireversibile în organism, iar în plus unele dintre ele se pot
transmite de la mamă la făt.

Metalele grele sunt cobaltul, cuprul, fierul, manganul, molibdenul, zincul, crom, vanadiul,
nichel și plumb.

Multe din aceste metale grele ajung în corpul nostru prin sistemul digestiv, prin alimentele
"contaminate", în general cele specifice sezonului rece, cum ar fi conserve de tot felul, dar mai
ales din pești mari, cum ar fi  tonul, codul, peștele spadă, fructele de mare, iar cele mai înalte
concentrații sunt înregistrate în pielea și ficatul acestora, iar cele mai mici în mușchii albi. Vara,
marii consumatori de bere își mai adaugă la colecție o porție zdravănă de plumb.   Ne
încarcă mult cu metale grele și medicamentele, vaccinurile, țigările.

Efectele intoxicației rapide cu metale grele sunt orbirea, deteriorarea coordonării nervoase,
anomalii psihice, afecțiuni cardiovasculare, cancer.

Trebuie știut că, indiferent de modul de  procesul de preparare a hranei, metalele nu se

descompun, ba chiar concentrația lor pe unitatea de masă crește. Pe lângă aceste neajunsuri,
metalele grele sunt extrem de dificil de eliminat odată ce au fost tezaurizat.
Plumbul

Plumbul este unul din vechii dușmani ai omului în primele zile ale civilizației, fiind răsunătoare
în istorie  otrăvirea lentă cu plumbul din  veselă și tacâmurile bogaților vremii. În prezent, s-a
dovedit că prea mult plumb generează anemie, afectarea endoteliului vascular, afecțiuni renale,
nefrite cronice, schimbări în comportament.

Întrucât plumbul este prezent peste tot în natură și deci și în multe dintre ingredientele ce
compun hrana noastră, pentru plumb au fost stabilite concentrațiile limită-admisibile (CLA). În
produsele alimentare CLA ale plumbului oscilează între 0,005 mg/kg în produsele lactate și 1,0
mg/kg în pește. Și berea conține plumb, cum am mai zis, și  iată un semnal de alarmă pentru
viitoarele mămici care "poftesc" la o bere!  El este absorbit de către eritrocite, țesutul osos și
nervos, rinichi. Intoxicarea cronică cu plumb duce la dezvoltarea nefritei, blocarea activității
hematiilor, în dereglarea conductivității impulsurilor nervoase. Sursele de intoxicare cu plumb
pot fi benzină, alimentele și băuturile, care se păstrează în vase, în componența cărora intră
plumb sau vopsele, ce conțin plumb (vase de lut glasate, vopsele de tipar, unele mase plastice).

Cadmiul
Ne naștem "cadmiu- free" deoarece cadmiul nu trece bariera placentară. Am fi avut șansa să
rămânem așa dacă industriile textile și electrotehnice nu ar fi beneficiat din plin de culoarea
roșie superbă pe care o imprima pe vase, metale, PET uri cu băuturi răcoritoare - cola sau bere.
El deja există în apă, în sol, are o perioadă foarte lungă de până la 30 de ani de eliminare și
problema este că în felul acesta viețuitoarele mării, dar mai ales peștii, îl acumulează în țesuturi,
mai ales în organe sau ficat. De aici și atenționarea medicilor cu privire la evitarea consumului
de ficat de peste sau organe diverse și recomandarea de a-i găti curățați de acestea și nu întregi.

Uneori și consumul unor  cantități mici  de peste contaminat cu cadmiu pe o perioadă mare de
timp poate duce la unele sau alte forme de intoxicare cu cadmiu. În rezultat standardele
reglatoare limitează folosirea peștelui cu conținut al cadmiului Cd>0,5 mg/kg masă uscată.

La om cadmiul se acumulează preponderent în rinichi și în cantități mai mici în ficat și alte

organe. Studii ale medicilor americani au dovedit legătură dintre acumulare de cadmiu și
afecțiunile cardiovasculare.

Mercurul

 
Unul dintre cele mai folosite și în același timp periculoase metale grele, este mercurul. Sunt
folosite de la plombele de amalgam, mercurul termometrelor până la insecticidele folosite
pentru păstrarea cerealelor, adevărate surse de intoxicare cu preparate de mercur.

De mici am fost instruiți că dacă s-a spart termometrul, să nu atingem sau să inhalăm vaporii de
mercur, iar un adult cu mănuși și mască să  adune toate picăturile de mercur și să neutralizeze
chimic urmele cu o soluție de FeCl3.
Nu este singură grijă a părinților. Din păcate mercurul trece bariera placentară și de aceea
medicii din multe țări atrag atenția femeilor gravide să evite complet tonul, considerat că fiind
unul dintre cei mai contaminați pești cu mercur.

Concentrațiile limită admisibile (CLA) pentru aer în încăperile industriale constituie 0,01
mg/m3. CLA pentru produsele alimentare variază de la 0,005 mg/kg-în sucuri până la 0,5 mg/1
m pește.

Nichel, aluminiu, zinc și cupru

Nichelul este responsabil de  dezvoltarea lentă a formațiunilor maligne, mai ales la nivelul
cailor respiratorii, nas, gât, plămâni, dar și la rinichi. Din păcate nichelul este prezent în foarte
multe componente casnice și electrocasnice.

Zincul și cuprul joacă un rol important în metabolismul și funcționarea normală a omului,

animalelor și plantelor, însă intoxicarea cronică cu zinc și cupru poate provoca dezvoltarea
hipertoniei, aterosclerozei, bolilor de inimă ba chiar a afecțiunilor cronice ale ficatului ciroză
sau cancer hepatic. Metalele au niveluri crescute în apa, inclusiv din crescătoriile piscicole, astfel
încât peștii dețin cantități prea mari din aceste metale grele.

CLA pentru zinc variază de la 5,0 mg/kg pentru produsele lactate și 40,0 mg/kg pentru peste și
carne. CLA pentru cupru oscilează de la 0,5 mg/kg pentru produsele lactate și 10,0 mg/kg în
peste și legume.

Aluminiul și compușii lui sunt considerate de toxicologi de a dreptul otravă, echivalând

arsenicului, nichelului, cuprului și manganului, însă oamenii de știință se bazează pe observații
și corelații, și mai puțin pe demonstrații de fiziopatologie. Cert este că la persoanle cu nivel
crescut de lauminiu sunt depistare și tulburări semnificative ale sistemului nervos, de la
tulburări de memorie, până la autism, demență, chiar afecțiunea Alzheimer.

Soluții

Pe lângă evitarea surselor de metale grele, deci consumul prea mare de pește, fructe de
mare, persoanele care au acumulat metale grele în organism ar trebui să urmeze, sub
îndrumarea medicului toxicolog sau internist o serie de proceduri de detoxificare. Unele
dintre ele se bazează pe consumul unor produse cu puternic efect detoxifiant, cum ar fi
urzicile, leurda, mușețelul,"trei frați pătați", ridichea neagră, mentă, lemnul-dulce,
anghinarea, coadă-calului, brusturele, păpădia, rubarbă, ghințură-galbenă,
roiniță, ienupărul, pir-târâtor, șocul, anasonul, pătrunjelul, strugurii-ursului și unguraș.
Altele folosesc produse bogate în acid alginic, extrase din alge, altele pe acidul alfa
lipoic sau pe suplimente bogate în sulf.
Acidul alginic, conținut de algele marine (în special de cele brunecum este și Durvillea
antarctica) acționează în mod detoxifiant și depurativ în toate patologiile legate de
intoxicația cu metale grele.
Acțiunea acidului alginic se manifestă prin absortia substanțelor nocive ce se găsesc în
radicalii liberi și ajută la eliminarea lor, evitând astfel în magazinarea lor în structurile
osoase.

Bibliografie:

https://www.doc.ro/sanatate/metalele-grele-un-pericol-pentru-organism