1.Explicați, pe scurt, cum diferă conceptele de „etică” și „moralitate”!

etică = un ansamblu de standarde, hotărâte de un grup sau de o comunitate,

pentru a regla comportamentul, separând ceea ce este acceptabil de ceea ce este
inacceptabil în urmărirea scopurilor. • etică = studiul filosofic al moralității
moralitatea” = un cod de conduită care ar fi acceptat de oricine îndeplinește
anumite condiții intelectuale și de voință, mai ales facultatea de a fi rațional
!! moralitatea trimite mai curând spre un corp de reguli, în timp ce etica implică o
analiză rațională a acestor reguli ( DIFERENTA)

2. Ce este o „teorie etică”?

• o teorie etică = un proces prin care justificăm o anumită decizie morală sau dăm
răspuns la o anumită întrebare de tip normativ.

3.Ce este bioetica?

bioetica = aplicarea studiului filosofic al moralei în medicină și disciplinele conexe cum ar
fi bioingineria sau asistența medicală generala
bioetica = exercițiul sistematic, studiul și metodologia agenților și acțiunilor
responsabile în științele vieții (ex: biologia) sau în disciplinele vindecării (ex: medicina)

4. Enumerați cel puțin trei diferențe între deontologie și utilitarism!

 Deontologia pune mai presus de orice legile morale,pe cand Utilitarismul
pune mai presus de orice consecintele faptei
 Deontologia este mai usor de aplicat ,pe cand utilitarismul prezinta calcule
destul de laborioase si complicate
 Deontologia evalueaza motivele faptei ,iar utilitarismul consecintele faptei
5. Enumerați cel puțin două diferențe între deontologie și etica grijii!
 teoriile etice consecvente și deontologice subliniază standardele
generalizabile și imparțialitatea, etica îngrijirii subliniază importanța
răspunsului la individ.
 Un etician al grijii aplică un set diferit de concepte analitice decât un
deontologist sau un utilitarist.

6. . Ce este autonomia?
 „o conducere a propriei persoane care este liberă atât de interferența
controlatoare a altora cât și de limitările care împiedică o alegere semnificativă,
cum ar fi, de pildă, înțelegerea limitată”
autonomia (αὐτός = sine + νόμος = lege) = capacitatea de a lua decizii informate și
neconstrânse și libertatea de a le pune în aplicare

7. În ce constă „Principiul celei mai mari fericiri?

Principiul celui mai mare bine sau principiul celei mai mari fericiri: „cantitatea cea
mai mare de bine pentru cei mai mulți” așa cum este determinată de o
perspectivă imparțială care dă o importanță egală intereselor legitime ale
fiecărei părți afectate
 Maximizarea placerii sau fercirii
 Minimizarea durerii sau nefericirii

8. Cum ați rezolva dilema vagonetului? Ce teorie etică ilustrează alegerea dvs. și
de ce?
Un tren rulează scăpat total de sub control. În calea sa se află 5 oameni(A) care
au fost legaţi de şină de un răufăcător. Din fericire, există un macaz şi o linie
ocolitoare, dar pe care e un alt om legat de şină (B). Ştii că numai de tine depinde
soarta acestor oameni. Vei schimba macazul? Dacă nu faci nimic, trenul va ucide 5
persoane. Dacă schimbi macazul va ucide una şi cinci vor fi salvate. E moral să
ucizi o persoană pentru a salva cinci? (persoana e nevinovată şi nu şi-a dat acordul
să fie sacrificată).
Alegerea mea este bazata pe teoria etica a utilitarismului sustinut de John Stuart
Mill. Aleg sa salvez 5 oameni si sacrificand unul. Punând în balanţă consecinţele, e
raţional, chiar dacă nu e moral, să ucid un om pentru a salva 5.
Un utilitarist millian ar opta tot pentru omorârea unei persoane pentru a putea
salva cinci, deşi gestul nu se justifică moral atâta vreme cât datoriile morale
interzic omorul; dar, în circumstanţele date, privită ca acţiune singulară, ea poate
fi considerată o acţiune “oportună”, adică una care maximizează utilitatea
generală. E un caz de acţiune oportună, dar imorală.
Mill rezolvă elegant problema: toate cazurile de omor, interzise de lege, sunt
totodată imorale. Dar în anumite situaţii – de pildă în situaţii de acţiune sub
imperiul forţei – unele variante acţionale pot fi oportune (aici avem o asemenea
situaţie).
În concluzie, orice acţiune dintre cele două disponibile încalcă o datorie morală.
Nu putem alege pe criterii morale. Dar putem alege pe criterii de oportunitate, pe
bază de înţelepciune practică .

9. Explicați, pe scurt, principiul “respectului pentru autonomie”.

Acest principiu implica in primul rând ca pacientul sa dispună de 3

calități/capacitați: intelegerea( care se referă la competenta pe care o deține
pentru a-și evalua situația-fac exceptie deci copii ori persoanele cu handicap
mintal), intenționalitatea (ce semnifica săvârșirea/realizarea unui plan de bătaie)
și libertatea( ceea ce indica lipsa puterii coercitive a celorlalți)
In al doilea rând, respectul pentru autonomie implica și ideea de egalitate in
șanse și posibilitatea personală de a decide singur in privința proprie-ți persoane.

10. Explicați, pe scurt, principiul beneficientei.

Principiul beneficientei urmărește conformarea cu anumite reguli, pe lângă

NON-vătămarea care semnifica DATORIA DE A NU FACE RĂU, și anume: de a
proteja pacientul, de a preveni răul lui personal dar și al persoanelor dragi, de a
nu discrimina indiferent de invalidați și diferențe culturale, sociale, etc.

11. Explicați, pe scurt, principiul NON-Vatamarii.

Conceptul din spate se referă la DATORIA DE A NU PRICINUI RĂUL. In context

medical se referă la a nu omorî, răni, mutila, handicapa ori pagubi pacientul.

12. Explicați, pe scurt, principiul dreptății.

 Principiul dreptății se supune respectării egalității de șanse, iar in context
medical se referă la acordarea unui tratament echitabil tuturor pacienților.

13. Explicați diferența între “drepturi pozitive” și drepturi “negative”.

Drepturile pozitive împreuna cu cele negative compun drepturile obiective

care reprezintă un ansamblu de norme juridice ce au rolul de a reglementa
relațiile interumane din cadrul societății. Diferența dintre acestea consta in
faptul ca prin drepturi pozitive se face referire la toate acele legi active/actuale,
dar și la cele care au fost ineficace (dar care sunt păstrate pentru a inspira in
cadrul activității de legifiere), iar prin drepturile negative se face referire la
toate acele legi ieșite din vigoare.

14. Enumerați cel puțin 2 diferențe între principiul NON- vătămări și cel al
beneficientei.

NON vătămarea implica doar datoria de a nu pricinui răul, in timp ce

beneficientei acoperă pe lângă aceasta și respectarea binelui persoanelor dragi
pacientului, prevenirea, evitarea suferinței, protejarea lui și a dreptului la
egalitatea de șanse.
NON vătămarea implica evitarea unor acțiuni care pricinuiesc răul in timp ce
beneficientei obliga la acțiunea de acordare a ajutorului.

15. Cum diferă teoria libertariana a dreptății de teoria comunitară a dreptății?

Spre deosebire de teoria comunitară a dreptății care vizează binele societății

(văzută in ansamblu ca un întreg), teoria libertariana urmărește drepturile fiecărei
persoane in parte la libertate economică și socială in raport cu activitatea și
resursele pe care le investește in comunitate.

16. Enumerați cel puțin 3 scopuri ale nursingului atunci când omul se
îmbolnăvește sau este atins de un handicap:
 Cand omul se îmbolnăvește sau deține un handicap, scopul nursing-ului este:
• de a reduce stresul și suferința,
• de a ajuta persoana să înțeleagă boala
• de a ajuta persoana să accepte boala
• de a ajuta persoana să depășească boala, să înțeleagă scopul tratamentului și
consecințele sale.

17.În ce constă autoritatea morală a finanțatorului în nursing?

• Finantatorul sau asiguratorul poate impune un numar maxim de zile de
spitalizare
• Deciziile finantatorului sunt bazate pe statistici cost-beneficiu, nu pe cazuri
individualizate

18.Explicați, pe scurt, în ce constă virtutea compasiunii în nursing!

In prmul rand, o virtute= o trăsătură dispozițională de caracter care este valoroasă
din punct de vedere social și are o prezență demnă de încredere în atitudinea unei
persoane.

Compasiunea este o virtute antemergătoare grijii care combină o atitudine de

respect pentru binele celuilalt cu o conștiință imaginativă și un răspuns empatic.
•deși empatia este o condiție pentru apariția compasiunii, nu întotdeauna
prezența empatiei trage după sine și prezența compasiunii.
•asistenții care nu exprimă compasiune în comportamentul lor ratează să ofere
pacienților lucrul de care aceștia au cea mai mare nevoie.
•cu toate acestea, în unele situații, compasiunea poate întuneca judecata și să
împiedice un răspuns rațional și eficace.

19.Explicați, pe scurt, în ce constă virtutea încrederii în nursing.

Încrederea
•ca virtute înseamnă să fii de încredere.
•să meriți credința cuiva în caracterul și conduita ta.
•fără încredere un act medical nu se poate desfășura cu adevărat.
•dacă un asistent nu prezintă încredere pacientului, acesta din urmă nu va
coopera în manieră adecvată

20.Ce asemănare există între modelul paternalist și modelul deliberativ?

Modelul deliberativ poate sa se transforme cu usurinta intr-un paternalism
neintentionat, de exemplu in cazul pacientilor care nu sunt siguri de propriul
punct de vedere si accepta cu usurinta decizia medicului.

21.Ce deosebire există între modelul informativ și modelul interpretativ?

• In ce priveste valorile pacientului:
in modelul informativ, se pornește de la prezumția că sunt valori definite,
fixe și cunoscute de către pacient
in modelul inerpretativ se presupune că sunt valori slab dezvoltate care
abia au inceput sa se formeze, aflate în conflict, și care necesită elucidare.
• In ce privesc obligatiile medicului
in modelul informativ, medicul furnizeaza informatii factuale relevante
in modelul interpretative, medicul elucideaza si interpreteaza valorile
relevante ale pacientului.
• In ce priveste conceptia asupra autonomiei pacientului
in modelul informativ, autonomia pacientului se exercită prin alegerea și
controlul asupra îngrijirii medicale
interpretative, autonomia pacientului se exercită prin înțelegerea de sine,
în aspectele ei relevante pentru îngrijirea medicală.
• In ce priveste concepția asupra rolului medicului
in modelul informativ, Medicul se află în rol de expert tehnic competent
in modelul interpretative, Medicul este un consilier sau sfetnic.
22.Care este diferența între modelul interpretativ și modelul deliberativ?
• In ce priveste valorile pacientului
in modelul interpretative Se presupune că sunt valori rudimentare sau
incipient formulate, aflate în conflict, și care necesită elucidare
in cel deliberative, Se pornește de la ideea că valorile pacientului sunt
deschise la dezvoltare și la revizuire prin dezbaterea morală.
• In ce privesc obligatiile medicului
in modelul interpretative-acesta are rolul de a elucida si interpreta valorile
relevante ale pacientului,
in cel deliberative, acesta expune si convinge pacientul in direcția „celor
mai admirabile” valori.

• In ce priveste conceptia asupra autonomiei pacientului

in modelul interpretative, Autonomia pacientului se exercită prin
înțelegerea de sine, în aspectele ei relevante pentru îngrijirea medicala
in cel deliberative, Exercițiul autonomiei înseamnă dezvoltare morală a
propriei persoane cu relevanță în îngrijirea medicală.
• In ce priveste concepția asupra rolului medicului
in modelul interpretative, Medicul este un consilier sau sfetnic,
in cel deliberative, Medicul este un prieten și/sau un învățator.

23.Care este modelul de interacțiune echipă medicală –pacient care poate servi
drept paradigmă? Explicați!
Cel mai bun model de relație medic-pacient, care poate servi drept paradigmă, se
dovedește a fi modelul deliberativ.
Argumente:
1. Procesul de deliberare inclus în modelul deliberativ este esențial pentru
exercitarea autonomiei pacientului, deoarece autonomia cere ca indivizii sa
evalueze critic propriile valori si preferinte, si sa determine daca acestea sunt
intr-adevar dezirabile pentru a determina directia actiunilor sale.
2. al doilea argument stă în imaginea societății noastre cu privire la cadrul
medical ideal. Cadrul medical ideal, este un specialist grijuliu care integrează
informația și valorile relevante pentru a face o recomandare și, prin discuție,
pentru a încerca să îl convingă pe pacient să accepte recomandările în direcția
acelor intervenții care promovează cel mai bine starea de bine a pacientului si
exact asta promoveaza modelul deliberativ.

24.Prezentați cel puțin trei argumente care justifică folosirea procesului de

consimțământ informat în medicină!

CONSIMTAMANT = consimțirea la o formă anume de tratament înainte ca echipa

medicală să administreze acel tratament
-Consimțământ informat este un Instrument în direcția exercitării autonomiei și
beneficienței
-Procesul de consimțământ informat urmărește să ofere o înțelegere relevantă, să
evite paleta bogată de metode de manipulare și să respecte drepturile
persoanelor
-Atunci când sunt autonomi, oamenii sunt considerați, de cele mai multe ori, ca
fiind cei mai în măsură să-și evalueze interesele. Dacă sunt lăsați să decidă cu
privire la intervențiile medicale, de regulă pacienții autonomi vor face acest lucru
atunci când tratamentul le servește interesul și valorile.
-Increderea publicului în medicină se sprijină pe credința că există o relație etică
între cadrele medicale și pacienți ; procedeul de a obține consimțământul
pacienților este esențial în a menține această încredere a comunității în cadrele
medicale și în medicină

25. Care sunt cele cinci componente ale consimțământului informat?

 Discernământul (capacitatea)
 Informarea
 Înțelegerea
 Voluntarismul
 Autorizarea propriu-zisă
26. Enumerați cel puțin trei inaptitudini suficiente care pot proba incapacitatea
decizională!
27. Care sunt cele șase elemente obligatorii ale componentei de informare din
consimțământul informat?

28. Când acționează voluntar o persoană?

29. Care este diferența între constrângere și persuasiune?

30. Prezentați pe scurt cel puțin două elemente care ilustrează rolul asistentului
în procesul de consimțământ!

31. Care sunt cele două mari categorii de persoane vulnerabile?

32. Cine protejează pe pacienții fără capacitate decizională?

33 Enumerați cel puțin patru competențe necesare ale decidentului surogat!

Decidentul surogat -Decident de substituție În cele mai multe situații în care un
pacient își pierde capacitatea de a lua decizii, se apelează la un decident surogat.
Acesta poate fi un aparținător important sau poate fi mandatat prin proceduri
exprese. • cea mai apropiată rudă • o rudă care are, legal, prioritate • cineva care
a fost numit în mod expres, chiar dacă nu este o rudă (ex: poate fi și un avocat)
Pentru ca un decident surogat să poată juca acest rol, este necesar ca acesta să
dețină următoarele competențe:
1. să aibă, la rândul său, capacitate decizională, aptitudinea de a lua decizii
cântărite rațional;
2. să dețină informație adecvată și un nivel potrivit de cunoaștere a problemei;
3. să fie stabil emoțional;
4. să existe un angajament al decidentului surogat în direcția respectării
intereselor pacientului;
5. să fie liber de conflicte de interese
6. la rândul său, să nu fie supus la presiuni constrângătoare din partea celor care
ar putea să nu aibă în vedere interesul pacientului.
34. Cum diferă limbajul dreptății de limbajul grijii? Nu cred ca e corect….
Etica grijii
• oamenii au grade variate de dependență, unii de alții
• cei care sunt, în mod special, vulnerabili în fața alegerilor altora și consecințelor
acestora merită un plus de atenție
• deciziile morale se iau în funcție de context

• etica grijii = o etică feministă

• teoriile clasice diminuează sau ignoră valorile și virtuțile asociate cultural femeii
• limbajul dreptății ≠ limbajul grijii
• importanța răspunsului
• a înlocui ”Ce este corect?” cu: ”Cum ar trebui să răspundem?”
moralitatea înțeleasă în special în termeni de datorie, obligații și dreptate este o
perspectivă masculină
• femeile tind mai mult spre empatie și compasiune, iar acestea sunt insuficient
valorizate de teoriile clasice
• calculele imparțiale sunt absente în etica grijii

35. Dați un exemplu în care este violat dreptul la intimitate, dar și nu dreptul la
confidențialitate!
O încălcare a dreptului unei persoane la confidențialitate se poate întâmpla numai
dacă persoana sau instituția căreia i s-a dezvăluit, cu încredere, informația, nu
reușește să protejeze informația sau o dezvăluie în mod voit unui terț, fără
consimțământul persoanei în cauză.
• În schimb, o persoană care, fără autorizare, obține un dosar dintr-un spital sau
obține acces la o bază de date computerizată violează dreptul la intimitate dar nu
violează dreptul la confidențialitate.
• Doar persoana sau instituția care obține informația într-o relație confidențială
poate fi acuzată de violarea drepturilor sau confidențialității .
36.Explicați cum se clasifică excepțiile de la confidențialitate în funcție de
probabilitatea,respectiv magnitudinea răului!
• Încălcarea regulii de confidențialitate poate fi justificată în anumite împrejurări
în care terțe părți sunt supuse unui risc major de vătămare.
• Pentru a judeca împrejurările în care încălcările confidențialității sunt justificate,
este necesară evaluarea magnitudinii răului posibil pe care o anumită situație îl
incumbă asupra unor terți cât și probabilitatea ca acea vătămare să se producă.
• Acești doi factori sunt balansați cu regula confidențialității. • În tabelul din
diapozitivul următor este reprezentată o abordare convențională a încrucișării
celor doi factori mai devreme amintiți.

• Cu cât evaluarea rațională a unui cadru medical asupra unei situații se apropie
de o probabilitate mare a unui rău major (primul cadran), cu atât obligația de a
încălca confidențialitatea crește.
• Cu cât împrejurările se apropie mai curând de cadranul al patrulea, încălcarea
confidențialității, cel mai probabil, nu va fi justificată.
• Particularitățile cazului atunci, când situația se regăsește mai curând în
cadranele al doilea și al treilea, vor trebui cântărite cu atenție de către cadrele
medicale implicate.
• Aceste particularități includ:
• cât este de previzibilă ocurența răului
• în ce măsură poate fi prevenit răul prin intervenția unui cadru medical
• răul care va fi cauzat pacientului însuși
• impactul potențial al încălcării confidențialității asupra politicilor, regulilor și
legilor privitoare la confidențialitate

37. Care ar fi un argument împotriva avertizării persoanelor care se află la risc

de infectare de către un pacient care este infectat cu HIV?
• La modul ideal, pacientul în cauză ar trebui convins să-i dezvăluie partenerului
sau partenerei statusul HIV.
• Dacă această etapă nu reușește, atunci cadrul medical are obligația de a informa
partenerul sau partenera, dar numai după ce pacientul infectat este anunțat de
intenția cadrului medical în direcția încălcării confidențialității.
• Este cu putință ca acest curs de acțiune să „forțeze” lucrurile, iar pacientul în
cauză să dezvăluie adevărul celui sau celei aflat(e) în pericol. • Aceste situații
sacrifică respectul pentru autonomie în favoarea non-vătămării terților
Dacă avertizam persoanele aflate la risc de infectare, impotriva dorintei
pacientului riscam sa pierdem increderea acestuia, acesta pe viitor sa refuze sa se
mai interneze si sa fie sincer cu viitoarele echipaje medicale .

38.Care sunt cele două definiții concurente ale morții și cum diferă ele?
Problema definirii morții
1. problema a apărut odată cu apariția ventilatoarelor mecanice în cazul:
traumelor cerebrale severe ori anoxia prelungită
2. acești pacienți puteau continua să respire pe perioadă nedeterminată
3. moartea era definită tradițional ca pierderea tuturor funcțiilor vitale
4. provocările transplantului
39. Dacă „a muri” este un drept, în ce constă acest drept în sens pozitiv (dreptul
pozitiv de a muri)?
• a muri este un drept? •
un drept negativ: dreptul ca alții să nu interfereze cu decizia personală
• un drept pozitiv: dreptul ca alții să te ajute
40. Ce exprimă principiul „sanctității vieții”?
Sanctitatea vieții• multe tradiții religioase văd viața umană drept sacră • conform
acestora, viața umană, în special cea inocentă, nu ar trebui luată nici pentru
motive nobile totusi
• unii cer să moară
• alții nu se pot apăra împotriva morții (avortul)
• unii se gândesc să-și ia singuri viața și pot face asta (suicidul)
• alții cer ajutor în a-și lua viața (suicidul asistat)
• alții vor să moară, dar nu sunt lăsați de ceilalți (cei incapabili să-și mai ia viața)
41.In ceea ce privește eutanasia, sunt acțiunea și omisiunea diferite?
Argumentați!
In ciuda faptului ca actiunea si omisiunea pot avea acelasi rezultat: moartea; ele
sunt diferite prin faptul ca actiunea este o interventie activa, cu implicare
personala care provoaca decesul, iar omisiunea este reprezentata de o actiune
indirecta care duce (in anumite cazuri) la un final inevitabil.

42.Enumerați cel puțin trei argumente care sprijină uzul formelor deliberate de
încetare a vieții!
-suferința extremă a pacientului încetează (acolo unde este posibil) pacientul
alege pentru sine
-scutește pacientul de vina de a fi o povară pentru familie
-se reduc costurile cu îngrijirile de sănătate
-încetează suferința familie

43.Enumerați cel puțin trei argumente care merg împotriva uzului formelor
deliberate de încetare a vieții!
-există tratamente paliative foarte bune pentru cei în fază terminal
-micșorează valoarea dată vieții umane
-medicii și familiile pot renunța prea devreme la eforturile de salvare
-multe religii cred că sinucigașul se duce în Iad: prin urmare, este mai dificil pentru
familii

44.Explicați, pe scurt, ce înseamnă „statut moral”!

Statutul moral este un concept care ne permite să punem în discuție: față de cine
sau față de ce avem obligații; de ce avem obligații; față de anumite entități dar nu
și față de altele; care sunt entitățile care au drepturi și care nu.
45.Prezentați cel puțin trei diferențe între teoria sensibilității și teoria agentului
moral în ceea ce privește statutul moral!
Spre deosebire de teoria sensibilității care cuprinde un număr mare de entități
(inclusiv animale) și impune ca singura regula a dovedirii existentei unui statut
moral este prezenta empatiei, emoției ...a unei conștiințe ce se ghidează după
reguli morale nescrise(înăscute), teoria agentului moral nu îngăduie orsicui acest
statut, ci, dintr-o perspectiva deontologa, identifica cu statut moral doar acei
indivizi care respecta valori morale universal valabile. In plus, teoria agentului
moral implica autonomie, limitarea propriilor interese in funcție de condițiile
moralității acceptate, in timp ce teoria sensibilității oferă îngăduință actelor in
funcție de cauza
46.Prezentați cel puțin trei diferențe între teoria bazată pe relații și teoria
setului specific de proprietăți cognitive în ceea ce privește statutul moral!
In primul rând, una din diferențele prezentate între aceste teorii, consta în
faptul ca teoria setului specific de proprietăți cognitive are un spectru
restrâns de apartenenta, având un set de condiții care trebuiesc îndeplinite,
iar teoria bazata pe relații este mai generoasa din acest punct de vedere
implicând mai multe categorii de persoane, de la persoane cu dizabilități
mentale pana la ființe nenăscute.
În al doilea rând, în cazul teoriei setului specific de proprietăți cognitive,
pentru a dobândi statutul moral e nevoie de îndeplinirea a cât mai multe
din condițiile impuse, insa teoria bazata pe relații aduce prestigiul
statutului moral în funcție de evoluția relației dintre entități sau durata
acesteia.
O alta diferența o constituie faptul ca teoria bazata pe relații este
reprezentata de stabilirea unor roluri și obligații ce implica afecțiune,
 considerație și protecție în timp ce teoria setului specific pe proprietăți
cognitive se bazează în principiu pe deținerea de proprietati cognitive
precum percepția, memoria, înțelegerea și gândirea.

47.Care sunt problemele etice principale în cazul donatorilor vii neînrudiți

pentru transplant?
-Este forma cu cele mai multe implicații de ordin etic
Problemele etice care ar putea interveni sunt: -riscul de comercializare, în ciuda
interzicerii prin lege a compensației
-cazuri psihopatologice de altruism radical
-transplantul încrucișat
-donarea direcționată ca urmare a publicității (cine face mai multă reclamă are
șanse mai mari)
-tendințe de a alege recipientul pe baza rasei sau religie
-riscul traficului de organe de la donatori involuntari sau voluntari
-riscul turismului pentru transplant

48.Enumerați cel puțin două criterii acceptabile din punct de vedere moral
pentru acordarea cu prioritate a transplantului!
-importanța tratamentului în îmbunătățirea calității vieții
-durata beneficiului
-urgența tratamentului

49. Enumerați cel puțin două criterii inacceptabile din punct de vedere moral
pentru acordarea cu prioritate a transplantului !
-solvabilitatea
-contribuția pacientului în societate
-contribuția pacientului la dezvoltarea bolii
-folosirea în trecut a resurselor medicale
50. Tabăra care se opune avortului susține deseori că entitatea creată la
concepție este unică din punct de vedere genetic. Prezentați cel puțin două
argumente împotriva acestei teze!
-Numeroase ovule fertilizate se pierd la menstruație, dacă ele nu reușesc să se
implanteze în peretele uterin. Nimeni nu deplânge soarta acestora.
-În cazul gemenilor identici, apare o separare a celulei fertilizate în două, ceea ce
ne duce cu gândul că argumentul unicității nu poate fi în întregime susținut.
-Unii embrioni nu ajung să dezvolte caracteristici umane, ci devin tumori benigne,
cum este cazul teratoamelor.

51. Enumerați cel puțin trei motive care pot împinge o femeie să facă avort !
-sarcina consecutivă violului ori sarcina rezultată dintr-un abuz incestuos asupra
unei minore.
-situații în care continuarea sarcinii este o amenințare severă la adresa sănătății
fizice ori psihice a mamei
-dizabilitatea potențială a viitorului copil este un alt factor care poate influența
decizia. Există, actualmente, teste și imagistică medicală care pot prezice o parte
din aceste dizabilități.
-„motive sociale” atunci când femeia se simte nesprijinită și incapabilă să se
îngrijească de un alt copil.
-motive precum sexul preferat de către părinte pentru copilul său ori interferența
unei sarcini nedorite asupra dezvoltării carierei.

52. Ce consecințe a avut interdicția avortului în România anilor 1966-1989 ?

- A condus la numeroase situații de avorturi făcute pe ascuns, avorturi care au
condus, în unele cazuri la invaliditate serioasă și moartea unui mare număr de
femei

53. Enumerați cel puțin trei argumente pentru susținerea tezei că avortul este
justificat din punct de vedere moral !
-se estimează că peste ½ din embrioni sunt eliminați natural în primele săptămâni
-posibilitatea de a alege dă femeii putere și autonomie
-accesul la avortul legal ferește pe femei de dizabilitățile și moartea care survin în
avorturile ilegale
-a-ți fi refuzat avortul când îl dorești cauzează un rău psihologic și mai mare
-avortul dă posibilitatea de a evita aducerea pe lume a copiilor puternic
dizabilități
-avortul protejează femeia de dezavantajul economic
-lipsa avortului aduce pe lume copii nedoriți = mai multă suferință și consum de
resurse

54. Enumerați cel puțin trei argumente pentru susținerea tezei că avortul nu
este justificat din punct de vedere moral !
-considerat ”crimă” de cei care consideră că viața începe la concepție
-avortul cauzează rău psihologic
-avortul poate cauza probleme de sănătate ulterioare pentru mamă
-avortul neagă, în unele cazuri, drepturile taților
- Jurământul lui Hipocrate ar fi incompatibil cu avortul
-dacă o femeie rămâne însărcinată, este răspunderea ei să se raporteze la sarcina
respectivă
-poate reprezenta o sursă de pretenții "absurde" (ex: avortul pe baza preferinței
pentru sexul copilului)

55. Prin folosirea R.A.M., un copil poate avea până la cinci „părinți”. Cine sunt
aceștia?
-cuplul care solicită fertilizarea și care, cel mai probabil va crește copilul (cuplu
care poate să nu ofere niciunul dintre gameți),
-bărbatul și femeia care donează gameții (care pot rămâne anonimi)
-mama surogat (în care este implantat embrionul și care va da naștere, ulterior,
copilului).
56. Ce presupune terapia de înlocuire mitocondrială ?

-(Această tehnică numită terapia de înlocuire mitocondrială, rezultă în faptul că

un copil va avea nu doi ci trei părinți genetici. )
- tehnica presupune donarea unui ovul de către o femeie care nu are anomalia
genetică în ADN-ul ei mitocondrial.
- (Nucleul este înlăturat din acest ovul și este înlocuit cu nucleul mamei care
încearcă să rămână însărcinată cu sperma partenerului ei.)

57. Ce presupune testarea genetica pre-implante?

Testare Genetică Pre-implantare, a fost dezvoltată drept o tehnică menită să
prevină nașterea de copii cu probabilitate mare de a moșteni o boală de la părinți,
cum ar fi, de pildă, fibroza chistică.
•Folosindu-se testarea genetică, embrionii care sunt purtători ai genei bolii, pot fi
identificați astfel încât doar embrionii care nu sunt „atinși” de acest dezavantaj
genetic să fie implantați.
•Însă tehnica poate fi folosită în cu totul alte scopuri, una dintre ele fiind, desigur,
selectarea unui embrion care are sexul preferat.
•Această metodă poate fi extinsă, în special dacă sunt folosiți gameți donați, cu
scopul de a da naștere unor copii cu o anumită înălțime, culoare a ochilor,
inteligență și alte caracteristici.

58. In ce consta riscul de "mercantilizare" care provine din folosirea R.A.M.?

Manipularea genetică cu scopul de a înlătura anumite trăsături și de a stimula
altele duce la conseptul de „bebeluși proiectați”.
Îngrijorările unor eticieni, pot fi puse sub termenul umbrelă de „mercantilizare”.
Copilul, în loc să fie valorizat în sine, este transformat într-o proprietate a
părinților și i se cere acestuia să se potrivească așteptărilor copilului ideal.
59. Doua argumente - folosirea mamei surogat este justificata din punct de
vedere moral
• reprezinta o sansa pentru cuplurile sau persoanele cu probleme de fertilitate de
a avea copii.
• Persoanele ce se ofera drept mame surogat fac o alegere competenta. Femeile
oferă servicii de fertilitate numai în mod voluntar. Pentru ele, aceasta este o șansă
de a-și îmbunătăți situația financiară și de a face fericit un cuplu fără copii.

60. Doua argumente – folosirea mamei surogat nu este justificata din punct de
vedere moral
• Sarcina surogata reprezinta un efort financiar prea mare pentru multa lume.
Astfel, aceasta optiune miraculoasa de a avea copii devine accesibila doar
oamenilor bogati, cu o situatie fianciara foarte buna.
• Exista un risc constant ca mama surogat sa dezvolte atasamente fata de copil.
Acest lucru poate rezulta in probleme legale, cuplul poate sa piarda copilul la care
sperau sau mama surogat poate suferi din cauza despartirii de copil.

61. Prezentati, pe scurt, istoria cazului Tuskegee.

Cazul Tuskegee a fost un studiu condus între 1932 și 1972, unde bărbaților de
culoare le era ascuns tratamentul pentru sifilis, păcăliți că sunt tratați pentru
«sânge-rău» și erau lăsați să moară cu scopul de a observa evoluția naturală a
bolii.
În anul 1932 acest serviciu a testat 4400 de adulți de culoare cu vârste cuprinse
între 25 și 60 de ani. Studiul consta în examinarea fizică a subiecților, efectuarea
de radiografii și puncții rahidiene. Pe parcursul studiului subiecții nu au primit
niciun tratament. În anul 1943 a fost descoperită penicilina, dar s-au luat toate
măsurile pentru ca subiecții să nu aibă acces la tratament.
In 1972 studiul a fost adus la atentia presei, participanții la studiu au deschis o
acțiune judecătorească, dar, în final, guvernul federal a stabilit o înțelegere cu
aceștia prin plata unor compensații materiale.

62. Care este expectanta terapeutica a subiectului de cercetare biomedicala?

 Expectanța terapeutică a subiectului de cercetare (în engleză therapeutic
misconception) reprezintă o credință greșită că nevoile participantului la
cercetare vor determina distribuirea lui în lotul experimental (grupul care
primește tratamentul activ) și că asta va determina schimbarea regimului său de
tratament. De asemenea, expectanța terapeutică poate fi înțeleasă drept o
evaluare nerezonabilă a probabilității ca participantul să obțină anumite beneficii
pe plan medical, evaluare datorată slabei înțelegeri a ceea ce înseamnă, de fapt,
cercetarea.
Expectanta terapeutica este evitata deoarece:
•restrânge autonomia pacientului în luarea unei decizii corecte privind înrolarea
•pacientul subevaluează riscurile participării la cercetare
•pacientul ignoră faptul că participarea s-ar putea dovedi, la final, dezavantajoasă
•stimulată de situațiile în care medicul curant este și investigator

63. Cum are loc fenomenul de tentatie excesiva in cercetarea biomedicala?

Tentatia excesiva este o recompensă (mascată de regulă sub forma unei
compensații financiare) care este excesivă în raport cu ceea ce compensează și în
raport cu starea actuală a participantului.
Compensatia poate sa fie atat de mare încât ea întunecă judecata
participantului care trebuie să ia o decizie corectă și în deplină cunoștință de
cauză în ceea ce privește riscurile și beneficiile cercetării.
Situații de tentație excesivă au fost raportate deseori în studiile din țările sărace
africane, unde remunerații mici pentru orice occidental reprezentau atracții
irezistibile pentru localnici și determinau înrolarea acestora fără a face o alegere
pe deplin conștientă și liberă.

64.Ce presupune cadrul normativ al celor trei “R” in cercetarea biomedicala pe

animale?
Cercetarea pe subiecți animali:
absolut necesară pentru avansul medicinei
• cadrul normativ al celor trei «R»
• Reduction (Reducerea numărului de animale folosit)
• Replacement (Înlocuirea cu alte tipuri de cercetare, unde este cu putință)
• Refinement (Rafinarea metodelor folosite pentru a minimiza suferința
animalelor)
• dezbaterea dacă există sau nu drepturi ale animalelor
• noi investim animalul cu semnificație (ex: șoarecele ca animal de companie,
dăunător, mâncare pentru pisici sau subiect de cercetare

65.Ce presupune acceptabilitatea unui argument ?

Un argument convingător are premise acceptabile. Adică, este rezonabil pentru
cei cărora argumentul este adresat să creadă premisele. Atunci când evaluăm un
argument, persoana pentru care premisele trebuie să fie acceptabile suntem noi
înșine. Cu alte cuvinte, trebuie să ne gândim dacă acceptăm premisele sau dacă
avem motive întemeiate să le acceptăm. Atunci când spunem că premisele unui
argument sunt, din punct de vedere rațional, acceptabile, ne referim la faptul că
ar fi rezonabil pentru o persoană căreia argumentul îi este adresat să le accepte.
Dacă eu sunt cel care evaluez argumentul, această persoană sunt eu. Dacă pot
accepta, adică, pot crede premisele unui argument fără să violez niciun standard
de plauzibilitate sau evidență, înseamnă că premisele sunt acceptabile pentru
mine. Premisele sunt acceptabile atunci când sunt, la rândul lor, sprijinite de un
sub-argument convingător, atunci când sunt sprijinite în altă parte (ex: statistici,
fapte istorice dovedite, aspecte tehnice), sunt cunoscute ca adevărate a priori (ex:
o persoană nu-și poate fura propria proprietate, un triunghi are trei laturi),
reprezintă o cunoaștere comună, ceva știut de aproape toată lumea (ex: toate
ființele umane aflate în viață au inimă, mersul pe bicicletă este mai rapid decât
mersul pe jos) sau reprezintă mărturia credibilă a cuiva (ex: mai mulți martori au
văzut că domnul A s-a prăbușit și nu putea respira)

66.Ce presupune relevanta premiselor unui argument ?

Un argument este convingător atunci când premisele sunt relevante pentru
concluzie. Prin acest lucru, vrem să arătăm faptul că premisele arată dovezi, oferă
rațiuni care sprijină concluzia sau pot fi aranjate într-o demonstrație din care
concluzia să fie derivată. Relevanța premiselor este importantă pentru cât de
convingător este un argument. Atunci când vorbim despre relevanța premiselor,
vorbim despre relevanță pozitivă, relevanță negativă și irelevanță.

67.Ce presupune intemeierea suficienta prin premisele unui argument ?

Un argument este convingător atunci când, luate împreună, premisele ne oferă
suficiente motive ca să acceptăm, din punct de vedere rațional, concluzia. Putem
numi această condiție, condiția întemeierii suficiente. Măsura în care motivele
sunt suficiente și bune pentru a susține o teză ține de aspecte ale logicii
propoziționale, ale logicii noțiunilor, a corectitudinii analogiilor și așa mai departe.

68.Din ce este alcatuit un argument ?

Un argument este un set de aserțiuni în care una sau mai multe dintre acestea
(numite premise) sunt enunțate în așa fel încât să sprijine o altă aserțiune (numită
concluzie sau teză). Un argument poate avea mai multe premise sau poate avea
una singură. Atunci când prezentăm un argument în scris sau în vorbire, încercăm
să convingem prin oferirea de motive sau dovezi care să ne susțină afirmațiile.
Putem, de asemenea, să considerăm argumentele drept mijloace de a reflecta
asupra unei aserțiuni în care credem deja.

69.Care este structura unei dileme etice ?

Se formulează dilema etică. De regulă, o astfel de formulare începe cu sintagma
«Ar trebui ca....» și conține patru elemente principale:
o Prima opțiune
o Principiul etic care susține prima opțiune (specificantul și/sau virtutea)
o A doua opțiune
o Principiul etic care susține a doua opțiune (specificantul și/sau virtutea)

70.Cum ne dam seama ca o dilema este etica si nu pur practica ?

O dilema etică. De regulă, o astfel de formulare începe cu sintagma «Ar trebui
ca....» și conține patru elemente principale:
o Prima opțiune
o Principiul etic care susține prima opțiune (specificantul și/sau virtutea)
o A doua opțiune
o Principiul etic care susține a doua opțiune (specificantul și/sau virtutea)
O dilemă etică apare atunci când o persoană este obligată să decidă între două
opțiuni solide din punct de vedere moral, dar poate intra în conflict cu limitele
stabilite ale unei afaceri, ale unei agenții guvernamentale sau ale legii. Unele
dileme etice pot implica urmărirea adevărului sau versiunea fidelă unui prieten;
respectarea legilor sau regulilor versus compasiune pentru situația unei persoane;
și preocupări cu privire la o persoană în parte față de impactul mai mare asupra
unei comunități.
Dilemele etice sunt deosebit de importante în domeniul justiției medicale și
penale și în cariere precum munca socială și psihologia.