CONTAMINAREA PEȘTELUI CU MERCUR

PROFESOR COORDONATOR : MASTERAND:

CHIRILĂ RAMONA TODERICI DELIA- DIANA

 GENERALITĂȚI
Un contaminant se definește, ca fiind orice tip de material (solid,lichid
sau gaz) având un efect dăunător asupra caracteristicilor chimice sau
fizice ale unui aliment.

Poluarea accidentală a apelor cu substanţe chimice provenite de la

diferite industrii poate să contribuie la contaminarea sau poluarea
produselor de origine vegetală şi animală.

Contaminarea cu mercur poate avea loc din utilaje şi metale de

ambalaj care nu corespund cerinţelor sanitare.

Mercurul ( argintul viu) este un element chimic, frecvent întâlnit în

mediul înconjurător, fie ca parte a acestuia, fie ca rezultat al
procesului de poluare. În apă, în aer și în sol, mercurul se strecoară
ușor și în mancare, iar in cantitati mari este deosebit de toxic,
cauzând probleme serioase de sănătate.
Mercurul este un poluant prezentat în mediul ambiant (apă, aer, sol)
sub formă de reziduri de pesticide organo-mercurice utilizate în
tratarea seminţelor înainte de semănare.

Are capacitatea de bioacumulare în lanţul trofic. Cu cât speciile se

află mai jos în lanțul trofic cu atât concentrația de mercur este mai
mică. În apă şi sol convertirea mercurului în compuşi organici poate fi
influenţată de microorganisme.

Prezența în alimente este permisă numai la produsele de pește în

limite între 0,5-1 mg/Kg, în funcție de specie, iar în apa potabilă CMA
este 1 µg/l.
Mercurul este singurul metal care este întâlnit în starea de
agregare lichidă în condiții standard de temperatură și presiune.

Este un metal de culoare argintie, care se va contracta sau își va

mări volumul odată cu creșterea temperaturii.

Este un slab conductor termic și un ușor conductor de electricitate.

Este ușor volatil, eliberând vapori toxici dacă este încălzit, iar

vaporii acestuia (deși incolori) pot fi recunoscuți după culoarea lor
albastru-violacee în momentul când electricitatea este prezentă.

Prezintă un punct unic de topire -38,83 °C, un punct de fierbere de

356,73 °C și are o densitate de 13,5336 g/cm3
MERCURUL POATE FI PREZENT ÎN
TREI FORME:

Compus elementar: mercurul

lichid, argintiu folosit în
termometrele clasice

Săruri anorganice de mercur

(mercurul metalic): folosit pentru
producerea bateriilor

Mercur organic (metil mercur): găsit

în carnea de pește contaminată
CĂILE DE PĂTRUNDERE

Pătrunderea în organism a mercurului se face sub formă

de pulbere fină, soluţie, vapori pe mai multe căi :
• cale digestivă, odată cu consumul de alimente;
• cale pulmonară (prin inhalarea vaporilor şi pulberilor);
• cale tegumentară
 INTOXICAREA CU MERCUR
Mercurul este toxic indierent de
calea de expunere, care poate fi:
• inhalarea vaporilor de mercur
• ingestia produselor
alimentare, a apei
contaminate sau a mercurului
din obiecte casnice
• utilizarea produselor
medicamentoase sau
cosmetice topice (remedii
populare, creme, unguente
contaminate).
SIMPTOME
Simptomele cronice ale expunerii la mercur chimic includ:
• gust metalic în gură
• vomă
• dificultăți de respirație
• tuse
• gingii umflate care sângerează

Plămânii pot suferi daune permanente și poate interveni

chiar și moartea, în funcție de cantitatea de mercur inhalată.
Creierul poate, de asemenea, fi afectat pe termen lung.
Simptomele cronice provocate de mercurul organic:

• senzație de amorțeală sau durere în anumite părți ale pielii

• tremur sau frisoane necontrolate
• incapacitatea de a merge normal
• orbire sau vedere dublă
• probleme de memorie
• durere de cap
• dureri abdominale, greață, vărsături, diaree
• convulsii și moarte (la expuneri mari)
TRATAMENT

Diagnoza și stabilirea unui

tratament pentru intoxicație cu
mercur se realizează pe baza
evaluării concentrației acestui
element în sânge, urină și
țesuturi.
O schemă de tratament
pentru intoxicație cu mercur are
în vedere în primul rând,
înlăturarea contactului cu
agentul toxic, urmând
administrarea de substanțe
chelatoare (cu rol de eliminare a
mercurului din organism).
CONCLUZII
 Intoxicația cu mercur este mult mai rară decât în trecut,
dar și acum există un risc crescut pentru lucrătorii din
anumite industrii, populațiile din zone industriale unde se
deversează mercur și persoanele care consumă frecvent
cantități mari de pește.
 Copiii și feții nenăscuți poartă un risc crescut pentru
afectări severe.
 Semnele și simptomele sunt puțin specifice și mai
frecvent apar oboseala și tulburările senzoriale.
 Tratamentul de eliminare a mercurului din organism nu
este unul 100% eficient, motiv pentru care este importantă
oprirea expunerii la sursa de mercur și prevenirea
expunerilor ulterioare.
BIBLIOGRAFIE

 http://www.csid.ro/health/sanatate/mercurul-unul-dintre-cei-
mai-mari-dusmani-ai-sanatatii-4709457/
 http://www.financiarul.ro/2012/12/22/mercur-in-alimentele-
marine-de-unde-provine/
 http://www.romedic.ro/intoxicatia-cu-mercur
 https://adrianachis.files.wordpress.com/2016/01/cursul-10-
contaminanti-alimentari-metale-toxice.pdf
 http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alimente/mercurul-din-
peste-ce-soiuri-alegi-si-la-ce-renunti-1219423
 http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/evitarea-
consumului-de-mercur-odata-cu-carnea-de-peste_1214
 ț i e !
u a t en
en t r
s c p
l ț u me
ă mu
V