Ministerul Educatiei din Republica Moldova Universitatea de Stat din Moldova Catedra Chimie Industriala si Ecologica

Referat
Produse anorganice cu utilizare in industria farmaceutica si cosmetica

A efectuat : Studentele anului II Gr.II,T.Ch. Ceban Iuliana Spinu Daniela Furtuna Anastasia A verificat: Bunduchi Elena

Chisinau 2012

Cuprins
1. Mercurul si compusii sai
1.1. 1.2. 1.3. Clorura mercurica Oxicianura de mercur Oxid de mercur

2. Zincul si compusii sai

2.1. 2.2. 2.3. Oxidul de zinc Clorura de zinc Sulfatul de zinc

3. Aluminiul si compusii sai

3.1. 3.2. 3.3. Aliaje de aluminiu Sulfatul de aluminiu Sulfatul de aluminiu si potasiu

4. Borul si compusii sai

4.1. Acidul boric

5. Argintul si compusii sai

5.1. 5.2. Produse de argint coloidal Proteinat de argint

6. Peroxidul de hidrogen 7. Iodul si compusii sai 8. Iodoformul

1.Mercurul si compuii si Compusii anorganici cu mercur prezinta importanta istorica,ei fiind primele antiseptice utilizate pentru insusirile bacteriostatice,bactericide,fungistatice,paraziticide.Ei disociaza elecrolitic.avind toxicitate pronuntata astazi utilizarea lor in practica medicala este mult limitata.Antidoturi pentru intoxicarea cu compusii mercurului sunt:albusul de ou si laptele-proteinele din acestea precipita mercurul in stomac absorbindu-l din organism si eliminindu-l inapoi.In intoxicat grave cu mercur metallic sau anorganic se recomanda Demercaptopropanol. Compusii mercurului prezinta multiple actiuni :antiseptica,paraziticida,antisifilitica,diuretica.Sunt in genere substante toxice.Mercurul ca atare a fost utilizat ca antiluetic si parazitioid sub forma de unguent de diferite concentratii.Astazi mercurul se utilizeaza numai in practica stomatologica,la prepararea amalgamelor cum ar fi amalgamull de argint.Compusii solubili anorganici(sublimatul coroziv,oxicianura de mercur)au actiune puternic antibacteriana,dar sunt foarte toxici de aceea astazi se utilizeaza din ce in ce mai rar. Compusii insolubili anorganici(oxidul galben de mercur,precipitatul alb de mercur,calomelul)se utilizeaza ca antiseptice in dermatologie.Cianura de mercur se utilizeaza parenteral in solutie apoasa 2% ca antiluetic pentru consolidarea rezultatelorpeniolinoterapiei in unele forme de lues visceral.Actiunea compusilor mercurului se datoreste inactivarii enzimelor care contin grupe sulfhidril cu care formeaza mercaptide.Ca antidoturi in intoxicatiile cu mercur se utilizeaza dimercaptopropanolul care are capacitatea de a forma cu mercurul compusi mai stabili decit mercaptidele enzimatice si ca atare il scot din aceste combinatii. Mercurul metalic (Hg) se foloseste la termometre, amalgame dentare si unele baterii. Ionul mercuros (Hg+)si cel mercuric (Hg2+) se pot combina cu alte substante chimice, cum ar fi carbonul, clorul sau oxigenul, pentru a forma compusi pe baza de mercur, anorganici sau organici. Toate cele trei forme de mercur sunt toxice in diferite grade. Compusii organici continand mercur se desfac cu timpul si formeaza compusi anorganici; reciproc, mercurul anorganic poate fi convertit de catre microorganismele din sol si apa in compusul organic, mercur metil. 1.1.Clorura mercurica(II),HgCl2 Clorura de mercur se poate obine prin mai multe metode : -Sublimarea unui amestec de sulfat de mercur(II) si clorura de sodiu. HgSO4+2NaClHgCl2+Na2SO4 -Actiunea directa a clorurii asupra mercurului,la incalzire,in retorte de cuart. Hg+Cl2HgCl2 Clorura de mercur (calomel) , folosit nc n medicin, n filtre acusto-optice i n electrochimie;Clorura de mercur (II), substan foarte coroziv, ce poate sublima; este o otrav puternic Clorura de mercur(II)este o pulbere cristalina alba,fara miros,solubila in apa,etanol,glicerina.Spre deosebire de calomel care sublima fara topire sublimatul coroziv 3

se topeste la 280C,apoi se volatilizeaza la 302C.La incalzirea brusca se descompune partial in calomel si clor. 2HgCl2Hg2Cl2+Cl2 In solutie apoasa este foarte putin disociata,clorul fiind legat covalent de mercur.Solutia apoasa are reactie acida datorita formarii unui complex cu apa. HgCl2+HOH[HgCl2(OH)]H Prin adaugarea halogenurilor alcaline creste solubilitatea in apa si scade aciditatea,prin formarea unor complecsi. HgCl2+2NaClNa2[HgCl4] In prezenta substantelor cu reactie alcalina formeaza oxid galben de mercur,fiind incompatibila cu carbonat de sodium,borax.Reactia cu alcaliile se utilizeaza la identificarea clorurii de mercur(II). HgCl2+2KOHHgO=2KCl+H2O In prezenta reducatorilor se reduce la calomel si mercur metallic. Determinarea cantitativa a clorurii de mercur(II)se face iodometric,dupa o prealabila reducere cu formaldehida in mediu alcalin,la mercur metallic. HgCl2+CH=O+3NaOHHg+H-COONa+2NaCl+2H2O Hg+I2+2KIK2[HgI4] Excesul de iod se titreaza cu tiosulfat de sodium in prezenta amidonului,ca indicator I2+2Na2S2O32NaI+Na2S4O6 Se poate determina si complexonometric.Se conserva in vase colorate.Se elibereaza numai pe retete cu timbru sec care se retin.Se eticheteaza cu etichete cu cap de mort. Clorura de mercur se utilizeaza numai extern,ca antiseptic si dezinfectant in afectiuni ale pielii sub forma de solutii si unguent. Doza maxima :pentru o data..0,015g Pentru 24 de ore.0,030g Este foarte toxica,precipita albuminele,iar aceste albumine precipitate se dizolva in exces de albumine,ducind la intoxicatii.De aceea in ultimul timp se utilizeaza din ce in ce mai rar,fiind preferati compusii fenilmercurici cu mult mai putin toxici. Contactul prelungit cu pielea poate cauza dermatite sau chiar moartea. Ingerarea poate cauza acumularea de mercur n esuturi, efecte adverse ftului (deoerece trece cu mare uurin prin placent), iritaii gastrointestinale, vrsturi, diaree, spasme

musculare (tremurat), ncetinirea funciilor motorii, boli cardiace i chiar moartea [doza letal prin ingerare (LD50) este de 0,02 grame]. Inhalarea poate cauza disturbareasistemului nervos central incluznd depresii, anxietate, incoordonare muscular i instabilitate emoional. Inhalarea acut de vapori demercurpoate cauza arsuri grave ale tractului respirator. Expunerea la compui ai mercurului cauzeaz decolorarea lentilelor oculare (nu afecteaz vederea i din aceast cauz persoana nu observ la timp), iritaii severe aleochilor sau chiar arsuri. Contactul ochilor cu sruri de mercur cauzeaz ulceraii ale conjunctivei i corneei.Mercurul este un agent iritant, inflamator i distructiv a crui aciune este universal asupra organismului.Este unul din cele mai mari i importante remedii homeopatice. 1.2.Oxicianura de mercur (HgO.Hg(CN)2). Obinut prin aciunea oxidului galben de mercur asupra cianurii de mercur. Praf alb cristalin, solubil n ap, mai ales la cald. Antiseptic mai puternic dect clorura mercuric i mai puin iritant dect cianura de mercur, i gsete utilizare n oftamologie, mpotriva erizipelului, a bolilor pielii, a sifilisului sau pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale. 1.3.Oxid galben de mercur(HgO)precipitat galben de mercur. Prin tratarea unei solutii diluate de hidroxid alcalin cu o solutie de clorura d emrcur (II)precipita oxidul galben de mercur : HgCl2+2NaOHHgO+2Nacl+H2O Prin inalzirea mercurului sub 400 se obtine oxidul rosu de mercur : Hg+O2HgO Prin incalzirea nitratului de mercur se obtine de asemenea oxidul rosu de mercur : Hg(NO3)2HgO+2NO2+O2 Oxidul galben si rosu de mercur au aceeas structura cristalina,deosebindu-se doar prin gradul de diviziune,cel galben avind in grad de diviziune mai avansat.Este oficinal numai oxidul galben de mercur. Este o pulbere galbena,fina,amorfa,fara miros si fara gust.Sub actiunea luminii se descompune.Este practic insolubil in apa si etanol si ete usor solubil in acizi diluati.La incalzire devine rosu.Dizolvat in acid clorhidric diluat,la tratare cu solutie de iodura de potasiu,formeaza la inceput un precipitat rosu de iodura de mercur,solubila in exces de iodura de potasiu prin complexarea mercurului : HgO+2HClHgCl2+H2O HgCl2+2KIHgI2+2KCl HgCl2+2KIK2[HgI4] Cu sulfura de sodiu formeaza sulfura de mercur de culoare neagra. Determinarea cantitativa a oxidului galben de mercur se poate face prin dizolvarea lui in solutii de halogenuri alcaline si titrarea cu acid clorhidric a alcalinitatii rezultate : HgO+4KI+H2OK2[HgI4]+2KOH 2KOH+2HCl2KCl+2H2O Determinarea cantitativa se face prin dizolvarea oxidului galben de mercur in acid azotic diluat si titrarea azotatului de mercur rezultat,cu tiocianat de amoniu in prezenta alaunului amoniacal,ca indicator.

HgO+2HNO3Hg(NO3)2+H2O Hg(NO3)2+2NH4SCNHg(SCN)2+2NH4NO3 Fe(NH4)(SO4)2+3NH4SCNFe(SCN)3+2(NH4)2SO4 Oxidul galben de mercur are proprietati antiseptice,astringente,fiind utilizat sub forma de unguente 1-% in dermatologie si 1-2% in oftalmologie.Unguentele pentru oftalmologie se prepara cu adaos de lanolina care confera unguentului o aderenta mai buna si impiedica actiunea clorurii de sodiu din lacrimi asupra oxidului galben de mercur in urma caruia ar rezultaNa2(HgCl4)cu actiune iritanta.Oxidul galben de mercur intra in componenta produsului oficial :Unguent cu oxid galben de mercur 2%-contine oxid galben de mercur(2g),parafina lichida(4g),lanolina anhidra(5g),vaselina(89g) Produse farmaceutice : Unguent oftalmic cu oxid galben de mercur 2% -tuburi cu 6g unguent,cu actiune astringenta,antiseptica si stimulanta asupra mucoasei conjuntivale,indicat in blefarita,blefaroconjunctivita. 2. Zincul si comusi ai zincului Se disting: -comusi anorganici insolubili ai zincului cu actiuni adsorbante,protectoare ce se utilizeaza in afectiuni inflamatorii ale pielii ; -compusi anorganici solubili cu actiune astringenta,cauterizanta,utilizati la antisepsia plagilor,la suprafata carora creaza pelicole de proteinati insolubili,favorizind refacerea tesuturilor ; -compusi organici cu zinc carora radicalul organici le imprima actiune antibacteriana si antifungica,explicata printr-un mecanism competitiv al ionilor de zinc fata de unele elemente esentiale pentru activarea metabolica a unor bacterii si fungi. Mentionam totodata ca de data mai recenta ca urmare a accentuarii rolului zincului in organism,se inregistreaza utilizarea unor comusi ai zincului pe cale interna ;se cunoaste ca zincul constituie un microelement esential al organosmelor vii in care se afla in concentratie de 0,002% stocat fiind cu predilectie in piele ochi,pancreas.Este cofactor intr-o mare varietate de sisteme enzimatice. Nevoia zilnica de zinc se estimeaza a fi de ordinul a 15mg O alimentatie dificitara de zinc este insotita de intirzieri in crestere,anchiloze reversibile,malformatii scheletice,leziuni ale pielii,cicatrizarea redusa a acesteia,influente negative in dezvoltarea si functionarea normala a organelor sexuale.Zincul este necesar pentru secretia normala a insulinei(pancreasul diabeticilor cintine 50% zinc mai putin decit a oamenilor sanatosi). Zincul este implicat si in procesul imunitar :el reduce hidroliza spontana a eritrocitelor. Ca urmare compusi cu zinc se prescriu in tratamenul biocatalitic,in dereglari ale prostatei prin carenta de zinc,in diabet zaharat,in unele afectiuni psihice tratate prin soc insulinic. Mentionam si utilizarea unor compusi cu zinc(acexamat de zinc)pe cal interna,pentru actiunea lor astringenta,cauterizanta in afectiuni ulceroase. S-a constatat ca organismul uman poate absorbi perioade lungi aproximativ 200mg zinc(eprimat in zinc elementar),in doze zilnice,fractionate,fara efecte toxice. Intoxicatia cu zinc poate avea loc la ingerarea unor compusi ai sai in doze mari si se manifesta prin fenomene digestive :greturi,varsaturi,diaree. Dintre compusii anorganici insolubili in apa prezinta interes din punct de vedere farmaceutiv oxidul de zinc. 2.1.Oxidul de zinc 6

Oxidul de zinc se gaseste in natura sub forma de zinchita de culoare rosietica,datorita unui continut in oxid de mangan. Oxidul de zinc pur farmaceutic se obtine prin calcinarea carbonatului bazic de zinc la 300C : 5ZnCO3 3Zn(OH)25ZnO+2CO2+3H2O La rindul sau carbonatul basic de zinc rezulta prin reactia sulfatului de zinc cu carbonat de sodiu,in mediu apos : 5ZnSO4+5Na2CO3+3H2O2ZnSO4 3Zn(OH)2+3CO2+5Na2SO4 Pulbere fina amorfa,alba,fara miros si fara gust.Oxidul de zinc ongalbeneste la cald(calcinarea)iar prin racier redevine alb.Este practice insolubil in alcool si apa.Se dizolva in acizi minerali diluati,acid acetic si in exces de solutii de hidroxizi alcalini si de ammoniac concentrate-caracter amorf reflectat prin reactiile: ZnO+2HCl=ZnCl2+H2O ZnO+2NaOH+H2O=Na2[Zn(OH)4]
tetrahidroxizincat disodic

In prezenta de oxizi metalici,oxidul de zinc formeaza zincati;astfel cu oxidul de cobalt formeaza zincat de cobalt de culoare verde(verdele lui Rinman) Este incompatibil cu :acid boric cu acid salicilic(in solutii apoase)saruri de bismut,de mercur. Se utilizeaza extern ca antiseptic,astringent,sicativ sub forma de paste,pudre,creme mixturi protectoare,unguente,suspensii apoase si uleioase. In asocieri cu eugenol formeaza eugenat de zinc recomandat in stomatologie(ca pansament gingival,obturatii provizorii de canal. Produse farmaceutice Cutaden(antibiotic)unguent cu ZnO,oxid de titan,cu actiune topica,cicatrizanta. Jecozinc(antibiotic)unguent cu ZnO regenerator al epiteliilor in dermatite,asuru de gradul I Plastobitur-bastonase cu ZnO,ulei de ricin,menta alcool camforat,in obturarea provizorie a cavitatilor dentare si pentru protejarea pansamentelor medicamentoase. Triopasta-pasta cu ZnO,BaSO4,Al2O3,fenol,formol,glicerina,vaselina:In stomatologie Repin II:pasta de ZnO+eugenol Similar cu Dendin :in stomatologie(amprentarea functionala a cimpurilor protetice). Multisol:spray(asociere de antibiotice:pelimixin+neomycin bacitracin+ZnO)pentru infectii topice. 2.2.Clorura de zinc Se prepara : 1)ZnCO3+2HCl=ZnCl2+H2O+CO2 2)ZnO+2HCl=ZnCl2+H2O+H2O Masa cristalina sau pulbere cristalina sau granuloasa alba,practice fara miros,cu gust arzator,caustic,foarte higroscopica.Este foarte usor solubila in apa,usor solubila in alcool,glicerina,usor solubila in eter. Solutia apoasa are reactie acida si se tulbura(ca urmare a hidrolizei)

Este incompatibil cu:saruri de argint,substante alkaline,tannin. Se conserva in recipient de capacitate mica,bine inchis,ferit de umiditate. Se utilizeaza extern ca antiseptic,astringent,cauterizant,dezodorizant sub forma de apa de gura(sol 1-5% ce se diluiaza la utilizare),bidizonaj,in porodontoza(sol.30%) ;sub forma de creioane,in scop cauterizant,in lupus tuberculos ulcerat :sol.0,3-3% in spalaturi vaginale si urentrale,sol.0,02% in afectiuni oculare. Produse farmaceutice : Ossidenta(biofarm)apa medicinala de gura ce contine ZnCl2 45g,in gingivite,procese parodontice. Clorura de zinc-sol 30%-astringent antiinflamator,in parodontopatii marginale(stomatologie) Septovag(sicomed)-plicuri cu pulbere continind clorura de zinc si metenamina pentru spalaturi vaginale ca antiseptic si astringent in viginite nespecifice. A.C.T.H.-retard(biofarm)flacoane,pulbere liofilizata,o fiola cu solvent 1(clorura de zinc) si o fiola cu solvent 2 (hidrogenofosfat de disodiu) Complexul fosfat de zinc prezinta avantajul unei actiuni prelungite fata de A.C.T.H.Se recomanda in reumatism poliarticular acut,poliartrita reumatoida cronica,anemii hemolitice autoimune,afectiuni oftalmice alergice. 2.3.Sulfat de zinc Se prepara astfel : 1)Zn+H2SO4=ZnSO4+H2 2)ZnO+H2SO4=ZnSO4+H2O 3)ZnS+2O2ZnSO4 Zinc insulina. Intra in produsele farmaceutice : Insulin-lente-ce contine 2 mg zinc pentru 30% insulina amorfa si 70% insulina microcristalina,recomandat in diabet zaharat si afectiuni psihice tratate prin soc insulinic. 3.Aluminiul si compusii sai Nu intotdeauna ceea ce se afla in cantitate mare si mult raspandit in natura a fost si cunoscut de timpuriu de catre om. Aceasta este situatia aluminiului. Daca luam un pumn de pamant, nisip sau pietris, avem in mana circa 20g aluminiu, atat cat ar ajunge pentru confectionarea unei linguri. Aluminiul se intalneste intrebuintat sub urmatoarele forme: -metal pur; -aliaje de aluminiu cu alte metale; -combinatii ale aluminiului cu alte elemente chimice (alauni, sulfati); -sub forma de bauxita, unde apare ca Al2O3amestecat cu alti oxizi: -sub forma de alumina (Al2O3) naturala sau artificiala. Aluminiul comercial pur : se obtine de la electroliza, contine circa 99,5% Al. Aluminiul metalic brut produs de industrie poate contine maximum de impuritati in proportie de 2%; dintre impuritati, locul principal il ocupa fierul (circa 1%) si siliciul (0,5%), apoi urme de cupru, zinc, sodiu, floruri si alumina; aceste doua ultime elemente fiind antrenate mecanic in metal.

Prin diferite perfectionari s-a reusit ca metalul produs plecand de la bauxita, sa fie un metal omogen si avand continutul de 99,5%Al. Reducerea continutului de impuritati se obtine prin rafinarea aluminiului, care este mai mult o operatie de omogenizare. Aluminiul produs de diferite celule de electroliza este topit in cuptoare cu vatra basculanta sau in creuzete incalzite cu carbune sau cu electricitate. Prin aceasta operatie se omogenizeaza metalul, si se curata de impuritatile antrenate mecanic, fluoruri si alumina, a caror prezenta este daunatoare prelucrarii ulterioare a aluminiului prin laminare, trefilare etc. Aluminiul superior (super-purity aluminium ): Prin diverse procedee, s-a reusit sa se obtina, de catre marile intreprinderi producatoare un aluminiu extrapur, de 99,99% Al. Acesta are proprietati superioare si i se dau intrebuintari speciale, care sunt reduse ca numar, dar importante. Astfel se utilizeaza cu rol de catalizator pentru producerea gazolinei cu cifra octanica superioara, apoi la confectionarea de folie cu mare capacitate electrica si folie pentru ambalajul medicamentelor si al bijuteriilor. Aluminiul se mai utilizeaza sub forma de pulbere in aluminotermie si pirotehnie, iar ca dezoxidant si element de aliere se intrebuinteaza la elaborarea otelurilor. Cea mai mare cantitate de aluminiu se utilizeaza pentru fabricarea aliajelor de aluminiu. 3.1.Aliaje de aluminiu Aluminiul pur nu are multe intrebuintari din cauza slabelor calitati mecanice. De aceea sa cautat a se corecta aceste imperfectiuni prin aliaje, adica prin adaogiri de alte metale, care sa-l faca rezistent la solicitarile mecanice sau de alta natura. Cele mai importante aliaje sunt acelea care contin cupru, siliciu, magneziu si zinc. De mica importanta, din cauza intrebuintarilor reduse, sunt aliajele cu cositor, cadmiu, stibiu si bismut. Clasificarea aliajelor aluminiului se poate face din mai multe puncte de vedere: dupa densitate, dupa numarul elementelor ce le contin, dupa modul de prelucrare. Dintre avantajele aliajelor de aluminiu fac parte: greutate specifica mica 2,5-3 gf/cm3, conductivitate electrica si termica inalte, caracteristici mecanice superioare, rezistenta mare la coroziune si prelucrabilitate prin aschiere buna. Domeniile de intrebuintare ale aluminiului si ale aliajelor sale: Aluminiul metal si aliajele sale sunt utilizate pentru multe produse din cauza densitatii sale scazute, a inaltei conductibilitati electrice si termice, a rezistentei la coroziune, a absorbtiei scazute de neutroni in sectiunea transversala, a netoxicitatii, a maleabilitatii, a reflectibilitatii, a proprietatilor nemagnetice, a insusirii de a nu produce scantei si a inaltei rezistente mecanice raportata la greutate. Produsele de aluminiu se pot clasa, in mare, in doua categorii principale: produse fasonate (lucrate) si produse turnate. Produsele fasonate (lucrate), cum sunt cele laminate, cele obtinute prin extrudare si prin forjare se apreciaza la 80% din totalul consumului, iar produsele turnate, pulberea de aluminiu si cleiul, sunt apreciate la circa 20%. Maleabilitatea aluminiului permite fabricarea tablelor si benzilor, a extruziunii pentru obtinerea semifabricatelor cu pereti subtiri, se preteaza la repusaj si ambutisare. Datorita ductilitatii se poate trage in sarma si fire foarte subtiri. Sarurile solubile ale aluminiului au actiune antiseptica, astrigenta, hemostatia si dezodorizanta. In solutii concentrate coaguleaza albuminele. Aplicate pe piele, datorita pH-ului acid al solutiilor apoase, ele impiedica descompunerea transpiratiei. Compusii aluminiului insolubili, cum ar fi hidroxidul de aluminiu, se utilizeaza ca antiacid, absorbant si protector al mucoasei gastrice. Se recomanda inlocuirea sa cu

fosfatul de aluminiu, deoarece hidroxidul de aluminiu fixeaza in intestin ionii fosforici, necesari proceselor enzimatice de fosforilare. In terapie se utilizeaza extern sulfatul de aluminiu, clorura de aluminiu, acetatul de aluminiu. 3.2Sulfatul de aluminiu Se prepara prin tratarea oxidului de aluminiu cu acid sulfuric: Al2O3 + 3H2SO4 = Al2(SO4)3 + 3H2O Sulfatul de aluminiu se prezinta sub forma de bucati albe, cristaline, sau pulbere cristalina alba cu gust acrisor si astrigent, fara miros. Solutiile apoase au reactie acida, datorita hidrolizei. Tot datorita hidrolizei la diluare sau la incalzire solutiile se tulbura, rezultind sulfatul bazic de aluminiu. Sulfatul de aluminiu este incompatibil cu alcalii, borax, carbonati, saruri de calciu, tanin, cu care da precipitate. Are actiune topica, astrigenta, slab antiseptica si hemostatica, indicat in hemoragii externe, plagi ale tegumentelor. Se administreaza extern-sub forma de spalaturi vaginale solutii de 2%. 3.3.Sulfatul de aluminiu si potasiu AlK(SO4)2*12H2O Alumen. Piatra acra. Alaum de potasiu Se prepara prin amestecarea solutiilor concentrate fierbinti de sulfat de aluminiu si sulfat de potasiu. La racire cristalizeaza alaunul de potasiu. Cristale incolore sau pulbere cristalina aalba, fara miros, cu gust acru astrigent. Este usor solubil in apa , in glicerina si insolubil in etanol. Solutiile apoase au reactie acida. La incalzire solutiile apoase se tulbura datorita hidrolizei. La incalzire peste 90C se lichefiaza prin dizolvare in apa de cristalizare, apoi in jur de 200C se deshidrateaza trecind in alaum anhidru, denumit alaun uscat sau Alumen ustum, masa alba spongioasa. Are actiune topica, astrigenta si slab antiseptica. Se indica in cazuri de hemoragii externe, ca hemostatic si ca antiseptic in solutii de 0,5-2% pentru gargara, spalaturi vaginale, in antisepsia unor plagi superficiale. Alaunul topit si turnat in forme sub forma de creione, se utilizeaza ca astrigent si hemostatic, dupa barbierit. Sub forma de bai se indica contra transpiratiei piciorelor. 4.Compusii Borului Dintre compusii borului interes farmaceutic prezinta acidul boric si tetraboratul de sodiu. 4.1.Acidul boric-H3BO3 Ca stare naturala, acidul boric reprezinta unul din compusii cu bor distribuit in regiuni vulcanice sau in unele izvoare termale. In cantitati micci apare in unele lacuri, in apa de mare, unele ape minerale, fructe, bumbac, tutun. Acidul boric se prezinta sub forma de lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefos, grase la pipait sau sub forma de pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab acru. Este usor solubil in glicerina si uleiuri volatile in alcool la fierbere, solubil in alcool si apa. Prin incalzire, in conditii determinate de temperatura, acidul boric elimina progresiv apa;astfel, incalzit la 100C, prin eliminarea unei molecule de apa intre doua grupari OH adiacente conduce la acis metaboric: H3BO3HBO2 + H2O

10

Din punct de veder chimic,acidul boric este un acid foarte slab, solutia sa apoasa este alcalina fata de metilorange, este un acis mai slab decit acidul carbonic si decit sulfura de hidrogen. Acidul boric este un antiseptic local, bacteriostatic, fungistatic, astrigent, indicat in intertrigo, piodermita. Actiunea antiseptica se explica prin fixarea piridoxinei indispensabila functiilor vitale ale organismelor, impiedicind astfel multiplicarea lor. Produse farmaceutice: BENTODERM, BENTOGEL-unguent de protectie. BORAMID-solutie pentru uz extern cu acid boric, aminofenazona,tetracaina, glicerina. PROCULIN-solutie oftalmica izotona cu acid boric,nafazolina, borax, propionat de sodiu. BOROFORMOL. 5.Argintul si compusii sai Argintul nu este un element constitutiv esential al corpului uman, metabolismul acestuia fiind studiat insuficient la om iar putinele date disponibile sunt incerte. Cu toate acestea, proprietatile bacteriostatice ale argintului sunt recunoscute de mult timp, nitratul de argint fiind utilizat, in secolul al 19-lea, pentru a trata oftalmia gonococica a nou-nascutului. Compusi cu argint care se folosesc in mod curent in practica medicala sunt unguentul cu sulfadiazina pentru arsuri si unele decongestionante nazale. Firele chirurgicale argintate si anumite catetere s-au aratat eficiente impotriva unui spectru larg de bacterii. Argintul coloidal este continut in diverse preparate alimentare. Expunerea la argint se poate realiza in timpul procesului de fabricatie a diversilor compusi ce contin nitrati de argint, cum ar fi germicidele, antisepticele, causticele si reactivii analitici. In plus, sursele de expunere includ utilizarea sau producerea sarurilor de argint ca si catalizatori in reactiile de oxido-reducere si polimerizare, in sinteza reactivilor de laborator si a compusilor medicali, in fotografie, placari, fabricarea oglinzilor, cernelurilor, colorantilor, sticlei si portelanului. Corpul uman normal contine aproximativ 1 mg de argint. Argintul metalic introdus in apa dupa citeva ore,manifesta o activitate bactericida,datorita trecerii in apa a unor cantitati foarte mici de ionide argint.Acest efect este cunoscut sub denumirea de actiune oligodinamic.Astfel Apa de argint obtinuta prin saturarea apei distillate cu ioni de argint nu pot fi pusi in evidenta prin reactii obisnuite fiind in cantitati foarte mici.Dintre sarurile solubile de argnt prezinta importanta nitratul de argint,cu actiune bactericida,prin precipitarea proteinelor bacteriene si tisulare. Este un antiseptic,astringent si caustic.Preparatele coloidale de argintcolargolul,protargolul,argirolul si tragesinul aui un continut variabil de argint si un coloid protector specificAu actiune bacteriostatica,nu pecipita proteinele si nu sint iritante.Se uitilizeaza pentru antisepsia mucoaselor.Se utilizeaza ca antiseptice si halogenurile de argint coloidale:clorura de argint coloidala(Lunasol),iodura de argint coloidala(Neosilvol)si clorura de argint pe silicagol(Silargel). Nitrat de argint(F.R.IX) AgNO3 Se prepara prin actiunea acidului azotic diluat asupra argintului metallic. 3Ag + 4HNO3 3AgNO3 + NO + 2H2O Produsul oficial este un produs cristalizat sub forma de placute incolore ,translucide sau cristale rombice,fara miros,cu gust metalic si caustic,sensibil la lumina.Ese foarte usor solubil in apa,alcool si insolubil in eter.Solutia apoasa are reactie slab acida.Solutia apoasa de azotat de argint la tratare cu acid clorhidric diluat,precipitata clorura de argint,precipitat alb,cazeos,insolubil in acid azotic diluat,solubil in amoniac:

11

AgNO3 + HCl AgCl + HNO3 AgCl + 2NH3 [Ag(NH3)2Cl Este incopatibil cu substante cu reactie alcalina,halogenuri solubile,substante reducatoare,substante organice.Conservarea azotatului de argint si a solutiilor se face in vase brune .Este utilizat ca antiseptic in solutii diluate pentru spalaturi uretrale,vezicale,antisepsia plagilor.Prezentativ contra infectiei oftalmice la noii nascuti se foloseste solutia de azotat de argint 1 %.Utilizat in solutii concentrate sau sub forma de creioane are actiune cauterizanta.Creioanele contin azotat de argint in amestec cu azotar de potasiu si se obtin prin topirea amestecului la 212 de grade si turnarea acestuia in forme.In afectiuni dermatologice se folosesc unguente 1-2 %(unguentul Miculitz). In F.R.IX este inscrisa solutia oftalmica:Picaturi pentru ochi cu azotat de argint 1 %. 5.1. Produse de argint coloidal In produse de argint coloidal variaza contitatea de argint si coloidul protector.In acesti compusi,argintul in cea mai mare parte este legat de proteina,formind complecsi cu greutate mare. Argint coloidal.Argentul colloidale(F.R.IX.)Colargol.Contine cel putin 70 % argint.Se prepara prin reducerea azotatului de argint cu ajutorul citratului feros,sulfatului feros,aldehidei formice,glucozei,clorurii stanoase,hidrazinei,in prezenta albusului de ou sau a altor proteine solubie. Colargolul se prezinta sub forma de lamele cu luciu metalic sau pulbere granuloasa,neagra verzuie sau albastruie,cu gust practic insolubil in etanol.Solubilitatea in apa are loc in timp.Solutiile se preparaperdescensum,adica se presara substanta la suprafata apei si se lasa sa se dizolve incet,fara agitare. Solutiile coloidale obtinute au reactie slab alcalina,de culoarebruna,fotosensibile si alterabile in timp.De aceea solutiile de colargol se prepara la nevoie si in cantitati mici.Colargolul la incalzire depune argint metalic,se carbonizeaza si dezvolta miros de pene arse.Reziduul obtinut dupa calcinare,dizolvat in acid clorhidric diluat,precipita clorura de argint. Colargolul este un antiseptic,folosit mai ales pentru mucoase.Se indica in tratamentul rinitelor,conjuctivitelor,blefaritelor,uretritelor,vaginitelor etc.Se sedimenteaza sub forma de colire 1-5 %,pentru tratamentul blefaritelor,conjunctivitelor,instilatii nazale 2-5%,spalaturi vaginale si uretrale 0,2-1 %,unguente 1-1,5 %. 5.2.Proteinat de argint.Argenti proteinas(F.R.IX) Protergolul contine 7,8-8,3 % argint.Se prepara din azotat de argint si o solutie alcalina de proteine (albus de ou,cazeina,gelatina etc.) Este pulbere fina,aderenta,de culoare galben-bruna sau bruna,fara miros si cu gust amarui,metalic,fotosensibila.Protargolul este solubil in apa,in timp,de aceea solutiile se prepara perdescensum.Solutiile apoase au reactie alcalina.Ele se prepara la nevoie,in cantitati reduse si se conserva ferit de lumina. Spre deosebire de colargol nu precipita cu solutie de tiosulfat de sodiu si clorura de sodiu si da reactia de culoare(coloratie violeta) cu solutia de sulfat de cupru.La fel ca si colargolul,nu floculeaza cu acid acetic glacial.La calcinare dezvolta miros de pene arse si lasa un reziduu in care se poate identifica argintul. Protargolul se indica in conjunctivite,sub forma de colire 1-5 %,pentru prevenirea oftalmiei gonocogice la nounascuti,in cazuri de uretrite-instilatii uretrale solutii 0,2-1,4 %,unguente 2-10 %. Vetilinat de argint.Argenti vetilinas(F.R.IX)Argirol.Combinatie de argint cu vitelina(fosfoproteida) cu un continut de cel putin 2 % de argint. Se prepara din azotat de argint si vitelina.Este o substanta cristalina.lame sau fragmente,higroscopica,de culoare

12

albastra sau verde negricioasa.Se dizolva in apa dind solutii brune,cu reactie alcalina.La carbonizare degaja miros de pene arse,in reziduu se poate identifica argintul cu solutie de sulfat de cupru ce da o coloratie violet si floculeaza cu acid acetic glacial.Solubilizarea argirolului se face in mod obisnuit. Solutiile de argirol in ser fiziologic sint stabile.Este incopatibil cu saruri de alcaloizi,tanin etc.Conservarea se face in vase brune,feri de lumina. Argirolul este un slab antiseptic,indicat in infectii urologice,infectii oculare sub forma de solutii 1 %,care se prepara la nevoie. Taninalbuminat de argint.Argentum tannincalbuminatum Targesin. Complex coloidal de diacetiltanin cu albuminat de argint avind un continut de cca 6 % argint.Se prepara prin amestacarea salutiilor apoase sau alcoolice de albuminat de argint si diacetiltanin si concentrarea in vid pina la sicitate. Lamele de culoare rosie-bruna,cu luciu metalic si gust astrigent.Este fotosensibil.Solutiile apoase se prepara perdescensum,la nevioe,in cantitati mici si se conserva ferit de lumina.solutiile apoase au reactia slab acida pH=6,5. Targesinul este antiseptic si astrigent.Se utilizeaza intern sub forma de solutie de 2 % in cazuri de gastrite,duodenite,ulcer gastric si duodenal,iar extern in infectii oftalmologice sub forma de colire 2-4 %si in infectii urologice sub forma de instalatii uretrale a 2-1,5 6.Peroxidul de hidrogen(H2O2) Conservarea peroxidului de hidrogen se face in vase de aluminiu,tantal,sticle de borosilicat,polietilena,teflon,policlorura de vinil,sticla cu pereti netezi,parafinati.Se va evita actiunea luminii,caldurii,agitarea ca si actiunea metalelor sau a sarurilor lor. Solutie conentrata de peroxid de hidrogen contine 28,5-32 % H2O2. Prin descompunere totala 1 ml solutie degajata cca 100 ml oxigen si de aceea este denumita si apa oxigenata de 100 de volume.Este o solutie limpede,incolora,caustica,cu miros caracteristic si cu reactie slab acida. Solutiile diluate de peroxid de hidrogen(3 % apa oxigenata,1 ml solutie degajata cca 10 volume oxigen)se utilizeaza pentru antiseptice.Degajarea oxigenului are si un efect mecanic de indepartare a resturilor tisulare si a celulelor bacteriene din plagi.Ca urmare,se utilizeaza la spalarea plagilor in scopul antiseptizarii,infectii cutanate,gargarisme;solutiile 0,3 % se indica in spalaturi oculare iar cele de 1,5 % in tratamentul stomatitelor. Reprezinta si un dezinfectant eficace pentru materiale delicate ca:lentilele de contact.Are si efect hemostatic,fiind recomandat in epistaxis si in hemoragii dentare,plagi singerinde,mai ales in neurochirurgie. PRODUSE FARMACEUTICE Hioxil (Marea Britanie) Peroxyl (SUA) Genoxide (Australia) Oxysept (Australia_. INLOCUITOR AL PEROXIDULUI DE HIDROGEN :PEROXID DE UREE. Instabilitatea peroxidului de hidrogen ceeaza probleme de conservare.Au fost cercetati si descoperiti inlocuitori ai sai care sunt compusi stabili,conservabili si care,in contact cu apa genereaza peroxid de hidrogen.

13

Peroxidul de uree reprezinta un compus de aditie al peroxidului de hidrogen cu o substanta organica (ureea).Substanta cristalina,alba,usor solubila in apa.Solutia apoasa elibereaza peroxid de hodrogen si se prepara la nevoie.Contine aproximativ 33-35 % H2O2. Solutiile glicerinate de peroxid de uree stabilizate cu 8-hidroxichinolina se folosesc in otite supurate;ca inlocuitor al peroxidului de hidrogen in infectii ale pielii,cavitatii bucale. Produse farmaceutice Exterol (Marea Britanie)-solutie de 5 % in glicerina. Caroxin (Norvegia) Debrox (Canada) Gly-oxide (Canada,SUA) Lapural (Marea Britanie) Proxigel (SUA) Perogen Medumam/Rom)-comprimate cu 2 g peroxid de uree,echivalent cu 0,3 g H 2O2 (8-10 comprimate,dizolvate in 100 ml apa formeaza o solutie 3 % H2O2). 7.Iodul (I2) si compusii sai Este un element chimic cu o abunden relativ redus n Sistemul Solar i n scoara terestr. Iodurile sunt foarte slab solubile n ap, totui, elementul este prezent ntr-o concentraie mai mare n apa mrilor, aspect ce explic dependena de iod a metabolismului animalelor i a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de ctre organismele vii (doar tungstenul este mai greu, fiind ntlnit n enzimele unor bacterii. A fost descoperit n 1811 de ctre Courtois n cenusa plantelor marine. Gay-Lussac constat analogia lui cu clorul i l numete iod, datorit vaporilor si violei. Iodul este un oligoelement esenial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carena sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carena cronic de iod determin scderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gu endemic i manifestri clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determin manifestri de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburri de ritm cardiac etc.). Iodul, la temperatura camerei, este o substan solid, de culoare cenuiuviolacee, cristalizat, cu un miros specific i luciu metalic. Punctul de topire al iodului este 113,6 C, iar cel de fierbere 185,24 C. n ciuda temperaturii mari de fierbere, iodul se volatilizeaz chiar i la temperatura camerei prin procesul denumit sublimare. Fiind pstrat n vase etane cu scopul de a prentmpina pierderea de substan solid prin sublimare, pe partea de sus a pereilor vasului se poate observa, cu timpul, depunerea cristalelor de iod datorat desublimrii vaporilor din interiorul recipientului. Molecula de iod este diatomic, iar disocierea termic a acesteia are loc la temperaturi mai mari de 680 C. La 1600 C, disocierea este total. Iodul n stare solid cristalizeaz n sistem ortorombic cu fee centrate avnd simbolul oF8 n notaia Pearson, structura cristalin fiind similar cu cea a fosforului negru. Structura cristalin a iodului molecular nu prezint proprietatea de alotropie. O alt proprietate fizic a iodului este solubilitatea sczut n ap: n condiii fizice normale, solubilitatea relativ a iodului n ap este de 1:6000, la temperatura de 20 C este de 1:3450, iar la 50 C are valoarea de 1:1280. Dizolvndu-se, formeaz apa de iod, de culoare galben-brun. Pe de alt parte, iodul este uor solubil

14

n solveni organici oxigenai, formnd soluii colorate n brun, datorit reaciilor de solvatare sau n solveni organici neoxigenai, cu care formeaz soluii colorate n violet. Solubilitatea mare a iodului n solvenii organici nemiscibili cu apa este utilizat n extragerea acestuia din soluii apoase. Iodul se dizolv uor n soluii apoase concentrate de ioduri alcaline sau acid iodhidric, dnd soluii brune, datorit formrii ionului I3-. Aceast proprietate este folosit la prepararea tincturii de iod n farmacii. Avnd o afinitate mai mic fa de electroni dect clorul i bromul, iodul prezint electronegativitatea 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului, reacionnd mai puin violent. Iodul reacioneaz direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale i substane compuse i se combin direct cu sulful i fosforul. Reacia iodului cu fluorul are loc la temperatura camerei, formndu-se pentafluorur de iod. La 250 C aceeai reacie conduce la formarea heptafluorurii de iod. Prin controlarea condiiilor de reacie (45 C,suspensie n CFCl3), este posibil izolarea trifluorurii de iod. I2(s) + 5F2(g) 2IF5(l) [compus incolor] I2(g) + 7F2(g) 2IF7(g) [compus incolor] I2(s) + 3F2(g) 2IF3(s) [compus galben] Cu hidrogenul reacioneaz la 440 C formnd acid iodhidric. Cu oxigenul nu se combin direct, ns compuii si oxigenai sunt mai stabili dect cei analogi clorului i bromului. Cu unele metale, precum fierul saumercurul, reacioneaz la temperatura obinuit, formnd iodurile respective. Fa de ap, hidroxizi alcalini i hidrocarburi se comport n mod analog cu clorul i bromul. Acidul azotic oxideaz iodul, formnd acidul iodic, care la temperatura camerei este o substan solid cu cristale lucioase: 3I2 + 10HNO3 6HIO3 + 10NO + 2H2O La nclzire, acidul iodic, prin pierdere parial de ap, la temperatura de 110 C se topete. La temperatura de 200 C, acidul iodic se deshidrateaz complet, formnd pentaoxidul de iod: 6HIO3 2(HI3O8) + 2H2O 2(HI3O8) 3I2O5 + H2O Caracterul oxidant al iodului este inferior celor doi halogeni. Astfel, tiosulfatul de sodiu este oxidat la tetrationat de sodiu i nu la sulfat, ca n cazul clorului: I2 + 2Na2SSO3 =Na2S2[S2]2-O6 + 2NaI Iodul este ntlnit n organismul uman n glanda tiroid; alte organe care prezint concentraii de iod sunt glandele salivare, stomacul, pituitarele i ovarele. n tiroid, iodul este transformat n tiroxin i triiodotironin, care are rol reglator n anumite funcii metabolice, n special n controlul temperaturii. Organismul persoanelor din societile dezvoltate asimileaz iodul din hran n proporie mai redus dect a persoanelor din comunitile tradiionale, din cauza diferenelor n compoziia alimentaiei. Laptele este o surs major de iod, nivelul acestuia dublndu-se n anii receni, deoarece vieii sunt hrnii cu suplimente iodice i pentru c ugerele sunt sterilizate cu antiseptice pe baz de iod nainte de muls. Consumul unor alimente, precum cartofii dulci, poate contribui la diminuarea asimilrii iodului n organism, acest proces metabolic afectndu-i n primul rnd pe cei care locuiesc n zone cu deficit de iod. Iodul este necesar n mod special n primele 3 luni de sarcin pentru dezvoltarea sistemului nervos al copilului, mamele cu deficien de iod putnd s nasc copii cretini.

15

Produse farnaceutice Solutie Lugol.Solutie iodo-iodatum forte-solutie apoasa 5 % iod si 10 % iodura de potasiu-pentru uz intern si extern. Solutie alcoolica de iod 10 % guajacol.Solutie iodi spirtoasa din 10 % guajocolum-pentru uz extern,cu actiune antiseptica si revulsiva. Iezinol-(I.M.B.)-flacoane de 20 ml continind solutie apoasa de 4,8 g asociat cu iodura de potasiu (0,06 g) si piperazina (0,22 g). Iodul poate proveni din iodofori, care conin iod i un agent solubilizant. Iodoforii au actiune germicida,antimicotica,dezodorizanta si efect prelungit.Se recomanda pentru pregatirea cimpului operator (dezinfectie),spalarea plagilor infectate,in arsuri,antisepsia pielii innainte de injectii sau pentru punctie venoasa,antisepsia parului,a mucoaselor. Iodoforii prezinta o serie de avantaje,comparativ cu formulele clasice cu iod si anume: -nu au actiune iritanta tisulara,fiind mult ameliorata taleranta cutanata; -nu pateaza (solutiile lor fiind incolore); -au actiune de lunga durata care se mentine si in prezenta materiilor organice (singe,puroi,tesut necrozat); -actiunea lor microbicida este superioara formelor clasice. Exemple de astfel de soluii sunt: tinctura de iod (iod n etanol sau iod i iodur de sodiu ntr-un amestec de etanol i ap), soluia Lugol (iod i iodur n ap, formnd n mare parte tiiodur) i iod Povidone (un iodofor) . POVIDONE Povidonele sint compusi ai iodului ce contin 9-12 % iod liber.Este o pulbere amorfa,galben-bruna,cu miros caracteristic,solubila in apa,alcool,practic insolubila in iodoform,eter,acetona. Dupa farmacopia SUA,solutia apoasa are pH=1,5-6,5 si contine 0,85-1,20 % iod activ,disponibil. Actiune si utilizari: -antifungic; -antiviral,distruge HIV; -antisporic. PRODUSE FARMACEUTICE Betadine (Australia,Argentina); Betaseptic. Iodul formeaz un complex albastru intens cu amidonul i glicogenul (clatrat). Pe aceast proprietate se bazeaz numeroase aplicaii practice de identificare a unor compui organici. n iodometrie, concentraia unui oxidant poate fi determinat prin adugarea unui exces de iodur, mpreun cu puin iod, pentru distrugerea iodului elementar/triiodurii ca rezultat al oxidrii de ctre materialul oxidant. Un indicator de amidon este folosit pe msur ce indicatorul se epuizeaz, crescnd contrastul vizual (albastrul nchis devine incolor, n locul decolorrii triiodurii galbene). Iodul poate fi utilizat n testarea unor eantioane alimentare pentru determinarea existenei amidonului. 16

Soluiile cu iod pot fi folosite n depistarea bancnotelor contrafcute, pornind de la premisa c hrtia acestora pot conine amidon. Hrtia ce conine amidon poate fi testat cu o iodur pentru depistarea oxidanilor precum peroxizii. Substanele oxidante transform iodura n iod, care apare albastru O soluie de amidon i iodur poate fi preparat n acelai scop. Lugolul....... Compuii organici de un anume tip (derivai benzenici ce substituie iodul) sunt utilizai n medicin ca radiocontrastant alradiaiilor X pentru injeciile intravenoase. Aceast tehnic este asemntoare cu tehnicile avansate ale utilizrii radiaiilor X precum angiografia i tomografia. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizai n tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumuleaz iod n tiroid, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge esutul afectat de cancer n mod selectiv, n timp ce doza radioactiv rmne mic pentru restul organismului. Scopul principal al utilizrii iodului n domeniul medical este exploatarea proprietii sale antiseptice. Este un agent bactericid, sporicid, protoacid, cisticid i virucid. Deoarece este foarte puin solubil n ap, soluiile sunt preparate sub forma tincturilor n etanol. Iodoformul, iodoclorhidroxichinolina, iodoforul, iodurile de sodiu i potasiu de asemenea exercit efecte bactericide prin eliberarea iodului. Soluia Lugol (5% iod i 10% iodur de potasiu) este utilizat n tratamentul mpotriva hipertiroidismului i pentru profilaxia absorbiilor radiaiilor iodice dup accidente nucleare. Medicamentul antiaritmic amiodaron elibereaz iod i poate cauza tirotoxicoz dup o folosire ndelungat. Iodul este o substan coroziv datorit proprietilor sale oxidante. Cnd este nghiit, iodul nu este absorbit, dar poate cauza gastroenterite severe. n organism, iodul este transformat rapid n iodur, n mod pasiv, de ctre amidon i stocat n glanda tiroid. Vaporii de iod cauzeaz iritaii pulmonare severe, care pot conduce la edem pulmonar. Concentraia admisibil maxim de iod n organism este de 1mg/m3, elementul n sine fiind periculos pentru organism, o doz de 2 grame reprezentnd o cantitate toxic. Pe de alt parte, iodurile sunt relativ inofensive, cu toate c ele pot produce reacii adverse dac sunt prezente n exces. Msurile de urgen n caz de otrvire cu iod constau n meninerea cilor respiratorii deschise i intubarea endotraheal dac edemul pulmonar devine progresiv. Pierderea fluidelor din cauza gastroenteritei se compenseaz cu soluii cristaloide intravenoase. Decontaminarea de urgen a persoanelor care au suferit otrviri cu iod se face prin ndeprtarea acestora din mediul unde au fost expuse substanei i luarea unor msuri specifice. Confirmarea existenei unor rni de natur coroziv la nivel gastric, cauzate de ingerarea iodului, trebuie confirmat cu ajutorul unui consult endoscopic efectuat de ctre un gastroenterolog. Contactul iodului cu pielea i membranele mucoase cauzeaz arsuri severe. Antidotul pentru acestea este tiosulfatul de sodiu, nerecomandat pentru interveniile intravenoase datorit convertirii rapide a iodului n iodur. Hainele victimei se ndeprteaz i pielea este splat sub jet de ap. Dac ochii au intrat n contact cu iod se aplic ap cald sau soluie salin cel puin 15minute. Emisiile de iod radioactiv provenite de la catastrofe nucleare afecteaz tiroida,administrarea de iodur de potasiu prevenind absorbia acestuia la nivelul glandei. Pentru un efect complet este recomandat administrarea iodurii de

17

potasiu naintea expunerii cu cel puin 12 ore pentru un efect complet, ns are o eficien ridicat i dac este administrat la scurt timp dup expunere. 8.Ioformul(CHI3) Iodofrmul este o pulbere cristalina galbena,cu miros caracteristic,specificn iodului.Este insolubil in apa,solubil in alcool,eter,chloroform.Se topeste la 119 grade,cu descompunere.Sub actiunea luminii si in contact cu oxigenul din aer se descompune: 2CHI3 + 2O2 3I2 + CO2 + H-COOH La incalzire se descompune punind in libertate vapori violeti de iod.La incalzire cu solutie alcoolica de hidroxid de potasiu,formeaza formiat de potasiu si iodura de potasiu. CH3 + 4KOH 3KI + HCOOK+ 2H2O Se utilizeaza in stomatologie ca antiseptic,pentru obturarea canalelor radiculare,in timpul tratarii gangrenei pulpare, la tratarea pulpei inflamate la dinii de lapte cu efect analgesic. Din cauza mirosului neplacut si persistent,astazi se intrebuinteaza din ce in ce mai rar.Folosit pe suprafete mari,poate produce intoxicatii,manifestate prin dureri de cap,tulburari digestive si nervoase. Poate fi folosit ca past sau pulbere. Se utilizeaza sub forma de pulbere(recipient) - 10g Se pastreaza n loc uscat ferit de lumin la temperatura de +4...+25 grade. Termenul de valabilitate 5 ani.

Bibliografie 1. Zinaida Cojocariu,I.Cojocariu,Lucia M.Gulea Chimie farmaceutica,curs anul 3,partea I. Litografia TMF,Iasi ,1978 2.Gheorghe Danila,Georgeta Rusu, Chimie farmaceutica,anul 3. 1997,Universitatea de medicina si farmacie "Grigore.T.Popa",Iasi,Facultatea de farmacie.

18