LP4 - REACTII DE IDENTIFICARE A GLUCIDELOR

1. Caracterul reducator
Principiul metodei: Proprietatile reducatoare ale glucidelor sunt evidentiate prin introducerea lor in
solutiile unor saruri complexe aleunor metale tranzitionale: Cu, Ag, Bi. Ionii acestor metale sunt
redusi la valente inferioare. In conditiile testelor amintite, glucidele sufera oxidari complexe cu
ruperea catenei de atomi de carbon, obtinandu-se diferiti produsi de reactie (aldehide, formaldehida,
metilglioxal, acid acetic etc.)

Reactia Nylander:
Principiul metodei:
Bi3+ → Bi0 ↓ negru-brun ce se depune pe peretii eprubetei
t0C
Modul de lucru: 2-3 ml solutie oza + cateva picaturi de reactiv Nylander → pp negru-brun de Bi

Reactia Tollens
Principiul metodei: reducerea la cald a azotatului de argint amoniacal (Ag+) la Ag metalic ce se depune
pe peretii eprubetei sub forma de oglinda de argint.
O O
║ ║
C–H C – OH
│ │
(HCOH)4 + 2 [Ag(NH3)2]OH → (HCOH)4 + 2 Ag ↓ + 4 NH3 + H2O
│ │
CH2OH CH2OH
Glucoza acid gluconic
t0C
Modul de lucru: 2-3 ml solutie glucid + 2-3 ml solutie [Ag(NH3)2]OH → peretele eprubetei se acopera
cu un strat fin de argint sau se obtine un precipitat de argint fin divizat.

Testele Fehling si Benedict :

Cu2+ (complexati de tartrat sau citrat) → Cu1+ (Cu2O↓) precipitat rosu-caramiziu de oxid cupros
O O
║ ║
C–H C – OH
│ │
(HCOH)4 + 2 CuSO4 + 4 NaOH → (HCOH)4 + Cu2O ↓ + 2Na2SO4 + 2H2O
│ │
CH2OH CH2OH
Glucoza acid gluconic

Reactia Fehling
Modul de lucru
Reactivi 1 2
Glucoza 2% 2 ml -
Lactoza 2% - 2 ml
 Solutie Fehling (I+II) 2 ml 2 ml
Se incalzesc eprubetele pe baie de apa la fierbere cateva minute

Rezultate si interpretare: Se observa aparitia unui precipitat rosu caramiziu de oxid cupros (Cu 2O↓).
Cantitatea precipitatului si intensitatea culorii sunt proportionale cu concentratia glucidului reducator.
Reactia este utilizata pentru identificarea glucozei in lichidele biologice

Reactia Benedict este o modificare a testului Fehling si prezinta avantajul ca este mai sensibil.
Modul de lucru: t0C
2 ml solutie glucoza 2% + 2 ml reactive Benedict → pp rosu caramiziu de Cu2O

Reactia Barfoed – face diferentierea dintre monoglucide si diglucide.

Principiul metodei: Monoglucidele reduc reactivul Barfoed (acetat de cupru in acid acetic) la oxid
cupros rosu caramiziu. Diglucidele nu reactioneaza decat daca sunt hidrolizate prin fierbere prelungita.
Modul de lucru:
Reactivi 1 2
Glucoza 2% 1,00 ml -
Lactoza 2% - 1,00 ml
Reactiv Barfoed 0,50 ml 0,50 ml
- +
CH3COO Na 0,25 ml 0,25 ml
Se incalzesc eprubetele pe baie de apa la fierbere 2-3 minute

2. Reactia glucidelor cu acizi minerali tari

Monoglucidele sunt solubile la fierbere cu acizi minerli diluati.
Solutiile acide concentrate determina deshidratarea glucidelor cu producere de furfurali, derivati
aldehidici de la furan; astfel pentozele se transforma in furfural prin pierderea intramoleculara a 3
molecule de H2O, iar hexozele se transforma in hidroxifurfural.
Compusii ciclici rezultati condenseaza cu diversi fenoli (rezorcina, α-naftol, orcinol), rezultand
substante diferit colorate.

Reactia Molisch
Principiul metodei: Pentozele sau hexozele tratate cu H2SO4 concentrat formeaza furfural, respective
hidroxifurfural, care, condensandu-se cu α-naftolul, conduc la compusi colorati din clasa
triarilmetanului.
Modul de lucru: 2-3 ml solutie glucoza 2% + 2 picaturi de reactive Molisch + 1-2 ml H 2SO4 conc. (pe
peretele eprubetei inclinate intr-un anumit unghi) astfel incat rezulta 2 straturi de lichid.
Rezultate si interpretare: la limita de separare intre cele 2 straturi apare un inel rosu-violet a carui
culoare se intensifica in timp si care indica prezenta ozei respective.

Reactia Seliwanoff diferentiaza aldozele de cetoze. Sub actiunea HCl concentrate cetozele sunt cu
mult mai repede transformate in hidroximetilfurfural decat aldozele.
Principiul metodei: Cetozele (fructoza) in mediu acid (HCl), tratate cu rezorcina, la cald, formeaza
compusi colorati in rosu. In aceleasi conditii, aldozele dau numai o coloratie slab-roz, reatia fiind
specifica pentru cetoze.
Modul de lucru:
Reactia Bial diferentiaza pentozele de hexoze, reactia find specifica pentru pentoze. Intr-o prima
etapa a reactiei, pentozele sub actiunea HCl si la cald se deshidrateaza trnsformandu-se in furfural.
Apoi acesta se condenseaza cu orcinolul in prezenta ionilor Fe (III) rezultand un compus colorat in
albastru –verde.
Rezultate: In prezenta pentozei, reactia este pozitiva, rezultand o coloratie verde. In prezenta hexozei,
reactia este negative. Aceasta reactie este utilizata pentru dozarea colorimetrica a pentozelor intr-un
produs biologic si pentru dozarea pentozelor din cizii nucleici sau chiar a acizilor nucleici.

3. Reactii de identificare a poliglucidelor

Reactii de identificare a amidonului si glicogenului
Amidonul si glicogenul sunt insolubile in apa rece; la cald formeaza solutii omogene, opalescente.
Aceste poliglucide se pot identifica si diferentia prin reactia de culoare caracteristica pe care o dau in
prezenta iodului.

Reactia de culoare cu iodul

Cele 2 componente ale amidonului (amiloza si amilopectina) glicogenul si produsii lor de hidroliza
(dextrinele) formeaza cu I2 compusi de incluziune, avand culori diferite, caracteristice:
Poliglucid Culoare prin reactia cu iodul
amidon albastru
amiloza albastru-cenusiu
amilopectina rosu-purpuriu
amilodextrine violet
eritrodextrine rosu
flavodextrine galben
acrodextrine incolor
glicogen rosu-brun
Modul de lucru:
Reactivi 1 2
amidon 1 ml -
glicogen - 1 ml
Solutie Lugol (I2/KI) 2-3 pic 2-3 pic

Rezultate: in eprubeta 1 apare culoarea albastra, specifica amidonului, care dispare prin incalzire si
reapare dupa racirea solutiei; in eprubeta 2 culoarea este rosu-brun, specifica glicogenului.
REACTII DE IDENTIFICARE A LIPIDELOR

1. SEPARAREA LIPIDELOR

Lipidele care intra in constitutia diferitelor componente clulare si subcelulare fiind legate de p0roteine
sunt greu solubile in solventi organici. Extragerea lipidelor totale se face cu aparatul Kumagawa sau
Soxhlet, cand se utlizeaza amestecul de solventi methanol-cloroform (1:3). Dupa evaporarea
solventului in atmosfera de azot, pentru a proteja legaturile nesaturate din lipide, se trece la separarea
lipidelor in 3 grupe cu ajutorul solventilor, astfel:
1. lipide solubile in acetona:
 gliceride, steride, ceride (solubile numai la cald)
 acizi grasi, alcooli
 steroli
2. lipide insolubile in acetone si solubile in eter:
 glicerofosfolipide
3. lipide insolubile in acetona si eter:
 sfingolipide

Schema de fractionare a unui extract lipidic total (dupa Loiseleur)

Extract lipidic
total
dizolvat in cloroform + acetona

Solutie Precipitat
se trateaza cu eter
Gliceride
Steride Solutie Insolubil
Ceride + alcool + CH3COOH
Acizi grasi
Alcooli
Solutie Solutie Precipitat Precipitat
Steroli
Fosfatidil etanolamina Cerebrozide
Fosfatidilcolina Fosfatidilserina Sulfatide
Fosfatidilinozitol Gangliozide
Sfingomieline

Compozitia lipidelor complexe se determina prin hidroliza menajata a acestora (enzimatica) urmata de
cromatografie in faza gazoasa pentru acizii grasi si cromatografie in strat subtire pentru celelalte
componente.
2. DETERMINAREA INDICILOR DE CARACTERIZARE ANALITICA A LIPIDELOR
(GRASIMILOR)

1. Determinarea indicelui de aciditate (Ia)

Ia = nr de mg KOH necesar pentru neutralizarea acizilor grasi continuti in 1 g de extract lipidic total.
Valoarea Ia indica cantitatea de acizi grasi liberi (AGL) rezultati atat prin hidroliza (enzimatica) sau
rancezire hidrolitica cat si prin autooxidarea grasimilor.
Ia permite aprecierea gradului de prospetime al grasimilor (mg KOH/g grasime).
Principiul metodei:
AGL dintr-o cantitate cantarita de grasime sunt neutralizati prin titrare cu o solutie alcoolica de KOH
de concentratie cunoscuta, in prezenta de fenolftaleina ca indicator:
R - COOH + KOH → R - COO-K+ + H2O

Modul de lucru:
Intr-un pahar Erlenmeyer se introduce 5,6 g ulei ce se dizolva in 20 ml amestec alcool etilic – eter
(1:1).
Se titraza cu solutie alcoolica de KOH 0,1N pana la punctual de echivalenta, in prezenta fenolftaleinei.
Daca in timpul titrarii solutia se tulbura, se mai adauga amestec alcool-eter pana la redizolvare.
Calcul:

5,6 x V x FKOH
Ia= ———————
G
V = volumul solutiei (ml) KOH 0,1N folosit la titrare
G = masa probei (g) de analizat
FKOH = factorul de corectie al solutiei de KOH