RĂZVAN IOAN GHERGHINOIU

9C
 Calciul este elementul chimic cu numărul 20
în tabelul periodic al elementelor. Este
un metal alcalino-pământos de culoare gri,
cel de-al cincilea element din punct de vedere
al răspândirii în scoarța terestră. Calciul este
de asemenea al cincilea dintre cei mai
răspândiți ioni dizolvați în apa mărilor, după
sodiu, clor, magneziu și sulfați.
 Calciul este cunoscut din anul 1808 cand Sir
Humpherey Davy impreuna cu renumitul
chimist suedez J. J. Berzelius il obtin prin
electroliza clorurii de calciu folosind un catod
de mercur. Separarea calciului metalic din
amalganul de calciu rezultat din electroliza a
fost realizata printr-o distilare in vid.
 Sărurile de calciu și soluțiile ionice ale
calciului sunt incolore indiferent de
contribuția calciului. Multe dintre săruri nu
sunt solubile în apă. În soluție, ionul de calciu
are un gust variabil, fiind declarat ca având
un gust ușor sărat, acru, mineralic sau chiar
liniștitor. Se pare că multe animale pot gusta
calciul și utiliza simțul pentru a găsi sărurile
pe care le ling.
 Din punct de vedere chimic calciul este reactiv și
moale pentru un metal. Este un element metalic
argintiu care trebuie extras
prin electrolizădin clorură de calciu(CaCl2). Odată
produs, formează rapid o crustă de oxid și nitrat
când este expus la aer. Este mai greu de aprins
decât magneziul dar atunci când se aprinde arde
intens cu o flacără roșie. Calciul reacționează cu
apa, producând hidrogen la o viteză îndeajuns de
mare pentru a fi observabil, dar la o viteză prea
mică pentru a produce căldură la temperatura
camerei, deși sub formă de pudră reacția este
mai intensă.
 In corpul uman, calciul reprezinta aproximativ 2% din
masa corporala si se depoziteaza in proportie de 99% in
sistemul osos si in dinti, sub forma fosfatului si a
citratului de calciu. Cantitativ, oasele au in componenta
aproximativ un kilogram de calciu.
 Carenta de calciu poate genera o serie de afectiuni
caracterizate de simptome specifice, printre care
si spasmofilia.
 Calciul are un rol important pentru intregul organism. Desi ponderea acestuia este mai mare la nivelul oaselor si
al danturii, se regaseste in mai multe organe si sisteme din organism si contribuie la buna functionare a
acestora:
 Contribuie la reglarea batailor inimii si, implicit, are un rol important in functionarea optima a miocardului. De
asemenea, regleaza presiunea arteriala.
 Datorita calciului, muschii raspund comenzilor date de catre nervi.
 Are un rol important in coagularea sangelui, intervenind in mai multe etape diferite ale acestui proces.
 Este un mineral responsabil de activarea unor enzime.
 Este cel care determina raspunsul celular ca urmare a schimbarilor hormonale.
 Permeabilizeaza membranele celulare pentru a permite trecerea ionilor; astfel, se poate spune despre calciu ca
ajuta plasmalema (membranele celulare) de a-si indeplini principalul rol, acela de a transporta substantele.
Printre substantele transportate cu ajutorul calciului se mai numara si monozaharidele, nucleotidele si
aminoacizii. Asta inseamna ca acest mineral are o contributie notabila in absorbtia in organism a nutrientilor si
in transportul acestora catre organe.
 Influenteaza in mod direct cresterea sau scaderea nivelului unor hormoni precum sunt cei tiroidieni, fiind astfel
responsabil si de functionarea normala a sistemului endocrin.
 Calciul poate influenta semnificativ si starea de sanatate a unghiilor, a pielii si a parului, dar si aspectul acestora.
 Are un rol important si in intarirea sistemului imunitar, facand organismul puternic in fata infectiilor si capabil sa
se vindece.
 Este esential pentru sanatatea danturii si a oaselor, avand un rol important de sustinere pentru structura
scheletica.
 Dezvoltarea creierului si activitatea cerebrala sunt dependente de calciu. De asemenea, mineralul ajuta sistemul
nervos central sa functioneze optim.
 Conform cercetarilor din ultimii 20-30 de ani, calciul are un rol important si in reducerea riscurilor de aparitie a
mai multor tipuri de cancere, printre care se numara cancerul de colon, cel rectal si cel de prostata.
 Nichelul (simbol: Ni, număr atomic: 28) este
un metal răspândit în diverse produse chimice și aliaje,
constituind circa 0,008 % din scoarța Pământului. Acest
lucru face ca omul să fie încontinuu expus la acest metal.
Nichelul este corodat de transpirație, salivă și alte lichide
secretate de organism. Incidența alergiei la nichel în
populația generală este de circa 30 %, cu o netă
preponderență la femei. Sursele de expunere sunt:
domestice, profesionale, iatrogene, accidentale și
alimentare. Este un metal de culoare alb-cenușie, cu
densitatea de 8900 Kg/m3, se topește la o temperatură de
1.455 °C. Ca proprietăți, este maleabil, ductil, tenace și se
deformează plastic ușor la rece. Este rezistent la acțiunea
substanțelor organice și anorganice, cu excepția celor care
conțin sulf, și prezintă o mare rezistență la coroziunea
atmosferică, de aceea e utilizat la galvanizare.
 Istoria nichelului este asemănătoare cu cea
a cobaltului. Este cunoscut încă din antichitate
sub forma combinațiilor sale, dar la acea vreme
nu s-a putut izola în forma sa metalică. Este
răspândit în natură, dar mai comun este
în meteoriți. Nichelul era utilizat încă din
antichitate, fără a se ști de existența sa, sub
formă de aliaje (bronzuri); în
manuscrisele chinezești este menționat
„cuprul alb” (aliaj al nichelului cu cuprul),
cunoscut și sub numele de batung, folosit pe
aceste meleaguri în jurul anilor 1700 - 1400 î.Hr.
 În 1751 baronul Axel Fredrik Cronstedt a încercat
să extragă cupru din minereul Kupfernickel, dar a
obținut în schimb un metal alb, pe care l-a
denumit după numele spiritului
minereului, Nickel (nichel). În germana
modernă Kupfernickel este un aliaj de cupru -
nichel. După descoperirea sa, singura sursă de
nichel era minereul, dar în 1824 s-a obținut
nichel și din emailul numit albastru de cobalt.
Primul producător de nichel, la scară largă, a
fost Norvegia.
 Deşi prezent în cantităţi infime în organismul uman, nichelul
joacă multiple roluri-cheie. Carenţa sa duce la anemie, iar dacă
se găseşte în exces, poate genera chiar şi infarct. Nichelul este
unul dintre acele metale care intră în componenţa organismului
nostru în cantităţi atât de mici (1,2 - 4, 6 micrograme/litru de
sânge), încât s-ar putea crede că nici nu contează. Cu toate
astea, studiile medicale arată că prezenţa sa este indispensabilă
bunei funcţionări a organismului. Atât carenţa, cât şi
supradozarea (intoxicaţia) sunt resimţite acut. Sub limita
inferioară, de 1, 2 micrograme/litru de sânge, poate fi asociat cu
afecţiuni precum ciroza hepatică sau uremia crescută (creşterea
cantităţii de uree în sânge). Intoxicaţia cu nichel, adică depăşirea
limitei superioare de 4, 6 micrograme/litru de sânge, poate avea
urmări dintre cele mai grave: infarct miocardic, afecţiuni ale
ţesutului pulmonar, cu dezvoltare lentă a unor formaţiuni
maligne, afecţiuni ale rinichilor, ale cavităţii nazale şi ale gâtului.
 Nichelul intervine în procesul de reglare a glicemiei prin
stimularea funcţiilor ficatului şi pancreasului şi prin stimularea
absorbţiei de glucoză la nivel celular. De aceea, împreună cu alte
metale (zinc, cobalt), este prescris pentru a stabiliza glicemia în
stadiile prediabetice sau chiar în anumite cure de slăbire.
 Intervine în metabolismul lipidelor şi favorizează digestia
amidonului, activând anumite enzime găsite în salivă şi în
pancreas. S-a dovedit că, în asociere cu cobaltul, nichelul este
eficient în prevenirea balonărilor şi îmbunătăţeşte digestia,
eliminând starea de somnolenţă şi de moleşeală care apare după
masă.
 Reduce tensiunea arterială şi combate stările de nervozitate.
 Facilitează absorbţia fierului. Carenţa de nichel este asociată cu
carenţa de fier şi, implicit, cu anemia.
 Stabilizează structura lanţului ADN şi ajută la menţinerea
structurii ţesuturilor intactă.
 Wikipedia
 www.secom.ro
 www.adevarul.ro
 www.pinterest.com