Anul I AMG

Farcas(Danut) Ancuta Mihaela

Rolul elementelor chimice in organismal uman

Elementele chimice prezente in organismul uman pot fi impartite in doua

categorii:

- esentiale, a caror prezenta in organism este obligatorie;

- neesentiale, ce se gasesc in organism prin simpla contaminare a celor

esentiale si care nu prezinta un rol fiziologic

Unele elemente chimice se gasesc in cantitati mai mari, iar altele se

gasesc in cantitati mai mici in organismul uman. Ele au un rol fiziologic important
contribuind prin actiunea lor la buna desfasurare a proceselor ce au loc in
organismul uman.
99% din masa corpului uman este formată din următoarele şase elemente:
oxigen, carbon, hidrogen, nitrogen, calciu şi fosfor. Corpul unui adult de 70 de kg
conţine aproximativ 60 de elemente chimice.

Hidrogen (H)

Reprezintă 10% din masa corpului. Ca şi oxigenul, acesta se regăseşte în

fiecare moleculă de apă din organism, căt şi în mulţi alţi compuşi care alcatuiesc
diferite ţesuturi. El se leagă, în mare parte,de carbon si de nitrogen, făcând parte
din aproape fiecare moleculă din organism: ADN, proteine, grasimi, glucide.
Legătura de hidrogen ce se formează între atomii ce împărtăşesc hidrogen este
una dintre cele mai importante interacţiuni, determinând moleculele biologice să
se comporte aşa cum o fac ele în mod normal. Acidul clorhidric (HCl), este folosit
de procesul de digestie pentru a dizolva mâncarea din stomac, astfel ca
organismul să o proceseze mai departe.

Nitrogen sau Azot (N)

1
 Reprezintă 3% din masa corpului. Se regăseşte în proteine, acizi nucleici şi
în compuşi organici. Nitrogenul în formă gazoasă (este un gaz inert)se regăseşte
in plamânii fiind abundent în atmosferă, 78% din aerul respirat fiind nitrogen, iar
21%, oxigen. Acizii nucleici sunt molecule biologice esentiale vieţii, incluzând
ADN-ul şi ARN-ul. Împreună cu proteinele, acizii nucleici formează cele mai
importante macrocelule, care se regăsesc din abundenţă în toate lucrurile vii,
unde funcţionează în codarea, transmiterea şi exprimarea informaţiei genetice.

Carbon (C)

Reprezintă 18% din masa corpului. Carbonul se regăseşte în fiecare

moleculă organică a corpului uman, cât şi în plămânii ca un produs rezidual al
respiraţiei, dioxidul de carbon. El este de obicei ingerat din alimentele care sunt
consumate.
Împreună cu oxigenul poate forma compuşi extrem de toxici pentru noi: dioxidul
şi monoxidul de carbon.

Calciu (Ca)

Reprezintă 1.5% din masa corpului. Calciul este principalul component al

sistemul osos şi al dinţilor. El este de asemenea, prezent şi în sistemul nervos,
muscular, cât şi în sânge, unde este necesar bunei funcţionări a membranei,
reglarea contracţiilor musculare, coagularea sângelui şi trimiterii impulsurilor
nervoase.

Calciul este un element foarte important pentgru organismul uman, aflat in

cantitate destul de mare, in special, fixat in oase. Aproximativ 1% se gaseste in
tesuturi si in lichidele biologice iar restul in scheletul osos.Aportul de calciu
trebuie crescut în timpul creşterii, sarcinii sau alăptării. Cele mai bogate alimente
în calciu sunt lactatele, dar se mai întâlneşte şi-n ape minerale. Absorbţia de
calciu este dependentă de complexul vitaminelor D. Pe lângă rolul structural
(dinţi, oase), calciul intervine în procese de contracţie musculară, asigurând buna
funcţionare a inimii şi a muşchilor.
Calciul impreuna cu fosforul consolideaza si mentin in stare de functionare
optima atat scheletul cat si dentitia. Pentru a se realiza acest lucru, trebuie ca
raportul Ca:P sa fie de 2,5:1. Alaturi de fosfor, mai sunt necesare si alte
elemente ca: Mg, vitaminele A, C si D pentru ca acest element important, Ca, sa-
si indeplineasca rolul sau fiziologic. Participa la: consolidarea echilibrului
functional al sistemului nervos central, micsorarea amplitudinii proceselor
2
alergice, ameliorarea capacitatii de distrugere a microbilor de catre leucocite,
reducerea intensitatii fenomenelor exudative.
Hipocalcemia conduce la: stare de insomnie, irascibilitate, crize de transpiratie,
colici abdominale, tetanie, dureri de cap intense, contractii musculare spontane
la diverse grupe de muschi etc. Studii recente au pus in evidenta actiunea
protectoare a calciului fata de efectele nocive ale unor elemente radioactive.

Fosfor (P)

Reprezintă 1% din masa corpului si este pe locul 2 (dupa calciu) in ceea ce

priveste abundenta si distributia lui in organism găsindu-se sub diferite forme. Se
regăseşte in nucleul fiecărei celule a organismului, inclusiv în celulele albe din
sânge. El face parte din acizii nucleici, compuşii de energie şi din tampoanele de
fosfat. Fosforul este încorporat în oase, combinat cu alte elemente ca fierul,
potasiul, sodiul, magneziul si calciul. Este necesar funcţii sexuale si de
reproducere, creşterii muşchiilor şi de a furniza substanţe nutritive nervilor.
Dezechilibrele create de lipsa fosforului sunt rare, deoarece acesta se găseşte în
majoritatea alimentelor.
Alaturi de magneziu si calciu, fosforul asigura strctura solida a tesutului osos si a
dentitiei. Totodata, fosforul intra in structura ATP (acidul adenozintrifosforic),
responsabil cu eliberarea energiei necesare mentinerii activitatilor biologice
fundamentale ale organismului.
Scaderea concentratiei fosforului sub limita normala cauzata de arsuri grave si
intense, intoxicatie alcoolica și pierderi digestive conduce inevitabil la: aparitia
infectiilor severe, ingreunarea procesului de oxigenare si dezoxigenare la nivelul
globulelor rosii din sange, hemoragii, astenie musculara, iritabilitate, impiedicarea
cresterii, insuficienta hepatica, insuficienta cardiaca etc. Deficienta de fosfor este
rareori provocata de aportul nutritional.

Alaturi de aceste elemente chimice ce se gasesc deci in cantitati mari in

organismul uman se mai intalnesc si elemente chimice: Na, K, Ca, Mg, Fe, S, Ci,
Zn, Cu, Co, Mn, B, Li, Mo, etc., a caror prezenta in anumite limite contribuie la
buna desfasurare a proceselor ce au loc in organismul uman. Depasirea acestor
limite (inferioare sau superioare) conduce invariabil la dereglari si are ca rezultat
o stare generala proasta a organismului.

3
Aceste elemente, deşi cu o pondere mai mică, au un rol esenţial în buna
desfăşurare a proceselor vitale din organism. Ele sunt răspândite atât în celule,
cât şi în lichidele organismului.

Sodiu (Na)

Reprezintă 0.15% din masa corpului. Sodiu este unul din cele mai
importante minerale din corpul omenesc. Cantitatea de sodiu pentru o persoana
adulta poate ajunge la aproximativ 90g. Se gaseste fixat in oase sub forma de
saruri o parte iar cealalta parte participa la realizarea proceselor fiziologice
fundamentale Sodiul este important pentru buna funcţionare a nervilor şi a
sistemului muscular. El este excretat prin transpiraţie. Este stocat în pereţii
stomacului, articulaţiilor şi a vezicii biliare. Ajută la prevenirea coagulării sângelui,
este important în buna funcţionare a membranei, a impulsurilor nervoase,
contracţiilor musculare, este un cation în fluidele corporale, contribuie la
alcalinitatea limfei şi a sângelui, lucrează cu sistemul tampon bicarbonat la
nivelul tractului degestiv pentru a preveni arderea pereţiilor stomacului de acidul
clorhidric şi ajută la reţinerea calciului si colesterolului lichid în organism.
Cele mai importante functii ale sodiului in organism sunt legate de pastrarea unor
functii biologice. Astfel, alaturi de K participa la reglarea distributiei apei in diferite
sectoare ale organismului; participa la pastrarea echilibrului ionic si a
excitabilitatii neuromusculare; asigura marirea rezistentei la eforturile fizice si
psihicice.
Cea mai mare sursă de sodiu o reprezintă sarea (NaCl), care se poate întâlni şi
în ape minerale.
Scaderea concentratiei sodiului in organism sub limita inferioara normala
conduce la tulburari ca: astenie, tulburari de vedere si echilibru, scaderea
tensiunii arteriale, nevralgii, dureri articulare, scade absorbtia glucozei etc.
Cresterea concentratiei sodiului peste limita superioara admisa determina:
cresterea tensiunii arteriale, aparitia unor edeme, grabeste instalarea
insuficientei cardiace, sete excesiva, palpitatii, stari de neliniste, somnolenta,
cresterea in greutate, convulsii etc.
Organismul sanatos este capabil sa-si regleze cantitatea de sodiu din organisme,
mentinand-o in limite normale.

Potasiu (K)
4
 Se gaseste in proportie de 0,5% din greutatea corporala intr-un organism
sanatos, in mediu intracelular, mai ales,. are o distribuţie predominant (90%),
scăzând odată cu creşterea ţesutului adipos.
Este necesar in organism pentru transformarea glocozei in glicon, stimularea
secretiei de insulina (stimularea contractiei musculare), sinteza unor hormoni,
reglarea activitatii neuromusculare, modificarea ritmului cardiac, stimularea
contractiei musculare etc.
Scaderea concentratiei potasiului sub limita normala conduce la: aritmii cardiace,
crampe musculare, instabilitate, palpitatii, hiperexcitabilitate neuromusculara etc.
Marirea concentratiei de potasiu peste limita normala provoaca: balonare,
astenie, hipoexcitabilitate musculara, scadere tensionala, scaderea frecventei
cardiace si riscul opririi inimii in diastola, confuzie mentala etc.
Potasiul poate fi folosit ca medicament pentru hipertensivi, avand rolul de a
reduce presiunea sanguina.
Alimentele cele mai bogate în potasiu sunt fructele şi legumele, carnea şi peştele

Magneziu (Mg)

Reprezintă 0.05% din masa corpului. Este necesar activării mai multor
enzime, este vital pentru oase şi dinţi puternici, esenţial funcţionării creierului şi
ficatului, calmării nervilor, promovează creşterea celulelor şi creşte elasticitatea
ţesuturilor.
Necesarul de magneziu îl putem lua din cereale, nuci, cacao sau banane.
Protejează organismul prin procese antistres, antialergice sau antiinflamatoare.

Clor (Cl)

Reprezintă 0.15% din masa corpului. Este important în buna funcţionare a

membranei şi în absorţia apei. Este un anion major în fluidele corporale şi o parte
din acidul clorhidric din sucurile gastrice,este absorbit odată cu sodiul din sare
(NaCl) şi împărtăşind cam aceleaşi roluri cu acesta. . Împreună cu potasiu ajută
la controlul osmozei.

Sulf (S)

Reprezintă 0.25% din masa corpului. Sulful este un element mineral

fundamental materiei vii. Se gaseşte în mulţi aminoacizi, în tiamină (vitamina B1)
şi biotină (vitamina B7). Este necesar proceselor de dezvoltare si neurologice,
pentru sinteza colagenului, detoxifiere, creşterii circulaţiei sângelui, diminuarii
5
crampelor şi a durerilor de spate, reducerii inflamatiilor, ajutării vindecării
muşchiilor, ajutării ficatului în producerea colinei, stimulării fluxului de bilă, reglării
funcţiei inimii si creierului, lubrifierii încheieturilor, etc.
Aportul de sulf se efectuează în special prin proteinele din carne. Deşi se
găseşte şi în legume în cantităţi apreciabile, e mai dificil de asimilat. Persoanele
cu un regim vegetarian sunt predispuse bolilor cauzate de lipsa sulfului.
Pe lângă aceste minerale, în noi se mai găsesc şi alte elemente, denumite
oligoelemente, acestea fiind prezente în cantităţi foarte mici: cupru, fier, argint şi
chiar aur. Deşi în cantităţi mici, fiecare element are are un rol esenţial.
Felul in care lucreaza aceste elemente le inrudeste de aproape atat cu
catalizatorii cat si cu vitaminele. Astfel, drept catalizatori, ei pot sa dezlantuiasca
reactii chimice fara a intra in combinatii dar in realitate ei intervin prin doua
combinatii succesive, din care prima le ia si a doua le inapoiaza libertatea. De
asemenea, ca si vitaminele, excluderea lor din alimentatie conduce la tulburari
specifice ce pot fi inlaturate prin adaosul elementului respectiv.

Fluorul (F)

Fluorul este un mineral destul de răspândit în natură, fiind prezent în unele

surse de apă sau de hrană. În organism, există sub forma fluorurii de calciu, o
componentă de bază a țesuturilor, implicată în formarea cartilagiilor, oaselor și
dinților. De altfel, circa jumătate dintre fluorurile ingerate de om sunt preluate de
ţesuturile calcificate.
În ceea ce privește rolurile sale în corpul uman, cel mai important este faptul că
acesta contribuie la formarea unei dentiţii sănătoase şi rezistente şi protejează
împotriva cariilor. Alături de calciu, în dozele optime, fluorul îndeplineşte cu
succes această misiune.
Alte roluri secundare îndeplinite de fluor ţin de asimilarea fierului, creşterea
unghiilor şi a părului, metabolizarea unor elemente ca fosforul şi calciul sau
sprjinirea procesului de hemostază.
Deşi efectele sale pozitive asupra dentiţiei sunt certe, fluorul poate deveni toxic şi
chiar letal, în cazul în care ajunge să se acumuleze în organism în cantităţi mai
mari decât cele considerate sigure.

Fierul (Fe)

6
 Fierul este un element esential pentru producerea de sange si reprezinta
0,005% din greutatea corporala iar expertii spun ca aproape 70% din fierul din
organismul nostru se gaseste intr-o componenta a eritrocitelor, numita
hemoglobina, si in fibrele musculare, intr-o proteina numita mioblobina.
Hemoglobina este esentiala pentru transportul oxigenului in sange, de la
plamani, la tesuturi. Mioglobina din fibrele musculare accepta, stocheaza,
transporta si elibereaza oxigenul.
Aproape 6% din fierul din organism face parte din anumite proteine, care sunt
esentiale pentru respiratie si pentru metabolismul energetic, insa acest fier este
si o componenta a enzimelor implicate in sinteza colagenului si in anumiti
neurotransmitatori. Fierul este necesar, totodata, pentru buna functionare a
sistemului imunitar.
Retine ca fierul este un mineral vital pentru buna functionare a hemoglobinei, o
proteina necesara pentru transportul oxigenului in sange. Totodata, fierul are un
rol si in alte procese importante din corp.
Fierul ajuta la mentinerea multor functii vitale din organism, inclusiv cand este
vorba despre energie si concentrare, procese gastrointestinale, sistemul imunitar
si reglarea temperaturii corpului.

Expertii sunt de parere ca toate femeile insarcinate ar trebui sa ia intre 30 si 60

de miligrame de suplimente cu fier, in fiecare zi a sarcinii, indiferent de nivelul lor
de fier din organism.
Fierul este important si pentru ca te ajuta sa ai energie. Fierul transporta oxigenul
catre muschi si creier si este crucial atat pentru performantele mintale, cat si
pentru performantele fizice.

Iodul (I)

Iodul în organism este important și, mai ales, necesar pentru dezvoltarea
fizică și mintală. Lipsa sa conduce la afecțiuni grave atât la copii, cât și la adulți.
Iodul este un element esențial, vital pentru creșterea și dezvoltarea normală a
corpului.
Aproximativ 60% din iodul din corpul uman este stocat în glanda tiroidă.

7
Beneficiile sale pentru sănătate joacă un rol foarte important în funcționarea
normală a glandei tiroide, care secretă hormoni tiroidieni care controlează rata
metabolică de bază a corpului.
Ajută la utilizarea optimă a caloriilor, prevenind astfel depozitarea ca exces de
grăsimi.
Alte beneficii includ eliminarea toxinelor din organism și asistența pentru sistem
în utilizarea mineralelor precum calciu și siliciu.
Organismul are nevoie de 100-200 mcg de iod pe zi, iar 1/4 linguriță de sare
iodată conține aproximativ 95 mcg de iod.
Iodul joacă un rol important în menținerea nivelurilor optime de energie ale
organismului, asigurând utilizarea eficientă a caloriilor, fără a le permite să fie
depozitate ca exces de grăsimi.
Probabil cel mai important beneficiu pentru sănătate al iodului, în afară de
influența tiroidiană, este proprietatea anti-cancerigenă.
Îndepărtează substanțele chimice toxice

Zincul (Zn)

Zincul este un element esenţial tuturor formelor de viaţă.

Conţinutul total de zinc al organismului unui adult este de 2-3 g. Aproximativ 60
% se găseşte în muşchii scheletici, 30 % în oase, 5 % în ficat și piele. În sânge
se găseşte doar 1 % din cantitatea totală de zinc (85 % în eritrocite). Este un
constituent esenţial al complexelor enzimatice şi metalo-enzimatice, având un rol
important în metabolismul celular.

Zincul participă activ la desfăşurarea în condiţii optime a funcţiilor celulare.

Acesta joacă un rol important în imunitatea mediată de către celulă, formarea
oaselor, creşterea ţesuturilor, creşterea fătului şi a copilului, ajută funcţiile
cerebrale, precum şi influenţează maturarea spermatozoizilor şi motilitatea
acestora. Totodată, acesta regenerează funcţia hepatică şi are proprietăţi
antibacteriene şi antiseptice.
Zincul joacă un rol important în: creştere şi dezvoltare, răspunsul imun,
funcţiile neurologice şi reproducere.

8
 Oxigen (O)

Reprezintă 65% din masa corpului. Atomii de oxigen sunt prezenţi în apă,
aceasta reprezentând 65-90% din masa fiecărei celule a corpului uman.
Oxigenul se mai regăseşte in plămâni şi în sânge fiind esenţial respiraţiei. 20%
din aerul respirat este oxigen. Un adult în repaus inhalează între 1.8 şi 2.4 grame
de oxigen pe minut. Întreaga omenire în decursul unui an inhalează peste 6
miliarde de tone de oxigen.
Este un element ce întreţine viaţa. Tot cu pondere ridicată, e indispensabil vieţii,
producând energie, dar în acelaşi timp nociv prin efectele sale de oxidare.