Prof.

Mocanu Carmen
Biochimie
2. SĂRURILE MINERALE

Substanțele minerale în celulă se află în 2 forme:

a) sub formă disociatăcationi: K+, Na+, Ca2+, Mg2+

anioni: Cl-, HCO3-, PO43-

b) în stare legată: CaCO3, Ca3(PO4)2

Funcțiile sărurilor minerale:

 mențin constant mediul intern (HCO3-, PO43); asigură stabilitatea valorii pH (K+, Na+,
Cl-)

 mențin constantă presiunea osmotică (NaCl)

 asigură potențialul membranar de repaus și cel de acțiune ( K+, Na+, Ca2+, Cl-)

 activează enzimele (Mg2+, Mn2+, Cl-)

 participă la fotosinteză (Mg)

 au funcții de susținere (de exemplu, Ca3(PO4)2-pentru țesutul osos)

Mineralele

 Calciul (Ca) -este cel mai abundent mineral din organism (un adult de 70 kg
conține 1,2 kg de calciu). Aprope toată cantitatea de calciu este fixată în oase (sub formă de
hidroxiapatită) și dinți. Mai puțin de 10g de calciu sunt distribuite în lichide și țesuturi moi
(lichid cefalo-rahidian, mușchi, plasmă, nervi).
În plasmă există două forme de calciu: calciu nedifuzabil și calciu difuzabil (ionizat și
neionizat):
-calciu nedifuzabil=este reprezentat de calciul legat sub formă de chelați cu proteinele
-calciu ionizat (Ca2+) are o concentrație dependentă de pH și este important pentru reglarea
activității celulare, reacțiile metabolice, activitatea hormonală, procesul de coagulare. Ionii de
calciu difuzează prin endoteliul capilar în lichidele extracelulare.
-calciu neionizat este reprezentat de săruri (citrați)
Surse alimentare: lapte și produse lactate, gălbeuș de ou, carne, mere, susan, soia,
migdale, nuci, mazăre, brocoli, castraveți.
Prof. Mocanu Carmen
Biochimie
Metabolism: calciu provenit din alimentație este absorbit prin procese de transport
activ la nivelul intestinului subțire (proces facilitat de vitamina D, lactoză, proteine), doar în
proporție de 20-30%, restul este excretat prin fecale și urină și o mică parte prin transpirație.

Roluri:
 structural, alcătuind oasele și dinții (împreună cu fosforul)

 participă la procesul de coagulare a sângelui

 asigură permeabilitatea membranelor celulare

 participă la contracția musculară

 rol în transmiterea impulsului nervos

 rol în activarea unor enzime (piruvat-dehidrogenaza, proteinaze)

 rol în secreția gastrică

Necesarul de calciu: aportul zilnic alimentar este de 800 mg de calciu; cantitatea
recomandată crește la 1200mg/zi la copii și adolescenți, la 1200-1400mg/zi în sarcină și
alăptare și la 1000mg la vârstnici.
Scaderea cantității de calciu (hipocalcemia) în organism poate fi cauzată de
insuficiența de vitamina D (hipovitaminoza D), insuficiența renală, hipoparatiroidism,
pancreatite, deficit de vitamina C și determină rahitismul la copii, dereglări neuromusculare,
carii dentare, tetanie.
Când concentrația plasmatică a calciului scade sub valoarea normală, calciu este mobilizat din
oase pentru a reface calciu ionic circulant și este împiedicată astfel, creșterea și mineralizarea
osuluibalanța de calciu este dezechilibrată și se manifestă prin osteomalacie.
Creșterea cantității de calciu (hipercalcemia) în organism are drept cauze
hiperparatiroidismul și intoxicația cu vitamina D. La o dietă bogată în calciu, la persoanele
sănătoase nu apare hipercalcemie, pentru că excesul este eliminat.

 Fosforul (P)-este al doilea mineral ca abundență în organism după calciu. Se

găsește în schelet, dinți, nervi, mușchi, sânge. Concentrația sa în organism crește direct
proporțional cu aportul de glucide și cu ritmul în care este secretat parathormonul.
Prof. Mocanu Carmen
Biochimie
Surse alimentare: nuci, semințe, mazăre, morcovi, fasole, cereale integrale, carne,
pește, pui, ouă.
Metabolism: prin intervenția unor enzime care desfac fosfatul din compușii organici
din alimente, fosforul este pus în libertate și este absorbit activ la nivelul intestinului subțire,
trecând în circulație. Absorbția fosforului este stimulată de prezența vitaminei D și a sodiului,
iar prezența unor cantități mărite de Fe, Al, Mg în organism duce la reducerea absorbției,
datorită formării unor fosfați insolubili cu aceste metale. Eliminarea fosforului din organism
se face prin urină, fecale, transpirație.
Roluri:
 intră în constituția oaselor și a dinților, alături de calciu

 este implicat în biosinteza și utilizarea glucidelor și lipidelor pentru producerea de

energie

 este constituientul principal al acizilor nucleici

 stimulează activitatea nervoasă și contracția musculară

 intră în alcătuirea unor sisteme tampon ale organismului (sistemul tampon al

fosfaților)

Necesarul zilnic: 800-900mg/zi, ce crește până la 1200mg/zi în perioadele de sarcină și

alăptare.
Hipofosfatemia-apare în rahitism, hipovitaminoza D, hiperparatiroidism, folosirea
excesivă de antiacide cu Al(OH)3 sau Mg(OH)2. Această scădere de fosfor are ca efecte:
tulburări în formarea și calitatea oaselor și a dinților, astenie fizică și pshică, căderea dinților,
artrită, anomalii celulare.
Hiperfosfatemia apare foarte rar, cel mai adesea în caz de insuficiență renală când este
împiedicată excreția renală a fosforului și este de obicei asociată cu scaderea cantității de
calciu din organism.

 Magneziul (Mg) -se găsește în concentrație de 70% în oase și dinți alături de calciu
și fosfor și 30% în fluidele corpului. Magneziul din plasmă poate exista în două forme: 25%
din cantitate este legat de proteinele plasmatice, iar restul este liber. Hematiile sunt cele mai
Prof. Mocanu Carmen
Biochimie
bogate în magneziu. În ceea ce privește distribuția celulară a magneziului cea mai amre
cantitate se gasește în mitocondrii și nucleu.
Surse alimentare: în vegetale cu frunze verzi (conținând clorofilă), semințe
oleaginoase (soia, floarea soarelui), carne (ficat, creier, rinichi, splină), pești scoici, fructe
(smochine, banane, căpșuni).
Metabolism: este absorbit la nivelul intestinului subțire în proporție de 60%, absorbția
fiind influențată de:concentrația de calciu, fosfor, proteine și acizi grași în organism, ritmul de
absorbție a apei, reglajul hormonilor paratiroidieni, vasopresinei, somtotropinei, precum și de
prezența vitaminei D. Excreția magneziului se face prin urină.
Roluri:
 în procesele legate de obținerea energiei, el fiind component al ATP (Mg este substrat
al kinazelor alaturi de ATP)
 rol structural, intrând în compoziția oaselor și a unor țesuturi moi
 facilitează absorbția și metabolismul altor minerale precum Ca, P, K, Na
 rol în permeabilitatea membranară
 facilitează utilizarea vitaminelor B, C, E în organism
 stimulează ritmul cardiac și este protector față de leziunile aterosclerotice

Necesarul zilnic este cuprins între 270-400mg/zi; acesta crește la 450mg/zi la copii și
în perioadele de sarcină și alăptare.
Deficitul de magneziu apare după malabsobție sau diaree sau în caz de alcoolism.
Deficitul de magneziu se manifestă la nivelul dinților și apoi la nivelul osului; se manifestă
prin spasmofilie, tremurături, stări anxioase, cefalee, vertij, crampe musculare,
hiperemotivitate, tulburări de ritm cardiac.
Creșterea cantității de magneziu în organism apare destul de rar, doar în cazul unor
boli renale când excreția magneziului este deficitară și se declanșează stări de toxicitate cu
efect depresiv, mai ales la nivelul SNC.

 Sodiul (Na)‒se află preponderent în spațiul extracelular; este un mineral

indispensabil deoarece are capacitatea de a reține apa în organism.
Surse alimentare: sare (clorura de sodiu), carne de pui, carne de vită, sfeclă, morcovi,
anghinare, animalele de origine marină.
Prof. Mocanu Carmen
Biochimie
Metabolism: în organism sodiul este absorbit activ la nivelul intestinului subțire, apoi
prin intermediul sângelui ajunge în tot organismul. La nivelul rinichiului, în urma filtrării
suferă reabsorbția astfel încât concentrația sodiului în sânge se mneține constantă. Excesul se
elimină în cea mai mare parte prin urină și-ntr-o mai mică măsură și prin fecale și transpirație.
Roluri:
 este cation principal al fluidului extracelular
 participă la reglarea volumului plasmatic, a echilibrului acido-bazic
 participă la menținerea excitabilității neuromusculare
 formează „pompa Na+-K+„ care are rol în transportul substanțelor prin membranele
celulare

Necesarul zilnic de sodiu: 1100-3000mg/zi

Scaderea cantității de sodiu din organism: poate apărea în cazul unui aport redus de
sare în hrană, în cazul pierderilor mari prin excreție (transpirație intensă și ingerarea unor
cantități mari de apă vara), în cazul diabetului și în deficiența de potasiu. Această scadere
provoacă tulburări cardiovasculare manifestate prin scăderea tensiunii și tulburări nervoase.
Creșterea cantității de sodiu în organism: apare în aportul excesiv de sare prin rația
alimentară, aport redus de apă, pierderi mari de apă pe cale reanlă sau prin diaree, vomă,
transpirație excesivă și poate să determinte retenții anormale de lichide la nivelul feței și al
picioarelor.

 Potasiul (K)‒se află concentrat în special în celule; din cantitatea totală de potasiu
din organism, aproximativ 98% intră în compoziția lichidului intracelular.
Surse alimentare: se găsește în fructe (banane, mere, struguri, portocale, pepene
galben, prune), în legume (tomate, cartofi), boabe de cereale, frunze de mentă.
Metabolism: este absorbit la nivelul intestinului subțire, apoi sângele îl transportă în
tot organismul unde îndeplinește roluri importante la nivelul diferitelor organe. Excreția se
face în special prin urină și crește excesiv în cazul consumului de alcool, cafea, diaree și-n
transpirații abundente. Tratamentele hormonale cu cortizon sau aldosteron determină
accentuarea excreției de potasiu.
Roluri:
 este activator enzimatic, fiind implicat în toate metabolismele din organism
 este element esențial în creștere
Prof. Mocanu Carmen
Biochimie
 participă la menținerea echilibrului acido-bazic, intrând în constituția unor sisteme
tampon
 participă la sinteza proteinelor musculare și la contracția musculară
 împreună cu sodiul și magneziul, participă la normalizarea ritmului cardiac

Necesarul zilnic de potasiu: 1800-4000mg/zi

Deficiența de potasiu apare după răniri sau tratamente cu diuretice și poate determina
slăbirea tonusului muscular, slăbiciune generală, paralizii, confuzii mentale, tulburări renale,
extrasistole și în cazuri grave stopul cardiac.
Creșterea cantității de potasiu în organism: poate apărea în cazul unui aport crescut
prin alimentație, tulburarea excreției, în insuficiența corticosuprarenaliană și determină:
crampe musculare, iar în cazuri grave paralizii ale musculaturii căilor respiratorii.

 Clorul (Cl)‒este un anion esențial aflat în organism sub formă de NaCl sau KCl.
Surse alimentare: se găsește sub formă de NaCl sau KCl aproape în toate alimentele
indiferent de originea lor, carne, măslne, făină de secară
Metabolism: este absorbit la nivelul intestinului subțire și distribuit apoi în tot
organismul, mai ales în lichidul cerebro-spinal și în secrețiile tractului gastro-intestinal.
Țesuturile moi (muscular și nervos) sunt mai sărace în clor. Excreția se face în principal prin
urină și în cantități mici prin fecale și transpirație.
Roluri:
 participă la păstrarea echilibrului acido-bazic al organismului
 participă la producerea de HCl în stomac
 asigură stimularea funcției depurative a ficatului
 stimulează evacuarea gastrică

Necesarul zilnic: se recomandă cca 300mg/zi, din care organismul reține doar 100mg
Scăderea cantității de clor în organism-apare la copii mici hrăniți cu rații lipsite de
sare. La adulți deficiența de clor apare după vomismente, în caz de terapie diuretică și în boli
renale și determină îngreunarea digestiei și reducerea apreciabilă a contracției musculare.
Creșterea cantității de clor în organism-apare în aport salin crescut, deshidratări și
intoxicații cu acetazolamină (diuretic).
Prof. Mocanu Carmen
Biochimie
 Alte minerale:

 Freduce frecvența cariilor dentare, întărește oasele; surse: în apa fluorinată, ceai,
făină de oase
 Mnajută la eliminarea oboselii, îmbunătățește reflexele musculare, previne
osteoporoza și stimulează memoria; surse: cereale integrale, legume cu frunze verzi,
nuci, gălbenuș de ou
 Feajută la formarea hemoglobinei (care asigura transportul gazelor respiratorii);
surse: pește, gălbenuș de ou, linte, ovăz, grîu, spanac, spirulina, susan
 Coprevine anemia, ajută la formarea vitaminei B12; surse: carne (organe), lapte, pui
 Cuasigură absorbția fierului în organism, exercitând un efect energizant; surse:
legume, nuci, struguri, prune
 Znaccelerează procesul de vindecare a rănilor interne și externe, favorizează
creșterea și capacitatea mentală; surse: drojdia de bere, fasole, soia, carne, ficat,
germeni de grâu, ouă, semințe de dovleac
 Seajută la menținerea elasticității țesuturilor; surse: pește (hering, ton), drojdia de
bere, cereale integrale, germeni de grîu, roșii, brocoli
 Moprevine anemia; surse: lapte, ficat, cereale integrale
 Iparticipă la sinteza hormonilor tiroidieni, ce îndeplinesc un rol important în
dezvoltarea normală a SNC la copii; surse: alge marine, sare marină, pește
 Crajută la scăderea tensiunii arteriale; surse: ulei de germene de porumb, cereale
integrale, drojdia de bere, ficat de vițel.