Ce sunt electrolitii

In fluxul sanguin exista o serie de substante chimice care regleaza cele mai importante functii ale
organismului; aceste substante se numesc electroliti. Cand se dizolva in apa, electrolitii se separa
in ioni pozitivi si negativi. Reactiile nervoase ale organismului si functiile musculare sunt
dependente de schimbului corespunzator dintre ionii electrolitilor in exteriorul si interiorul
celulelor.
Printre electroliti se numara: calciul, magneziul, potasiul si sodiul.

Valori normale pentru adulti:

Calciu: 4.5 - 5.5 mEq/L
Clorura: 97 - 107 mEq/L
Potasiu: 3.5 - 5.3 mEq/L
Magneziu: 1.5 - 2.5 mEq/L
Sodiu: 136 - 145 mEq/L

Importanta calciului in dieta

Calciul este cel mai abundent mineral din organismul uman, cu functii structurale atat de importante
incat daca rezervele sale s-ar pierde in intregime, corpul s-ar reduce la o masa tisulara lipsita
complet de forma si consistenta. Acest lucru se datoreaza prezentei calciului in structurile ce
determina arhitectura corpului, cum ar fi scheletul, cartilajele, dintii. Mai precis, 99% din calciul total
este stocat in aceste structuri dure, restul de 1% distribuindu-se in celulele nervoase, sange, precum
si in alte structuri tisulare importante.
Calciul este un macromineral de care omul are nevoie in permanenta. In trecut specialistii
considerau ca dieta trebuie fortificata cu calciu doar pana in jurul varstei de 20-30 de ani, insa studii
recente au demonstrat ca necesarul de calciu se mentine crescut pe tot parcursul vietii, in special in
cazul femeilor tinere, care alapteaza, sau in cazul celor care intra la menopauza. Acesta este unul
din motivele pentru care este important ca aportul sau prin dieta sa se mentina tot timpul la un nivel
constant.

Cele mai bogate in acest mineral sunt, insa, produsele lactate: laptele, iaurtul, branza.
Specialistii in nutritie recomanda in vederea realizarii unui aport suficient de calciu si
consumul zilnic de vegetale cum ar fi spanacul, broccoli, napi, varza, conopida, telina,
mazare, fasole verde, dar si de produse uscate - alune, nuci, seminte de susan, fasole
boabe. De asemenea, tofu, somonul si sardinele cu oase din conserve, au un continut
ridicat de calciu.

Deoarece absorbtia si utilizarea in corp a calciului este influentata de prezenta

concomitenta in dieta si a altor vitamine si minerale, cum ar fi vitamina A, D, C, uneori apar
situatii in care doar aportul alimentar nu face fata nevoilor organismului. In aceste situatii se
recomanda consumarea de produse fortificate cu calciu (cum ar fi sucurile de fructe, in
special de citrice).

Magneziul si importanta lui in dieta

Magneziul este un macroelement mineral esential organismului prin functiile indeplinite si prin
procentul relativ ridicat pe care il reprezinta in structurile corpului. Organismul adult contine, in
medie, 20-30 de grame de magneziu, peste 50% din acesta fiind in oase (sub forma de fosfat de
magneziu si carbonat de magneziu).
Rolurile magneziului sunt predominant metabolice, fiind implicat in producerea si transportul energiei
necesare diverselor procese fiziologice. Este implicat in proteinogeneza, in metabolismul lipidelor si
glucidelor, catalizeaza o mare parte din reactiile biochimice, are rol in contractia si relaxarea
musculara.
Printre cele mai cunoscute functii sunt cele care implica homeostazia calciului si procesul de
mineralizare, in care magneziul are un rol activ, regland echilibrul calcic (prin favorizarea absorbtiei
si metabolizarii acestuia) si impiedica precipitarea lui cu formare de calculi (renali, biliari).
Magneziul este un mineral care, asemanator calciului, are capacitatea de a deprima excitabilitatea
neuromusculara. Din aceasta proprietate deriva efectul lui tranchilizant.
Magneziul este un mineral raspandit in natura, fiind continut in legume verzi, in special in frunze
(spanac, salata verde, urzici, ceapa verde). Cantitati insemnate de magneziu sunt aduse insa si de
produsele din soia (cum ar fi tofu), seminte, nuci, migdale, cereale integrale (orez brun), fasole,
mazare, fructe (avocado, banane, caise deshidratate), smochine, crustacee.
Absorbtia magneziului este redusa in prezenta acidului oxalic, acidului fitic si excesului de celuloza,
precum si in cazul unui regim predominat carnat.
Organismul asimileaza mai bine acest mineral in prezenta vitaminei B6.

Despre potasiu si sanatatea inimii

Potasiul este un mineral cu larga raspandire in natura, ce are un rol crucial in organismul uman:
sustine activitatea cardiaca si stimuleaza inima sa bata cu o frecventa de peste o suta de mii de
batai de-a lungul unei zile. Potasiul este deosebit de important in dieta pacientilor care se confrunta
deja cu afectiuni cardiace (hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca sau aritmii). Pacientii, dar si

medicii, trebuie sa acorde o mare importanta dietei, mai ales daca tratamentul include medicamente
diuretice care pot favoriza depletiunea organismului de potasiu. In ciuda faptului ca nu exista o
corelatie directa intre potasiu si colesterol, se pare ca un regim bogat in potasiu influenteaza benefic
si nivelul plasmatic al acestui lipid.
Potasiul este un ion ce se gaseste atat in celule cat si in afara lor, in spatiul extracelular, iar
concentratiile sale din cele doua medii si echilibrul acestora influenteaza functionalitatea inimii.
Reducerea nivelului de potasiu, indiferent de cauza, poate precipita aparitia aritmiilor, iar in
miocardul ischemiat potasiul se gaseste in concentratii crescute.

Acesta poate influenta nu doar activitatea cardiaca dar si:

- Activitatea nervoasa: permite circulatia stimulului nervos;
- Activitatea musculara: sustine contractilitatea;
- Echilibrul electrolitic al organismului;
- Functia renala de filtrare a sangelui.
Organismul poate primi suficient potasiu daca dieta este echilibrata si diversificata, situatie
in care individul nu trebuie sa recurga la suplimente nutritionale. Principalele surse de
potasiu pentru inima sunt fructele si legumele, insa produsele lactate, cerealele integrale,
carnea si pestele pot avea si ele un continut optim in acest mineral.
Surse excelente de potasiu sunt:
- Cartofii;
- Rosiile;
- Broccoli, usturoi;
- Orezul brun;
- Avocado;
- Banane, portocale, capsuni;
- Sucul de portocale;
- Fructele deshidratate: caise, stafide, prune, curmale;
- Spanac;
- Mazare si fasolea.
Cea mai buna cale de a ne asigura un aport optim de potasiu este dieta. In plus, aceasta
cale are marele avantaj de a aproviziona organismul cu vitamine si fibre.
Dieta bogata in fructe si legume are o serie de beneficii care se vor traduce in
organism prin:
- Reducerea riscului de aparitie a afectiunilor cardiace, inclusiv hipertensiune si chiar
accident vascular cerebral;
- Reducerea riscului de aparitie a cancerului;
- Reducerea riscului de obezitate.

Importanta sodiului in dieta

Sodiul este un mineral esential, avand rol important in mentinerea functionalitatii corespunzatoare a
organismului. El intervine, alaturi de potasiu, in reglarea echilibrului hidrosalin, influentand astfel
direct valorile tensiunii arteriale si volemia, si participand in mod activ la mentinerea homeostaziei
mediului intern. De asemenea, sodiul are rol in mentinerea la parametrii normali a activitatii
musculare si nervoase.
Aproximativ 30% din sodiul prezent in corp este depozitat in oase, restul fiind distribuit in lichidele
organismului. Este un constituent de baza al plasmei sangvine, iar 60% din totalul sau se afla in
lichidele extracelulare (cele care scalda celulele). Prin prezenta sa in concentratie mare in sistemul
circulator, influenteaza tensiunea si are rol anticoagulant.
Impreuna cu un alt electrolit important, potasiu, sodiul intervine in mentinerea valorilor normale ale
pH-ului sangvin. Printre alte efecte benefice ale sodiului se numara si interventia sa in procesul de
metabolizare a nutrientilor, cu eliberare de energie pentru desfasurarea corecta a activitatii
organismului, precum si realizarea unei suprafete protectoare pentru mucoasa gastrica, impiedicand
astfel erodarea ei prin actiunea sucurilor digestive acide (cu aparitia ulterioara a ulcerului gastric).

Sodiul este un electrolit prezent in majoritate alimentelor, insa in cantitati variate. Cea mai
cunoscuta sursa de sodiu este banala sare de bucatarie (sub forma de clorura de sodiu).
Alte surse naturale de sodiu sunt: laptele, sfecla de zahar, telina si chiar apa plata
(concentratia de sodiu difera, desigur, de la un produs la altul).
Sodiul se gaseste si in alimentele procesate care sunt disponibile in comert, cum ar fi:
covrigei, chipsuri de cartofi, si in cantitati importante in produsele din carne: sunca, bacon,
carnati. Supele la cutie, cele instant, ketchupul si sucul de rosii sunt si ele produse bogate
in sodiu. De asemenea, toate produsele de la restaurantele de tip fast-food au un continut
ridicat in sodiu (chiar excesiv).
Sodiul este adaugat pe post de aditiv alimentar intr-o multitudine de produse si sub o gama
variata de forme, ca de exemplu: glutamat monosodic, nitrit de sodiu, bicarbonat de sodiu,
benzoat de sodiu. Acesti aditivi condimenteaza diferite sosuri: de soia, de rosii, de usturoi.
In general, datorita faptului ca este atat de raspandit in natura si se gaseste din abundenta
in majoritatea produselor consumate zilnic, nu este necesara o suplimentare a aportului de
sodiu prin folosirea preparatelor sintetice (farmaceutice).