GHIDUL

PACIENTULUI

1
REGIMUL ALIMENTAR SI SUPLIMENTAREA IN HIPOCALCEMIE

Cu totii asistam in ultima perioada la o tendinta de schimbare a stilului de viata

datorata urbanizarii, caracterizata prin alimentatie dezechilibrata de tip fast food,
mancat pe fuga, stres. In acest context carenta de calciu este o problema des
intalnita.

Ce rol are calciul in organism?

Pentru mentinerea starii de sanatate,

calciul este un element esential. Acest
lucru se datoreaza prezentei calciului
in structurile ce determina arhitectura
corpului, cum ar fi scheletul,
cartilajele, dintii. Mai precis, 99% din
calciul total este stocat in aceste
structuri dure, restul de 1%
distribuindu-se in celulele nervoase,
sange, precum si in alte structuri
tisulare importante.
Calciul indeplineste un rol extrem de
important in procesul de crestere si
dezvoltare normala a organismului si
in asigurarea functiei reproductive.
De asemenea, are rol in formarea si
mentinerea sanatatii dintilor si
oaselor, previne aparitia osteoporozei, cardiac, este important in scaderea
intervine in procesul fiziologic de nivelului colesterolului si in reglarea
coagulare sangvina, de transmitere tensiunii arteriale, pentru functiile
nervoasa, contractie si relaxare nervoase si hormonale si s-a
musculara, precum si in sinteza si demonstrat ca amelioreaza chiar si
secretia unor hormoni. Calciul asigura insomniile.
mentinerea normala a ritmului

Ce este hipocalcemia?

Hipocalcemia este o tulburare electrolitica ce se caracterizeaza prin niveluri scazute

ale calciului seric. Dieta insuficienta in calciu poate determina aparitia acestei
probleme, ce se traduce clinic prin aparitia paresteziilor sau furnicaturilor la nivelul
extremitatilor membrelor (deoarece nu se mai transmite corespunzator influxul
nervos), contracturi musculare necontrolate (sub forma carceilor), frecventa crescuta
a cariilor dentare. Pe termen lung lipsa calciului determina aparitia rahitismului (la
copii), osteomalaciei si osteoporozei (la adulti).

2
Simptomele hipocalcemiei
Simptomele hipocalcemiei sunt in
general diferite. Unele persoane nu
manifesta nici un simptom, in timp ce
la altele lipsa de calciu poate fi
resimtita in multe moduri, de la
manifestari generale la simptome
localizate.
Principalele semne si simptome ale
lipsei de calciu sunt:  Tremor;
 Dereglari menstruale;  Ameteala, pana la lesin;
 Degradarea si caderea  Senzatie de amorteala care se
parului; poate manifesta in special la nivelul
 Fragilitatea unghiilor, acestea membrelor;
se rup usor si se exfoliaza;  Furnicaturi in degete, palme sau in
 Apatie, astenie, oboseala picioare;
nejustificata, scaderea apetitului  Irascibilitate;
 Spasme musculare, contractii  Fracturi, deformari osoase,
musculare spontane (crampe), preminarea sternului etc.;
“zbaterea ochiului sau buzelor”,  Intarzierea cresterii la copii;
“carcei” la gambe care apar atat ziua,  Sangerari prelungite, sangerari
cat si noaptea inclestarea degetelor; nazale.
 Pierderi de memorie, scaderea
capacitatii de memorare si a atentiei;

Tratamentul hipocalcemiei
Diagnosticarea prompta si tratamentul adecvat al deficitului de calciu alimentar
reduce riscul de a dezvolta complicatii grave, cum ar fi hipertensiune arteriala
(tensiune arteriala ridicata) si osteoporoza.
Tratamentul hipocalcemiei include diagnosticarea si tratarea cauzei si are ca scop
principal refacerea rezervelor de calciu ale organismului. Include:
 Consumarea unor cantitati adecvate de alimente bogate in calciu, cum ar fi
produsele lactate, legume verzi cu frunze, fructe de mare, nuci, fasole uscata.
 Consumarea de alimente imbunatatite cu calciu
 Miscare fizica regulata dar nu intensa
 Consumarea de suplimente nutritive de calciu recomandate de catre doctor.
Suplimentarea pot include vitamina D si fosfor pe langa calciu.
In cazurile severe, tratamentul poate include spitalizare si o monitorizare atenta intr-
o unitate de terapie intensiva cu administrarea intravenoasă de calciu.

Si totusi…..

Deoarece osul este un tesut complex iar aportul de calciu doar un mic
element in ecuatie, am extins putin recomandarile dincolo de clasicele si
ineficientele sfaturi despre calciu si lactate.

3
Scurta prezentare a structurii osului

Osul in sine ca tesut, are la baza o structura proteica, ca un fel de tesatura

multidirectionala numita trama sau matrice, compusa in principal din colagen. In
firele acestei tesaturi se fixeaza fractiunea minerala, in principal saruri de calciu si
fosfor.
Partea proteica confera elasticitate, iar partea minerala confera rezistenta.
In mod normal raportul dintre partea proteica si cea minerala are o valoare optima ce
raspunde atat nevoii de soliditate cat si celei de elasticitate, incat osul sa reziste la
solicitari de presiune in ax si pe alte directii, intindere, torsiune, fara sa fie casant.
Procentual, in osul viu se afla 10-20% apa, 24-30% proteine, 48-63% minerale
osoase si restul alte substante.

Cu privire la mineralele din os se vorbeste mai mult despre calciu, dar se ignora
celelalte elemente. In realitate mineralizarea osoasa se face printr-un aport de calciu,
fosfor, magneziu, zinc, fluor.
Un rol important il au vitamina C, D, B6 si K, fierul, borul, manganul siliciul,
sodiul. Alte substante implicate sunt lizina, acizii grasi omega 3, izoflavonidele,
lactoferina, borul.
Foarte important pentru
o buna fixare a
mineralelor pe structura
proteica este furnizarea
acestora prin sange
intr-un raport optim.
Raportul optim sanguin
rezulta printr-o
absorbtie adecvata din
tubul digestiv, care la
randul sau este posibila
daca sarurile minerale
se gasesc acolo intr-o
Dar absorbtia si functionarea optima a
cantitate adecvata si sunt prezente
unor minerale este conditionata de
subtantele care favorizeaza
alte minerale si vitamine.
absorbtia.

4
Exemplu: absorbtia calciului este
dependenta de magneziu si de fosfor,
care sustine si absorbtia fierului; buna
metabolizare a calciului depinde de
vitamina D. Borul sustine
metabolismul calciului, fosforului,
magneziului, vitaminei D si cuprului.
Sodiul este si el implicat in buna
absorbtie a calciului si altora dintre
aceste elemente.
In cazul deficientei de vitamina D,
consumului excesiv de alcool, cafea
sau ceai sau lipsei acidului clorhidric
produs in stomac absorbtia calciului
este deficitara.

Alti factori:
- Alimente alcalinizante: reglarea pH-ului influențează scăderea inflamațiilor și
activitatea hormonilor de creștere (responsabili în bună măsură de procesele de
regenerare).
- Expunerea la soare favorizeaza activarea vitaminei D in organism si
concomitent metabolismul calciului si al celorlaltor elemente corelate. Pentru a
sintetiza o cantitate adecvata de vitamina D3, este necesara expunerea la soare a
bratelor, spatelui, fetei si picioarelor timp de 10-15 minute, de 2-3 ori pe
saptamana.
- Exercitiul fizic are un rol major in formrea calusului (noul tesut osos) deoarece
sinteza tesutului osos are loc doar in prezenta factorului mecanic (incarcarcare
mecanica).

Principalele cauze ale deficitului de calciu

 comportamente cu risc: fumat, consum abuziv de alcool, expunere la

metale grele, imobilizare prelungita la pat sau perioada lunga de inactivitate,
activitate fizica insuficienta). Alcoolismul cronic afecteaza maduva osoasa, implicit
precursorii medulari ai osteoblastelor (celulele formatoare de os), astfel incat sinteza
osoasa este mult scazuta

5
 dieta inadecvata:
- consum excesiv de proteine care duce la eliberarea de calciu din oase
pentru a neutraliza hiperaciditatea sangelui; Alimentele bogate in proteine sunt
acidifiante. Carnea, in special cea rosie, creste aciditatea mediului intern. La fel
zaharul rafinat. Aceasta favorizeaza pierderea de calciu din oase si eliminarea sa
renala.Organismul nu poate suporta schimbari majore ale nivelului acidului din
sange si incearca sa-l neutralizeze prin doi principali agenti bazici – sodiul si calciul.
De aceea, cu cat mancati mai multe proteine cu atat aveti nevoie de mai mult calciu.
Cercetarile continua sa demonstreze ca dezechilibrul creat printr-o o dieta bazata pe
proteine concentrate, nu poate fi corectata nici printr-o cantitate suplimentara de
calciu.
- deficitul de nutrienti precum calciul, magneziul, vitamina D, vitamina
C, zincul, siliciul, fosforul si borul – care contribuie la formarea osului. Un aport
alimentar neadecvat de calciu ( < 400 mg/zi ) duce la hipocalcemie (scaderea
nivelului sanguin de calciu), cu activarea secundara a hormonului paratiroidian (
PTH ). PTH-ul va activa osteoclastele, cu distructie secundara osoasa si cu
eliberarea de calciu in sange. Astfel se va reface concentratia normala de calciu
- Suplimentele pe baza de fier, magneziu si sodiu pot impiedica si ele
absorbtia calciului in organismul tau.
- anumite medicamente. Cele mai importante medicamente sunt reprezentate
de corticosteroizi (care se folosesc mai ales in tratamentul bolilor autoimune),
chimioterapicele si agentii imunosupresori (prin afectarea precursorilor medulari ai
osteoblastelor), anticonvulsivantele (sunt inductoare enzimatice si inactiveaza
metabolitii activi ai vitaminei D), heparina (prin afectarea hidroxilarii renale a
vitaminei D) litiul, antidiabeticele. Este important de stiut ca medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene de sinteza (Diclofenac, Indometacin, Voltaren s.a.)
impiedica resorbtia de calciu din intestin.
- diabet zaharat,
- afectiuni cronice ale intestinelor,
- boli cronice ale rinichilor,
- poliartrita reumatoida,
- cresterea secretiei glandei tiroide
- scaderea nivelului de estrogen in perioada menopauzei
- greutate corporala prea mica
sau prea mare (celulele grase
sintetizeaza un hormon care
diminueaza calciul din oase)

CARE SUNT VALORILE NORMALE

ALE calciului sanguin (seric)?

6
 Aproximativ jumatate (45%) din cantitatea totala de calciu plasmatic este
legata de albumina (si doar o mica portiune de globuline) sub forma neionizata si
nedifuzibila, constituind o forma inactiva fiziologic. O cantitate mica de calciu (5%)
este difuzibila dar neionizata, fiind reprezentata de citrat, fosfat si bicarbonat de
calciu. Restul calciului plasmatic se gaseste sub forma ionica sau libera si constituie
fractiunea fiziologic activa in procesele de hemostaza si de reglare a excitabilitatii
neuromusculare - “calciul disponibil”.Calciul ionic prezinta variatii circadiene
semnificative, creste dupa efort fizic si scade postprandial.
Valorile calciului total sunt măsurate ca parte a analizelor de laborator de
rutină. Atunci când rezultatul testului este anormal, el este considerat ca indicator al
existenţei unei probleme ascunse. Pentru a ajuta la diagnosticare acestei probleme,
sunt efectuate, adesea, teste suplimentare pentru măsurarea calciului ionic, a
calciului urinar, fosforului, magneziului, vitaminei D şi a hormonului paratiroidian
(PTH). PTH şi vitamina D sunt responsabile pentru menţinerea concentraţiilor de
calciu sanguin într-o plaja foarte îngustă a valorilor.
Dozarea calciului total este recomandată, cel mai adesea, pentru a evalua situaţia
calciului din organism. În cele mai multe cazuri, rezultatele acestui test reflectă cu
acurateţe cantitatea de calciu liber din sânge, având în vedere că echilibrul dintre
calciul liber şi cel fixat este, de regulă, stabil şi predictibil. Totuşi, la anumite
persoane, echilibrul acesta este tulburat, iar măsurarea calciului total nu mai este
suficient de relevantă. În astfel de cazuri, poate fi necesară măsurarea calciului ionic.

Valori de referinta ale calciului seric Valori de referinta ale calciului ionic
Varsta Valori mg/dL
Copii (0-10 zile) 7.6 -10.4 Varsta Valori (mg/dL)
Copii (10 zile-2 9.0 – 11.0 ≤ 16 ani 4.2-5.2
ani) > 16 ani 3.82-4.82
Copii (2-12 ani) 8.8 – 10.8
Copii (12-18 ani) 8.4 – 10.2 Valori critice – nivel scazut <2
Adulti (18-60 ani) 8.6 – 10.0 mg/dL; nivel crescut >7 mg/dL2
Adulti (60-90 ani) 8.8 – 10.2
Adulti (>90 ani) 8.2 – 9.6

Recomandari pentru determinarea calciului seric

 din doi in doi ani, la pacienti cu varsta peste de 50 ani, pentru screening-ul
osteoporozei (impreuna cu masurarea inaltimii si greutatii); in tetanie (investigarea
tipului hipocalcemic); fracturi spontane, dureri osoase, modificari osoase
radiologice, tulburari de crestere, alterari dentare; nefro- sau urolitiaza,
nefrocalcinoza, poliurie, polidipsie, boli renale cronice; pancreatita acuta, calculi
biliari, diaree recurenta, malabsorbtie; post-operator in caz de tiroidectomie si
paratiroidectomie, in hiperparatiroidism, boli tiroidiene, testiculare, ovariene,
adrenale; boli granulomatoase; tumori.

7
 Necesar de elemente

CALCIU SI MAGNEZIU.

Aportul de calciu trebuie sa satisfaca in mod eficient necesitatile organismului, care

variaza in functie de varsta, sex si starea de sanatate, astfel:
 Sugari: 0-5 luni: 210 mg/zi; 6-11 luni: 270 mg/zi
 Copii: 1-3 ani: 500 mg/zi; 4-8 ani: 800 mg/zi; 9-18 ani: 1300 mg/zi
 adultii care nu au implinit 50 de ani: 1000 mg de calciu/zi (echivalentul a
trei pahare de lapte/zi)
 adultii cu varsa de peste 50 de ani: 1200-1300 mg de calciu/zi (echivalentul
a 3-4 pahare de lapte/zi)
 Femeile au un necesar de calciu particular:
- cele insarcinate: 1300 mg/zi
- peste 50 de ani: 1500 mg/zi.
Este important de retinut ca 1000 mg de calciu pot fi asimilate din consumul a 500
ml de lapte, 50 gr de cascaval, 125 gr de iaurt si 50 gr de sardine.
Alimente bogate in calciu sunt si somonul, sardinele, scoicile sau migdalele,
laptele, iaurtul, branza, tofu, cateva legume verzi si cu frunze (spanac, brocoli).
 Calciul interactioneaza cu magneziul si fosforul asa ca suplimentele de
calciu trebuie administrate dupa ce s-a verificat ca persoana respectiva are un aport
de fosfor si magneziu adecvat. Fosforul cauzeaza rareori deficiente in timp ce
deficitul de magneziu este destul de frecvent. In general, majoritatea dietelor sunt
relativ bogate in calciu dar sunt lipsite de magneziu decoarece laptele, principala
sursa de calciu, nu este in acelasi timp si o bogata sursa de magneziu. Magneziul
este important pentru oase și recuperarea musculară.
 Raportul ideal de calciu/magneziu este de 2:1 – adica aveti nevoie de doua
ori mai mult calciu decat magneziu. Magneziul este componentul esential al
clorofilei care da culoare verde plantelor. Gasim calciu si magneziu in toate
legumele cu frunze de culoare verde, in nuci si seminte.Cele mai bogate surse de
magneziu sunt seminţele integrale, ca alunele, bobul, germenii de grâu şi cerealele
nedecorticate (nedecojite). Măcinarea grâului (înlăturarea cojii şi a straturilor
embrionului) înlătură până la 80% din cantitatea de magneziu.
 Bananele si prunele contin potasiu si magneziu, reechilibrand balantele
calciu-fosfor-magneziu-potasiu.

8
VITAMINA D
Vitamina D (calciferol) are ca
roluri principale absorbția de Ca in
intestin, sinteza de parathormon,
diferențierea și funcția
osteoblast/osteoclast. Productia de
vitamina D3 pe cale cutanata scade o
data cu inaintarea in varsta a omului.
Pentru o buna absorbtie a calciului
este necesar consumul zilnic de
vitamina D.

Surse importante de vitamina D

sunt: peste de apa sarata (ton, somon,
sardine, macrou, hering), ouale,
ficatul si uleiul de peste.
 Adultii care nu au implinit 50
de ani trebuie sa consume 200 U.I./zi
de vitamina D.
 Persoanele cu varsta cuprinsa
intre 51-70 de ani – 400 U.I./zi.
 Adultii cu varsta de peste 70
de ani trebuie sa consume 600 U.I./zi.
De retinut: 400 U.I. de vitamina D
se gasesc in 170 gr de ton sau 30 gr de
sardine.

SODIUL. Prezenta sodiului in alimentatie in cantitati normale e necesara. Atentie

la regimurile exagerat hiposodate, acolo unde nu e cazul dar si la cele hipersodate.

ZINCUL are diverse functii in ceea ce priveste cresterea. El stimuleaza

osteoblastele (celule responsabile de formarea de nou tesut osos) si inhiba
osteoclastele (celule responsabile de degradarea osoasa). De asemenea este esential
pentru imunitate, are un rol important si in detoxifierea ficatului, echilibrarea
nivelului de zahar din sange, ajuta la productia de adrenalina, care combate efectele
negative ale stresului Alimente bogate in zinc sunt: semintele de dovleac, de susan,
semintele de floarea soarelui, germenii de grau, nucile caju, fructele de mare,
crapul, carnea de vita si miel, ficatul, lintea, fasolea, ciocolata neagra, iaurtul,
branza, laptele, cerealele integrale, spanacul, ouale si ciupercile.

MANGANUL este utilizat pentru numeroase enzime ce actioneaza

ca antioxidanti in corp dar contribuie si la formarea unor enzime importante in
dezvoltarea oaselor. Se gaseste in special in ananas, nuci, spanac, fasole si grau
integral

SILICIUL are rol esential in producerea colagenului la nivelul tuturor ţesuturilor

din organism, incluzând osul, tendoanele şi cartilajele, are rol in sinteza osoasa. Pe
masura ce imbatranim, concentratia acestui oligoelement scade. Se obtin din coada-
calului (Equisetum arvense) - o planta aparent banala, dar care are un continut
impresionant de siliciu. Alte surse bogate în siliciu sunt: drojdia de bere,bananele,
cerealele integrale nerafinate, castraveţii, merele, portocalele, lămâile,
strugurii, stafidele, migdalele, alunele, nucile, seminţele, varza, morcovii,

9
dovleacul, fasolea verde, ceapa, păstârnacul, urzicile şi ridichiile. Din pacate,
alimentele pe care le consumam nu prea au legatura cu biologicul, ele fiind produse
moderne si care au un continut foarte redus de siliciu pentru ca prin aplicarea de
ingrasaminte chimice si pesticide sunt distruse microorganismele care transforma
siliciul mineral in siliciu organic si, ca atare, plantele nu mai au de unde sa se
aprovizioneze cu acest mineral.

BORUL. Rolul borului in organism ramane inca neclar, desi se presupune ca

intervine in metabolismul calciului si magneziului. Deprivarea de bor produce
scaderea sintezei tesutului osos. O dieta saraca in bor creste eliminarea calciului si
magneziului prin urina; unele studii au aratat ca el creste nivelul testosteronului din
sange. Se gaseste in mere, pere, struguri si alte fructe, precum si in legume, nuci
si miere, papadie.

CUPRUL susține sinteza colagenului, Surse naturale: fructe de mare, nuci,

seminte, cacao, fasole, cereale integrale, ciuperci, ficat de vitel, avocado, orz,
sfecla, brocoli, linte, ovaz, portocale, ridiche, stafide, somon, salate.

VITAMINA C (acid ascorbic) are un efect antioxidant, si stimulează procesul de

formare al colagenului iar zincul ajuta la crearea noilor celule osoase. Se gaseste in
citrice, mere, urzici, fructe de pădure şi varza de Bruxelles.

VITAMINA K1. (fitomenadiona) activeaza o proteina numita osteocalcin care

creste densitatea osoasa dar este necesara si pentru sinteza componentei organice
(neminerale) a osului, influentand capacitatea acesteia de a fixa calciu. Se gaseste in
cartofi, conopida, macese, mazărea verde, morcovii, ovăzul, porumbul, roşiile,
varza, salata verde şi spanacul. Este recomandabil un consum de 0.03 - 1 mg
vitamina pe zi.

VITAMINA B6 intervine in reactiile metabolice de sinteza a colagenului, dar si in

inactivarea unor factori ce contribuie la degradarea structurii osoase (homocisteina).
Se gaseste in avocado, spanac, cartofi, mazare, ardeiul rosu, conopida, brocoli,
morcov, sparanghel.

PROTEINE
Oasele sunt formate in proportie de 50% din proteine, iar aminoacizii (elemente
constitutive ale proteinelor) din alimente sunt esentiali in procesul de reparatie
osoasa. Aportul de colagen este extrem de util deoarece acesta formeaza
"cimentul"oaselor, le ofera flexibilitate si rezistenta, permite depunerea de minerale
si formarea de tesut osos. Colagenul este de regulă deficitar în alimentația modernă,
el fiind cu atât mai necesar pentru susținerea regenerării osoase. Lizina este un
aminoacid ce potenteaza absorbtia calciului si scade pierderea sa. Suplimentele cu
arginina si lizina stimuleaza celulele care produc nou tesut osos.
Sunt recomandate proteinele de origine animala si vegetala cu valoare biologica
ridicata din carne slaba, peste, oua, dar fara a se depasi 2 g proteina /kg corp/zi.
Depasirea acestei valori modifica echilibrul acido - bazic, crescand calciuria.

10
Surse importante de proteine sunt:
- Ton: 75 de grame contin 22 grame de proteine;
- Pui, curcan: 75 grame au 20 de grame de proteine;
- Somon gatit: 75 grame contin 19 grame proteine;
- Iaurt degresat: 250 grame contin 13 grame de proteine;
- Lapte degresat: 250 ml contin 8 grame proteine;
- Oua: un ou mediu are 6 grame de proteine;
Este important ca in alimentatie sa se varieze sursele de proteine. Se va inlocui
periodic carnea sau ouale cu soia sau leguminoase (mazare).
Cerealele sunt bogate in proteine vegetale. Ele contin 8-14% proteine, valoare
apropiata de cea a carnii, chiar daca le lipseste un aminoacid indispensabil, lizina.
Germenii de grau sunt mai bogati in proteine decat fulgii de ovaz.

ACIZI GRAŞI OMEGA 3 ajută la scăderea calciuriei (nr. pierderea calciului prin
urină), cresc nivelul calciului absorbit direct din alimente şi ajută la fixarea lui în
oase. Sursa vegetală de sunt seminţele de in, eficiente pentru menţinerea mase
osoase şi reducerea calciuriei. Suplimentele cu ulei de peşte au acelaşi efect benefic.

ANTIOXIDANȚI. Sunt extrem de importanți întrucât țesuturile afectate și

inflamațiile se asociază cu un nivel ridicat al stresului oxidativ, influențează negativ
producția de colagen și formarea de celule noi. Vitamina C, alți antioxidanți naturali
și enzimele proteolitice (precum bromelaina) nu trebuie să lipsească din alimentația
unei persoane cu hipocalcemie.

11
Suplimente alimentare

Frecvent apar situatii in care doar aportul alimentar nu face fata nevoilor
organismului. In aceste situatii se recomanda consumarea de produse fortificate cu
calciu (cum ar fi sucurile de fructe, in special de citrice) sau a produselor
farmaceutice pe baza de calciu si vitamina D3.

Suplimentele de calciu pot fi consumate mai ales intre mese (pentru o absorbtie mai
eficienta). Insa, datorita procentului relativ scazut de preluare a mineralului, chiar si
din acest tip de preparate, nu se recomanda inlocuirea dietei bogate in vegetale si
lactate cu produse medicamentoase (de exemplu, dintr-un preparat de carbonat de
calciu ce contine 600 mg de calciu se vor absorbi doar 240 mg, adica 40%).
Se va tine seama si de deficitul in alte minerale care poate fi asociat hipocalcemiei.

Hipercalcemia (concentratia crescuta a calciului in sange) aparuta ca rezultat al

aportului excesiv (peste 2000 mg/zi, de-a lungul unei perioade lungi de timp, poate
determina aparitia unor simptome precum astenia, anorexia (disparitia apetitului),
depresie, confuzie, greturi, varsaturi, constipatie, dureri musculare, cefalee.
Complicatiile cronice asociate acestei stari sunt dezvoltarea de calculi urinari (sau
chiar insuficienta renala) si ritmuri cardiace anormale. Persoanele cu probleme
renale (litiaza renala) si cele cu insuficienta cardiaca aflate in tratament cu digitale
(cum este digoxina) nu trebuie sa consume suplimente sintetice de calciu deoarece
acestea pot cauza o agravare a evolutiei bolii de fond.

12
 13

KINETO-PLUS CRAIOVA http://www.kineto-plus.ro/