INTRODUCERE

Rahitismul este o boală a copilăriei si adolescenței, care se caracterizează prin

mineralizarea incompletă a oaselor în condițiile carenței de vitamina D. Aceasta se datorează
 pierderii de calciu din oase, care devin flexibile și se deformează.

Această boală survine cu precădere la copiii între 3 luni și 2 ani, perioadă în care copilul
crește cu rapiditate, iar corpul acestuia necesită un nivel crescut de calciu și fosfor. Afecțiunea
este rară la nou-născuți. 

Vitamina D permite absorbția intestinală de calciu, acționând asupra mineralizării

oaselor, dar și asupra excreției de calciu prin urină. Cea mai mare parte a vitaminei D este
sintetizată la nivelul epidermei, unde sterolii inactivi sunt activați de către razele ultraviolete. 

Rahitismul este o afecțiune specifică celor mici, care se datorează unui deficit de
vitamina D, calciu și fosfați, care împiedică procesul de creșterea și dezvoltare normală a
oaselor. Corespondentul acestei afecțiuni la adult se numește “osteomalacie”. În absența acestei
vitamine și a unor minerale esențiale, oasele își pot pierde din rezistența naturală și devin fragile. 
Privat de aceste elemente, osteoidul nu se poate calcifica și matura. Deși deficitul de vitamina D
apare și la adulți sau bătrâni, forma cea mai severă și frecvent întâlnită este cea de “rahitism”,
care afectează mai ales  copiii ce suferă de malnutriție  severă, de înfometare sau de un regim
dietetic inadecvat necesităților lor. Specialiștii consideră că cel mai ridicat risc de apariție a
rahitismului îl au nou născuții alăptati la sân ai căror mame nu se expun la soare, nou născuții
hrăniți natural care nu sunt expuși la soare, micuții care au intoleranță la lactoză și nu pot
consuma lapte fortifiat.
Vitamina D3 este o vitamină pe care organismul o poate sintetiza din derivați de
colesterol, sub influența radiațiilor ultraviolete de tip B. Ea este unul din factorii principali care
stimulează absorbția de calciu și fosfor  din tractul gastrointestinal. Dacă nivelul ei este
insuficient, nu numai că nu se va mai absorbi suficient calciu, însă va debuta și procesul de
demineralizare osoasă, deoarece vitamina D este implicată  și în concentrarea calciului în os.

1
 

Suplimentarea dietetică promptă cu vitamina D sau calciu este foarte importantă în

corectarea unor astfel de dezechilibre care pot să apară în cadrul procesului de creștere și
dezvoltare a copiilor. Dacă însă din diverse motive, rahitismul nu este corectat la timp, există
 posibilitatea ca în timp să apară malformații osoase care să necesite tratament chirugical.
Frecvența de apariție a rahitismului variază în funcție de condițiile socio-economice ale
familiei în care s-a născut copilul, precum și al regiunii natale în general, precum și de factorii
climatici (expunerea la soare).

2
 

Etiologie

Rahitismul apare datorită deficitului de vitamina D, calciu și fosfor. Vitamina D3, numită și
colecalciferol, se formează în piele plecând de la un compus colesterolic. Acesta trece prin mai multe
modificări enzematice până să ajungă la formă de vitamina D3. În prima fază se fornează calcidiol, la
nivel hepatic. Acesta este de fapt forma circulantă cea mai abundentă de vitamina D. Prin dozarea
concentrației sale plasmatice specialiștii pot aprecia dacă există sau nu un deficit de vitamina D în
organism.

Următoarea modificare enzimatică are loc la nivelul rinichiului, unde calciferolul este
transformat într-un compus activ. Calcitriolul este un compus care poate regla metabolismul calciului
în nenumărate feluri. El promovează absorbția calciului și fosforului din intestin, crește reabsorbția
renală a fosforului și poate facilita în mod direct calcificare osoasă. Prin aceste influențe calcitriolul
stimulează calcificarea osteoidului, atât în general, în întregul sistem scheletic, cât mai ales la nivel
metafizar.

Deficitul de vitamina D determină apariția hipocalcemiei. Stările hipocalcemice declanșează o

sinteză și secreție crescută de hormoni paratiroidieni, care stimulează pierderile renale de fosfor și
care vor determina o demineralizare osoasă cu scopul de a corecta concentrația calciului. Vitamina D
este absorbită din surse alimentare, sau este produsă, în mare parte, sub influența radiațiilor solare. 

Copii predispuși riscului de apariție a deficitului de vitamina D sunt în principal: 

   Cei care locuiesc în regiuni cu soare puțin; 

   Cei care nu ies afară și stau în casă foarte mult timp; 
   Cei cu o dietă vegetariană; 
   Cei cu intoleranță la lactoză sau cei care nu consumă produse lactate. 
Bebelușii alimentați exclusiv la sân pot dezvolta și ei rahitism în timp, în cazul în care nu li se
administrează profilactic vitamina D și calciu în primele zile de viață, deoarece laptele de mamă nu
este sursă foarte bună de vitamina D. Această problemă este chiar mai importantă la copiii cu pielea
închisă, în timpul zilelor de iarnă( când sunt mai puține ore însorite). 

Acumularea acestor factori sporește semnificativ riscul de apariție a rahitismului. Ra hitismul

sau osteomalacia pot să apară și ca rezultat exclusiv al unei diete sărace în vitamina D, însă în prezent

3
 

o astfel de etiologie a bolilor este mai puțin întâlnită deoarece majoritatea alimentelor sunt îmbogățite
cu vitamina D și fortifiate cu calciu. Cele mai bune surse de calciu și fosfor sunt produsele lactate și
legumele verzi, iar acestea sunt disponibile într-o gamă foarte variată, fiind și accesi bile.

Apariția rahitismului pare a avea și o componentă genetică, deoarece există cazuri de rahitism
transmis ereditar de la o generație la alta. În acest caz rahitismul apare în cadrul unor sindroame ce se
caracterizează prin incapacitatea rinichiului de a păstra în organism fosfații minerali   (afecțiune
numită hipofosfatemie X linkata), sau prin existența unei 4ubular 4ubular renale (patologie în cadrul
căreia rinichiul nu poare excreta acizi prin urină). 

Absorbția vitaminei D este influențată și de afecțiuni care interferă cu absorbția intestinală a

lipidelor dietetice. Ocazional, rahitismul apare la copiii care au boli hepatice și care nu pot transforma
 precursorii vitaminei D în compușii activi, capabili de a realiza efecte biologice în organism. 

Rahitismul apare mai rar în țările dezvoltate, el caracterizând economiile în curs de dezvoltare
și țările sărace. Boala este prezentă în special în perioada de creștere a organismului, când necesarul
de fosfor și calciu este crescut și trebuie acoper it cât mai bine. Rahitismul poate fi diagnosticat la
copii cu vârsta între 6-24 luni, și este relativ rar la nou născuți(din punct de vedere al tabloului clinic). 

4
 

Simptomatologie şi manifestări clinice  

I.  Simptomatologie
Rahitismul se caracterizează prin deficit de vitamina D care va induce o serie de
modificări generale în organism, ce pot deveni manifeste uneori când poate fi prea târziu şi
deformările scheletice trebuie îndreptate doar prin intervenţie chirugicală.
Cele mai frecvente semne şi simptome sunt: 
- Malformaţii scheletice: sunt localizate în special la nivelul membrelor inferioare, la
nivelul coloanei vertebrale, pelvisului şi sternului. Specialiştii au descris următoarele modificări
apărute la scheletul pacienţilor cu rahitism: stern în carenă, bombat anterior, tibie în iatagan,
când oasele gambei sunt încurbate, matanii costale (proeminențe apărute la nivelul coastelor, pe
toracele anterior), cifoze, scolioze, sau chiar cifoscolioze (dacă rahitismul apare la copiii mai
mari de 2 ani), tasări de corpuri vertebrale, cranio tabes (craniu malformat); 
- Închiderea tardivă a fontanelei anterioare;
- Dureri sau sensibilitate osoasă: la nivelul oaselor lungi şi coloanei vertebrale precum şi 
la nivelul centurilor scapulară şi pelvină. Sunt adesea dureri cronice, de intensitate moderată; 
- Spasme musculare generalizate (tetanie) şi hipocalcemie; 
- Hiperplazie metafizară  care determină apariţia semnului dublei maleole, care poate fi
 perceput la nivelul tibiei;
-Hipotonie musculară generalizată; 
- Astenie musculară; 
- Oase fragile, uşor traumatizate: copiii cu rahitism sunt predispuşi unor fracturi “în lemn
verde”, cum le numesc spcialiștii, când osul efectiv pare a se frânge, iar aspectul radiografic este
foarte similar cu cel al unei crengi verzi pe care încercam să o rupem şi care crapa la mijloc; 
- Creştere şi dezvoltare anormale: copii au o talie mai mică decât media normală pentru
vârsta lor;
- Malformaţii dentare: erupţii dentare întârziate şi dinţi cu aspect şi structura modificată,
smalt poros, predispoziţie la apariţia cariilor dentare. 

5
 

II.  Manifestări clinice 

Deficitul de vitamina D are atât manifestări osoase şi extraosoase. Cel mai frecvent la
examenul clinic sunt evidente semnele osoase ale rahitismului.

a)  Semne osoase

Semnele osoase rezulta dintr-o mineralizare osoasă deficitară evidenţiată mai ales în
 perioadele de creştere rapidă (sugar şi pubertate). 

  Modificări ale cutiei craniene 

• Craniotabesul –   se caracterizează printr -o rezistență scăzută la presiunea digitală a oaselor 
craniului, în special în zona parieto-occipitală, cea mai solicitată mecanic de poziția din primele
luni de viață. Modificarea osoasă este evidențiată clinic prin exercitarea unei presiuni de către
degetele examinatorului la nivelul osului parietal şi occipital, arie care se „înfundă” ca o minge
de ping- pong. Craniotabesul rahitic se instalează după vârsta de 3 luni, înaintea acestei vârste
fiind considerat fiziologic;

• Bose parietale şi frontale, proeminența occipitală; 

• Plagiocefalie - aplatizarea oaselor parietale sau occipitale;

• Fontanela anterioară larg deschisă după vârsta de 8 luni; 

• Persistența fontanelei anterioare după vârsta de 18 luni; 

• Macrocranie. 

  Modificări ale cutiei toracice 

• Matanii costale - tumefierea palpabilă şi vizibilă a joncțiunilor condrocostale realizând o linie
oblică ce coboară dinspre stern către regiunea anterolaterala a bazei toracelui; 

• Șanțul submamar Harrison –   retracția, aproximativ orizontală, a toracelui la nivelul inserției
costale a diafragmului (contracția acestuia pe coastele demineralizate); 

• Torace evazat la baze –   tracțiunea în afară exercitată de acțiunea musculaturii abdominale pe
coastele demineralizate, eventual torace în formă „de clopot”;

6
 

• Alte semne –  stern înfundat sau proeminent, aplatizare laterală a toracelui în jumătatea
superioară, deformări ale claviculelor, iar în forme severe fracturi spontane ale coastelor. 

  Modificări ale membrelor  

• Membre superioare - deformări ale metafizelor –  ca urmare a îngroşării extremitatii distale a
radiusului prin dezvoltarea excesivă a tesutului osteoid demineralizat; 

• Membre inferioare - curburi ale diafizelor (în special la copilul care se ridică şi merge) din
cauza lipsei de fermitate a oaselor insuficient mineralizate, realizând la nivelul gambelor genu
varus (curburi în „O”) sau genu valgus (curburi în „X”). 

  Modificări ale coloanei vertebrale şi ale bazinului 

• Cifoza dorsală (superioară sau inferioară) şi lombară; 

• Micşorarea diametrului antero- posterior şi a celui lateral al bazinului;

• Coxa vara sau coxa valga – angulari ale extremitatilor proximale a femurului, cu modificarea
unghiului dintre colul femural şi diafiză.

Aceste modificări apar cu precădere la copilul mare şi adolescent. 

Deformările bazinului,  sechele ale unui rahitism netratat, se răsfrâng negativ la fete în
situația evoluției unei sarcinii viitoare. 

  Modificări ale dentiției 

• Schimbarea ordinii de aparitie a dinților; 

• Distrofii dentare. 

 b)  Semne extraosoase

• Hipotonie musculară –  cu staționare şi regres în achizițiile motorii (susținerea capului, statul în
şezut, mers) şi distensie abdominală; 

• Laxitate ligamentară; 

• Hiperexcitabilitate neuro-musculară, evidențiată prin: 

7
 

- manevre specifice semnul Chwostek pozitiv reprezentat de contractura orbicularului buzelor la

 percutarea scurtă a obrazului, la mijlocul liniei care uneşte tragusul cu comisura bucală de
aceeaşi parte, semnul se evidențiază mai frecvent la copilul cu vârsta între două luni şi doi ani; 

- tresăriri frecvente spontane sau la zgomote mici; 

- tremurături ale extremitaților; 

- reflexe arhaice persistente, reflex Moro spontan;

8
 

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv de rahitism carențial se pune în special pe:

 – semne osoase difuze asociate cu:

 –  noțiunea de absență de aport al vitaminei D (sau aport îndoielnic); 

 – dozare: calcemie, fosfatemie, FA plasmatice.

Ameliorarea rapidă după administrarea de vitamină D confirmă definitiv diagnosticul. 

Diagnosticul diferențial se face cu alte cauze de rahitism. Tabloul clinic și radiologic al

rahitismului nu este specific carenței în vitamină D. Rahitismul poate fi provocat prin alte
afecțiuni care perturbă  mineralizarea osoasă la copil. Anamneza, semnele clinice de însoțire,
datele biologice și/sau ineficacitatea tratamentului cu vitamină D orientează către aceste etiologii
rare sau excepționale 

1. Rahitismul vitamino-rezistent . Eșecul tratamentului cu vitamină D, în prezența unui

rahitism tipic, trebuie să pună în discuție un rahitism vitamino-rezistent  –  care are mai multe
forme etiopatogenice, toate foarte rare:

• Rahitismul hipofosfatemic. Este forma cea mai frecventă, cel mai frecvent din cauze
familiale, legate de cromozomul X sau sporadic. Se caracterizează prin: 

 –  calcemia este întotdeauna normală (homeostazie calcică păstrată); 

 –   fosforemia este scăzută –   hipofosfatemia severă este principalul semn biologic –  rezultat al
unui defect de reabsorbție tubulară a fosfaților; 

 –  nu există nici carență în vitamina D, nici hiperparatiroidism secundar;

 – nu exista retard motor;

 – vitamina D este ineficace.

9
 

• Rahitismele vitamino-rezistente pseudocaren ț iale. Se prezintă cu un tablou de rahitism

carențial sever precoce  –   insensibil la aportul de vitamină D (ineficacitate totală a tratamentului
cu vitamina D).

2. Osteodistrofia renală. Aceasta determină o atingere osoasă difuză, foarte asemănătoare

unui rahitism, dar este, totdeauna asociată unei insuficiențe renale cronice severe. 

3. Afecțiuni osoase constituționale: osteogeneza imperfectă, condrodisplazii

(condrodistrofia metafizară), hipofosfatazia. Acestea pot prezenta un aspect radiologic foarte
apropiat cu cel de rahitism. Antecedentele familiale, anamneza, absența anomaliilor biologice
sau prezența unui nivel foarte scăzut al FA orientează diagnosticul. 

4.  Rahitisme din sindromul de malabsorbție și insuficiența hepatică gravă  –  Au un

context clinic și biologic evocator, excepțional carență în calciu (context de alimentație lipsită de
lapte sau de produse lactate pe perioade foarte lungi de timp).

5. Semne clinice izolate. Numeroase semne clinice de rahitism nu sunt specifice și se pot
găsi izolat la numeroși copii, fără să aibă valoare patologică: retard în achiziția tonusului,
întârziere în mers, retard în erupția dentară, tibia vara, genu valgum, plagiocefalia. Caracterul lor 
izolat este suficient pentru a îndepărta diagnosticul de carența în vitamina D. 

10
 

Gradele de severitate. Rahitismul uşor (I grad de severitate) 

Simptome minore de afectare a SNC: excitabilitate, tremur, sindrom sudoripar,

dereglarea somnului - sunt exprimate nesemnificativ.

Simptome uşoare de afectare a sistemului osos: craniotabesul lipseşte, în evoluţia

subacută se observă proeminenţa uşoară a boselor frontale, parietale 

Rahitismul moderat (II grad de severitate).

Manifestările clinice sunt clar exprimate: 

Sistemul nervos central: excitabilitate, crize convulsive, sindrom sudoripar.

Afectarea sistemului osos:

  în evoluţie acută - osteomalacie (craniotabes, flexibilitatea bordurilor fontanelei mari),

aplatizare occipitală; 
  în evoluţie subacută - hiperplazie osteoidă (proeminenţa boselor frontale şi parietale, 
mătănii costale, deformarea cutiei toracice). 

Simptome de afectare a motricităţii grosiere: hipotonie musculară, flexibilitatea

ligamentelor.

Rahitismul sever (III grad de severitate).

Modificări severe ale sistemului osos: 

  craniu oligo-hidrocefal, caput quadratum, nas în formă de „şa"; 

  cutia toracică - şanţ subpectoral, torace în carenă; 
  fracturi ale oaselor tubulare;
  deformarea membrelor în „X”, „O”; 
   brăţări, degete în formă de „fire de perle". 

Hipotonie musculară severă.

Retard staturo-ponderal.

11
 

Dezvoltarea psiho-motorie întârziată. 

Dispnee, tahipnee.

Complicaţii. Spasmofilia. 

Forma manifestă: 

  simptome de afectare a SNC;

  eclampsie cu accese de convulsii tonice, tonico-clonice, pierderea conştiinţei, apoi
somnolenţă; 
  spasm carpo- pedal, mâinile capătă aspect de „mână de mamoş"; 
  laringospasm şi bronhospasm cu dispnee inspiratorie, cianoză, apnee. 

Forma latentă: 

  semnele spazmofiliei pot fi induse prin reflexe neuro-musculare (Chvostek, Trousseau,

Erb, Maslov, Lust);
  convulsii determinate de hipocalciemie

12
 

Diagnosticul diferenţial  
  Afecţiuni perinatale ale SNC (hipoxie cronică intrauterină, traumatisme intranatale).
  Diferite forme de miatonii.
  Ghibus rahitismal cu afectarea coloanei vertebrale de origine specifică (tuberculoză). 
  Hidrocefalia rahitismală condiţionată de dereglările licvoro dinamice (malformaţii 
cerebrale, complicaţii post infecţioase în meningitele purulente).
  Alte maladii rahitismale determinate ereditar (diabet fosfat, rahitismul Fanconi, acidoza
tubular renală, pseudo-hipo-paratiroidismul).

Diagnosticul diferenţial al spasmofiliei, epilepsiei şi convulsiilor hipertermice:

Manifestări clinice Spasmofilia Epilepsia Convulsiile

hipertermice
Anamneza Lipseşte  Prezentă  Prezentă 
(traumatismul
intracranian)
Semne rahitismale Prezente permanent Nu sunt obligatorii Nu sunt obligatorii
Timpul apariţiei  Ziua Noaptea Depinde de timpul
convulsiilor A pariţiei febrei
Tegumente Palide, umede Palide, umede Hiperemiate, uscate
Hiperestezie Prezentă  Lipseşte  Lipseşte 
Voma Lipseşte  Lipseşte  Prezentă 
Bombarea fontanelei Prezentă  Lipseşte  Lipseşte 
Anterioare
Muşarea limbii Prezentă  Prezentă  Prezentă 
Spumă bucală  Prezentă  Prezentă  Prezentă 
Urinarea în timpul şi  Prezentă  Prezentă  Prezentă 
după criză 
Cunoştinţa  Lipseşte  Lipseşte  Lipseşte 
Somn profund Prezentă  Prezentă  Lipseşte 
După criză 
Dezvoltarea Fără dereglări  Afectată  Fără dereglări 
Psihomotorie

13
 

Profilaxia
 Profilaxia antenatală 

  Măsuri nespecifice pentru toate femeile însărcinate: mod de viaţă activ, alimentaţie 

raţională 
  Vitamina D - 500 UI pe zi în ultimul trimestru de sarcină în timpul însorit şi 1000 UI în 
situaţii speciale (condiţii de trai nefavorabile, alimentaţie defectuoasă, disgravidie), este
indicate femeilor din grupul de risc cu:
 gestoze;
   patologie SNC, care necesită terapie anticonvulsivantă; 
   patologie cardio-vasculară: malformaţii cardiace, hipertensiune arterială,
disfuncţii vegetative;
   patologia aparatului gastro-intestinal, insuficienţărenală; 
  maladii ce necesită antibioticoterapie;
  maladii endocrine.
  Condiţii sociale nefavorabile.

 Profilaxia postnatală 

  Măsuri nespecifice:
  Regim corect al copilului: plimbări la aer curat, effort asupra sistemului osos, masaj,
igienă perfectă; 
  alimentaţie la sîn, la necesitat eproduse lactate adaptate, diversificare corectă a raţiei 
alimentare.
  Profilaxia specifică: 
  vitamina D - 500-700 UI pe zi, de la a 7-a-10-a zi de viaţă a copilului, pe o durată de
24 luni;
  vitamina D - 800-1000 UI pe zi pentru copii din grupul de risc –  1 lună, apoi se reia
cu 500UI pe zi:

- Prematuritate.

- Dismaturitate.

14
 

- Malnutriţie congenitală. 

- Traumă intranatală, asfixie în naştere, hipoxie cronică intrauterină. 

- Convulsii de orice origine.

- Septicemie.

- Icter neonatal prelungit.

- Malformaţii congenitale gastro-intestinale, bronho-pulmonare.

- Diaree de etiologie diferită. 

- Copii cu condiţi isociale precar e, din instituţii rezidenţiale. 

- Sugarii alimentaţi mixt sau artificial. 

  vitamina D - 1000-1200 UI pe zi, pe parcursul a 24 luni, la copilul născut prematur;

  vitamina D prin metoda stoss - 200 000 UI per os la 2-4, 6, 9, 12-24 luni (în cazuri
excepţionale, când nu este posibilă administrarea zilnică orală a vitaminei D). 

15
 

Tratamentul rahitismului

Tratamentul rahitismului esre profilactic și curativ, în arsenalul său găsindu-se trei

elemente esențiale:

-  Regimul igienico – dietetic
-  Vitamine
-  Agenți fizici 

În ceea ce privește regimul dietetic subliniem numai necesitatea unei alimentații variate,
 bogate în proteine și săruri minerale. Din acest regim nu trebuie să lipsească legumele, în special
rădăcinoase (morcovi, țelină, pătrunjel).

 al rahitismului are următoarele obiective:

Tr atamentu l balneo-fi zio-terapic 

-  Fixarea calciului pe os cu ajutorul razelor ultraviolete naturale sau artificiale,

întărirea structurii osoase și dezvoltarea musculaturii  
-  Analgezia
-  Hiperemia
-  Hipertermia locală și sistemică 
-  Creșterea elasticității țesuturilor.  

Aceste efecte cumulate, sunt favorabile pentru pregatirea programelor de kinetoterapie și

masaj. În tratamentul BFT urmărim accelerarera depunerii de C în os cu ajutorul razelor 
ultraviolete naturale sau artificiale. Este indicată cura heliomarină în care menţionăm
helioterapia, terapia cu raze ultraviolete si inrarosii naturale (de origine solară). 

Este vorba de o expunere la soare progresivă,  foarte strict gradată, valabilă la subiecții
sensibili, copii, bătrâni și blonzi.

Se acoperă  corpul cu un cearceaf și apoi, regiunile corporale se descopera succesiv și

 progresiv, în sens cranio-caudal.

Se va ajunge până la o expunere totală de 3 ore, după care, din momentul desăvârșirii
 pigmentației durata expunerii descrește. Extremitatea cefalică nu se expune (se acopera capul).

16
 

Se pot face 1-3 ședințe pe zi. Orarul optim pentru obținerea celor mai benefice efecte ale
razelor ultraviolete asupra organismului, s-a apreciat a fi intre orele 9.00 - 11.00 dimineața. 

Aceste băi sunt indicate mai ales la copii, în perioada de creștere (aceste băi stimulează
metabolismul fosfo-calcic si pe cel al vitaminei D) și sunt contraindicate la persoanele cu
 probleme cardiace.

Baia de namol

Se realizează în cazuri speciale și constă în ungerea corpului cu namol, intr-o cadă. Este o
 procedură foarte solicitantă pentru pacient.

Împachetarea cu nămol 

Constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 - 40°C pe o anumită regiune. Durata

unei şedinţe este de 20 - 40 minute.

 Nămolul are mai multe efecte: 

- efect mecanic, producând excitaţia pielii datorită micilor particule componente; 

- efect fizic, temperatura corpului creşte cu 2 - 3°C;

- efect chimic prin resorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol. 

Împachetarile cu nisip

Reprezintă introducerea corpului în nisip, la o anumita temperatură. Se poate realiza în

cada de baie, dar și pe plajă.

17
 

Băile de lumină 

Cele complete se realizează în dulapuri de lemn cu becuri, iar cele parțiale, cu ajutorul
unor dispozitive adaptate. Durata băilor este de 15-20 de minute, după care se execută o
 procedură de răcire. În tot acest timp,  pacientul va purta o compresă cu apă la temperatura
camerei, pe frunte.

Căldura radiantă produsă de băile de lumină este mai penetrantă decât cea de abur sau aer 
cald, iar transpirația începe mai devreme.

Tratamentul prin electroterapie

Prin electroterapie urmărim întărirea țesutului osos prin stimularea depunerii de Ca și

stimulrea organismului pentru producerea de vitamina D2. 

O metoda eficientă de intărire a țesutului osos este ionizarea cu Ca.

Ionizarea este procedeul  prin care se introduc în organism diferite substanțe

medicamentoase, în acest caz Ca, cu ajutorul curentului electric, care le transporta prin tegument
și mucoase.

Principiul acestei forme de terapie se bazează pe disocierea electrolitică a diverselor 

substanțe farmaceutice adăugate polilor aplicați și transportarea anionior (-) și cationilor (+) spre
electronii de semn contrar încărcării lor electrice, prin respingerea lor de către electronii de
același semn și atragerea către polii de semn contrar.

În acest caz Ca se aplică la anod care este de același semn încăracării sale electrice care
determină respingera ionilor de Ca și atragerea lor la catod.

Tot pentru întărirea structurii osoase se mai poate face tratament cu Magnetodiaflux care
accelerează de punerea calciului pe os. Durata ședintelor aplicate 40-60 de minute.

Pentru stimularea organismului de a produce vitamina D se vor aplica radiații ultraviolete

cu ajutorul cărora se va transforma egosterolul din epiderm în vitamina D.

18
 

Tratamentul prin masaj

Masajul musculaturii scheletice influențează organismul în mod substanțial. În acești
mușchi se produc diferite fenomene fizice și chimice, metabolice sau energetice, prin care pot fi
stimulate sau încetinite prin mijloacele noastre.

Prin acțiunea mecanică a manevrelor de masaj executat stăruitor și într -un mod vioi, putem
îmbunătăți proprietățile funcționale ale mușchilor, făcând să crească excitabilitatea,
conductibilitatea și contractilitatea lor, prin tensiune și destindere alternativă, pentru a dezvolta
elasticitatea mușchilor, una din cele mai importante proprietăți ale muschilor.

Pentru a obține în acelați mod relaxarea mușchilor încordați sau obosiți prin manevre
ușoare, executate într -un ritm lent ș i liniștitor.

Prin manevre de presiune și stoarcere, activăm circulația venelor și capilarelor din vasta
rețea vasculară care inconjoară și străbate musculatura scheletică.

Sub influența acestor manevre de masaj se lărgesc capilarele care se află în funcțiune și se
deschid capilarele de rezervă, crește debitul sanguin local și se accelereaza circuitul limfatic. De
asemenea masajul are influențe evidente asupra mușchilor atrofici.

Masajul tendoanelor și al tecilor tendinoase se execută practic odată cu masajul mușchilor.

Se folosesc îndeosebi manevre cu efect circulator (netezit, fricțiuni vibrante) și se tratează unele
leziuni și tulburări asociate.

Locul de inserție al tendonului pe os poate f i sediul unor complexe leziuni și tulburări.
Aceste inserții se masează cu bagare de seamă prin manevre blânde dar insistente.

Masajul articulațiilor necesită o tehnică specială adaptată la forma și structura diferită a

lor.  Masajul activează circulația și nutriția în țesuturile articulare (pielea, ț esut conjunctiv, vase,
nervi, tendoane, mușchi), se întreține suplețea și rezistența lor , condiția indispensabilă pentru o
 bună funcționare articulară.

Oasele beneficiază de efectele circulatorii și trofice ale masajului numai în mod indirect
 prin intermediul țesuturilor moi, care le acopră și în care se ramifică rețeaua vasculară comună.

19
 

La nivelul celulelor sunt stimulați factorii enzimatici. Ele ușurează reacțiile chimice,
schimbă sarcina electrică de la o celulă la alta, transformă elementele necesare elaborării unei
cantități de energie calorică. Celulele enzimatice stimuleaza metabolismul hidraților de carbon și
favorizează punerea în libertate a unor hormoni cu rol în vasodilatație.

Enzimele sunt elemente proteice foarte sensibile. Activitatea lor poate fi reglată prin masaj
la intensități diferite. Masa jul dur oprește activitatea lor, în timp ce masajul blând (sedativ)
stimulează această activitate.

20
 

Tratamentul kinetoterapeutic al rahitismului

Tratamentul kinetoteraputic se realizeză printr -o serie de exerciții care sunt recomandabile

nu numai în rahitism și pentru prevenirea acestuia ci constituie forme de mișcare dirijată pentru
orice copil sub un an.

Exerciții pentru copii între una și trei luni 

1. Copilul în decubit dorsal- provocarea flexiei membrelor inferioare prin stimulare

 plantară. 
2. Mișcări ale membrelor superioare provocate prin rotația capului. 
3. Mișcări ale membrelor superioare, făcute prin apucarea degetelor copilului, fără a forța
extensia cotului.
4. Mișcări alterne ale membrelor inferioare. 
5. Mișcări de flexie ale coloanei vertebrale, provocate –  dacă se poate –  prin flexia capului și
cefei. Aceste mișcări vor fi urmate de extensie prin întoarcerea pe burtă a copilului. 
6. Rotații ale trunchiului, cu rostogolire pe burtă și pe spate. Rotațiile pot fi provocate și prin
flexia și rotația unuia dintre membrele inferioare. 
7. Ridicarea copilului în șezut, prins de mâini, cu brațele în abducție. La ridicarea în șezut, ca
și la culcarea pe spate, pe care copilul către vârsta de 6 luni începe să o facă activ, se
 poate opune o ușoară rezistență pentru a fortifica mușchii abdominali. 

Mișcările repetate de câteva ori sunt urmate de scurte ședințe de masaj. 

Între 7-9 luni se adaugă mișcărilor prezentate mai sus:

-  Mișcări de circumducție ale membrelor superioare 

-  Mișcări de abducție și rotație ale membrelor inferioare. 
-  Exerciții de provocare a reflexului “ gata pentru săritură” 
-  Încurajarea mersului în patru labe, a ridicării pe genunchi și a ridicării în picioare. 

Între 10-14 luni, mișcările prezentate până acum se vor executa cu o participare activă, mai
evidentă a copilului. Pe parcursul mișcărilor se poate opune o rezistență, fără însă ca aceasta să
descurajeze efectuarea mișcării. 

21
 

-  Reflexul “gata pentru săritură“ este consolidat, obligând copilul să-și mențină parte
din greutatea corpului pe brațe, cu coatele extinse.
-  Exerciții de extensie a coloanei vertebrale, radicând copilul din decubit dorsal, astfel,
ca el să se spijine numai pe cap sau numai pe călcâie, cu corpul drept în extensie.
-  Copilul este obligat să se aplece (după jucării) și să se ridice, dacă se poate singur,
fără ajutor. 

În această afecțiune, prin gimnastică nu se urmărește crectarea deficiențelor produse de

rahitism cât mai degrabă tonifierea musculară. Dacă până la vârsta de 4-5 ani, adăugând uneori
și mijloace ortopedice, corectarea nu s-a produs se aplică tratamentul chirurgical. Dintre
mijloacele ortopedice fac parte aparatele de compresie cu arc pentru sternul carenat, atele de
corecție din plastic sau duraluminiu care se poartă noaptea pentru corecția genu varum-ului sau
genu valgum-ului, susținătoare plantare pentru picioarele plate. 

22
 

Concluzii

În concluzie putem spune că rahitismul este exemplul cel mai concludent de boală de
creștere prin carență externă. Putem caracteriza aeastă boală ca fiind o afecțiune a cartilajelor de
creștere ale copilului mic, în care nedepunerea sărurilor calcice determină degenerarea și
creșterea anarhică a matricei cartilaginoase. 

De reținut sunt aspectele care țin de  profilaxia rahitismului. Mamele trebuie să aibă un
regim alimentar adecvat și variat și de asemenea să practice mișcarea și expunerea la soare. De
asemenea copilul trebuie să fie alăptat la sân și ulterior să aibă un regim alimentar adecvat.

Pentru a avea success tratamentul rahitismului trebuie aplicat precoce și corect,

combinându-se vitaminoterapia cu balneo-fizio-kinetoterapia, regimul alimentar  și celelalte
terapii care sunt necesare în funcție de gradul și stadiul bolii. 

23
 

Bibliografie

Andrei Rădulescu,  Electroterapia

Dr.Clarence Davil și Charles Tomas, Hidrotermoterapia

Păun Radu, Tratat de medicină internă 

Robănescu N.,  Readaptarea copilului handicapat fizic, ed. Medicală, București,

1976 

24