Disciplina: PUERICULTURĂ ȘI PEDIATRIE

Referat: RAHITISMUL

RAHITISMUL
Rahitismul este o boală a organismului în creștere caracterizată prin tulburarea
mineralizării osului, consecință a perturbării metabolismului fosfo-calcic datorită cantității
insuficiente de vitamină D.
Deficitul de vitamina D se produce prin: aport insuficient, absorbție deficitară, deficit de
activare (hepatică, renală), lipsa de răspuns a organelor țintă.
Rahitsmul poate fi: -rahitism comun carențial
-rahitism vitamino-D rezistent
-tetania
RAHITISMUL COMUN CARENȚIAL
Etiologie
 Rahitismul comun apare la sugarul de 3-6 luni, perioada de maximă creștere și dezvoltare
și poate evolua până la vârsta de 2 ani.
Prematurul și sugarul eutrofic sunt mai expuși decât sugarii cu malnutriție
proteincalorice, datorită vitezei mari de creștere.
Necesarul de vitamina D
Vitamina D se află în organism sub 2 forme active:
-vitamina D (calciferol), care este de origine vegtală, din aport exogen;
-vitamina D3 (calecalciferol sau 7-dehidro-colesterol), care se găsește în
piele și este activată de razele ultraviolet solare.
Mecanismul de acțiune al vitaminei D
Vitamina D intervine în principal asupra metabolismului fosfo-calcic având trei organe
țintă principale:
· intestinal - crește absorbția internă a Ca independent de PTH - stimulează o proteină
transportoare de Ca concentrată în marginea în perie a celulei intestinale.
· rinichi - crește reabsorbția tubulară a fosforului reabsorbtia fosfatilor – acțiunea antagonistă cu
PTH crește reabsorbția tubulară
· os - stimulează mineralizarea țesutului osteoid și depunerea de Ca și P sub forma cristalelor de
hidroxiapatită, parțial antagonistă cu PTH.
Favorizează mineralizarea osului în creștere crescând oferta de Ca în apropierea
cartilajelor de creștere si a osului nou format.
Asupra celulelor osoase vitamina D are acțiune duală deoarece concomitent cu activarea
osteoclaștilor are și efecte de modulare și diferențiere a maturării osteoblaștilor.
Prin efecte directe și indirecte crește mineralizarea osului – inhibă sinteza de PTH efect
care limitează resorbția osoasă și stimulează osteoinducția.
Modificările la nivelul osului
• insuficienta mineralizare a matricei cartilaginoase
• formarea exuberantă a țesutului osteoid, care nu se mai mineralizează în absența vitaminei D
• țesut osteoid exuberant și matricea osoasă insuficient mineralizată nu au duritate suficientă și
oasele se îndoaie sub greutatea corpului.
Osul își pierde rigiditatea, extremitățile distale se lățesc și în formele grave de boală pot
apărea fracturi.
 Imaginea radiologică (Fig.1):
§ -radiografie de pumn –leziuni rahitice
§ -membrele inferioare –gambe încurbate –genu varus sau valgus
· hipotonie musculară
· întârziere în apariția dentiției și tulburări de mineralizare
· rezistență scăzută la infecții – pulmon rahitic prin afectarea mecanicii respiratorii
· bronhomalacia rahitică

Fig.1 – Imagini radiologice în rahitism

La nivelul craniului apar următoarele modificări:
• Craniotabes;
• Fontanela anterioară este larg deschisă;
• Plagiofalie, turtirea regiunii occipital;
• Bose frontale, frunte olimpiană;
• Bose parietale, craniu natiform;
• Asocierea de bose frontale și parietale „cap pătrat“;
• Întârzierea în erupția dentară, dinți pătați cu defecte de smalț;
• Bolta palatină ogivală;
• Deformări ale maxilarelor cu prognatism.
La nivelul toracelui apar următoarele deformații:
• Mătănii costale, proeminența joncțiunii condro-costale;
• Torace turtit;
• Torace „în clopot“, evazat la bază;
 • Șanț Harison, înfundarea liniei de inserție a diafragmului;
• Stern înfundat.

Fig.2 – Efectele rahitismului la membre

La nivelul membrelor se produc:
• Brățări osteofitice, îngroșări ale extremităților distal ale tibiei și radiusului;
• Încurbări ale membrelor inf.: coxo-vara, genum-varum, genum-valgum; (Fig.2)
La nivelul coloanei vertebrale apar deformații:
• Cifoze dorsale;
• Scolioze;
• Lordoză.
Tablou umoral
Calcemia este normală sau ușor scăzută, fosforul sanguine este scăzut, iar fosfatazele
alcaline sunt crescute.
Valorile normale: Ca=9-11mg%
Ca ionic=6mg%
P=4,5-6,5mg%
Fa=5-15U Bodanski.
În faza floridă, manifestările hiperparatiroidismului secundar sunt pregnante:
hipocalcemie, hipofosforemie, hiperfosforemie, aminoaciduria, calciurie redusă, dar cu eliminări
de calciu în fecale.
Diagnosticul pozitiv
 Se stabilește pe următoarele elemente:
• Anamneza sugestivă pentru neaplicarea profilaxiei cu vitamina D, dieta inadecvată sau
malabsorbții intestinale;
• Tabloul clinic;
• Modificările umorale;
• Semnele radiologice.
Diagnosticul diferențial se poate face cu:
• Craniotabesul idiopatic, nerahitic al n.n.;
• Hidrocefalia (ecografia transfontanelară tranșează diagnosticul);
• Rahitismele vitamino-rezistente, în context clinic și biologic specific;
• Disostozele metafizare ereditare: nu au manifestări umorale și nu răspund terapeutic la
vitamina D.
Tratament
Măsuri igienico-dietetice
-nou născutul va fi scos la aer iarna după vârsta de 2-3 săptămâni (15 minute până la 2-3 ore), iar
vara după 10 zile de la naștere (6-8 ore/zi)
-camera să fie aerisită zilnic, sugarul fiind mutat în altă încăpere pe perioada de 15-45 minute.
Profilaxia
Cuprinde 2 modalități de prevenție a rahitismului:
• Profilaxia prenatală (administrarea la gravid, în ultimul trimestru de sarcină, a 2000-
3000UI de vitamina D sau zilnic vitamina D3, pe cale orală, precum și 1- 1,5 g de Ca zilnic)
• Profilaxia postnatală (administarea de vitamina D zilnic sau periodic).
Necesarul zilnic de vitamina D la gravidă: 400UI/zi.
În terapia fracționată necesarul de vitamina D este:
-2000 UI/zi la premature
-3000-5000 UI/zi la sugar.
Tratamentul curativ
Se instituie doar atunci când sunt semne clinice, radiologice și biologice de rahitism.
Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni, timp în care se administrează câte 4-6
picături de vitamina D3.
Evoluție și prognostic
 Sub tratament cu vitamina D3 și preparate de Ca, rahitismul se vindecă în 1-3 luni, iar
fără tratament evoluția este lentă în 2-3 ani.
Pot rămâne sechele: bolta palatină ogivală, deformări toracice și ale membrelor, anomalii
ale baznului, sechele craniene.
Prin procesul de creștere și dezvoltare, precum și prin gimnastică medicală, se poate
realiza o modelare scheletică cu atenuarea stigmatelor rahitismului comun carențial.