Sunteți pe pagina 1din 4

RAHITISMUL LA COPII

Rahitismul este o afectiune care afecteaza procesul de dezvoltare al copiilor nostri, de


aceea el trebuie sa constituie o preocupare permanenta pentru parinti. In tara noastra, de
exemplu, profilaxia rahitismului incepe inca din cea de-a doua saptamana de viata a bebelusului,
prin administrarea zilnica a vitaminei D si expunere solara.

Rahitismul este o dereglare cauzata de deficitul de vitamina D, calciu sau fosfor.


Rahitismul duce la osteomalacie (inmuierea oaselor), fiind des intalnit la copilasii cu varste
cuprinse intre 6 si 24 luni.

Exista cateva tipuri de rahitism:

Rahitismul hipofosfatemic (rahitismul familial sau rezistent la vitamina D)


Rahitismul renal (osteodistrofie renala)
Rahitismul nutritional (cauzat de alimentatia deficitara in vitamina D, calciu sau fosfor),
cea mai intalnita forma de rahitism, denumit si osteomalacie.
Cauzele aparitiei rahitismului:

Indiferent de tipul rahitismului, cauza aparitiei acestuia este prezenta deficitara in organism fie
a vitaminei D, calciului sau fosforului. Cele mai comune trei cauze ale rahitismului includ
rahitismul nutritional, renal sau hipofosfatemic.

Rahitismul nutritional
Denumit si osteomalacie, este o dereglare cauzata de deficienta de vitamina D. Vitamina D este o
substanta liposolubila (adica absorbita de grasimi) si are rol esential in formarea oaselor si
dintilor, precum si pentru absorbtia intestinala corecta a calciului si fosforului. Este prezenta in
mod natural, in cantitati mici, in unele alimente cum ar fi pestele de apa sarata (somon, sardina,
hering si in uleiurile din ficat de peste), galbenus de ou, unt, lactate nedegresate, insa nu este
continuta de nicio leguma. Vitamina D este, de asemenea, produsa de organism, putand fi
sintetizata natural de celulele pielii ca urmare a expunerii la soare, fiind imediat absorbita de
vasele de sange.

Cele mai predispuse categorii de sugari si copii ce pot dezvolta rahitism sunt cele ce includ
sugarii cu piele de culoare inchisa, cei alaptati exclusiv si cei nascuti din mame cu deficienta de
vitamina D. Pe langa acestea, copiii mai mari care sunt feriti de expunere directa la razele
ultraviolete sau cei cu o dieta vegana reprezinta, de asemenea, categorii supuse riscului de
aparitie a rahitismului.

Rahitismul hipofosfatemic
Rahitismul hipofosfatemic este declansat de nivelurile joase ale fosfatilor prezenti in organism.
Oasele devin dureros de moi si casante. Cauza o reprezinta o deficienta genetica dominanta X-
linkata constand in abilitatea rinichilor de a controla cantitatea de fosfor excretata in urina.
Individul afectat este capabil sa absoarba fosforul si calciul, insa fosforul este pierdut in urina.
Nu lipsa vitaminei D trebuie blamata in aceasta situatie. Pacientii cu rahitism hipofosfatemic
prezinta simptome specifice pana la implinirea varstei de 1 an. Tratamentul consta, in general, in
suplimente nutritionale de fosfor si calcitriol (colecalciferol, forma activa a vitaminei D).

Rahitismul renal
Similar cu cel hipofosfatemic, rahitismul renal este provocat de diverse dereglari la nivelul
rinichilor. Pacientii cu probleme renale au capacitati reduse de reglare a nivelurilor de electroliti
pierduti in urina. Acestea includ calciul si fosforul, de aceea indivizii afectati acuza aceleasi
simptome ca la rahitismul nutritional sever. Si in cazul acestei disfuctii se vor recomanda
rezolvarea problemelor renale si administratea de suplimente nutritionale.

Semne si simptome rahitism:

Dintre semnele si simptomele (apar frecvent in intervalul de varsta 3 luni 2 ani) cele mai
importante ale rahitismului amintim:

Durerile osoase, tendinta de fracturare a oaselor


Diformitatile dentare, cresterea numarului de carii dentare
Aparitia tardiva a dentitiei
Micsorarea tonusului muscular,
Oprirea cresterii, slabire progresiva
Aparitia febrei, mai ales in timpul noptii
Fontanela mai mare decat normalul
O multitudine de diformitati ale scheletului, cum ar fi forma anormala a craniului
(denumita craniotabes, la presiune digitala, aceste zone ale craniului dau senzatia palparii unei
mingi de celuloid), curbarea anormala a membrelor inferioare, sternul infundat sau proeminent,
deformarea pelvisului si a coloanei vertebrale.
In cazuri foarte rare, atunci cand avem de a face cu un rahitism sever, pacientii pot acuza
simptome mai accentuate decat cele enumerate mai sus datorate nivelurilor scazute de calciu si
fosfor; printre aceste simptome amintim tetania (contractia involuntara a muschilor) si criza
epileptica. Acestea constituie urgente medicale si necesita tratament imediat.

Diagnosticare rahitism:

Rahitismul este diagnosticat clinic de catre un medic dupa un examen medical amanuntit. Daca
suspectul de rahitism este un copil, insa acesta nu prezinta simptome grave ca tetania sau crizele
epileptice, medicul poate recomanda o radiografie a oaselor lungi (radius si ulna oase ale
antebratului, si femur).

Se vor evalua nivelul vitaminei D, fosfatazei alcaline, hormonului paratiroid (hormonul


responsabil cu mentinerea nivelului corect de calciu si fosfor in organism) si ai electrolitilor,
alaturi de efectuarea unor masuratori ale functiei renale ( ureea serica si creatinina), in cazul in
care, la radiografie, se constata una din urmatoarele situatii:

Largirea sau o forma neobisnuita a metafizei (parte a unui os lung, cartilaj de crestere
situat intre diafiza si epifiza)
Curbarea evidenta a femurului
Osteopenia (o densitate osoasa mai mica decat normalul, un semn al demineralizarii)
Evazarea cutiei toracice
Fracturi multiple

Tratament rahitism:

Tratamentul rahitismului depinde de cauza acestuia.In situatia unui rahitism nutritional si a unei
deficiente de vitamina D, primul pas este prevenirea complicatiilor provocate de lipsa calciului si
fosforului din organism prin corectarea nivelurilor scazute ale acestora cu ajutorul suplimentelor,
precum si cu vitamina D in forma activa (calcitriol). Odata confirmat diagnosticul de rahitism, se
recomanda administrarea suplimentelor de vitamina D, precum si o dieta bogata in calciu, mai
ales in cazul copiilor cu o dieta vegana (alimentatie fara proteina animala).

In ceea ce priveste tratamentul diformitatilor osoase, acesta depinde de severitatea fiecarui caz in
parte si este recomandabil a se consulta un specialist ortoped.
Incidenta de vindecare rahitism:

Tratamentul copiilor cu rahitism are rezultate excelente, mai ales daca este diagnosticat timpuriu.
Suplimentele cu calciu si vitamina D vor duce la remedierea deficientelor osoase in intervale de
timp cuprinse intre cateva zile si cateva luni. Curbarea pronuntata a membrelor inferioare
intalnita in cazurile severe de rahitism poate avea rezolvare in intervale de timp de ordinul anilor
de zile, fara a fi insa nevoie de interventii chirurgicale. In cazurile foarte avansate de rahitism,
schimbarile sunt permanente.

Prevenire rahitism:

Pediatrii si ginecologii sunt responsabili de educarea parintilor (prezenti si viitori) in legatura cu


prevenirea rahitimului. In cazul viitoarelor mamici, acest lucru presupune prescrierea de
suplimente prenatale si acordarea de sfaturi pentru adoptarea unui stil de viata sanatos. Noua
mamica trebuie sa fie informata de administrarea vitaminei D bebelusului(mai ales in cazul celor
alaptati exclusiv), iar pe masura ce copilul creste, trebuie sa fie consiliata in privinta unei diete
sanatoase si a unei expuneri zilnice la soare a copilului, in intervalul orar recomandat.
Insuficienta vitaminei D este recunoscuta pe plan mondial ca un risc medical greu detectabil
pentru persoanele de toate varstele. Academia Americana de Pediatrie a publicat recent un raport
conform caruia toti sugarii, copiii si adolescentii trebuie sa ia suplimente de vitamina D si sa
evita expunerea prelungita la razele solare sau alte surse artificiale de lumina, datorita riscurilor
de sanatate la care se supun (cancer, etc.). La ora actuala, studiile sunt incerte in privinta
cantitatii necesare de vitamina D, insa recomandarea actuala este de minim 400 UI zilnic.
Datorita faptului ca suplimentarea cu vitamina D nu este disponibila la nivel global, trebuie
intreprinse noi cercetari pentru a determina cantitatea suficienta de expunere solara pentru
sintetizarea vitaminei D la nivelul epidermei, insa medicici recomanda in jur de 20 30
minute de expunere zilnica a copiilor la orele diminetii.