Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hemoragiile interne — în care sângele care curge rămâne în interiorul organismului (ex.:
în cavitatea abdominală etc.). O categorie deosebită o pot forma hemoragiile interne
exteriorizate, în care sângele ajunge în afara corpului după ce a trecut printr-o cavitate
naturală care face comunicarea organismului cu exteriorul. În cadrul hemoragiilor
exteriorizate putem cuprinde: epistaxisul (curgerea sângelui din nas), otoragia (curgerea
sângelui din urechi), hematemeza (vărsăturile cu sânge), hemoptizia (tusea urmată de
eliminări de sânge din plamani), hematuria (eliminarea de sânge prin urina), melena
(eliminarea de sânge prin scaun, situație în care fecalele capătă o culoare neagră,
lucioase) și enterohemoragia (hemoragia intestinală).
În funcție de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge:
hemoragii mari, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea totală de
sânge;
hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge;
hemoragii mici, când se pierde o cantitate de 500-600 ml de sânge.
Epistaxisul:
Epistaxisul sau rinoragia este un accident obișnuit, mai ales la copii și poate fi tratat foarte simplu.
Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea în nas sau suflarea
nasului. Poate apărea și în urma unei infecții a mucoasei care determină uscare și apariția de
cruste.
Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenințător de viață, în special la
persoanele în vârstă. Apare mai frecvent la persoanele care iau aspirină, anticoagulante
(medicamente care împiedică coagularea sângelui in vase) sau la pacienții cu boli hematologice.
Dacă epistaxisul apare frecvent (mai des de o dată pe săptămână) poate fi un indiciu al unei alte
probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială. Se recomandă consultarea medicului
de familie pentru măsurarea tensiunii arteriale și prescrierea unui tratament potrivit. De
asemenea, medicul poate preciza dacă medicamentele pe care le ia pacientul pot determina
apariția epistaxisului.
Dacă se suspectează o problemă mai serioasă, se recomandă consultarea unui medic ORL
pentru efectuarea unor teste suplimentare.
Hematemeza și melena
Hemoragiile digestive reprezintă o extravazare a sângelui la nivelul tubului digestiv, de la
nivelul esofagului până la anus constituind o urgență medico-chirurgicală.
Hemoragia digestivă superioară reprezintă hemoragia în segmentul digestiv situată deasupra
unghiului Treitz. În hemoragia digestivă superioară extravazarea sângelui se face prin
hematemeză sau melenă.
Hematemeza reprezintă vărsătura cu sânge ce caracterizează hemoragia digestivă superioară.
Culoarea sângelui eliminat prin vărsătură depinde de durata contactului acestuia cu sângele.
Astfel, dacă vărsătura survine la scurt timp după debutul sângerării, hematemeza pare roșie, iar
ulterior aspectul va fii roșu închis, maronie sau neagră. Cheagurile de sânge precipitate și
sângele degradat de acid din vărsătură vor produce un aspect caracteristic în "zaț de cafea" când
sunt eliminate prin vărsătură.
Hemoragia gastrointestinală chiar dacă este depistată prin teste pozitive ce indică hemoragii
oculte, aceasta poate indica o afecțiune potențial gravă ce trebuie investigată suplimentar.
O melenă se traduce printr-o hemoragie digestivă de obicei înaltă, adică provenind din esofag,
din stomac sau dudoden, mai rar de la nivelul intestinului subțire sau colon.
Cauzele cele mai frecvente ale unei melene sunt ruptura varicelor esofagiene, provocate de
hipertensiunea portală în cazurile de ciroză, și leziunile favorizate de luarea de medicamente
toxice pentru tubul digestiv (aspirină, antiinflamatoare), ca un ulcer gastroduodenal
și gastrita hemoragica. O melenă se manifestă prin scaune negre, unsuroase, cu un miros
caracteristic, dezgustător.
O melenă impune o spitalizare de urgență. Fibroscopia esogastrică permite de cele mai multe ori
să se determine cauza sângerării și să se stabilească în consecință tratamentul necesar. Acesta
constă, în general, în administrarea de medicamente antiulceroase și în sclerozarea varicelor
esofagiene sau a ulcerelor hemoragice descoperite. În caz de hemoragie necontrolată sau
recidivantă, tratamentul este chirurgical (tratamentul hipertensiunii portale, gastrectomia parțială).
Hemoptizia
Hemoptizia se definește ca fiind expectorația cu sânge și este un semn nespecific asociat cu
numeroase afecțiuni pulmonare care poate sa cuprindă infecția (ex.: bronșita acută, abcesul
pulmonar, tuberculoza, aspergiloza, pneumonia, bronșiectazia).
De asemenea, se asociază cu neoplasme, afecțiuni cardiovasculare (stenoza mitrală, embolia
pulmonară, malformații vasculare pulmonare), trauma unor boli autoimune (cum ar fi
granulomatoza Wegener, sindromul Goodpasture, lupus eritematos sistemic) precum și unele
medicamente și toxine (de exemplu cocaine, anticoagulante, agenții trombolitici, penicilinaminele,
solvenții). Deseori, etiologia specifică a hemoptiziei nu este determinată.
Hematuria
Hematurie microscopică
Hematuria se definește ca fiind eliminarea urinei ce conține sânge provenit din aparatul urinar
situat deasupra uretrei anterioare. În practica medicală întâlnim hematurie microscopică în care
hematiile variaza între 1.000 ml/min și 1.000.000 ml/min și hematurie macroscopică în care
numărul de hematii sunt peste 1.000.000 ml/min.
Hematuria macroscopică determină apariția urinei de culoare roșie sau brună, însă sunt
numeroase substanțe care pot modifica aspectul urinei, aceasta având un aspect asemănător cu
hematuria (rezultat fals pozitiv):
Hematuria macroscopică poate fi apreciată etiologic după aspectul culorii urinei, astfel că urina
de culoare roz-roșie sugerează hematurie extraglomerulară, culoare roșie murdară apare în
hematuria de origine glomerulară. Aspectul de "zeamă de carne" apare datorită timpului prelungit
de traversare a nefronului de către hematii și datorită pH-ului urinar acid care duce la formarea
de methemoglobină care dă aspectul particular al urinei.
Hematuria microscopică este considerată patologică la valori cuprinse intre 2.000–3.000
eritrocite/min la proba Addis. Până la aproximativ 1.000.000 de hematii/min urina este limpede,
diagnosticul putând fi pus numai prin analize de laborator.