Hemoptizia

 este eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge, provenind din căile

aeriene inferioare. Când sângele provine de la nivelul rinofaringelui, eliminarea poartă
denumirea de epistaxis; când provine de la nivelul gingiilor - de gingivoragie; de la
nivelul stomacului - de hematemeză. Aceste cauze trebuie eliminate deoarece, cu
excepţia epistaxisului, când sângele se elimină de obicei prin nas, în celelalte cazuri,
sângele este eliminat tot pe gură.
Hematemeză are unele caractere particulare: apare în timpul unui efort de
vărsătură; sângele este în general mai abundent, neaerat, mai închis la culoare, amestecat
cu cheaguri de sânge şi uneori, cu alimente; începe şi se termină de obicei brusc; în orele
următoare bolnavul are deseori dureri, iar a doua zi melenă (scaun negru, moale şi
lucios). În unele cazuri diagnosticul este dificil: în cazul unei tuse reflexe care însoţeşte
hematemeză, al unei tuse emetizante însoţite de hemoptizie şi al înghiţirii sângelui în
cursul unei hemoptizii. Hemoragia de origine bucală (stomatoragia, gingivoragia) sau
rinofaringiană (epistaxis) poate fi luată în discuţie în cazul sputei hemoptoice. În aceste
cazuri, sputa este striată cu sânge sau alcătuită din sânge neaerat, amestecat în mucus. Se
elimină în cantităţi mici, de obicei dimineaţa la trezire şi fără eforturi de tuse. Uneori,
sunt necesare examene de specialitate (O.R.L. etc.).
Caractere distincte. Hemoptizia poate apărea pe neaşteptate, dar de obicei este
precedată de prodroame: senzaţie de căldură retrosternală, gust uşor metalic, sărat, hemă
respiratorie însoţită de stare de teamă, gâdilitura laringiană, care precedă imediat tusea.
Eliminarea sângelui este bruscă. Bolnavul prezintă o criză de tuse, în cursul căreia
elimină sânge curat, roşu-viu, aerat spumos, cantitatea variind între 100 şi 300 ml.
Semnele generale constau în paloare, transpiraţie, dispnee, tahicardie. Eliminarea
sângelui se poate repeta peste câteva ore sau în zilele următoare, când apar în spută şi
cheaguri de sânge, care pot fi negricioase. De obicei, după câteva ore bolnavul nu mai
prezintă decât spute hemoptoice, care persistă 2-3 zile. Pot apărea însă şi hemoptizii
masive, fulgerătoare (tuberculoză pulmonară, dilataţie bronşică etc.), când, de obicei fără
prodroame, bolnavul elimină o mare cantitate de sânge şi moare prin asfixie. Forma
minimă a hemoptiziei este sputa hemoptoică fie strită cu sânge, fie roşie sau negricioasă.
 Cauzele hemoptiziei pot fi multiple, dar şase domină prin frecvenţă:
tuberculoză pulmonară, cancerul bronşic, dilataţia bronhiilor, chisturile aeriene, stenoza
mitrală şi infarctul pulmonar. În tuberculoza pulmonară, hemoptizia poate apărea: la un
bolnav care se ignorează, caz în care se numeşte hemoragia de alarmă; la un bolnav
cunoscut, în timpul unui puseu evolutiv; la un bolnav stabilizat, cu tuberculoză fibroasă,
sau în unele forme de tuberculoză cavitară, cu caracter fulgerător. în cancerul bronşic,
hemoptizia este puţin abundentă, dar frecventă. În dilataţia bronhiilor şi în chisturile
aeriene apar, spute hemoptoice. În infarctul pulmonar apare, sub formă de spute
hemoptoice, vâscoase, aderente, închise la culoare.

Celelalte cauze, deşi numeroase, sunt rare: sindroame hemoragice, supuraţii pulmonare,
traheobronşice, tumori beingne, micoze şi spirochetoze bronşice, astm, bronşite alergice,
pneumoconioze, traumatisme toracice etc.

Tratamentul hemoptiziei urmăreşte: repaus absolut la pat, în poziţie

semişezândă, dacă este posibil pe partea leziunii; repaus vocal absolut. În primele ore sau
zile, alimentaţie formată exclusiv din lichide reci (compot, sirop, limonada, lapte); pungă
cu gheaţă pe hemitoracele presupus bolnav sau pe stern. Ca medicaţie: clorura de calciu
(10-30 mi soluţie 10%, i.v. lent),

Vitamina C - 500 mg i.m. sau i.v.; Venostat, Vit. K, Adrenostazin, Clauden, Coagulen
sau Manetol (1-4 fiole/zi). în caz de hemoragii mai severe, cu stare de şoc, mici transfuzii
repetate de sânge proaspăt (50 - 100 ml), trombină în aerosoli, Glanduitrin (1 fiolă, i.m.
sau i.v. la 4 ore), Novocaină 1% (10 ml., i.v. foarte lent, după testarea sensibilităţii cu 1
ml s.c). Nu se administrează ergotină, deoarece agravează hemoptizia. în situaţii speciale
- heparină (coagulare intravasculară diseminată),

sângerare sau Pendiomid (hemoptizii persistente din stenoza mitrală), oxigen s.c.
(pneumoperitoneu), Micoren.