.

 PNEUMOTORAXUL

Definiţie: pneumotoraxul este prezenţa aerului în cavitatea pleurală. Aerul poate

pătrunde în pleură fie plecând de la bronhii, fie de la peretele toracic. Se cunosc mai

multe forme: pneumotoraxul spontan e forma obişnuită, cauzată cel mai frecvent de

tuberculoza pulmonară, chisturile aeriene, pneumoconioze, emfizem; pneumotoraxl

traumatic apare în traumatisme toracice sau fracturi costale: pneumotoraxul terapeutic

constă în introducerea aerului în pleură în scop terapeutic.

Simptomatologie: debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui

efort, tuse violentă sau fără cauză aparentă. Se caracterizează prin junghi atroce, localizat

sub-mamelonar şi iradiind în umăr şi abdomen, urmat imediat de dispnee progresivă,

intensă şi tuse uscată, chinuitoare. Apar rapid semne de şoc sau asfixie, faţă palidă, apoi

cianozată, respiraţie rapidă şi superficială, puls mic, tahicardie, tensiune arterială

coborâtă, anxietate. Examenul fizic arată mărirea hemitoracelui respectiv, cu lărgirea

spaţiilor in-tercostale, vibraţii vocale abolite, hipersonoritate şi tăcere la

auscultaţie.Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens şi violent impus inimii drepte,

este o complicaţie gravă. O formă clinică deosebită este pneumotoraxul sufocant sau cu

supapă care apare când perforaţia pleuropulmonară permite intrarea aerului în inspiraţie

în pleură, dar nu şi ieşirea lui în expiraţie. Dacă nu se intervine prompt şi energic,

bolnavul moare prin asfixie.

Diagnosticul se bazează pe apariţia brutală a dispneei,