CURS 1 MODUL 20 MEDICINA INTERNA I

SEMNE SI SIMPTOME ALE APARATULUI RESPIRATOR

Dispneea, definită ca jena respiratorie sau efortul de respiraţie resimţit de

către pacient, nu este un simptom întâlnit doar în bolile respiratorii, ci este un
fenomen care apare frecvent în patologia cardiacă, care, corelat cu alte semne şi
simptome, poate ghida diagnosticul.
Dispneea poate fi de cauză pulmonară, otorinolaringologice, neurologică,
metabolică sau cardiacă.
In cadrul patologiei cardiace, dispneea se întâlneşte sub trei forme:
a) dispnee de effort - apare în mod normal la efort fizic, dar este considerată
patologică atunci când se face simţită la un nivel de efort moderat;
b) ortopnee - dificultatea de a respira în poziţie culcată);
c) dispnee paroxistică - dispnee care survine brusc;
Cianoza - coloraţie violetă sau albăstruie a pielii cauzată de prezenţa unui
nivel ridicat de hemoglobină neoxigenată (peste 50g /L de sânge) în vasele capilare
ale pielii, cu precadere la unghii şi buze.
Cianoză poate fi datorata unei insuficienţe respiratorii acute, unei disfunctii
circulatorii (stare de şoc), a unei boli vasculare periferice (tromboză, embolie sau
spasm), unei anomalii de fixare a oxigenului pe hemoglobină sub efectul toxicelor
chimice sau medicamentoase.
Tusea este un act reflex care are rolul de a curata caile aeriene de mucus si
de alte substante iritante care impiedica pocesul normal de respiratie. Aceste
substante iritante stimuleaza nervii de la nivelul tractului respirator, iar acestia
trimit un semnal catre creier.
Tusea poate fi uscata sau productiva (cu eliminare de mucus) si, in functie de
durata pe care se intinde, se imparte in trei categorii: tuse acuta (dureaza mai putin
de 3 saptamani), tuse subacuta (dureaza intre 3 si 8 saptamani) si tuse cronica
(dureaza mai mult de 8 saptamani).
Expectoratia, numita in mod obisnuit scuipat sau sputa, este provocata de o
acumulare de secretii, survenita mai ales in cursul afectiunilor bronhopulmonare:
bronsita acuta, bronsita cronica, bronsiectazie, astm, infectie pulmonara
(pneumonie, abces al plamanului, tuberculoza), etc.
Hemoptizia se defineste ca fiind expectoratia cu sange si este un semn
nespecific asociat cu numeroase afectiuni pulmonare care poate sa cuprinda
infectia ( bronsita acuta, abcesul pulmonar, tuberculoza, pneumonia, bronsiectazia).

Febra este un simptom al unei inflamații, infecții, intoxicații sau al unei alte boli,
ce se manifestă prin creșterea anormală a temperaturii corpului produsă de

1
hipotalamus - Hipotalamusul este o parte a encefalului (creierul mare) de natură
nervoasă, care acționează ca termostatul organismului).
Se întâlnesc patru tipuri de febră:
 starea subfebrilă (o temperatură de până la 37,5 °C)
 febră (o temperatură între 38 °C și 39 °C)
 febră ridicată (o temperatură între 39 °C și 40,5 °C)
 hiperpirexie (o temperatură de peste 40,5 °C)
Durerea în piept include orice fel de durere sau disconfort care apare în
zona dintre partea superioară a abdomenului şi partea inferioară a gâtului.
Poate apărea la orice vârstă şi în orice populaţie, şi poate fi descrisă ca şi
constricţie toracică, presiune toracică, senzaţie de arsură sau de plenitudine.
Durerea toracică poate fi ascuţită, surdă, ca o senzaţie de strivire, pulsaţie, ruptură
sau crampe.
Cele mai frecvente cauze de durere toracică în timpul respiraţiei sunt:
 Pleurezia - Se referă la inflamaţia membranei care îmbracă cavitatea
toracică. Se numeşte şi pleurită. Cea mai frecventă cauză de pleurezie este
infecţia virală.
 Pneumonia - este o afecţiune respiratorie datorată infecţiei plămânilor.
Poate fi dată de bacterii, virusuri sau fungi.
 Pneumotoraxul (plămân colabat) - Plămânii sunt acoperiţi de pleură care
este o membrană formată din două straturi (foiţe). Spaţiul dintre cele două
foiţe, internă şi externă, conţine un lichid. Când în acest spaţiu se
acumulează aer, creşte presiunea asupra plămânilor. În această situaţie
plămânii sunt incapabili să se destindă în timpul inspirului.Presiunea
exercitată de aer poate determina colabarea plămânilor.
 Embolismul pulmonar reprezintă obstrucţia (înfundarea) uneia sau mai
multor artere care furnizează sânge către plămâni - prezenţei unui cheag de
sânge în arteră.
 Costocondrita se referă la inflamaţia cartilajelor costale la nivelul joncţiunii
dintre coaste şi stern şi determină o durere a peretelui toracic.
 Pericardita se referă la inflamaţia pericardului, o membrană subţire care
acoperă inima.
 Leziunile costale reprezintă alta cauză de durere toracică. Contuziile
toracice, leziunile costale din accidentele rutiere sau căderea de la înălţime
pot produce fracturi costale.