Câți litri de sânge are corpul uman?

Sângele este un lichid care este format din diferite tipuri de celule care circulă prin sistemul vascular.
Cantitatea de sânge din corpul uman poate varia în funcție de factori precum vârsta, sănătatea
generală și chiar locul în care o persoană trăiește. De asemenea, bărbații tind să aibă mai mult sânge ca
femeile.
Interesant este că persoanele care trăiesc la altitudini mari pot avea cu până la doi litri mai mult în
comparație cu cei care trăiesc la altitudini joase
Acest lucru se datorează faptului că aerul de la altitudini mari are cu până 40% mai puțin
oxigen ca la nivelul mării. Oamenii care trăiesc la altitudini mari au nevoie de o cantitate mai
mare de sânge pentru o bună funcționare a organismului.
Oamenii de știință estimează că volumul de sânge dintr-un corp uman este de aproximativ
7% din greutatea corporală.
Un corp adult, de talie medie, care cântărește 68 – 81 kg, va avea aproximativ 4,7 până la 5,5
litri de sânge. Un copil cu o greutate corporală de 36 kg va avea aproximativ jumătate din
cantitatea de sânge a unui adult.
Ca parte a sistemului imunitar, sângele ajută la combaterea bolilor.
Dacă te rănești, trombocitele din sânge vor începe să se coaguleze, ca o
modalitate de a ajuta la oprirea sângerării.
 Clasificarea hemoragiilor în funcție de tipul vasului
care se rupe
În funcţie de tipul vasului care se rupe, se disting: hemoragii arteriale ,hemoragii
venoase şi hemoragii capilare.
Hemoragiile capilare
Hemoragiile capilare apar din cauza lezării vaselor de calibru mic din muşchi,
piele etc., ceea ce face imposibilă stabilirea vasului din care curge sângele. Sunt
hemoragii mai puţin grave şi de obicei uşor de oprit. Sângele este de culoare
roşie (culoare intermediară între sângele venos şi cel arterial deoarece sunt
lezate atât capilarele arteriale, cât şi cele venoase) şi musteşte din plagă. În cazul
unor afecţiuni care interesează capilarele din anumite organe sau dacă plăgile au
suprafeţe întinse ori interesează zone foarte vascularizate, hemoragiile capilare
devin periculoase pentru că sunt greu de stăpânit.
Hemoragiile arteriale
Sunt cele mai periculoase, deoarece sângele ţâşneşte ritmic şi cu forţă, ceea ce face ca în scurt
timp să se piardă o cantitate mare de sânge, provocând moartea. În foarte puţine cazuri aceste
hemoragii se opresc spontan. Culoarea sângelui este roşu aprins (sânge oxigenat). Vasul
secţionat se observă în plagă (inel de culoare alb-gălbuie permiţând stabilirea cu precizie a
locului de unde curge sângele.
Hemoragiile venoase
Sunt mai puţin grave decât cele arteriale, deoarece sângele venos circulă la o presiune foarte
redusă faţă de presiunea din artere. Culoarea sângelui este roşu-închis (deoarece conţine
hemoglobină redusă), iar curgerea sângelui se face în valuri, inundând plaga. Dacă vasul
secţionat nu este prea mare, hemoragia se poate opri printr-un simplu pansament. Deoarece
venele însoţesc întotdeauna arterele, se poate întâmpla ca hemoragia să fie mixtă: arterială şi
venoasă.
Semnele generale ale hemoragiilor:
Indiferent de localizarea acestora ne orienteaza atat asupra diagnosticului de hemoragie cat mai ales asupra
gravitatii ei (care este direct proportionala cu cantitatea de sange pierdut din volumul sanguin circulant); astfel
persoana care are o hemoragie dezvolta intr-o perioada de timp variabila de la producerea accidentului (invers
proportionala cu debitul hemoragiei ) urmatoarele semne generale:
paloarea tegumentelor si mucoaselor;
 extremitati reci
 tahicardie (puls accelerat, frecventa cardiaca peste 80-90 batai/minut, puls filiform;
 hipotensiune arteriala;
 tahipnee (cresterea frecventei respiratorii peste 16-18 respiratii / minut)
 stare de agitatie, neliniste;  senzatia de sete;  oligurie (scaderea cantitatii de urina eliminata);
 lipotomie (manifestata prin pierderea brusca a starii de constienta insotita de relaxare musculara, dar cu
mentinerea functiilor vitale )
 sincopa posthemoragica reprezina pierderea brusca si de scurta durata a cunostintei, insotita de abolirea
respiratiei si activitatii
 cardiac
 socul posthemoragic este o stare foarte grava, uneori ireversibila, determinata de perfuzia tisulara scazuta si
care implica toate organele si sistemele; socul hemoragic apare chiar si dupa realizarea hemostazei, uenori la
cateva ore de la producerea unei hemoragii mai mari
Hemoragii externe, interne şi exteriorizate
După locul unde are loc sângerarea, hemoragiile se clasifică în hemoragii externe, interne şi
exteriorizate. Hemoragiile externe sunt hemoragiile în care sângele apare la suprafaţa corpului. Au
avantajul că sunt observate imediat, fapt care permite luarea unor măsuri urgente în vederea opririi lor.
Hemoragiile interne sunt hemoragiile în care sângele se scurge într-o cavitate închisă (cutia craniană,
cavitatea toracică, cavitatea abdominală, organe cavitare, stomac, intestin, vezica urinară). Sunt mai
grave deoarece nu pot fi observate imediat, diagnosticarea lor necesită investigaţii clinice şi paraclinice
efectuate de personal competent, tratamentul lor se face numai într-un serviciu specializat.
Hemoragiiie exteriorizate sunt hemoragiile în care sângele se scurge într-un organ care comunică cu
exteriorul:
•epistaxis = sângerare nazală;
•otoragie = sângerare din urechea medie;
•rectoragie = sângerare la nivelul rectului;
•uretroragie = sângerare din uretră;
•hemoptizie = sânge provenit din plămâni, care se scurge prin cavitatea bucală;
•hematemeza = hemoragie la nivelui stomacului în care sângele se exteriorizează prin cavitatea bucală
(vărsătura);
•melena = sângerare la nivelul tubului digestiv (stomac, intestin) în care sângele este eliminat odată cu
materiile fecale.
Locul compresiei
Compresia se efectueaza intotdeauna in dependenta de caracterul singerarii:
• plagi ale arterelor antebratului: compresia se aplica la nivelul bratului (artera brahiala)
• plagi ale bratului: compresia in fosa axilara (artera axilara)
• plagi ale umarului: se comprima cu degetele in fosa supraclaviculara, in spatele claviculei
(artera subclavie)
• plagi ale gambei si piciorului: compresie in fosa poplitee (in spatele genunchiului)
• plagi ale coapsei: compresia intr-o zona numita triunghiul lui Scarp, apasand cu degetele
mari de la maini suprapuse in timp ce cu palmele se inconjoara coapsa
• plagi ale aortei si arterelor iliace: compresia peretelui abdominal cu pumnul, pana la
coloana (mai dificil de realizat)
• plagi superficiale ale fetei: compresia in fata urechii (artera temporala superficiala)
• plagi faciale: compresia la nivelul mandibulei in cazul leziunii in teritoriul arterei faciale,
sau compresie pe carotida comuna
• Primul ajutor in cazul epistaxisului consta: in adoptarea unei pozitii cu capul usor aplecat in
fata si aplicarea unei compresii digitale pe aripa nazala de unde este hemoragia.
epistaxis

otoragie Hemoptizia la tuberculoză și

hemoragia pulmonară
 Aspect melenă

Aspect hematemeză
(vărsătură cu aspect de
zaț de cafea)
Hemoragii primare și hemoragii secundare
În funcţie de momentul în care se produc, hemoragiile pot fi:
•hemoragii primare, care se produc odată cu lezarea vasului sangvin;
•hemoragii secundare, care apar la un anumit interval de la
traumatism, prin erodarea peretelui vascular de către un tub de dren,
proces supurativ etc.
În funcţie de cantitatea de sânge pierdut, hemoragiile se clasifică în:
•hemoragii mortale în care pierderea de sânge depăşeşte 50% din
volumul de sânge al organismului;
•hemoragii mari în care se pierde aproximativ 20% din volumul
total de sânge;
•hemoragii mijlocii şi mici, în care pierderea de sânge nu depăşeşte
20% din volumul sangvin.
Recunoaşterea unei hemoragii
În hemoragii există două grupe de simptome:
a) simptome locale de exteriorizare;
b) simptome generale.
În cadrul hemoragiilor mici, se iau în considerare numai simptomele locale de exteriorizare, deoarece o cantitate
mică de sânge pierdută nu se resimte la nivelul întregului organism (există mecanisme de compensare). Totuşi,
aceste hemoragii mici trebuie privite cu seriozitate, ele putând să se repete mai ales dacă apar pe fondul unor
tulburări de coagulare a sângelui.

Simptomele locale de exteriorizare se recunosc prin apariţia sângelui.

•Dintre hemoragiile externe, cele arteriale se recunosc după forţa cu care ţâşneşte sângele şi caracterul pulsatil,
sincron cu bătăile inimii.
•Hemoragiile venoase se revarsă încet, continuu, iar sângele are o culoare mai închisă.
•Hemoragia capilară este difuză, în cantitate moderată.
•Hemoragiile exteriorizate se manifestă sub diferite forme şi acestea au fost descrise anterior.
Simptomele generale traduc starea de anemie acută şi reacţia de apărare a organismului. Ele reprezintă singurele
criterii de recunoaştere în cazul majorităţii hemoragiilor interne şi sunt reprezentate de: paloare accentuată, ameţeli,
frison, lipotimie, extremităţi reci, puls accelerat, dar mic, tensiune arterială scăzută, hipotermie, oligurie, convulsii.
 Orice hemoragie constatată trebuie raportată imediat unui medic. Oprirea unei hemoragii se numeşte
hemostază. Hemostaza poate fi spontană, provizorie şi definitivă.
Hemostaza spontană
Hemoragiile mai mici se opresc, de regulă, singure prin hemostaza spontană realizată prin vasoconstricţie
locală însoţită de coagularea sângelui la nivelul leziunii. Realizarea hemostazei spontane are o importanţă
deosebită în hemoragiile organelor cavitare. Se va aplica în regiunea interesată o pungă cu gheaţă sau
comprese reci, cu scopul de a favoriza vasoconstricţia.
Hemostaza provizorie se efectuează în hemoragiile externe, care nu se opresc spontan, are o durată
limitată şi trebuie urmată la scurt timp de hemostaza definitivă. Hemostaza provizorie se realizează prin
apăsarea arterei sau venei lezate, pe o suprafaţă osoasă subiacentă. Apăsarea poate fi executată la nivelul
plăgii prin tamponare, pansamente compresive sau la nevoie, cu pumnul sau degetele.
Hemostaza definitivă se efectuează în spital în serviciile de chirurgie şi constă în:
•cauterizarea capetelor vasculare secţionate;
•tamponarea plăgilor;
•ligatura vaselor;
•pensarea cu pensă hemostatică permanentă.
Măsurile de prim ajutor în hemoragiile externe

Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos decât trunchiul şi extremităţile (poziţia
Trendelenburg) pentru a favoriza circulaţia sangvină la nivel cerebral.

Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).

Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie la distanţă, în funcţie de mărirea
hemoragiei şi localizarea ei.

Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau fără materialele necesare şi trebuie să facă
faţă unui număr mare de răniţi, precum şi în faţa unui membru secţionat, se aplică garoul. Garoul poate fi improvizat
dintr-un tub de cauciuc elastic (preferabil) sau orice material flexibil, însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe
diagonală, ciorap etc. Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub axilă), pentru hemoragiile
membrului superior, şi la rădăcina coapselor pentru hemoragiile membrului inferior.
Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale un rulou de
tifon sau de material textil, notând pe un bilet data şi ora când s-a aplicat. În
hemoragiile venoase, garoul se aplică dedesubtul plăgii.

Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia, dar culoarea tegumentelor să

se menţină apropiată de cea normală.

Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la fiecare 20 minute –

interval pentru a se permite irigarea ţesuturilor, în acest timp hemostaza fiind
asigurată prin compresiune digitală la distanţă.

Se iau măsuri urgente pentru a transporta rănitul la o unitate sanitară dotată

corespunzător.

Se aşază rănitul pe o targă, în decubit dorsal, fără pernă, şi se supraveghează tot

timpul transportului.

Se încălzeşte bolnavul în mod progresiv, administrându-i băuturi calde şi încălzindu-i

extremităţile cu sticle sau pungi cu apă caldă.

Dacă este posibil, se administrează oxigen.

Este de dorit ca scoaterea garoului să fie făcută de medic, deoarece trebuie luate toate
măsurile necesare pentru a interveni prompt la primele manifestări ale şocului produs
prin ridicarea garoului.
Observaţii
•Garoul nu se menţine mai mult de
maximum 120 minute (risc de
gangrenă).
•Nu se fixează garoul prin nod.
•Decomprimarea garoului nu se face
niciodată brusc.
Măsurile de prim ajutor în hemoragiile interne

De cele mai multe ori, se instalează starea de şoc. Dacă este conştient, rănitul se aşază în
decubit dorsal cu picioarele uşor ridicate dacă nu sunt fracturate. Dacă este inconştient, se
aşază în decubit lateral.
Trebuie prevenită instalarea stării de şoc:

accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil;

se scoate sau se slăbeşte orice parte a vestimentaţiei care apasă gâtul, toracele sau mijlocul
(cravată, curea);

se acoperă accidentatul cu o pătură;

nu se administrează nicio băutură pentru că orice creştere a debitului circulator accentuează

hemoragia;

nu se lasă accidentatul nesupravegheat;

obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.

Mulțumim!
Proiect realizat de:Bucătaru Andreea
Maruneac Eliza
Clasa:IIB
Profesor:Marțineac Ancuța
Bibliografie:https://urgente.usmf.md/sites/default/files/inline-files/HEMORAGII.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hemostaz%C4%83