Hemoragia 

sau hemoreea este scurgerea abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii

sau tăierii peretelui unui vas sangvin. Hemoragia este cauzată de lezarea integrității vasului,
provocată de o traumă, liza purulentă a peretelui vascular, dereglarea chimismului sanguin.

Putem deosebi mai multe feluri de hemoragii:

Hemoragiile externe — în care sângele se scurge în afara organismului datorită secționării
unor vase de sânge. În funcție de vasele care au fost secționate, putem deosebi:

 hemoragii arteriale, în care sângele, de o culoare roșu-aprins, țâșnește într-un jet

sacadat, în același ritm cu pulsațiile inimii;
 hemoragii venoase, în care sângele, având o culoare roșu închis, curge lin,
continuu;
 hemoragii capilare, în care curgerea sângelui se observă pe toată suprafața rănii,
având o intensitate redusă.
Hemoragiile interne — în care sângele care curge rămâne în interiorul organismului (ex.: în
cavitatea abdominală etc.). O categorie deosebită o pot forma hemoragiile interne
exteriorizate, în care sângele ajunge în afara corpului după ce a trecut printr-o cavitate
naturală care face comunicarea organismului cu exteriorul. În cadrul hemoragiilor
exteriorizate putem cuprinde: epistaxisul (curgerea sângelui din nas), otoragia (curgerea
 sângelui din urechi), hematemeza (vărsăturile cu sânge), hemoptizia (tusea urmată de
eliminări de sânge din plămâni), hematuria (eliminarea de sânge prin urină), melena
(eliminarea de sânge prin scaun, situație în care fecalele capătă o culoare neagră, lucioase)
și enterohemoragia (hemoragia intestinală).
În funcție de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge:

 hemoragii mari, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea
totală de sânge;
 hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge;
 hemoragii mici, când se pierde o cantitate de 500-600 ml de sânge.
Hemoragiile externe și cele exteriorizate sunt ușor de recunoscut. Hemoragiile interne sunt
însoțite de o serie de semne prin care se pot bănui și diagnostica. Aceste semne sunt:
amețeala, creșterea numărului de bătăi ale inimii pe minut, creșterea numărului de respirații
pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arterială scade mult sub cifra
normală. Bolnavul este neliniștit, palid, vorbește repede, are transpirații reci și este chinuit
de o sete deosebit de mare.

FIZIOPATOLOGIA HEMORAGIEI.

Efectul hemoragiei se resimte asupra tuturor tesuturilor dar se resimte in clinica

in primul rind prin efectul asupra organelor si tesuturilor care au nevoie de
oxigenare constanta.Tulburarile pe care le poate dezlantuii o hemoragie sunt in
fond de doua feluri: unel datorate pierderii transportorilor de oxigen, de unde
rezulta hipoxia-anoxia tisulara asupra organelor vitale =snc,cord,rinichi, ficat,
altele pierderii de masa circulanta, rezultind tulburari serioase de
hemodinamica.Din imbinarea celor doua aspecte vor reiesi elementele tabloului
clinic si fiziopatologic din hemoragi, la ele putindu-se asocia tulburarea
mecanismului coagularii in grade vatiate.

O hemoragie acuta poate apare fie ca un element patologic izolat(sarcina

extrauterina rupta, ruperea unui anevrism, o plaga arteriala),fie ca un element
patologic asociat la o patologie preexistenta (ruptura varicelor esofagiene,
politraumatismele).

Claude Bernard =”toate procesele vitale nu au decit un scop, acela de a mentine

constantza conditiilor de viata din mediul intern”.

Singele este in acelasi timp o parte din mediul itern dar si una din caile prin care
set asigurata mentinerea constantei mediului intern.

Ce este de fapt hemoragia? Ea reprezinta pentru organism o agresiune,

actionind prin reducerea cantitativa a fazei intravasculare a mediului intern
producind indirect o modificare a biologiei acestuia.

Pe o parte vom avea agresiunea =hemoragia care actioneaza prin intensitatea

si durata sa, pe de alta parte vom avea organismul cu mijloacele de aparare
asupra agresiunii in intentia de a restabili unitatea mediului intern si
functionarea in conditii optime sau acceptabile a organelor vitale.

Intensitatea hemoragiei se refera la debitul cu care este pierdut singele din

vas, iar durata se refera la timpul cit organismul a fost in situatia de a
functiona in conditiile unui volum scazut de singe.
Un organism adult , normal de 70 kg. Functioneaza cu un volum de 5000ml de
singe, ceea ce corespunde unui procent de 70% din greutatea corpului adica
pentru o biologie normala a unui kg corp este necesara o cantitate de 70 ml
singe.

Din cei 5000ml de singe 60-70% este cuprins in linia de capacitanta venoasa,
25-305 in linia arteriala si in cord, si numai 6-75 in reteaua capilara.De asemeni
aproximativ 75% din singe se gaseste in viscere si restul in tegument si
hipoderm.

In hemoragiile mici (500 ml), organismul tolereaza bine aceasta modifixcare

fara a apare semne clinice, in hemoragiile mijlocii(500-1500ml), organismul
poate supravietui si apar semne clinice pe cind in cazul hemoragiilor mari
>1500-2000ml, daca nu se instituie rapid masurile necesare se produce
moartea.De retinut ca numai aceasta evaluare a cantitatii de singe pierdut nu
este suficienta deoarece, ea nu tine cont de reactivitatea organismului la
aceasta agresiune care la rindul ei este dependenta de eventualele tare
organice, virsta precum si intervalul de timp in care s-a produs aceasta
agresiune.

Factorul timp este foarte important, deoarece el reprezinta intervalul necesar

pentru a depasi in timp viteza cuplarii mecanismelor de autocompensare.

De regula pierderea acuta de volum sanguin este acoperita rapid pentru o

durata de 1-2 ore.In cazul hemoragiilor grave important este timpul in care se
instituie masurile de reechilibrare deoarece functiile organelor vitale vor fi rapid
afcetate. In normotermie parenchimul cerebral nu suporta o lipsa de oxigenare
mai lunga de 5 minute, dupa care se vor produce leziuni ireversibile.