Consider cǎ, semnificația “cuvȃnt” este un element pe care ȋl folosim des in convorbirea noastrǎ verbalǎ si scrisǎ,cu ajutorul și din cauza careia putem rani sentimentele cuiva sau sǎ ne exprimǎm idea care am avut-o la momentul actual. “ Cuvȃntul”,reieșind din spusele autorului TUDOR ARGHEZI “Cuvintul permite evocarea și punerea ȋn funcțiune a tuturor puterilor ȋnchipuite și sacre.”(secvențǎ din “Scrisoare cu tibișirul” de Tudor Arghezi),pot aduce argumente așa ca: Ȋn primul rȃnd,cuvȃntul este forma spuselor de cineva,aducȃnd emoțiile și trǎirile sufletului disperat. Ȋn al doilea rȃnd, analizȃnd poezia “Varianta posibilǎ” de Vasile Romanciuc,pot afirma cǎ cuvintele sunt ușile unei poezii ce pot ascunde: prima silabǎ rostitǎ de un micuț,poate fi și denumirea de “sergent” sau “general”,dar aceste douǎ cuvinte,nu se v-or supune una altuia,fiind doar o vorbǎ spusǎ,și o denumire ce a fost scrisǎ pe hȃrtie. De-asemenea,cuvintele pot nu numai rǎni suflete oamenilor,dar și sǎ le vindece prin cuvintele calde așa ca “ești frumoasǎ” sau cuvintele de dragoste așa ca “te iubesc” și “mulțumesc cǎ exiști ȋn viața mea”. Aceste cuvinte v-or incǎlzi sufletele reci ale oamenilor și v-or putea sǎ se bucure mai departe de evenimentele pe care urmeazǎ sǎ le ȋntȃmpine. Cuvintele sunt și tainele ce ascund ȋn sine: istoria noastrǎ,sentimentele nemǎrginite a unui baiat cǎtre o fatǎ,durerea provocatǎ de acest sentiment numit “dragoste”,poate ascunde și un adevǎrat mister ca moartea,luna,ca in poezia “Eu nu strives corola de minuni ai lumii” de Lucian Blaga. Deci,concluzia mea finalǎ ar fi cǎ, “cuvȃntul” este o metodǎ nu numai de a ȋndulci miciuna și de a ȋngreuna cǎutarea,dar și o metodǎ de a spune adevǎrul crud ascuns in adȃncul inimii,și de a ușura gǎsirea mult cǎutatǎ.