Ion Pop al Glanetașului este un personaj ce capătă caracter de simbol pentru că ilustrează concepția

potrivit căreia țăranul este catalogat, în lumea satului, în funcție de cât pământ deține. El trebuie să
aleagă între glasul pământului, reprezentat de Ana cea bogată dar urâțică a lui Vasile Baciu, și glasul
iubirii, reprezentat de Florica cea frumoasă dar care scăpătase.

Titlul Ion este dat de personajul principal neofit al romanului , Ion al Glanetasului, o figura simbolica
mai mare decat natura

Ion este personajul principal tipic pentru conditia taranului fara pamant, intr-un mediu de viata in
care pamantul era emblema demnitatii si a respectului in comunitate. Patima lui Ion pentru
pamant este scuzabila pana la un punct si anume spre a scapa de eticheta de sarantoc si de umilinta,
si spre a-si castiga demnitatea. Oricat de harnic ar fi fost, taranului sarac ii era blocat accesul spre alta
stare sociala in lipsa pamantului. Pentru aceasta Ion este silit sa sacrifice iubirea. El face parte din
categoria celor care avusesera pamant si saracisera, lucru impardonabil care atragea oprobriul
satului. Eugen Lovinescu il considera o  figura simbolica  mai mare decat natura . Iubirea lui Ion
pentru pamant este patologica si are inceputul in copilarie. In Zvarcolirea,  trecand pe langa
locurile vandute  care candva apartinuse Glanetasului , Ion exclama : Locul nostru, saracul! Naratorul
inregistreaza reactiile fizice si psihice ale lui Ion din care se desprinde pasiunea pentru pamant: se
simtea mic si slab, cat un vierme (. . . ) Suspina prelung, umil si infricosat in fata  uriasului .  Cat
pamant, Doamne  Vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic s-a inarmat intr-o hotarare patimasa:
trebuie sa aiba pamant mult,  trebuie !  De atunci pamantul i-a fost ca o mama.  El are constiinta
inferioritatii sociale mostenite, se simte nedreptatit,si de aici revolta, dar si ambitia necesara de a
indrepta lucrurile. Ion este caracterizat indirect prin limbaj, atitudini, fapte, dialog si prin gesturi.
In Sarutarea  din Glasul iubirii :Se apleca, lua in maini un bulgare si-l sfarama intre degete cu o
placere infricosata( . . . ) Apoi incet ,cucernic , fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi (… ) si-si lipi
buzele cu voluptate de pamantul ud.

Ion Pop al Glanetasului are un destin tragic intr-o lume in care nu valorile
individuale umane (harnicie, istetime, barbatie etc.) sunt apreciate, ci averea.
Flacaul sufera, pentru ca face parte din categoria sarantocilor si este jignit
(de catre Vasile Baciu) din aceasta cauza. De aceea, dorinta de a avea
pamant mult devine o obsesie. Daca prin mijloace oneste nu putea obtine
pamantul dorit, atunci el hotaraste sa-l castige cu mijloace imorale, trecand
peste sentimente.