Pregătire de examen

Întrebări teoretice

1. Hemoragia: definiție, cauze, clasificare, manifestări clinice

Hemoragia – revărsarea sângelui din patul vascular ca rezultat al lezării traumatice sau dereglarea permiabilității peretelui
vascular.
Cauze:
- traumatism
- lezarea unui organ (inflamație, ulcer, tumori)
- anomalie a vaselor (anevrism, fragibilitate prin HTA)
Clasificare:
1. După principiul anatomic:
→ arterială – revărsarea sângelui în jet pulsativ, de cul.purpurie-roșie, volumul pierderii de sânge depinde de
calibrul vasului și caracterul lezării (completă/laterală);
→ venoasă – revărsarea continuă a sângelui de cul.vișinie. Sângele va curge din ambele capete, cu o viteză
mai mare la capătul distal.
→ capilară – hemoragie determinată de lezarea capilarelor de cul.închisă, se scurge pe tegument, se oprește
ușor prin apăsare.
2. În funcție de locul:
⁓ extern – revărsarea sângelui în mediul extern. Asemenea hemoragie este ușor de diagnosticat.
⁓ intern – hemoragie când sângele se revarsă în cavități interne. Pot fi exteriorizate, adică când sângele se varsă,
el comunică n-ral cu exteriorul (ex: voma, mase fecale, urina)
⁓ ne exteriorizabile – care nu comunică cu exteriorul la niv.pericardului, cav.toracică, cav.abdominală etc
3. După cantitate de sânge:
» H. mici - ˂ 500 ml, 10% din masa totală de sângelui din org.se opresc spontan sau ft ușor.
» H.medii – 1000-1500 ml, 20% din masa totală de sânge pierdut, în acest tip de hemoragie apar semne.
» H.grave – 1500-2000 ml, 30% din masa totală de sânge pierdut, nu se oprește sg și sângele care poate fi
pierdut nu poate fi înlocuit cu alt sânge.
» H.cataclismică – pierderi mai mari de 2500 ml, apare o deshidratare largă, scăderea TA, se dezv.șocul
cardiorespirator.
4. După durată:
- acută – are loc într-un interval scurt de timp, greu de oprit
- cronică – pierderi mici de sânge 200-300 ml, într-un interval mai îndelungat (ex: hemoragie ocultă)
5. După intervalul scurs până la apariția hemoragiei:
◦ imediat – hemoragie apare imediat
◦ întârziate – hem.apare la un interval după câteva h din momentul lezării.
◦ tardive (secundare) – după 7-8 zile după lezarea vasului, se datorează din cauza saturației plăgii.
6. După principiul terpeutic:
■ Medicale – apar în urma patologiei la organe sau sisteme de organe, nu pot fi oprite prin acțiunea directă
a vasului.
■ Chirurgicale – se datorează vasului în timpul unei intervenții chirurgicale.
■ Medico-chirurgicale – survine la persoane cu defecte de cuagulare (ex: CH, hemofilie sau care au suferit un
traumatism).
Semne clinice:
Hemoragia se manifestă printr-o senzație de frisoane, tegumentele și mucoasele st palide. Apare vertijul, vâjâit în urechi, pcn este
agitat, conștient și fără tulburări de conștiință. Mai apare senzație de sete, greață, vomă.
În hemoragii masive la pcn apar tulburări de vedere. Toate aceste semne clinice se itensifică la ridicare extremității cefalice și
stând în picioare. Se micșorează în intensitate at când pcn ocupă poziția Tredelenbourg.
În hemoragii mari: Ps frecvent ˃100 b/min, însă ft slab, când Ps nu se percepe la artera radială, o vom căuta la artere mari precum
carotida, brahială, etc. Este prezentă tahicardia, creșterea frecventă a Ps.
În hemoragii mari: TA – normală.
În hemoragii medii – sistolica, diastolica se menține.
În hemoragii mari: TA ↓. Se poate dezv.stopul cardiovascular.
Sistemul Respireator: respirație rapidă/superficială.
Sistemul Renal: oligurie până la anurie.
Dgn de obicei se stabilește în baza semnelor clinice.

1
 2. Hemostaza: definiție, metode de hemostază.

Hemostaza reprezintă totalitatea fenomenelor care duc care intervin la oprirea hemoragiei la nivelul vaselor.
Metodele de hemostază:
1. Hemostaza provizorie – măsură de prim-ajutor, are ca scop, oprirea sângerării.
Metodele: comprimarea digitală, tamponamentul compresiv, pensa hemostatică, pensarea provizorie a vasului, compresiunea
circulară, folosirea garourilor și prin poziționarea segmnetului lezat printr-o poziție cum ar fi flectarea puternică a gambei pe
coapsă, etc.
2. Hemostaza definitivă – care constă în oprirea definitivă a sângerării.
Metode: electrocuagularea, aplicarea pensei hemostatice, suturarea vasculară, legaturarea.
3. Hemostaza medicamentoasă – sângerarea se efectuează folosind preparate hemostatice.
Metode:
- Hemostatice specifice: Vit.C, Protamina, Fibrinogenul.
- Hemostatice nespecifice: Etamsilatul de Na, Venostat, Adrenostativ.
- Hemostatice locale: Fibrina, Trombina, Tahocam.

3. Hemostaza provizorie: metode de hemostază provizorie.

Hemostaza provizorie reprezintă o măsură de prim ajutor care are ca scop oprirea sângerării.
Metode de hemostază provizorie:
→ Hemostaza are loc prin poziționarea segmentului lezat printr-o poziție cum ar fi flectarea puternică a gambei pe
coapsă, a coapsei pe abd.pt a crește eficiența acestei metode se pune un rulou care ne ajută să avem o comprimare
mai puternică, apoi se fixează cu un garou.
→ Comprimarea digitală – a vasului lezat se afectează la vasele superficiale.
→ Tamponamentul compresiv – se realizează cu ajutorul meșelor care plombează plaga și care se fixează cu ajutorul
unui bandaj compresiv sau cu ajutorul suturilor.
→ Pensa hemostatică
→ Pensarea provizorie – a vasului se folosește după ce plaga a fost curățită, pensa trebuie fixată în așa mod pt a nu se
mișca în timpul deplasării pcn-lui.
→ Compresiunea circulară – poate efectua hemostaza comprimând structurile anatomice. Se fol.în interv.chirurgical.
→ Metoda compresiunii – legarea circulară a vasului, a membrului, care se efectuiază pe traiectul vasului lezat.
→ Folosirea garourilor – garou improvizat/Esmarch, este necesar un suport/suport osos, se aplică cu 2 cm de locul
lezat, mai sus, nu se aplică pe tegument, dar pe haină.

4. Hemostaza definitivă: metode de hemostază definitivă.

Hemostaza definitivă reprezintă o metodă de oprire a hemoragiei care constă în oprirea definitivă a sângerării.
Metode de hemostază definitivă:
⁓ electroguagularea – cuagularea produsă prin intermediul unui curent electric de înaltă frecvență. Cu ajutorul unui
bisturiu electric se fac incizii ft mici ale vaselor sangvine în timpul intervenției chirurgicale.
⁓ aplicarea pensei hemostatice
⁓ sutura vasculară
⁓ legaturarea – interzisă la vasele mari ca de ex. Carotidă etc.

5. Șocul hemoragic: definiție, cauze, manifestări clinice.

Șocul hemoragic – șoc hipovolemic care se datorează unei pierderi masive de sânge necompensate, datorate căreia se produce o
criză macro- / micro- circulatorie și scăderea capacității vitale biologice cu 20% și mai mult.
Cauze: Simptome:
⁓ sângerări spontane - hipolemie
⁓ viteza cu care are loc sângerarea - paloarea tegumentelor și mucoaselor
⁓ cantitatea de sânge pierdut - HTA / tahicardie
Semne clinice:
În șocul hemoragic se disting 3 etape:
I etapă: apariția șocului compensat – pierderea de sânge 10%, conștiința pcn-lui este păstrată, TA ↓ moderat, tegumentele reci,
palide, tahicardie ușoară.
II etapă: dezvoltarea șocului decompensat – pierderea de sânge 25-40%, alterarea stării de conștiință, membre reci, apocionoză,
TA ↓ dinamic, tahicardie 120-140 b/m, Ps slab, se dezvoltă dispneea, oligurie.
III etapă: dezvoltarea șocului ireversibil – depinde de resuscitare, starea pcn-lui gravă, conștiința pierdută, pielea are aspectul de
mramură (lucește), TA sistolică ˂60, Ps slab, se simte doar la vasele mari, tahicardie 140-160 b/m, hipoxie.

2
 6. Traumatismele, politraumatismele: definiție, cauze, clasificare, manifestări clinice.

7. Traumatismele închise ale țesuturilor moi.

Traumatismele închise țesuturilor moi: contuzia țesuturilor moi, hematomul, entorsele.

Contuzia țesuturilor moi – o consecință a acțiunii unei forțe mecanice provocate de un obiect bont. Rezultatul este distrugerea la
nivel celular a țesuturilor și vaselor sangvine, fără a întrerupe însă continuitatea învelișului cutanat.
Simptomatologie: accidentatul acuză dureri permanente, involutive ca intensitate, limitarea mișcărilor, dacă zona implică o
articulție. Modificări locale: tumefiere, echimoze.
Asistența de urgență: aplicarea pansamentului compresiv, pungii cu gheață/comprese reci și spitalizarea accidentatului.
Tratamentul: conservator – comprese reci pt 24 h și fizioterapie în următoarele zile.

Hematomul – o colecție de sânge în țesuturile moi, rezultată din ruperea unui vas mare sau rupere musculară.
Manifestările clinice: durerile sunt permanente, involutive ca intensitatea. Local poate fi palpată o tumefacție moale, elastică,
nedureroasă. Local se va aplica pansament compresiv și punga cu gheață.
Tratament: se vor efectua puncții repetate sau se va efectua intervenție chirurgicală de urgență, dacă este suspectă o rupere
musculară.

Entorsa – se produce la mișcarea forțată ce depășește posibilitățile fiziologice ale articulației.

Entorsele se produc cel mai frecvent în articulațiile talocrurală și radiocarpiană.
Manifestări clinice: accidentatul acuză dureri în articulația lezată, impotența funcțională, acutizarea durerilor de efort fizic.
Modificările locale atestă mărirea în volum a articulației respective, tumefiere, echimoze și poziție antalgică a segmentului
periferic. La inspecție: mișcările active sunt limitate, cele pasive – ft dureroase.
Principii de tratament:
 Repaus / odihnă – evitarea acvitaților care cauzează durere, inflamație sau disconfort.
 Se aplică gheață pe articulația afectată.
 Se aplică bandaj elastic / aplicarea bandajului în 8
 Ridicarea zonei afectate ceea ce permite gravitație să ajute la reducerea inflamației.
 Se adm Analgezice
 Se efectuează radiografia pt a exclude fractura
 La necesitate se aplică o atelă gipsată

8. Contuzia țesuturilor moi: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

Contuzia – lezarea țesuturilor moi fără modificări anatomice vezibile, apar în urma căderii sau loviturilor.
Manifestări clinice: În contuzie, în urma loviturii se lezează țesutul cutanat, adipos, mm, vasele sangvine, vase limfatice. În urma
contuziei se acumulează sânge și apar hematoame, poate să apară hemoragie.
Clinic se manifestă prin dureri. Aceste hematoame sunt de diferite dimensiunea. Când hematomul este de dimensiuni mari,
apare fruturența. În caz că hematomul apare la lezarea arterei, hematomul este pulsativ. Dereglările funcționale – apar semne ale
inflamației. O mare însemnătate are schimbarea cul.hematoamului (cafeniu, verde, galben), apoi dispare.
Principii de tratament:
a. Dacă hematoamele mici și medii se reabsorb sg, dacă mare medicamentos / se intervine chirurgical și se elimină.
b. Cu scop de trat.se aplică pansament compresiv în zona respectivă.
c. Se adm. Analgezice.
d. Apoi pcn se îndreaptă în staționar.
e. În ziua 4-5 putem aplica comprese calde.
f. Fizioproceduri.
g. Dacă Hem este mare și pulsează, mai sus de Hem cu 2 cm se aplică un garou.
h. Apoi pansament compresiv și apoi se scoate garoul.

9. Compresia țesuturilor moi: defuniție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament

Compresia – sindr. de compresie îndelungat, complex de sindr. care apare în urma comprimării îndelungate a țesuturilor moi.
Manifestări clinice: în rezultat compresiei îndelungate în sânge se absoarbe Neoglobina și alte subst.toxice care apar în urma
descompunerii mm și apoi se duc la niv.canalelor renale, ajungând la nivelul rinichilor și se dezv.șocul toxic sau decesul pcn.
În primele h bln acuză dureri ft mari, apoi durerile diminuează, starea se ameliorează. Trebuie de acționat rapid, când vedem bln
că zona este presată / comprimată.
La bln TA ↓ mult, pierde cunoștința, zona care a fost comprimată periferic, Ps dispare, se edemațiază brusc, cianotic (devine ca
mramură lucește) dureri insuportabile. În lumină se va determina Mioglobina, în urmă putem avea sânge.
Principii de tratament:
- bln se imobilizează
3
 - se luptă cu hemoragia / se aplică metodele de hemostază
- se dă 2 l lichid pt a micșora acidoza se picură carbonat de Na
- se prelucrează ca o plagă purulentă
- se adm Antibiotice pt a prevenirea infecției
- dacă bln nu simte zona se face amputarea.

10. Entorsa: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

Entorsa – se produce la mișcarea forțată ce depășește posibilitățile fiziologice ale articulației.

Entorsele se produc cel mai frecvent în articulațiile talocrurală și radiocarpiană.
Manifestări clinice: accidentatul acuză dureri în articulația lezată, impotența funcțională, acutizarea durerilor de efort fizic.
Modificările locale atestă mărirea în volum a articulației respective, tumefiere, echimoze și poziție antalgică a segmentului
periferic.
La inspecție: mișcările active sunt limitate, cele pasive – ft dureroase.
Principii de tratament:
 Repaus / odihnă – evitarea acvitaților care cauzează durere, inflamație sau disconfort.
 Se aplică gheață pe articulația afectată.
 Se aplică bandaj elastic / aplicarea bandajului în 8
 Ridicarea zonei afectate ceea ce permite gravitație să ajute la reducerea inflamației.
 Se adm Analgezice
 Se efectuează radiografia pt a exclude fractura
 La necesitate se aplică o atelă gipsată

11. Luxația: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

Luxația - dislocarea patologică a suprafețelor articulare prin smulgere sau cădere.

Se întâlnesc mai frecvent în articulațiile degetelor, cubitală, scapulohumerală, a policelui și mai rar în articulațiile talocrurală, a
genunchiului sau coxofemurală.
Manifestări clinice: accidentatul acuză dureri permanente în articulația afectată, dureri care se itensifică la încercări de mișcare,
impotență funcțională, poziție antalgică a segmentului periferic.
La inspecție: relieful articulației este deformat. Se poate stabili vizual alungirea sau scurtarea relativă a segmentului luxat în
comparație cu membrul inferior/superior sănătos. Se va observa poziția antalgică a părții afectate.
Principii de tratament:
Tratamentul constă în reducerea luxației printr-o sg manevră, de regulă fără anestezie. Reducerea luxației humerusului se poate
face după metoda Ganelidze:
 Accidentatul va fi culcat pe canapea, în decubit lateral pe partea afectată
 Capătul canepelei trebuie să fie în fosa axilară
 Capul – pe un suport improvizat
 Mâna va atârna spre podea
 După 25-30 min mm se relaxează și medicul traumatolog poate efectua procedura
 Verificarea radiologică de control obligatorie
 Se va recomanda repaus fizic pt 3-5 zile, imobilizarea cu bandajul Dessault (la copii) sau în aparat gipsat pt 2 săptămâni.

12. Fracturile: definiție, cauze, clasificare, manifestări clinice, principii de tratament.

Fracturile – întreruperea totală sau parțială a continuității unui os.

Cauze: traumatism, căderi, accidente rutiere, agresiuni, căderi, competiții sportive, accidente la locul de muncă, etc.
Clasificare:
→ după sediul topografic al liniilor de fractură: → după întinderea liniei de fractură:
- fracturi diafizare - fracturi complete
- fracturi epifizare - fracturi incomplete
- fracturi metafizare
→ după forma liniei de fractură: → după numărul lor:
◦ transversale ⁓ fracturi duble
◦ longitudinale ⁓ fracturi multiple
◦ oblice ⁓ fracturi cominuite
◦ spiroidă → deplasarea poate fi:
◦ în forma de T, VV - longitudinale
→ în funcție de deplasare fragmentelor: - laterală (în grosime)
» fracturi cu deplasare - unghiulară
» fracturi fără deplasare - prin rotație
Manifestările clinice: clinic se caracterizează prin apariția semnelor locale și generale:
Semne generale: apar mai frecvent în fracturile membrului inf., în fracturile deschise, în polifracturi sau politraumatisme. Se
caract prin: agitație, anxietate, paloare, fenomene ce pot merge până la stare de șoc în accidentele mai grave.
4
Semne locale:
- subiectiv – durere la niv.fracturii și impotența funcțională
- la inspecție – se observă temefierea zonei interesate cu deformarea regiunii, apariția unei poziții vicioase prin deplasarea
fragmentelor ca și scurtarea segmentului respectiv.
- la palpare – se constată durere în punct fix, întreruperea continuității osoase, mobilitate anormale care este însoțită de crepitații
osoase datorate frecării fragmentelor între ele.
Semne locale se împart în semne de probabilitate și semne de certitudine. ꟷ semne de certitudine
ꟷ semne de probabilitate: * cre pitație osoasă
* durere în (◦) fix * mobilitat e anormală
* echimoză * întreruperea continuității osoase
* atitudine vicioasă * intra nsmibilitatea mișcărilor.
Pot fi provocate și de alte traumatisme ale Semnele de certitudine sunt prezente numai în fracturile
membrelor ca: contuzii, luxații. complete cu deplasare. În fracturile incomplete semnele
de certitudine lipsesc.
Principii de tratament:
Tratamentul de specialitate urmărește refacerea prin reducere, cuaptare, imobilizare și recuperare funcțională. Tratamentul
fracturilor se face prin tratament ortopedic și chirurgical.
Tratament ortopedic constă în reducerea deplasării fragmentelor osoase și apoi imobilizarea cu un aparat gipsat. Cel mai comod
reducerea se face cu anestezie locală, locoregională sau generală.
Tratamentul chirurgical se efectuează în cazul în care tratamentul ortopedic nu a rezolvat problema.
Tratamentul general constă în vitaminoterapie (B, C, D), hormoni anabolizanți, regim alimentar bogat în proteine, fizioterapie,
mișcări active. Dacă s-a efectuat tratament chirurgical, at antibioticoterapie cu scopul prevenirii și tratării infecției.

13. Fracturile deschise: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

Fracturile deschise – sunt însoțite de întreruperea continuității osului și a învelișului cutanat/mucoaselor la nivelul respectiv.
Cauze/ pericolele vitale pt accidentat sunt:
a) șocul traumatic din cauza suprasolicitării SNC
b) hemoragia, care agravează starea de șoc
c) infectarea țesutrilor moi și a osului, cu o posibilă dezv.a complicațiilor purulente.
Manifestări clinice: semnele generale sânt determinate de leziunile asociate din cadrul traumatismului. În forme ușoare se
manifestă prin agitație, vertij, stare de lipotemie, transpirații, tahicardie, tahipnee. În fracturi severe (multiple, asociate) se pot
complica cu șoc traumatic.
Principiile de tratament: indiferent de tipul fracturii, măsurile terapeutice urmăresc anumite obiective:
1) Reducerea fracturii și axarea segmentelor osoase traumatizate.
2) Imobilizarea curativă a fracturii (menținerea segm.osoase în poziție normală pe timpul necesar formării calusului osos).
3) Accelerarea proceselor de consolidare a fracturii și restabilirea parametrilor funcționali ai regiunii traumatizate.
- În fracturi cu dislocare neînsemnată a segmentelor osoase se realizează repoziția într-un sg timp și se efectuează sub
anestezie locală de către med.traumatolog și 2 a/m.
- După repoziție se va aplica atela gipsată
- Realinierea fragmentelor osoase se poate efectuat treptat cu aparate speciale sau prin extensie continuă.

14. Plăgile: definiție, cauze, clasificare, manifestări clinice, principii de tratament.

Plăgile – lezarea mecanică a tegumentelor sau mucoaselor cu tulburarea posibilă a integrității țesuturilor situate mai profund.
Cauze:
Clasificare:
→ după caracterul obiectului traumatizat se deosebesc:
⁓ plăgi/răni prin tăiere – apărute în urma acț.asupra țes.a unui obiect tăios. Marginile rănii st netede. Rana este larg
deschisă și sângerează. Cicatrizarea este mai favorabilă decât la alte răni.
⁓ răni prin scalpare – varietatea rănilor prin tăiere, când are loc dezlipirea pielii și a țesutului s/c de țesuturi situate
mai profund.
⁓ răni prin înjunghiere – apărutea în urma loviturii cu un obiect ascuțit și greu (topor). Se observă lezarea profundă a
țesutului. Cicatrizarea se produce încet.
⁓ plăgi prin înțepare – produse de obiecte ascuțite. Se carac.prin mici leziuni cutanate și mari distrugeri ale organelor
și țes.situate mai profund. Hemoragia externă este minimală, însă poate fi abundentă în
țesuturi profunde. Asemenea răni st ft periculoase.
⁓ răni contuze – apar sub acțiunea unui ob.bont (băț). Se caract.prin zdrobiri considerabile ale țes.moi și Hem nu prea
mare. Se observa necroza marginilor rănii, se intensifică ușor și încep să puruieze.
⁓ răni prin zdrobire – st provocate de părțile mobile ale mașinilor și mecanismelor. Au dimensiuni mari cu marginile
neregulate. Se infectează ușor. Cicatrizarea este îndelungată cu complicații.
⁓ răni prin mișcare – st produse de dinții oamenilor sau animalelor. Pelea și țes.s/c se lezează grav. Rănile st septice.
Ccicatrizarea se produce încet cu mari complicații.

5
 ⁓ răni prin armă de foc (împușcare) – pot fi provocate de gloanțe, alice, schije. Caracterul lor variază în depend.de
proiectul care le-a provocat distanța împușcării.
→ după profunzimea pătrunderii obiectului traumatizat, rănile pot fi:
- penetrante – când se lezează septul de barieră
- nepenetrante – când nu se lezează septul de barieră a cav.respective (peritoneul, pleura sau membrana sinovială a art-ții
→ după gradul de infectare: → după număr: → după profunzime:
* răni septice ◦ unice » superficiale
* răni aseptice ◦ multiple » profunde
→ din punctul de vedere al circumstanțelor de producere:
- plăgi accidentale
- plăgi intenționate (agresiune sau suicid)
- plăgi iatrogene (intervenții chirurgicale, injecții, puncții, manopere endoscopice)
Manifestări clinice:
Se caract.prin durere, durerea este constantă, variabilă ca intensitate. Reapariția durerii, cu caracter pulsatil, este un semn de
infecție. Impotența funcțională poate fi parțială sau totală. Hemoragia este cauzată de lezarea venelor și arterelor și se poate
manifesta prin hemoragie internă sau externă.
Principii de tratament:
Tratamentul local iclude prelucrarea primară chirurgicală a plăgii, ce constă în îndepărtarea țesuturilor devitalizate, a eventualilor
corpi străini, hemostază chirurgicală și aplicarea suturilor primare.
Tratamentul general a plăgilor include adm:
- antibioticelor cu spectru larg de acțiune (Cefazolina, Cefotaxim)
- antibioticelor antimicotice (Flucanozol, Flucoral)
- anhistaminicelor antimicotice (Taveghil, Suprastin)
- vitaminelor C, A, grupei B
În plăgile purulente se adm antiparazitare (Metrogil, Metronidazol), imunoglobulină antistafilococică, plasmă antistafilococică, etc
Se indică procedee fizioterapeutice.

15. Plăgile septice: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

16. Plăgile aseptice: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

17. Traumatismele termice: definiție, cauze, clasificare, manifestări clinice, principii de tratament.

Traumatismele termice – o categorie specifică de traumatisme cauzate de acțiunea agenților termici care pe lângă dereglările
locale, produc dereglări generale.
Cauze: flăcările, vapori de apă, lichide fierbinți, vapori de apă fierbinți.

18. Arsurile termice: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

Arsurile – o serie de traumatisme cauzate de acțiunea factorilor termici, chimici, electrici, iradianți, care produc leziuni distrofice
asupra pielii, mucoaselor și țesutului s/c. Sunt leziuni contaminate și ft des septice.
Arsurile termice - leziunea locală de arsură apare ca rezultat al acțiunii căldurii asupra țesuturilor.
Cauzele:
- flăcările - vapori de apă fierbinți
- lichide fierbinți - gaze inflamabile aprinse
Manifestările clinice:
→ În dependență de profunzime și caracterul lor:
⁓ Gradul I – o arsură superficială, afectează stratul cărnos și declanșarea fenomenelor reflexe a organismului care duc la
hiperemie și vasodilatație a epidermului. Hiperemie sau roșeață difuză, senzație de arsură accentuată la atingere. La apesare
cu degetul la ridicare rămâne o pată albă ce rapid dispare. Aceste fenomene dispar 24-48 h, lăsând locul unei descuamări.
Acest grad se vindecă fără sechele.
⁓ Gradul II – se afectează toate straturile epidermului, dar membrana bazală rămâne intactă. Apar veziculele, inflamație mai
profundă, exudație pronunțată a lichidului care se acumulează sub epiderm și dezlipește epidermul de derm. Veziculele pot
apărea peste câteva minute sau în unele cazuri mai târziu. La deschiderea veziculelor se observă un strat papilar a pielii de o
culoare roșie aprinsă. Când avem o evoluție favorabilă, acest exudat al veziculelor se absoarbe fără spargere. În 4-6 zile se
vindecă. Epiderma tânără la început are o culoare roz și e sensibilă dacă se lezează, se infectează conținutul și cicatrizarea
va avea loc mai greu, la final rămân sechele.
⁓ Gradul III – necroza str. superficial al pielii pe suprafața arsă apare o crustă de o cul.închisă, iar vindecraea are loc după
principiu cicatrizării. Epitelizarea începe de la marginea spre centru când are loc necroza întregului strat a pielii și a
țesutului epitelial se dezv.încet și nu acoperă toată suprafața arsă, iar zona a fost acoperită apare o cicatrizare groasă
Cheloidală și cicatrizarea poate dura luni de zile 1,2,3.
⁓ Gradul IV – are loc mortificarea și a str-lor profunde. Cicatrizarea este înceată și apar cicatrici mari. Desprinderi a unor
porțiuni a țesuturilor până la amputație.

6
→ După suprafață clasificarea arsurilor. Schema lui VANCER, clasificarea cifrei 9:
- extermitatea cefalică = 9% - fața anterioară a trunchiului = 18%
- fiecare membru superior = 9% - fața posterioară a trunchiului = 18%
- membru inferior = 18% - perineul = 1% (la adult)
→ După evoluție clinică arsurile în 4 perioade:
1. Șoc traumatic – intoxicația, bln e excitat, TA↑, Ps accelerat. Apare apatia, deprimat, apoi TA scade, trăsătura feței
ascuțite, piele palidă, hiperemia zonei arse, acrocianoza extremităților, diureza ↓ până la anurie.
2. Perioada de toxemie – după câteva h de la arsură pe fonul unei pierderi mari de plasmă, începe absorbția unor
subst.toxice, bln este grav, tº ↑, pofta de mâncare ↓, insomnie, vomă uneori, din cauza îngroșării sângelui la AGS: Er ↑ ,
Hb, VSH ↑ deviat spre stânga, în urină: cili/proteine.
3. Septicotoxemie – are loc instalarea inferioară pe suprafața ansă, pe această zonă se elimină secreții purulente și
cicatrizarea are loc mai greu.
4. Perioada de convalescență – se normalizează toți indici vitali: TA, FR, Ps, tº.
Principii de tratament: La spital se face tratament local și general.
* Tratament generală:
- terapia șocului: Analgezice, Antiinflamatoare
- hidratarea bln-lui (sol. NaCl, sol. Ringer)
- alimentație bogată.
- tratament cu psihologul (consultații la psiholog)
* Tratament general:
◦ toaleta suprafeței arse, înainte de a face toaleta la persoanele cu arsuri mari. B-vii se așează într-o cadă călduță cu sol.
Permanganat de K, toaleta arsurilor se face sub administrarea Analgezicilor, iar celor cu arsuri mari cu anestezie.
◦ Pielea din jurul arsurii se curăță de murdărie cu ajutorul tampoanelor înmuiate în sol. Betadină.
Suprafața arsurii se spală cu sol. NaCl.
◦ Veziculele nu se sparg, iar cele sparse se tratează tăind epiderma.
◦ Mai departe se tratează ca o plagă.
Metoda deschisă – bln culcat pe pat sub o carcasă de lămpi electrice prin aplicarea acestei metode suprafeței arsurii se usucă și în
locul ei se formează o crustă. Sub crustă țesutul epitelial. Se unge cu sol. Permanganat de K 10% pe plagă.
Metoda închisă – se folosesc pansamente pt a grăbi cicatrizarea se aplică unguente (Streptomicină, Vaselină), apoi se aplică
pansamentul 8h (1 pansament / 2 ori, dimineața și seara). Se vindecă greu, iar dacă arsurile sunt mari se folosesc hemotransplant
de tegument.

19. Asistența de urgență în arsuri termice.

 Suprimarea acțiunii factorilor termice

 În caz de aprindere a hainelor accidentatului, el trebuie învelit cu o plapuma și îl strâgem, apoi hainele se taie.
 Apoi i se aplică pansament aseptic.
 Se adm.preparate narcotice (Tramadol)
 Imobilizarea zonei respective și este transportat la spital.
Conform PCN se efectuiază următoarele:
- Eliberaţi de urgenţă pacientul de haina în flacără, sau îmbibată cu lichide fierbinţi.
- Îmbrăcămintea lipită de plăgi nu se înlătură, dar se tae atent împrejurul ficsajului ei.
- Regiunea arsă o supuneţi acţiunii unui get de apă rece timp de 10-15 min.
- Aplicăm un pansament aseptic sau o bucată de materie curată preventiv netezită cu fierul de călcat.
- Dacă suprafeţele arse sunt mari se evită răcirea plăgilor cu apă rece, dar pacientul se înfăşoară cu un cearşaf curat.
- Dăm pacientului să bea lichide (apă minerală degazată, ceai, sucuri).
- Administrăm Analgină, Valeriană (15-20 pic.)
- Transportăm de urgenţă a pacientulul traumat în cea mai apropiată instituţie medicală.

20. Degerăturile: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

Degerăturile – apar sub acțiunea tº↓ cel mai frecvent sunt afectați vârful degetelor, pavilioanele urechilor, vârful nasului și se
disting 4 grade de degerături.
Cauza de bază este expunerea la to ft scăzute.
Manifestări clinice:
Gradul I: Paloare tegumentelor, pierderea sensibilității, după încălzire pielea din zona respectivă se înroșește datorită paraliziei
vaselor, apoi se edemațiază și devine dureroasă.
Gradul II: Tulburări mai profunde a circulației sangvine, pot apărea vezicule umplute cu lichid transparent, în jurul veziculelor
pielea e roșie-cianotică. Dacă veziculele se sparg este posibilă infectarea. Dacă nu-s infectate se vindecă în 1-2 săpt.
Gradul III: Are loc distrugerea țesutului, a pielii, pe toată profunzimea ei. De asemenea apar vezicule umplute cu un conținut
hemoragic și ulterior duc la formarea crustei. La această stadie se asociază supurația. Începând cu a 7-10 zi apare linia de
demarcație după desprinderea țesutului necrotic, în locul lui apar granulații cu cicatrizare (apare 1-2 luni).
Gradul IV: Prezentă necroza ce cuprinde toate țesuturile inclusiv osul. Aici veziculele apar în a 2-a săptămână linia de demarcație

7
se formează încet și fără in contur precis. Sensibilitatea se pierde în zona dată, ulterior apare uscarea zonei respective cu
desprinderea țesutului necrotizat.
Starea bln-lui depinde de gradul degerăturii. În primele 2 grade simptomele sunt favorabile: durere, disconfort.
În gradul III și IV tº↑ dacă e infectată, dureri locale, pierderea sensibilității, VSH↑, Er↑. Semne de toxemie și infecție: apatic,
slăbiciune, lipsa poftei de mâncare.
Principii de tratament:
Tratamentul degerăturilor se efectuiază prin 2 metode:
a) conservator
b) chirurgical
Tratamentul conservator: terapia de menținere a echilibrului hidroelectrolitic, de realimentare și deșocare în cazuri grave.
Se adm i/v: - preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină, Reogluman;
- spasmolitice: sol. Papaverin 2% 2 ml, acid nicotinic 1% 2ml cu 10ml de sol. Novocaină 0,25% i/a.
- profilaxia trombozelor vascular – Antiagregante: Heparină 20-30 mii UA, Fragmină sau Fraxiparină
- terapia de deintoxificare; Hemodez; sol.cristoloide - Disol, Trisol etc.
- transfuzii de sânge, plasmă.
- antibioticoterapie, vitaminoterapie, terapia simptomatică (cardiotonice/diuretice)
- terapia specifică: imunoglobulină, plasmă antistafilococică, bacteriofagi.
- profilaxia antitetanică în gradele II, III, IV.
Tratament chirurgical: → necrectomie – îndepărtarea țesuturilor necrotice
→ amputarea extremității afectate
→ operații reconstructive, reconstituirea defectelor cosmetice
→ imobilizarea membrelor, la necesitate
→ problema amputării va fi rezolvată când va apărea linia de demarcare
→ suprafața afectată va fi protejată de asocierea infecției secundare
Tratamentul general al dedgerăturilor include:
⁓ vasodilatatoare – în de gerături de gradul I-II ⁓ Novocaină
⁓ Dexametazon/Cortizon ⁓ profilaxia tetanosului
⁓ oxigenoterapia și oxigenarea hiperbarică ce micșorează de câteva ori riscul infecțiilor anaerobe

21. Asistența de urgență în degerături.

Primul ajutor:
o Așezat într-o încăpere caldă.
o I se dă să beie ceai cald. Nu se recomandă fricționare cu
o Preparate analgetice se adm.: Analgin, Baralgin. zăpadă/gheață.
o Baie caldă, tº apei 18-20ºC, apoi trepat se ridică la 30ºC.
o Masaj ușor pt restabilirea circulației sangvine și sensibilității.
o Zona respectivă se fricționează cu alcool.
o Pansament aseptic
o Măsuri pt lichidarea tulburărilor în hemodinamică: Preparate cardiace – Cordiamin, Camfor.
o Antibiotice
o Dezintoxificare: sol. NaCl 0,9%; sol. Glucoză, sol. Ringer.
o Se aplică pansament aseptic pe 5-7 zile.
o Fizioterapie
o În gradul III pt ↓ intoxicației se recomandă de efectuat Necretcomia (amputația țesutului mort).
o În gradul IV Necretcomia zonei lezate.
o Alimentație bogată în vitamine și proteine.

22. Electrotrauma: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

Electrotrauma – trecerea curentului electric prin corpul uman, și poate provoca manifestări clinice ft grave.
Manifestări clinice: Poate produce cât efecte locale și generale asupra corpului Este ft periculos pt organism un voltaj↑ și
frecvența↓, un rol important joacă umiditatea pielii. Când este ploaie sfârșitul letal al pacientului este mare.
De asemenea ft periculoase sunt traumele produse de fulger.
Modificările la nivelul pilei se exprimă prin arsuri, se produce necroză de întindere mare și țesuturile mai profunde. Foarte
des apar arsuri sub forma de inimi simetrice, pârlirea părului, hiperemia în zona respectivă și echimoza. Cel frecvent are o culoare
sidefie, cenușie.
Se observă zona de intrare și de ieșire a curentului din organism. În această zonă se observă porțiuni de piele arsă care se
inflamează. Uneori pe piele se observă zone de culoare mai închisă sub forma de zig-zag care este dată de paralizia vaselor
sangvine.
Pacienții sunt confuzi, dereglări a vederii (văd în ceață), pot să piardă cunoștința, paralizii a zonei afectate. În cazuri grave
pot apărea paralizia centrului respirator și a sistemului cardiovascular. La început apare tahicardie, fibrilație atrială, iar dacă este
gradul III, IV starea pacientului este mai gravă. Poate surveni decesul pe loc.
Principii de tratament:
8
→ Se prelucrează zona → Se aplică pansament aseptic
→ monitorizarea funcțiilor vitale organelor de importanță vitală → sondă continuă în vezica urinară
→ alimentarea parenerală → antibiotice cu spectru larg de acțiune
→ adm sol-lor pt deșocarea cu stimularea diurezei → adrenalina intracardiac la indicație
→ În gradul III, IV
* antiinflamator: Diclofenac, Ketorolac, Aceclofenac
* antipiretice: Ibuprofen, Aspirină, Paracetamol
* analgezice: Analgin, Baralgin

23. Asistența de urgență în electrotraumă.

» Se întrerupe legătura cu curentul electric cu lemn sau plastic. Din cazul imposibilitatii întreruperi
curentului electric, se iau bețe , de obicei este de dorit să fie îmbrăcată în cizme de cauciuc și mănuși de
cauciuc care nu conduc electricitatea.
» a/m se echipează în mănuși, papuci de cauciuc, și șorț de mușama.
» După ce am oprit curentul pcn se înfășoară într-o pătură și se transportă.
» În caz că sunt semne de paralizia sis. Respirator facem aflux de aer.
» Se conectează la o sursă de O2, la necesitate se face masaj cardiac concomitent.
» Prinde o linie venoasă și i se adm. Eufilină, sol. Ringer, sol. MgSO 4 .
» Iar local la zonele de arsură se prelucrează zona dată, se prelucrează cu sol. Betadină și se aplică
pansament aseptic.
» Se transportă la spital.
» Prelucrarea plăgilor și restabilirea stării psihologice a pcn-lui.

24. Arteiopatiile cronice: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

25. Boala varicoasă: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

Dilatația varicoasă a venelor (varice) - Se observă de obicei la membru inferior și lezează de regulă sistemul venei safenei mari.
Cauze: tulburări endocrine, insuficiența elementelor elastice și musculaturii ale peretelui venos, sarcina, munca îndelungată în
picioare.
Clinica: senzație de greutate, edemul gambei în poziție stând în picioare, aspectul venelor s/c sinuase și dilatate, convulsii a mm
gastrocnemieni. Pielea se subțiază, se descuamează, apar exeme și ulcerații nevindecabile.
Tratamentul conservator și chirurgical
Conservator: purtarea ciorapilor elastici, bandajarea elastică. În caz dilatației moderate adm în venă a subst Sclerozante. În
dilatație pronunțată - tratament chirurgical - extirparea venei cu ajutorul Sondez (operație Băbcoc) sau excizia deschisă a venii
(operație Madelung).
În aceste operații se recurge în mod obligatoriu la ligaturarea venei safene mari în zona vărsării ei în vena femurală și la
secționarea ei cu aplicarea ligaturii la nivelul gambei deasupra maleolei, pe grupul venelor perforate în profunzime (operația
Linton). Intervenția chirurgicală este posibilă numai cu condiția permiabilității venelor profunde.

26. Ulcerul trofic: definiție, cauze, manifestări clinice, principii de tratament.

Ulcerul trofic - Ulcerație se numește defectul pielii sau membranei mucoasei acre uneori se extinde pe țesutul s/c cu tendințe
slabe de cicatrizare.
Cauze: la bază e tulburarea nutriție tisulare care duce la dezvoltarea procesului distrofic și la necroză, dilatație varicoasă,
endarterită obliterantă, ateroscleroza. Uneori ulcerațiile trofice se formează din cauza leziunii trunchiului nervos (ex: lezarea
nervului sciatic → ulcerații în regiunea călcâiului).
Tratamentul:
- trebuie stabilită cauza formării ulcerației, suprimarea cauzei duce la vindecarea ulcerației.
- în cazul dilatației varicoase a venelor ele se extirpează sau se ligaturează.
- ulcerul se excizează, iar defectul se acoperă cu un transplant de piele.
- în perioada preoperatorie se recomandă băi de picioare cu sol. Permanganat de K 0,5%
- se aplică pansamente cu zinc și gelatină (oxid de zinc și gelatină câte 25g, glicerină 60g, apă 120 ml)
- pansamentul se aplică pe cel puțin 5-7 zile.
În ulcerațiile apărute din cauza lezării trunchiului nervoase și izolează mersul din țesuturile cicatriale, iar în cazul întreruperii
anatomice complete – se coase. Ulterior poate surveni vindecarea bolii principale duce la vindecarea ulcerației.

9
 27. Asistența de urgență în fracturi.

Fracturi – întreruperea totală sau parțială a continuității unui os.

Asistența de urgență:
⸋ degajarea traumatizatului din focarul de producere a facturii
⸋ calmarea traumatizantului
⸋ așezarea traumatizantului în poziție de securitate și interzicerea oricărui tip de mișcări
⸋ se aplică metode de hemostază provizorie
⸋ suprimarea durerii:
- se adm analgezice opiode (Promedol, Omnopon) la indicația medicului;
- infiltrarea focarului de fractură cu sol. Novocaină sau Lidocaină realizată de medic
- în lipsa medicului se adm sol. Analgin 50% 2 ml și sol. Dimidrol 1% 1 ml i/m
⸋ toaleta primară a plăgii cu soluții antiseptice (H2O2 3% în amestec cu sol. Furacilină) și aplicarea pansamentului aseptic
⸋ imobilizarea provizorie (de transport a fracturii)
⸋ transportarea de urgență la spital

28. Asistența de urgență în luxații.

Luxație – dislocarea patologică a suprafețelor articulare prin smulgere sau cădere. Bln acuză dureri permanente în articulația
afectată și se itensifică în mișcare, impotență funcțională.
Asistența de urgență:
» administrarea analgezicelor
» imobilizarea de transport: pt membrele sup. – bandaj triunghiular de suspendare, iar membrul inf prin implicarea
suportului improvizat i se va menține poziția patologică prezentă,
» transportarea de urgență la punctul traumatologic
» pt precizarea dgn-lui se va face examenul radiologic în 2 planuri.

29. Asistența de urgență în entorse

Entorsele – se produc la mișcarea forțată ce depășește posibilitățile fiziologice ale articulației. Bln acuză dureri în articulația
lezată, acutizarea durerilor la efort, impotență funcțională.
Asistența de urgență:
→ crearea stării de repaus fizic în articulația respectivă
→ aplicarea bandajului în 8
→ local se va aplica punga cu gheață
→ analgezicele se vor adm la necesitate
→ accidentatul va fi transportat în punctul traumatologic
→ se va efectua examenul radiologic pentru a exclude prezența fracturii
→ se recomandă ședințe fizioterapeutice
→ bandaj compresiv (atelă gipsată)

30. Asistența de urgență în traumatismele țesuturilor moi.

Contuzia țesuturilor moi – o consecință a acțiunii unei forțe mecanice provocate de un obiect bont (cu suprafață netedă).
Asistența de urgență:
⁓ aplicarea pansamentului compresiv
⁓ aplicarea pungii cu gheață sau compreselor reci
⁓ spitalizarea accidentatului
⁓ la punctul traumatologic se va efectua o radiografie care va exclude prezența unei luxații sau fracturi.

31. Asistența de urgență în hemoragii.

Hemoragia – revărsarea sângelui din patul vascular ca rezultat al lezării traumatice sau dereglarea permiabilității peretelui
vascular.
Asistența de urgență:
◦ poziționarea strict orizontală în decubit a bln-lui
◦ extremitatea cefalică să fie mai jos decât trunchiul, iar membrele inf.ridicate la verticală (poziția Tredelenbourg)
◦ aplicarea pansamentului compresiv
◦ comprese reci sau punga cu gheață la nivelul traumei
◦ adm: sol.Etamsilat 12,5% 2 ml i/v cu sol. NaCl; sol. Ca clorid 10% 10 ml i/v; Vicasol 1% 2 ml i/m
◦ adm O2 umezit prin sonda nazală, a lichidelor pe cale bucală
◦ refacerea volumului de sânge circulant prin infuzii de ser fiziologic și sol. Glucoză 5%
◦ spitalizarea de urgență

10