Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

„Nicolae Testemiţanu”
Catedra Urgente medicale

TEMA: Hemoragia
Hemostaza

Grupa: M1815
1. Noţiune de hemoragie. Etiologia hemoragiilor.
2.Clasificarea şi caracteristica hemoragiilor: (anatomică, în
dependenţă de etiologie, de timpul apariţiei, de legătura cu mediul
ambiant).
3.Noţiune de hemostază. Metodele de hemostază.
4.Metodele de hemostază provizorie în hemoragii externe:
comprimarea digitală a vasului pe traiect, flexarea maximală a
membrelor în articulaţii, aplicarea garoului fabricat şi improvizat,
aplicarea pansamentului compresiv, tamponarea îndesată a plăgii,
aplicarea locală a medicamentelor, a penselor hemostatice, a
frigului, schimbarea poziţiei corpului.
5. Rolul felcerului în aplicarea metodelor de hemostază
provizorie.
6. Metodele de hemostază definitivă ( mecanică, fizică, chimică,
biologică).
7. Asistenţa de urgenţă în hemoragie nazală ( epistaxis), din urechi,
în articulaţii, cavităţi, etc.
8. Şocul hemoragic hipovolemic. Etiologia. Clasificarea,
manifestările, asistenţa de urgenţă.
9. Particularităţile evoluţiei hemoragiei la copii.
10. Măsurile asistenţei de urgenţă în hemoragii la domiciliu.
11Educaţia pentru sănătate.
Hemoragia este revărsarea sîngelui din patul vascular în
mediul extern, în cavitaţi ori în ţesuturi.

Hemoragia este una din cauzele cele mai principale ale

letalităţii persoanelor cu leziuni. Cu toate că hemoragia se
studiază încă din antichitate, problema n-a fost rezolvată nici
pînă în prezent
◦ Lezarea vasului în traumatisme diverse;
◦ Liza (erodarea) vasului în procese purulente;
◦ TA ridicată;
◦ Coborîrea bruscă a presiunii atmosferice;
◦ Dereglarea chimismului sîngelui.
 HEMORAGIA

Scăderea VSC+
Anemie

 -Hipotonie (șoc hipovolemic)

 -Hipoxemie
 -Hipoxie tisulară (SNC, Cord)
 Reacția compensatorie de răspus a
organismului la hemoragie

I. Faza inițială: spasmul primar vascular venos +

mobilizarea S din depozite + tahicardie +
spasmul vasului lezat și tromboza acestuia

II. Faza de compensare: hemodiluție + centralizarea

hemodinamicii + accelerarea contracțiilor cardiace +
hiperventilare + mecanismul renal de compensare a
pierderiloe lichidiene

III. Faza terminală: dereglări de microcirculație +

acidoză + toxemie + paralezia C.respir.+ Stop Cardiac
+ decentralizarea hemodinamicii
 Compensarea hipovolemiei
 Ameliorarea fucției reologice a sîngelui
 Restabilirea abilității de transport de oxigen a
sîgelui
 Contribuie la scoaterea din depouri a eritrocitelor

NB! La depourile fiziologice ale organismului se

referă capilarele nefuncționale (90% din toate
capilarele) ale musculaturii scheletale, ficatului
(20 % din VSC) și lienului (16 % din VSC )
 Elemente
figurate 40-
45 %
VSC Plasma 60
%

Org.parenc Arterii 15-

Vene 70- Capilare
SCV 80 % himatoase 20 %
80 % 5-7,5 %
20 %
1. Arterială – sîngele este de culoare roşie-aprinsă,
ţîşneşte în jet pulsatil, duce
rapid la decalnşarea anemiei acute.Compresiunea
vasului mai central de
plagă duce la oprirea hemoragiei.
2. Venoasă – scurgerea lentă, uniformă
asîngelui de culoare roşie-închisă.
Compresiunea sectorului periferic al vasului
duce la oprirea hemoragiei.
3. Capilară - sîngerarea întregii suprafeţe a
plăgii (picături de rouă). Sîngele este de
culoare intermediară dintre sîngele arterial şi
cel venos. Asemenea hemoragie deseori se
opreşte spontan.
4.Parenchimatoasă (mixtă) – în caz de lezare a organului
parenchimatos(ficat, splina, plămînii etc.). Se lizează
concomitent toate vasele (arterele, venele, capilarele). Este
foarte periculoasă, deoarece vasele sînt fixate de stromă şi
nu colabează. Hemostaza se efecruiază greu, des duce la
anemie
acută (şoc hemoragic hipovolemic).
II. în dependenţă de sediul sîngerării:
 Externă – sîngele se revarsă în exterior.
 Internă - sîngele se revarsă în cavităţi.
 Exteriorizată – hemoragie care se produce într-
un organ cavitar care are comunicare cu
exteriorul: uter, plămîni, vezica urinară, stomac,
nas etc.
( metroragie, hemoptizie, hematurie,
hematemeză sau aşa numita hemoragie
gastrică, epistaxis etc.).
 Intratisulară – sîngele se revarsă sub piele, în
muşchi sau în interiorul unui organ (ficat,
creier). Ea determină formarea echimozei sau
hematomului.
 Ocultă – fără manifestări clinice clare, se
determină doar prin metode de laborator.
 Hemoperitoneu – în cavitatea peritoneală;
 Hemotorax – în cavitatea pleurală;
Hemartroză – în cavitatea articulaţiei;
1. Primară – apare în momentul lezării;
2. Secundară precoce – în primele ore, zile
după lezare (pînă la declanşarea procesului
purulent);
3. Secundară tardivă – se declanşează după
dezvoltarea procesului purulent şi are loc liza
purulentă a peretelui vascular, trombului.
1. Mică – se pierde o cantitate neînsemnată de
sînge;
2. Medie – se pierde aproape 1/3 din cantitatea de
sînge din organism;
3. Mare (gravă) – cînd se pierde pînă la jumătate de
sînge din organism;
4. Mortală - cînd se pierde mai mult de jumătate
de sînge din organism.
60/120 sau 70/140 = 0,5 – normovolemie
80/100 = 0,8 – deficit 10 – 20 % VSC
100/100 = 1,0 – deficit 20 – 30 % VSC
120/80 = 1,5 – deficit 30 – 50% VSC
140/70 = 2 – deficit 50% VSC
140/60 = 2,5 - deficit > 50% VSC
1. Spontană – oprirea fără vre-o intervenţie a hemoragiei. Este
posibilă pentru vasele mici.
2. Provizorie – este hemostaza activă prin care se poate opri
hemoragia pentru un timp limitat, pînă cînd există posibilitatea
de a face hemostaza definitivă.
3. Definitivă – se realizează prin închiderea vasului care
sîngerează.
Aplicarea garoului Esmarch - aplicarea unei benzi de cauciuc
(garoul fabricat Esmarch) cu scop de hemostază provizorie.
Garoul este indicat în hemoragiile din vasele arteriale de calibru
mare şi mijlocii din regiunea membrelor.
Contraindicaţii: Prezenţa proceselor purulente pe membre,
lezarea vaselor membrelor (ateroscleroză, tromboflebită etc.)
Garoul arterial Esmarch se aplică doar
provizoriu (pe o perioadă limitată de timp
pentru a evita apariţia complicaţiilor).
1. Ridicarea membrului în sus, ca să se
retragă sângele venos.
2. Pe membru, mai central de plagă se aplică o
bucată de pînză ori haina, pe care se aplică
garoul, pentru a nu se strangula pielea.
3. Între garou şi membru pe traiectul arterei se
fixează un rulou de faşă sau alt material peste
care se strânge garoul. În felul acesta se obţine
hemostaza uşor fără comprimarea excesivă a
ţesuturilor.
4. Garoul se trece de desubtul membrului, se
întinde la un capăt şi se aplică primul tur.
5. Se palpează pulsul. Pulsul trebuie să dispară,
membrul să devină palid, hemoragia să se
oprească.
6. Dacă membrul este cianotic, pulsul şi hemoragia
nu dispar atunci garoul este aplicat prea slab şi
se strânge puţin. Dacă membrul devine cianotic,
pulsul şi hemoragia dispar atunci garoul este
prea strâns aplicat şi se slăbeşte puţin.
7. Se aplică 2-3 tururi care se suprapun pe 1/3
unul peste altul pentru a evita strangularea pielii,
se fixează la capete. Fiecare tur este aplicat puţin
mai slab decât cel precedent.
8. Se aplică un bileţel în care se scrie timpul
aplicării garoului. Garoul se aplică pe 1 oră –
vara şi pe 45 min – iarna. Dacă în acest răstimp
nu a fost efectuată hemostaza definitivă, atunci
mai întâi se comprimă vasul pe traiect, se scoate
garoul pe 15 – 20 minute, apoi se aplică din nou
mai sus ori mai jos de locul precedent, pe un
timp mai scurt (pe 20 – 30 minute).
9. Garoul se aplică la un loc văzut, nu se acoperă
cu pansament, cu haina sau basma ca să fie
observat de oricare lucrător medical.
10. Se aplică pe porţiunea membrului
constituită de un os.
Se preferă aplicarea garoului pe treimea
inferioară a coapsei sau a braţului pentru
evitarea comprimării excesive a
trunchiurilor nervoase.
11. Odată cu garoul, se aplică pe plagă un
pansament compresiv, care fereşte plaga de
pătrunderea infecţiei şi asigură prin compresiune
hemostaza vaselor mici.
12. Membrul pe care s-a aplicat garoul se
imobilizează cu atelă de transport, pentru
evitarea mişcărilor ce provoacă dureri.
13. Accidentatului în mod obligatoriu i se
administrează analgezice pentru suprimarea
sindromului algic.
14. Ridicarea garoului care a fost aplicat mai mult
de 45min -1oră trebuie să se facă extrem de
încet, în 4-5min, pentru ca circulaţia sangvină să
se adapteze la noul pat circulant.
- efectuarea hemostazei provizorii cu materiale
de ocazie (basma, tifon, pînză, batistă etc.) în lipsa garoului
Esmarch.
Garoul improvizat este indicat în hemoragiile din vasele arteriale
de calibru mare şi mijlocii din regiunea membrelor.
Contraindicaţii: Prezenţa proceselor purulente pe membre,
lezarea vaselor membrelor (ateroscleroză, tromboflebită etc.)
1. Garoul improvizat se aplică în lipsa garoului
Esmarch doar provizoriu (pe o perioadă limitată
de timp pentru a evita apariţia complicaţiilor).
2. Se aplică pe porţiunea membrului constituită de
un os (braţ, femur).
3. Membrul se ridică în sus, ca să se retragă
sângele venos.
4. Mai sus de plagă se aplică o bucată de pânză,
batistă, ori basma. Capetele se leagă în laţ în care
se introduce un beţişor (instrument, creion
etc.).
5. Beţişorul se răsuceşte rapid până hemoragia şi
pulsul dispar, iar membrul devine palid.
6. Capetele beţişorului se fixează cu tifon pe
membru, ca să nu să se desfacă.
7. Se aplică un bileţel în care se scrie timpul
aplicării garoului. Garoul se aplică pe 1 oră –
vara şi pe 45 min –iarna. Dacă în acest răstimp
nu a fost efectuată
8. hemostaza definitivă, atunci mai întâi se
comprimă vasul pe traiect, se scoate garoul pe
15 – 20 minute, apoi se aplică din nou mai sus
ori mai jos de locul precedent pe un timp mai
scurt (pe 20 – 30 minute).
9. Garoul improvizat se aplică la un loc văzut, nu
se acoperă cu pansament, cu haina sau basma
să fie observat de oricare lucrător medical.
10. Odată cu garoul, se aplică pe plagă un
pansament compresiv, care fereşte plaga de
pătrunderea infecţiei şi asigură prin compresiune
hemostaza vaselor mici.
11. Membrul pe care s-a aplicat garoul se
imobilizează cu atelă de transport pentru
evitarea mişcărilor ce provoacă dureri.
12. Accidentatului în mod obligatoriu i se
administrează analgezice pentru suprimarea
sindromului algic
13. Ridicarea garoului care a fost aplicat mai mult
de 45min-1oră trebuie să se facă extrem de
încet, în 4-5min, pentru ca circulaţia sangvină să
se adapteze la noul pat circulant.
- metodă de hemostază provizorie – comprimarea
vasului pe plan osos.
1. Se aplică pentru oprirea hemoragiei din vas
arterial magistral.
2. Se aplică rar, atunci când nu se poate aplica garoul
(ateroscleroză, gangrenă gazoasă) sau se foloseşte
de prima urgenţă până se vor procura materialele
necesare pentru alte metode de hemostază (
garoul, pansamentul compresiv).
3. În funcţie de calibrul vasului şi profunzimea la
care se află, apăsarea va fi efectuată:
◦ cu degetul mare.
◦ cu celelalte degete ale mâinii.
◦ cu pumnul.
4. Comprimarea digitală nu poate fi prea
mult prelungită, deoarece
◦ oboseşte mîina,
◦ apar dificultăţi de a manevra accidentatul,
 este dificil de aplicat în timpul transportării.
A/m îmbracă mănuşile şi în funcţie de vasul
lezat comprimă digital:
1. A. temporală externă - în regiunea
temporală anterior şi mai sus
de pavilionul urechii cînd hemoragia se află
în regiunea frunţii.
2. A. Facială – sub unghiul mandibulei pe
marginea inferioară–posterioară a
mandibulei în hemoragii din rănile obrazului,
buzelor, nasului.
4. A. subclaviculară – către I coastă în treimea
medie deasupra claviculei – în
răni în regiunea umărului sau axilei.
5. A. Humerală – către osul humeral la
marginea internă a muşchiului biceps, în
rănile sângerânde ale braţului, antebraţului.
6. A. Radială – către osul radian în locul de
apreciere a pulsului în hemoragii a labei
mîinii.
8. Aorta Abdominală – ceva mai jos de
ombilic, fiind turtită pe planul osos al
coloanei vertebrale, în răni situate în
regiunea pelvisului. Se comprimă cu pumnul
în hemoragii din regiunea pelvisului.
Se îmbracă mănuşa sterilă sau se dezinfectează mâinile cu
alcool, se acoperă degetele cu o compresă sterilă, apoi se
introduce degetul arătător în palgă, se percepe jetul de sânge şi
se comprimă vasul.
dezavantajul: oboseşte mâna şi nu poate să se efectueze un timp
îndelungat.
deseori se comprimă şi trunchiurile nervoase, situate alături,
ceea ce provoacă dureri puternice.
 Flexia maximă a membrului în articulaţie -
efectuarea hemostazei provizorii prin flexarea
maximă a membrului în articulaţiile mobile.
 Se aplică:
 Hemoragii localizate în regiunile axilare.
 Hemoragii localizate în regiunile inghinale.
 Hemoragii localizate în regiunile anterioare
ale cotului.
 Hemoragii localizate în regiunile posterioare
ale genunchilor.
1. Se efectuează toaleta primară a plăgii pentru
profilaxia infectării plăgii.
2. Apoi în regiunea plicii articulaţiei se aplică
un rulou din tifon, se efectuează flexia
maximală a membrului în articulaţie şi se
fixează membrul în poziţia dată.
3.Astfel se comprimă vasul sângerând şi se
opreşte hemoragia.
efectuarea hemostazei provizorii prin aplicarea
pansamentului compresiv. Se aplică pentru
oprirea hemoragiilor ce interesează vasele
mici sau în hemoragii masive concomitent cu
altă metodă de hemostază (aplicarea
garoului,comprimarea digitală a vasului pe
traiect.)
1. Hemoragiile venoase şi capilare din regiunea
membrelor.
2. Plăgile oromaxilofaciale.
3. În toate plăgile peretelui toracic şi abdominal.
4. În hemoragii masive concomitent cu altă metodă
de hemostază (aplicarea garoului, comprimarea
digitală a vasului pe traiect.)
5. Este contraindicat în plăgile regiunii temporale.
1. Preventiv se efectuează toaleta primară a plăgii.
2. Pe plagă se aplică câteva straturi de comprese
sterile pentru protejarea plăgii.
3. Deasupra compresei sterile se aplică un rulou
din tifon steril pentru crearea compresiunii în
plagă.
4. Se apasă uniform cu palma 5-10 min peste
ruloul din tifon. Astfel se comprimă vasele
sangvine.
5. Apoi se întăreşte strâns cu o faşă de tifon.
6. La locul accidentului în lipsa materialelor
sterile, se va face cu o batistă, o basma (alte
materiale moi), care trebuie să fie cît mai
curate, după care accidentatul va fi trimis
imediat la o instituţie sanitară pentru tratarea
plăgii şi hemoragiei în condiţii aseptice.
După dezinfectarea marginilor plăgii, în rană se
introduc tampoane din tifon până la umplerea
ei, folosind sonda butonată, canelată şi pensa
chirugicală. Se fixează cu pansament. În
epistaxis tamponada se face într-o nară sau
în ambele, introducând turunda gofrat.
 Aplicarea pungii cu gheaţă
 Pe piele se pune un scutec, pe care se aplică
punga cu gheaţă, pentru 15-20 minute cu
întrerupere de 15-20 minute. În unele
hemoragii (nazale, din urechi punga cu
gheaţă se suspendează).
 Poziţia ridicată a membrului
 Se foloseşte în combinaţie cu pansamentul
compresiv şi aplicarea hipotermiei în
hemoragii venoase şi capilare. Dacă plaga
este pe membrul inferior, accidentatul se
culcă, iar sub membru – se pune un suport şi
se ridică sub un unghi de 40˚-50˚.
 Dacă plaga este pe membrul superior, el este
susţinut de membrul sănătos sau fixat de
vre-un obiect oarecare, la înălţime.
 Pensarea vasului sîngerînd (forcipresura).
 Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura
se face cu pense Pean sau Kocher. Capetele
vaselor sângerânde se prind cu vârful
penselor pentru o durată scurtă.
 Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins. Se
aplică pe plagă un pansament aseptic şi se
transportă urgent pentru a fi efectuată
hemostaza definitivă.

– hemoragie nazală. Se serveşte pacientului o
tăviţă. Se comprimă cu degetele aripile
nasului pe 10 min. Pe frunte se aplică punga
cu gheaţă sau comprese reci. Dacă hemoragia
nu se opreşte se introduce un tampon
îmbibat în sol. H2O2 – 3% în cavitatea nazală.
Se propune pacientului să nu înghită sîngele,
dar să-l scuipe în tăviţă. Dacă hemoragia nu
se opreşte timp de 10 min se cheamă de
urgenţă medical specialist. Se supravegheză
parametrii vitali
 se întîlneşte mai rar în formă pură, deobicei el
se combină cu şocul traumatic.
O mare importanţă în evoluţia hemoragiei are
1. volumul şi viteza pierderii de singe
2. starea generală a organismului,
3. vîrsta bolnavului
4. starea sistemului cardiovascular.
5. Pierderea volemică este mai importantă decît
pierderea eritrocitară. Scăderea brutală a
volumului sangvin poate provoca stopul
cardiac. În orice hemoragie organismul
răspunde printr-o reacţie de adaptare la
volumul scăzut de singe.
Mecanismul de adaptare incude:

 Spasmul vaselor sangvine;

 Accelerarea activităţii cardiace şi a respiraţiei;

 Creşterea volumului de singe din organele

rezervă (depou).
I fază - şoc compensat pierderea de sînge este 15%-25%, adică 700-1300
ml.
Bolnavul este palid, are vertije şi lipotimie datorată irigării insufuciente a
creierului cu oxigen. Paliditatea şi lipotimia apar numai în poziţie
ortostatică şi dispar în poziţie orizontală. Bolnavii sînt agitaţi neobişnuit
(faza erectilă a şocului) .
II fază – şoc decompensat pierderea de sînge 25%-45%, adică 1300-1800
ml.

1. Bolnavii au o sete marcată;

2. Greaţa, voma;
3. Astenie generală, în faţa ochilor reţea, muşte zburătoare;
4. Sînt palizi, apare cianoza pe fondalul palid al pielii;
5. Au vertije şi lipotimii chear şi în poziţie orizontală;
6. Pielea e acoperită cu transpiraţii reci lipicioase;
7. Apare dispnea (respiraţia frecventă şi superficială);
8. Membrele sînt reci la palpare;
9. Pulsul 120-140 b/m;
10. TA cea sistolică mai joasă de 100 mm;
11. TV scade;
12. Apare oliguria.
III fază - şoc ireversibil cînd se pierde mai mult de
50% din sînge, adică 2000- 2500 ml. Toate
semnele enumerate mai sus mult mai pronunţate,
conştiinţa dispare, Ps mai mult de 140 b/min, TA
mai josă de 60 mm, oligoanuria.
Examinările paraclinice:
 Scăderea hemoglobinei;
 Scăderea numărului de hematii;
 Scăderea hematocritului (raportul dintre cantitatea de
hematii şi cea de plasma din sînge, hematiile fiind în
cantitate ceva mai mică decît plasma). În normă este de
45% la bărbaţi şi 40% la femei;
 Probele hepatice;
 Timpul de sîngerare şi coagulare etc.
După aplicarea hemostazei provizorii:
◦ Bolnavul se aşează pe o targă în decubit dorsal sau lateral.

◦ Se pregăteşte un sistem pentru perfuzii, se face venepuncţia şi se perfuzează: sol.

volemice (micromoleculare) – Dextran, sol. Ringher, sol. Hartman, sol. Fizioogică.

◦ Administrarea substituenţilor macromoleculari pentru a umple spaţiul mare creat -

Refortan, sol. Reomacrodex, sol.Reopoliglucină, sol Gelofuzină etc.

◦ Dacă hemoragia este gravă şi accidentatul se află în colaps, se va proceda la

ridicarea membrelor pe verticală şi menţinerea lor în această poziţie, pentru a obţine
un volum de circa 1000 ml de sânge, se va administra sol. Adrenalină hidrocloridă
0,1% - 0,5 075 ml.
◦ Se face monitorizarea accidentatului: Ps, T/A, respiraţia.
◦ Dacă este posibil, se va administra oxigen printr-o sondă nazală.
◦ În caz de necesitate, se administrează substanţe hemostatice: sol. de
Clorură de calciu, sol. Etamzilat, sol. Vicasol, Acidul aminocapronic în
perfuzii.
◦ Se transportă de urgenţă la spital pentru a fi efectuată hemostaza
definitivă, pentru a se transfuza derivatele sîngelui.
 Pentru toate hemoragiile în care s-au
efectuat metodele de hemostază provizorie
se complectează foaia de însoţire a
bolnavului şi fişa de solicitare a asistenţei
medicale de urgenţă de catre a/m sau medic,
unde se notează:
o datele de identitate,
o timpul (data, ora),
o condiţiile producerii traumei,
o principalele date subiective şi obiective,
o diagnosticul preventiv,
o intervenţiile aplicate.
se realizează prin închiderea vasului care
sîngerează. Se poate realiza prin metode:
 Mecanice;
 Fizice;
 Chimice;
 Biologice.
este cea mai răspîndită metodă şi mai sigură.
Vasul se prinde cu o pensă hemostatică, cu
materialul de sutură se face un nod, se
înlătură pensa, după care se mai face un nod.
Întotdeauna se leagă ambele capete ale
vasului lezat.
– se aplică cînd nu e posibilă ligatura vasului în
plagă (plagă purulentă, cînd nu se poate găsi
vasul săngerînd dintr-un masiv mare de
muşchi). Avantajul este că se face la distanţă
de plagă, ceea ce e mai puţin periculos.
– prezintă o metodă ideală de hemostază.
Poate fi laterală şi circulară. Segmentul lezat
al arterei mai poate fi înlocuit cu o proteză
vasculară. Protezele se colectează de la
cadavre şi se supun unei prelucrări speciale
(leofilizare la t° joasă). Alt tip de proteze sînt
pregătite din masă plastică (nodilon, dacron
etc.). Pentru aplicarea suturilor pe vas se
folosesc instrumente, ace şi fire speciale.
Aplicarea pansamentului compresiv – în cazul
lezării arterelor mici şi venelor.
Tamponamentul plăgii – se aplică în plagă meşi
din tifon care comprimă vasele lezate.
Fizice – se realizează prin:
Aplicarea t° joase care provoacă spasmul
vaselor sangvine (capilarelor). Se aplică punga
cu gheaţă, prîşniţe reci.
Aplicarea t° înalte şerveţele îmbibate cu sol.
Fiziologică 50-60° care provoacă formarea
trombului.
Electrocoagularea vaselor mici
Fotocoagularea cu razele Laser.
Criochirurgia - utilizarea azotului lichid.
Chimice – administrarea preparatelor
hemostatice ca:
 Sol. Etamsilat 12,5% - 2,0 i/v sau i/m.
 Sol. Vicasol 1% - 1,0 i/m
 Sol. Clorură de Calciu 10% - 10,0 i/v lent
 Sol. Acidul Aminocapronic 5% - 100,0 i/v prin
perfuzii.
Biologice – ca:
◦ Transfuzia derivatelor sîngelui;
◦ Tamponarea plăgii cu propriile ţesuturi ale
bolnavului (epiploon, muşchi, fascii);
◦ Administrarea plasmei antihemofilice;
◦ Administrarea vitaminelor C, K;
◦ Aplicarea locală a derivatelor sîngelui: pelicule de
fibrină, trombină, burete hemostatic, tampon
biologic antiseptic.
în urechi se aplică un tampon aseptic. Dacă
hemoragia continuă se înlătură tamponul
aseptic şi se introduce un tampon îmbibat în
sol. H2O2 - 3%, sa aplică punga cu gheaţă ori
pansamente reci, se cheamă de urgenţă
medical specialist.
se aplică punga cu gheaţă, se aplică un bandaj
compresiv, utilizînd inele din vată şi tifon. Se
efectuiază imobilizarea de transport. Se
administrează preparate hemostatice. Se
transportă de urgenţă în instituţia curativă.
– se aplică punga cu gheaţă, se face abord
venos şi se instalează sistemul de perfuzii cu
perfuzarea soluţiilor. Se administrează
preparate hemostatice, se transport de
maximă urgenţă la spital etc