Vitamina D

Vitamina D reprezinta un compus esential pentru dezvoltarea si

mentinerea unui sistem osos sanatos, prin contributia sa la
absorbtia calciului si fosforului in organism. In acelasi timp,
vitamina D este implicata in reglarea multor functii ale
metabolismului celular si prezinta rol antiinflamator si
antioxidant, cu efect neuroprotector si de sustinere a functiei
cerebrale.
Deprivarea organismului de vitamina D poate favoriza aparitia
malformatiilor scheletale in cazul copiilor, in timp ce la adulti
determina osteomalacie, manifestata prin dureri intense la nivel
muscular si osos. In prezenta deficitului prelungit de vitamina D,
organismul genereaza o serie de mecanisme compensatorii
pentru mentinerea constanta a concentratiilor de calciu si fosfor
prin hiperstimularea glandelor paratiroide.
Surse de vitamina D
Cele mai importante forme de vitamina D sunt reprezentate de
vitamina D2 - ergocalciferol derivata din plante si vitamina D3 -
colecalciferol care provine fie din produse de origine animala si
suplimente alimentare, fie din sinteza cutanata favorizata de
expunerea la lumina soarelui. Activarea are loc in doua etape la nivel
hepatic si renal, principalul rezervor circulant al vitaminei D fiind
reprezentat de 25 OH vitamina D. vitamina D3 - colecalciferol care
provine fie din produse de origine animala si suplimente alimentare,
fie din sinteza cutanata favorizata de expunerea la lumina soarelui.
Activarea are loc in doua etape la nivel hepatic si renal, principalul
rezervor circulant al vitaminei D fiind reprezentat de 25 OH vitamina
D.
Surse de vitamina D
Vitamina D se regaseste doar in anumite alimente, insa aportul
optim al acesteia poate fi asigurat prin consumul de lapte si
cereale imbogatite sau peste gras de tipul somonului,
sardinelor sau macroului. Carnea rosie, ficatul de cod si
galbenusul de ou reprezinta alte surse alimentare bogate in
vitamina D. O alta modalitate prin care se poate asigura
necesarul de vitamina D, este reprezentata de expunerea
tegumentului la lumina naturala, astfel fiind inlesnite procesele
chimice de conversie a precursorilor vitaminici in forma activa a
compusului-calciferol.
Sinteza de vitamina D inregistrata pe parcursul
sezonului rece scade dramatic sau devine inexistenta
la anumite categorii populationale, in functie de
stilul de viata al acestora, dar si de zona geografica
in care traiesc. Pentru majoritatea populatiei,
expunerea regulata la razele soarelui in intervalul de
timp cuprins intre martie - septembrie asigura
necesarul optim de vitamina D pentru buna
functionare a organismului.
Vitamina D este implicată în numeroase procese metabolice:
Este esențială pentru absorbția calciului la nivel intestinal,
contribuind la menținerea unor concentrații normale de calciu și
fosfor serice, indispensabile pentru mineralizarea osoasă
corectă și prevenirea tetaniei hipocalcemice.
Este necesară pentru creșterea și remodelarea osoasă. În
absența vitaminei D, oasele devin fragile, își pierd densitatea și
rezistența.
Este esențială pentru prevenirea rahitismului la copii și a
osteomalaciei la adulți. Împreună cu calciul, vitamina D previne
osteoporoza.
Contribuie la reducerea inflamației.
Modulează creșterea celulară.
Îmbunătățește funcția neuromusculară.
Susține funcționarea corectă a sistemului imunitar.
Reglează metabolismul glucozei.
Modulează acțiunea genelor care codează proteine implicate în
proliferarea, diferențierea și apoptoza celulelor.
Recomandarea specialiștilor este ca bebelușii cu vârsta până la 1
an să primească minim 400 UI/zi, copiii și adulții până în 50 de
ani să primească minim 600 UI/zi, iar adulții cu vârsta de peste
50 de ani să crească doza la minim 800 UI/zi. Aceste valori sunt
considerate, pentru vitamina D, necesar zilnic minim, dar pot fi
suplimentate, la recomandarea medicului. La copii, un nivel
insuficient de vitamina D declanșează rahitismul, o boală a
țesuturilor osoase, care nu sunt mineralizate adecvat.
Rahitismul declanșează deformarea scheletului, durere,
întârzieri de creștere, crize de hipocalcemie, tetanie,
cardiomiopatie și anomalii dentare.
La adolescenți și adulți, deficitul de vitamina D determină
osteomalacie, ceea ce înseamnă o mineralizare incompletă sau
defectuoasă a oaselor. Simptomele sunt asemănătoare
rahitismului. Scheletul uman este remodelat constant, dar pe
măsură ce oamenii îmbătrânesc, rata de distrucție a țesutului
muscular o depășește pe cea de regenerare. Este mecanismul de
apariție a osteoporozeiSuplimentarea alimentației cu doze
adecvate de calciu și vitamina D este esențială pentru sănătatea
scheletului, în special la copii și la adulții cu vârsta de peste 50 de
ani..
Studiile efectuate până în prezent sugerează că vitamina D ar avea
un efect inhibitor asupra procesului de carcinogeneză și ar încetini
creșterea tumorilor, prin stimularea diferențierii celulare și
inhibarea apariției metastazelor. Vitamina D are efect
antiinflamator, imunomodulator și antiangiogenic, dar studiile
statistice efectuate sunt neconcludente, încă, în legătură cu modul
în care nivelul seric de vitamina D ar afecta incidența, evoluția sau
riscul de mortalitate legat de cancer. Carența de vitamina D este
asociată cu probleme de funcționare a aparatului cardiovascular,
cu îngroșarea pereților arteriali, hipertrofie ventriculară stângă și
hiperlipidemie. În consecință, carența de vitamina D este factor de
risc pentru o parte din bolile cardiovasculare și crește riscul de
atac vascular cerebral.
Vitamina D este implicată într-o serie de procese la nivelul
creierului, neuronii și celulele gliale având receptori pentru
vitamina D. Unele studii indică o reducere a riscului de depresie la
adulții de vârstă medie, în timp ce alte studii conchid că nu există
nicio legătură între vitamina D3 și depresie. Pornind de la
observația că, în regiunile ecuatoriale, incidența sclerozei multiple
este mult mai mică decât în zonele de climă temperată, s-a emis
ipoteza că ar exista o legătură între concentrația serică de vitamina
D și scleroza multiplă. Încă se studiază ideea, căci oamenii de
știință nu au ajuns la un consens pe acest subiect.
Rolul pe care îl joacă vitamina D în metabolismul glucozei este
cunoscut. Totuși, există destul de puține indicii că
administrarea unui supliment de vitamina D ar contribui la
menținerea homeostaziei glucozei, reducând riscul de
progresie de la prediabet la diabetul de tip 2, sau că ar ajuta la
gestionarea mai ușoară a bolii.