SCOALA POSTLICEALA SANITARA SFANTUL IOAN

PROIECT LA
BIOCHIMIE
VITAMINA D

PROF. COORDONATOR: PANDURU VERONICA

ELEV: UNGUREANU CLAUDIA RAMONA

CLASA: ISI

Vitamina D este o grup de vitamine secosteroide liposolubile, cele dou forme

relevante fiziologice majore fiind vitamina D2 (ergocalciferol) i vitamina
D3 (colecalciferol). Fr un indice, vitamina D se refer la D 2, D3 sau ambele.
Vitamina D3 este produs n pielea vertebratelor dup expunerea la lumina
ultraviolet B, din sursele solare sau artificiale i apare n mod natural ntr-o
gam mic de alimente. n unele ri, alimentele de baz precum laptele, fina
sau margarina sunt artificial mbogite cu vitamina D i este de asemenea
disponibil sub forma de pilule, ca i supliment alimentar. Sursele de mncare
precum petele, oule sau carnea sunt foarte bogate n vitamina D i sunt adesea
recomandate persoanelor care sufer de deficien de vitamina D.
Vitamina D este dus de fluxul sanguin pn la ficat unde se transform n
prohormon de calciu. Circulnd prin corp, calcidiolul se poate transforma n
calcitriol, o form biologic activ a vitaminei D, fie in rinichi, fie de
monocitele-macrofage n sistemul imunitar. Cnd este sintetizat de o monocitmacrofag, calcitriolul acioneaz la nivel local ca i o citozin, aprnd
organismul mpotriva organismelor microbiene.
Cnd este sintetizat n rinichi, calcitriolul circul ca i hormon, reglementnd
printre altele, concentraia de calciu i fosfat n snge, promovnd mineralizarea
sntoas, creterea i remodelarea osoas i prevenind tetania hipocalcemic.
Insuficiena de vitamina D poate duce la oase subiri, fragile sau deformate, n
timp ce suficiena previne rahitismul la copii, osteomalacia la aduli i, mpreun

cu calciul, ajut la protejarea oamenilor n vrst care au ostroporoza. Vitamina

D moduleaz de asemenea funciile neuromusculare, reduce inflamaiile i
influeneaz aciunea a mai multor gene care reglementeaz proliferarea,
diferenierea i apoptoza celulelor.
Au fost descoperite mai multe forme de vitamina D. Formele majore sunt D 2 sau
ergocalciferol i D3sau colecalciferol. Acestea sunt cunoscute sub numele
de calciferol. Vitamina D2 a fost caracterizat din punct de vedere chimic n
1932. In 1936 structura chimic a vitaminei D 3 a fost stabilit i a rezultat n
urma procesului de iradiere a 7-dehidrocolesterolului.
Chimic, diferitele forme ale Vitaminei D sunt secosteroizi, adic steroizi unde un
inel este rupt. Diferena structural dintre vitamina D 2 i D3 este vizibil n
structura molecular i anume n lanul lateral de molecule. Lanul lateral al
vitaminei D2 conine o legtur dubl ntre atomii de carbon 22 i 23 i un grup
de metil lng atomul 24.
Vitamina D3 este produs n piele atunci cnd 7-dehidrocolesterolul reacioneaz
cu lumina ultraviolet UVB la lungimi de unde ntre 270-300 nm, cu sinteza de
vrf care apare ntre 295-297 nm. Aceste lungimi de und sunt prezente n
lumina soarelui atunci cnd indicele luminii UV este mai mare dect 3. La
aceast altitudine solar de zi cu zi n timpul anotimpurilor primvara i vara, n
regiunile temperate i rareori la cercurile arctice, vitamina D3 este produs n
piele. n funcie de intensitatea razelor UVB i de timpul de expunere, echilibrul
din piele se poate forma i astfel, vitamina D degenereaz la fel de repede
precum genereaz.
Pielea const n dou straturi primare: stratul interior numit derm, compus n
mare parte din esut conjunctiv, iar epiderma n exterior fiind mai sub ire. La
rndul ei, epiderma este compus din cinci straturi acestea fiind:

Stratul bazal

Stratul spionos

Stratul lucid

Stratul granulos

Stratul cornos

Calcociferolul fotochimic este produs n piele din 7-dehidrocolesterol; 7dehidrocolesterolul este produs n cantiti relativ mari n pielea vertebratelor,

inclusiv a oamenilor. obolanul crti gol pare a fi deficitar de calcociferol,

deoarece serul 25-OH este nedetectabil. Interesant este c acest obolan este
rezistent la mbtrnire, meninndu-i sntos sistemul vascular i avnd durata
de via cea mai lung dintre toate roztoarele.
La unele animale, prezena blnii groase mpiedic razele UV s ating pielea.
Astfel, la psri i la mamiferele cu blan vitamina D este generat din secre iile
uleioase ale pielii depozitate.
n 1923 s-a stabilit c, atunci cnd 7-dehidrocolesterolul este iradiat cu lumin, o
form de grsime liposolubil este produs. Alfred Fabian Hess a artat c
lumina este egal cu vitamina.
Dr. Adolf Windaus a primit Premiul Nobel n Chimie n 1928 datorit muncii
sale privind vitaminele i steroizii. n 1930 a clarificat i mai mult structura
chimic a vitaminei D.
Doza zilnica recomandata este de 1020 mg, carenta provocand rahitism la copii
si osteomalacia la adulti. Spre deosebire de celelalte vitamine, vitamina D poate
fi produsa de organism. Procesul de sinteza al vitaminei D existenta in epiderma
este declansat de razele ultraviolete , fiind absorbita imediat de vasele sangvine.
Deci, prima sursa de vitamina D este lumina naturala. In cazul unei slabe
expuneri la soare trebuie sa furnizam resurse organismului prin alimentatie.
Vitamina D este continuta de pestele gras (hering, sardina, ton, macrou, somon)
si untura de peste (morun, ton, calcan), galbenus de ou, unt, lapte integral si
lactate nedegresate. Vegetalele nu contin aceasta vitamina.

DEFICITUL DE VITAMINA D

Vitamina D2 este forma derivata din plante (ergosterol sau provitamina D2).
Vitamina D3 provine fie din alimente de origine animala (in special pestele gras
sau uleiul de peste) sau suplimente nutritionale, fie este sintetizata la nivel
cutanat din 7-dehidrocolesterol (provitamina D3) sub actiunea radiatiilor
ultraviolete. Rata de formare a vitaminei D depinde in principal de durata si
intensitatea expunerii. Folosirea cremelor de protectie solara, chiar si cu un SPF
de 15, reduce productia acestei vitamine cu 99.9%. Formarea cutanata excesiva
este prevenita prin conversia fotosensibila a vitaminei D in tachisterol sau
lumisterol. Atat vitamina D2 cat si vitamina D3 nu au activitate biologica
semnificativa, de aceea este nevoie sa fie metabolizate in forme hormonal
active.
Activarea are loc in doua etape, mai intai la nivel hepatic si apoi la nivel renal.
Vitamina D avand o structura liposolubila este transportata in circulatie sub
forma unui complex cu o alfa1 globulina specifica proteina transportoare a
vitaminei D (VDBP = vitamin D binding protein). La nivel hepatic vitamina D
sufera prima hidroxilare pentru a forma 25-OH vitamina D (calcidiol), un
metabolit cu activitate biologica limitata.
25 hidroxivitamina D, cu un timp de injumatatire prelungit (2-3 saptamani),
constituie principalul rezervor circulant si cel mai bun indicator al statusului
global al vitaminei D2.
Mai mult de 95% din 25-OH vitamina D dozabila in ser este reprezentata de 25OH vitamina D3; 25-OH vitamina D2 creste in ser la nivele masurabile doar la
pacientii care iau medicatie continand vitamina D26. Testul utilizat in laboratorul
nostru determina 25-OH vitamina D totala1.
Nivelul exact al 25-OH vitaminei D care reflecta o rezerva optima a
organismului este necunoscut. Un deficit usor sau moderat poate fi asociat cu
osteoporoza sau hiperparatiroidism secundar. Deficitul sever conduce la
insuficienta mineralizarii tesutului osos nou format (osteoidului), avand drept
consecinta dezvoltarea rahitismului la copil si a osteomalaciei la adult. Deoarece
se dezvolta in perioada de crestere osoasa rahitismul are drept consecinta
aparitia unor deformatii osoase caracteristice. Modificarile testelor de laborator
in rahitism includ: hipocalcemie, hipofosfatemie, cresterea fosfatazei alcaline si
a parathormonului. La adult deficitul de vitamina D este asociat cu dureri osoase
si un risc crescut de fracturi.
Consecintele deficitului de vitamina D asupra altor organe decat osul nu sunt pe
deplin intelese, dar ar putea include o susceptibilitate crescuta fata de infectii,
disconfort muscular, rezistenta la insulina, diabet zaharat de tip I, hipertensiune
arteriala, insuficienta cardiaca, depresie, schizofrenie, autism, scleroza multipla,
sindrom nefrotic, risc crescut de preeclampsie si de afectiuni maligne: cancer de
colon, prostata, san, ovar, limfom non-nonhodgkinian3;4;5.
Cauzele unui nivel suboptim de 25-OH vitamina D includ:

expunere insuficienta la soare;

aport alimentar inadecvat;

deficit de absorbtie a vitaminei D la nivel intestinal (ciroza biliara,

sindrom de intestin scurt, insuficienta pancreatica exocrina, boala Crohn, fibroza
chistica , boala celiaca);

catabolizare crescuta a vitaminei D (tratament cu barbiturice si

anticonvulsivante, hiperparatiroidism primar);

pierderi crescute de vitamina D (sindrom nefrotic, dializa peritoneala);

reducerea activitatii 25-hidroxilazei hepatice secundara unor boli hepatice

severe.
Deficitul de vitamina D este mult mai frecvent decat se credea pana acum, in
special in randul adolescentilor, femeilor si varstnicilor. Astfel, numeroase studii
au aratat ca mai mult de 50% dintre varstnicii institutionalizati si de asemenea
un procent similar de femei care urmeaza tratament pentru osteoporoza prezinta
nivele inadecvate de vitamina D. De asemenea persoanele care locuiesc in
regiunile din latitudinea nordica, cele cu tenul de culoare inchisa datorita unui
continut crescut de melanina, cele care datorita unor obiceiuri religioase isi
limiteaza expunerea la soare, pacientii obezi sau cu boli cronice severe, nounascutii din mame cu deficit asociaza un risc crescut de a dezvolta deficit de
vitamina D.
Tratamentul deficitului de vitamina D consta in administrarea urmatoarelor
preparate:
-colecalciferol (vitamina D3); administrarea zilnica timp de 3 luni a 1000 UI
determina o crestere cu 10 ng/mL a nivelului seric de 25-OH vitamina D;
-ergocalciferol (vitamina D2); administrat sub forma unor capsule de 50 000 UI.
In comparatie cu prevalenta crescuta a deficitului de vitamina D,
hipervitaminoza D este rara si este depistata numai in cazurile de expunere
prelungita la doze mari de vitamina D. Aceasta conditie se caracterizeaza clinic
prin anorexie, greata, varsaturi, diaree, hipotonie, nefrolitiaza, tulburari de ritm
cardiac, iar ca modificari ale testelor de laborator se inregistreaza hipercalcemie
si hiperfosfatemie severe, precum si valori scazute ale parathormonului.
Recomandari pentru determinarea 25-0H vitaminei D:
diagnosticul deficitului de vitamina D;
diagnosticul diferential al cauzelor de rahitism si osteomalacie;
monitorizarea terapiei de substitutie cu vitamina D;
diagnosticul hipervitaminozei D.

Hipervitaminoza D
Hipervitaminoza D este o stare indusa de existenta in organism a unei cantitati
exagerate de vitamina D, care depaseste necesarul si care nu poate fi utilizata in
nici un fel de catre organism. Starea aceasta este adesea datorata unui aport
exagerat (prin suplimente vitaminice) si este toxica.

Doza zilnica recomandata de catre specialisti pentru vitamina D este de

aproximativ 400 unitati internationale UI (pentru un adult tanar sanatos).
Supradozele apar la valori foarte crescute, in jur de 70000 de UI/ zi (echivalentul
a 1900 micrograme/zi). Supradozele acute de vitamina presupun o ingestie
zilnica de 600000 UI (15000 micrograme/zi), timp de cateva zile sau chiar
saptamani. Deoarece alimentele contin cantitati reduse de vitamina D, nu se
poate vorbi de o supradoza prin dieta. Aceasta apare deci accidental, prin
ingestia de suplimente vitaminice.
Cauza aparitiei hipervitaminozei D este aportul exgerat de suplimente care
contin o astfel de vitamina. Un exces de vitamina D determina aparitia unor
anomalii in functionarea normala a organismului, determinand
cresterea calcemiei.La randul sau, aceasta stare se traduce prin aparitia unor
leziuni, atat la nivelul tesuturilor moi ale organismului (in particular muschi,
rinichi), dar si in tesuturi dure (cum ar fi oasele).
Simptomele hipervitaminozei D apar dupa cateva luni de ingestie a unor doze
exagerate de vitamina D. Cele mai frecvente simptome sunt:
- Constipatie;
- Anorexie (reducerea poftei de mancare);
- Deshidratare;
- Astenie;
- Iritabilitate;
- Varsaturi.
Efectele hipercalcemiei, complicatia imediata a excesului de vitamina D se
manifesta la nivel muscular, renal si cardiac, aparand:
- Retentie de calciu in oase;
- Litiaze renale;
- Hipertensiune arteriala.
De retinut !
Vitamina D devine toxica in special cand organismul sufera de anumite
probleme cronice de sanatate, cum ar fihiperparatiroidism primar (prin
adenoame de glande paratiroide), sarcoidoza, tuberculoza sau limfoame.
In vederea diagnosticarii corecte a hipervitaminozei D se pot efectua
urmatoarele investigatii paraclinice:
- Determinarea calcemiei: se va obiectiva astfel hipercalcemia;
- Determinarea calciuriei (prezenta calciului in urina): se va inregistra
hipercalciurie;
- Determinarea tensiunii arteriale: majoritatea pacientilor cu hipervitaminoza D
sunt hipertensivi.

Pacientii cu hipervitaminoza D sunt de asemenea polidipsici (beau foarte multa

apa) si au poliurie (urineaza de multe ori). Testele care pot confirma diagnosticul
sunt reprezentate de cele care pot stabili concentratia calciului si fosforului in
ser, precum si ale formelor intermediare de vitamnia D: 1, 25 dihidroxivitamnia
D si 25 hidroxivitamnia D. Pentru o investigare completa se recomanda si
efectuare de radiografii care pot stabili starea sistemului osos dar care pot de
asemenea sa stabileasca si prezenta litiazei renale.
Pacientii care prezinta simptome sugestive pentru intoxicatia cu vitamina D si
care se afla in tratament cronic cu suplimente care contin aceasta vitamina, sunt
sfatuiti sa intrerupa administrarea lor si sa se prezinte la medic.
Desi simptomele au rasunet general si pot fi spectaculoase, ele se pot ameliora
daca tratamentul este instituit precoce.
Complicatiile aparute au tratament specific, hotarat in functie de particularitatile
cazului si de evolutia procesului. In majoritatea cazurilor se recomanda
instituirea unei diete cu un continut redus in calciu combinata cu un tratament
corticosteroid. Prin urmarea recomandarilor specialistilor, pacientii isi revin la
normal in aproximativ o luna.
Prognosticul in cazul hipervitaminozei D este favorabil, prin administrarea si
urmarea uui tratament adecvat, pacientii insanatosindu-se. In cazul in care au
aparut complicatii (in principal litiaza renala), prognosticul depinde de evolutia
acestora
Cele mai frecvente complicatii ale hipervitaminozei D sunt reprezentate de:
- Deshidratare;
- Hipercalcemie;
- Leziuni renale;
- Litiaza renala.

Elev :
Ungureanu Claudia Ramona
Clasa I SI
Scoala Postliceala Sanitara Sfantul Ioan