MEDİCAMENTE UTİLIZATE ÎN TRATAMENTUL OBEZİTĂŢİİUtilizarea terapiei medicamentoase în

obezitate este o problemă controversată din cauza acţiunii lor modeste(mai ales pe termen lung)
asupra reducerii ponderale, al costului ridicat şi al efectelor adverse.De aceea, tratamentul
medicamentos în obezitate trebuie utilizat sub supraveghere medicală şi inclus într-unprogram
complex, care asociază regimul alimentar hipocaloric şi practicarea regulată a unei activităţi fizice.

Obiectivele farmacoterapiei obezităţii:scădere ponderală 10% din greutatea iniţială în primele 6

luni de tratament,menţinerea scăderii ponderale pe termen lungScăderea ponderală ideală este de
0,5-1,5 kg/săptămână.dieta va conţine 30% lipide, 8% acizi graşi saturaţi, 15%acizi graşi nesaturaţi,
10% acizi graşi polinesaturaţi, colesterol<300 mg/zi, proteine 15%, glucide 55% din raţiacalorică, sare
6 g/zi, calciu 1000-1200 mg/zi, fibre 20-30 g/zi

Exercitiul fizic

este un adjuvant preţios al regimului. Eforturile fizice vor fi moderate, zilnice şi practicate toatăviaţa.
Nu se recomandă eforturi fizice mari, sporadice, care cresc apetitul şi setea.

Tratamentul balneo-fizio-terapic

este tot un factor adjuvant.

Tratamentul medical

Se folosesc medicamente pentru inhibarea apetitului crescut, pentru stimularea catabolismului

şi diuretice pentrueliminarea
apei. Anorexigenele sunt medicamente care reduc senzaţia de foame sau prelungesc senzaţia de saţi
etate şi suntutilizate în tratamentul obezităţii pentru diminuarea progresivă a excesului
ponderal.Dintre anorexigene: Anapetolul, Silutinul şi Gastrofibranul care provoacă saţietate precoce.
Silutinul seadministrează un drajeu cu 30 minute înaintea celor trei mese, iar Gastrofibranul 4-5
tablete, când apare senzaţia defoame. Tratamentul durează maximum 1-2 luni.Medicamentele
administrate prezinta reactii adverse:

Orlistat (Xenical 120 mg), administrat 1-3/zi la mesele principale ce conţin lipide frecvent: scaune
uleioase, moi şideficit de vitamine liposolubile tip A, D, E, K;

Sibutramina (Meridia) 1/zi dimineaţa: HTA, tahicardieMenţinerea scăderii ponderale obţinute şi/sau
continuarea scăderii în greutate: se continuă dieta asociată cuactivitatea fizică şi eventual medicaţia,
sub supravegherea periodică a medicului.Tratamentul medical nu acţionează în obezitate pe măsura
aşteptărilor.MEDİCAŢİA OBEZİTĂŢİİ - CLASİFİCARE În funcţie de mecanismul de acţiune,
medicamentele utilizate in obezitate se împart în: A. Medicamente cu acţiune centrală (derivaţi de
amfetamină):a) anorexigene dopaminergice: amfepramonab) anorexigene serotoninergice:
fenfluramina, dexfenfluramina, sibutraminaB. Medicamente ce blochează digestia şi absorbţia
lipidelor: orlistatulPot fi utilizate si medicamente care scad utilizarea glucozei in tesuturi (ex.
biguanidele, care apartin grupului demedicamente antidiabetice orale).anorexigene
dopaminergiceSunt medicamente cu acţiune anorexigena puternică, care determină pierderea în
greutate în principal prindiminuarea apetitului şi în mod accesoriu prin creşterea cheltuielilor
energetice.

amfepramona (regenon)

După administrare orală, amfepramona se absoarbe repede şi complet.Concentraţia plasmatică

maximã se obţine dupã 50 de minute de la administrarea orală a unei soluţii apoase
de75 mg amfepramonă; datorită efectului first-
pass puternic, concentraţia amfepramonei este de 20,3 ng/ml. Dupăadministrarea a 400 mg
amfepramonă, concentraţia plasmatică atinge 200 ng/ml.Eliberarea amfepramonei poate fi întârziată
la peste 10 ore prin metode galenice modificate (produse retard).Metabolizare, eliminare:
Amfepramona este intens metabolizată prin N-dezalchilare şi reducere. Mulţi dintremetaboliţi sunt
biologic activi şi implicaţi în efectul terapeutic al amfepramonei.Datorită solubilităţii lipidice diferite
a metaboliţilor, tabloul plasmatic al acestora este influenţat de pH-ul urinar. Amfepramona şi
metaboliţii ei traversează bariera hematoencefalică şi placenta.Metabolţtii principali, derivaţii de
etilaminopropiofenonã (M II) şi dietilnorpseudoefedrina (M IV), sunt activi dinpunct de vedere
farmacologic (acţiune stimulatoare la nivel central şi anorexigenã).Prin reducerea grupărilor cetonice,
rezultă şi alţi metaboliţi activi. Amfepramona şi metaboliţii ei se elimină în principal pe cale renală.
Între 75% si 106% din doză se regăsesc îndecurs de 48 de ore de la administrare ca metaboliţi
primari.

Amfepramona are acţiune:

• anorexigena marcantă: inhibă senzaţia de foame, blocând centrul foamei, prin eliberarea de
dopamină şiactivarea receptorilor D2dopaminergici;• psihostimulantă moderată;•
simpaticomimetică circulatorie scăzută (creşte frecvenţa cardiacă şi valorile TA). Amfepramona
este un simpatomimetic cu acţiune indirectă, care eliberează aminele adrenergice din
terminaţiilenervoase presinaptice.Substanţele din această grupă acţionează in principal prin
inhibarea centrului foamei; există şi alte efecte asuprasistemului nervos central şi metabolismului
legate de acţiunea anorexigenă. Studiile clinice efectuate au arătat că pacienţiiadulţi trataţi cu
amfepramonă şi care au urmat o dietă au scăzut în greutate, în medie mai mult decât cei care au
urmat untratament placebo şi dietă. Evaluarea a 17 studii controlate placebo, dublu orb, a arătat că,
în funcţie de duratatratamentului, după administrarea de amfepramonă, scăderea medie în greutate
este de 4-6% după 4 săptămâni, de 5 -7% după 8 săptămâni şi de 7-10% după 12 săptămâni (raportat
la greutatea iniţială). Scăderea individuală în greutatepoate varia semnificativ de la un pacient la
altul.Studiile experimentale efectuate pe animale au arătat că acţiunea de inhibare a apetitului se
datorează excităriineuronilor din hipotalamusul lateral. Amfepramona poate excita în acelaşi mod şi
alte puncte de contact adrenergiceperiferice, ceea ce poate avea ca urmare apariţia reacţiilor
adverse (hipertensiune, tahipnee, midriază etc.). Totuşi,această acţiune este relativ redusă
comparativ cu alte simpatomimetice.

Reactii adverse

• tulburări neuropsihice: insomnie, tremor în extremităţi, iritabilitate, vertij, euforie urmată uneori
de dispoziţiedepresivă;• toleranţa după 6-8 săptămâni de tratament;• potenţial de
farmacodependenţă psihică;• tulburări cardio-vasculare:tahicardie, palpitaţii, creşteri ale valorilor
TA, dureri precordiale;• incidenţa crescută de hipertensiune pulmonară cu evoluţie potenţial letală;•
anomalii valvulare cardiace depistate echocardiografic;• uscarea mucoasei bucale, tulburări sexuale,
trombocitopenii.Toxicitatea acută: A fost studiată pe specii diferite de animale. Valoarea DL50 după
administrare orală a fost între225 mg/kg (câine), 400 mg/kg (şobolan) şi 600 mg/kg
(şoarece).Toxicitatea cronică: Cercetările efectuate pe animale din punct de vedere al toxicităţii
subacute şi cronice deşiinsuficiente nu au evidenţiat modificări patologice datorate administrării de
amfepramonă.Potenţial mutagen şi tumoral: Nu există informaţii asupra potenţialului mutagen şi nu
s-au efectuat studii de duratăasupra potenţialului tumoral. Embriotoxicitate: Studii asupra
reproducerii efectuate pe şobolani cu doze de amfepramonăde 9 ori mai mari decât cele
administrate la om nu au arătat tulburări ale fertilităţii sau de embriotoxicitate. Nu existăsuficientă
experienţă referitoare la utilizarea amfepramonei în perioada de sarcină şi alăptare.Deşi
embriotoxicitatea pe animale nu se extrapolează la om, nu este indicată administrarea
amfepramonei înperioada de sarcină şi alăptare. Amfepramona şi metaboliţii ei sunt excretaţi în
laptele maten.Reacţii adverse: Un studiu epidemiologic a arătat că administrarea de anorexigene
este un factor de risc îndezvoltarea hipertensiunii pulmonare şi că este puternic asociată cu un risc
crescut pentru această reacţie adversă. S-auconstatat cazuri de hipertensiune pulmonară la pacienţii
trataţi cu acest produs. Hipertensiunea pulmonară arterială este omaladie gravă şi deseori letală.
Apariţia sau agravarea dispneei de efort este de obicei primul semn clinic şi necesităoprirea
tratamentului şi investigarea într-o unitate specializată.Sistemul nervos central: Administrarea timp
îndelungat a acestui produs este asociată cu riscul de rezistenţădobândită, dependentă şi sindrom de
abstinenţă. Reacţiile adverse cele mai des întâlnite sunt reacţiile psihotice saupsihozele, stările
depresive, nervozitatea, agitaţia, tulburările de somn şi vertij. Ocazional, pot apărea: stare
tensională,iritabilitate, ameţeli sau cefalee. În cazuri izolate, s-
au semnalat diskinezii, tulburări de vedere, hiperexcitabilitate,anxietate, euforie, disforie, tremor,
midriază, somnolenţă sau influenţarea stării generale. S-au semnalat crize comitiale. Aparatul
cardiovascular: Reacţiile cele mai des constatate sunt tahicardia, palpitaţiile, hipertensiunea
şi durerileprecordiale. În cazuri izolate s-
au semnalat accidente cardiovasculare sau cerebrovasculare, în special accidentevasculare, anginã
pectorală, infarct miocardic, insuficienţă şi stop cardiac la pacienţii trataţi cu produse anorexigene.
Încazuri izolate s-au constatat aritmii şi modificãri EKG. Foarte rar s-a semnalat hipotensiune.Tractul
gastrointestinal: Frecvent, s-a observat uscăciunea mucoasei bucale; ocazional, constipaţie sau
greaţă. Încazuri izolate, s-au semnalat diaree, crampe abdominale, gust neplăcut sau alte tulburări
gastrointestinale.Sistemul endocrin: În cazuri foarte rare, au fost observate impotenţă, modificări de
libidou, ginecomastie sautulburări de ciclu.Sistemul hematopoietic: În cazuri izolate, au fost
observate depresie medulară, agranulocitoză, leucopenie sautrombocitopenie.Reacţii alergice: În
cazuri extrem de rare, pot apărea reacţii alergice sau pseudoalergice cutanate, cum ar fi:exantem,
eritem, urticarie şi/sau purpură. În aceste cazuri se va întrerupe imediat tratamentul şi se va informa
medicul
despecialitate. În literatură au fost menţionate diverse cazuri de reacţii adverse, ca, ex.: disurie, dispn
ee, alopecie, mialgie,transpiraţie şi poliurie. În cazul unei administrări necorespunzătoare de
Regenon, există riscul supradozării şi dezvoltăriifenomenului de dependenţă. Administrarea în
doze mari şi o perioadă îndelungată poate duce la grave tulburări psihice (halucinaţii şi psihoze).

Indicaţii

: tratament adjuvant al dietei hipocalorice la pacienţii cu obezitate.terapie de întreţinere a pacienţilor

cu obezitate şi cu un indice al masei corporale de cel putin 30 kg/m², care nu auobţinut rezultate
numai cu un regim corespunzător pentru reducerea greutăţii. Indexul masei corporale (Body Mass
Index= BMI sau IMC) = greutatea corporală (kg)/înălţimea (m²).Notă: Acţiunea de reducere a greutăţii
s-a dovedit a fi de scurtă durată în absenţa unei diete adecvate ulterioare.Nu există încă suficiente
date care să indice o modificare a morbidităţii sau a mortalităţii.

Contraindicaţii

:• sarcina, alaptare, copii;• hipertiroidism;• glaucom;• HTA severă, boală conoraniană.Regenon nu va

fi administrat în caz de: hipersensibilitate cunoscută la unul dintre ingrediente; tahicardieparoxistică;
aritmii tahicardice; feocromocitom; hipertiroidism; forme severe de angină pectorală; glaucom cu
unghi închis;hipertensiune pulmonară; hipertensiune arterială severă; antecedente sau afecţiuni
cardiovasculare sau cerebrovasculare;antecedente sau afecţiuni psihice incluzând anorexia nervoasã
şi depresia; tendinţă la abuz de medicamente, dependenţăde droguri sau alcool; ateroscleroză
avansată; copii sub 12 ani.Este contraindicată asocierea acestei terapii cu orice alt produs anorexigen
cu activitate centrală datorită risculuide hipertensiune pulmonară, potential letală.Regenon va fi
administrat cu prudentă deosebită în: afecţiuni ale prostatei cu formare de reziduu urinar; în
bolimetabolice (de ex. diabetul zaharat); în boli cardiace.Sarcină şi alăptare: Nu se recomandă
administrarea de Regenon în această perioadă. Înaintea începerii tratamentului cu Regenon se va
exclude posibilitatea existenţei unei sarcini. Pe duratatratamentului cu Regenon, se folosesc metode
contraceptive adecvate. Studii retrospective efectuate pe 1232 depaciente, cărora li s-a administrat
amfepramonă în perioada de sarcină comparativ cu un lot martor, nu au arătat oinfluenţă negativă
asupra sarcinii sau a fetusului.Regenon nu se va prescrie în perioada de alăptare, deoarece substanţa
activã şi metaboliţii săi sunt excretaţi înlaptele matern. Consumul neadecvat de amfepramonă în
perioada de sarcină poate conduce la sindromul de abstinenţăla nou-născuţi.Recomandări privind
participarea la circulaţie sau folosirea unor utilaje de precizie: chiar şi în cazul în careprodusul
Regenon se administrează conform indicaţiilor medicului, gradul de atenţie se poate reduce în
suficientă măsurăca să afecteze negativ participarea activă la traficul rutier sau folosirea unor utilaje
de precizie. Alcoolul potenţează efectulmedicamentului. Din acest motiv, participarea la traficul
rutier, folosirea unor utilaje de precizie sau desfăşurarea unor activităţi cu grad mare de
periculozitate ar trebui evitate cel puţin în primele zile de tratament. Decizia va fi luată de medic în
funcţie de reactivitatea individuală şi doza administrată.İnteracţiuni cu alte medicamente: Acţiunea
simpatomimetică indirectă a amfepramonei poate fi potenţată în modpericulos de administrarea
concomitentă a aminelor adrenergice, a antidepresivelor, amantadinei şi a inhibitorilor MAO. Acest
lucru este valabil pentru inhibitorii MAO, chiar şi în primele două săptămâni de la ultima administrare
a acestuimedicament. Poate fi influenţat necesarul de produse antidiabetice (ex.: insulina).
Administrarea concomitentă deanestezice poate da naştere la aritmii. Este redus efectul
medicamentelor antihipertensive, în special cele de tipguanetidină, respectiv alfa-metildopa.
Acţiunea de stimulare la nivel central, ca şi efectul de inhibare a apetitului sunt înlăturate total sau
parţial de administrarea concomitentă de neuroleptice, ca fenotiazine şi butirofenone. Nu sunt
excluseo potenţare a acţiunii produsului, ca şi o supradozare datorită administrării concomitente a
dozelor mari de cofeină.Recomandări: Au fost menţionate cazuri grave de hipertensiune pulmonară,
adeseori letale, la pacienţii cărora lis-au administrat anorexigene de acest tip. Un studiu
epidemiologic a arătat că administrarea de anorexigene reprezintă unfactor de risc în dezvoltarea
hipertensiunii pulmonare şi că administrarea acestora este puternic asociată cu un factor derisc
crescut pentru aceste reacţii adverse. Din cauza acestui risc rar dar serios, trebuie să se ţină cont de
următoareleprecauţii: este necesară o individualizare atentă a indicaţiilor şi a duratei tratamentului;
durata tratamentului mai mare de 3luni şi IMC de 30 kg/m² sau mai mare cresc riscul de
hipertensiune pulmonară; instalarea sau agravarea dispneei de efortsugerează posibilitatea apariţiei
unei hipertensiuni pulmonare. În acest caz tratamentul trebuie imediat oprit şi pacientultrimis la o
unitate specializată pentru investigaţii.Precauţii în administrare: În cazul unei administrări de lungă
durată există riscul apariţiei supradozării şi dezvoltăriifenomenului de dependenţă; în cazuri rare
poate duce la grave tulburări psihice. Întreruperea bruscă a tratamentului cu amfepramonă după
administrarea timp îndelungat a unei doze mari poateavea drept consecinţe astenia psihică extremă
şi stări depresive; au fost descrise modificări ale traseului EEG în somn.Intoxicaţiile cronice cu
anorexigene se manifestă prin dermatoze severe, insomnie marcată, iritabilitate,hiperactivitate şi
tulburări de personalitate. Cea mai severă manifestare a intoxicaţiei cronice este psihoza,
adeseanediferenţiabilă clinic de schizofrenie. În cazul în care acţiunea amfepramonei este redusă,
doza prescrisă nu va fi mărită în scopul obţinerii unui efect crescut. Se recomandă întreruperea
tratamentului. Ocazional, s-au semnalat cazuri deaccidente cardiace sau cerebrovasculare, adeseori
ca urmare a scăderii bruşte în greutate.Se vor lua măsuri speciale în vederea asigurării unei scăderi
gradate în greutate şi controale regulate la pacienţiiobezi care prezintă predispoziţie pentru maladiile
vasculare. Acest produs nu va fi prescris pacienţilor care sunt suferinzi sau au prezentat în
antecedente boli cardiovasculare,respectiv cerebrovasculare. Acest produs trebuie să fie folosit cu
multă prudenţă în cazul pacienţilor epileptici. Studiile sugerează căamfepramona poate induce
accesele în epilepsii. De aceea, pacienţii epileptici care primesc Regenon vor fi urmăriţi cumultă
atenţie. În anumite cazuri, poate deveni necesară creşterea lentă a dozei sau întreruperea
administrării.Incompatibilităţi importante: Nu sunt cunoscute incompatibilităţi cu alte medicamente.

Amfepramona se administrează oral, 2×25 mg/zi (doza maxima 75 mg/zi).Ultima administrare se

face minim 4 ore înainte de culcare. Durata tratamentului va fi de 4-6 săptămâni (maxim 3
luni).Indicaţii de dozare: La adulţi si copii peste 12 ani se administrează de 3 ori pe zi câte o capsulă
de Regenon.Doza zilnică să nu depăşească 3 capsule Regenon pe zi. Ultima administrare să se facă cu
cel putin 4 ore înainte deculcare.Mod si durată de administrare: Regenon se administrează
nemestecate, cu puţin lichid, înaintea meselor principale. În timpul tratamentului este recomandat ca
pacientul să se afle sub supravegherea unui medic cu experienţă întratarea obezităţii. Înainte de a se
prescrie acest produs se vor elimina cauzele secundare organice ale obezităţii.Controlul obezităţii nu
poate fi făcut decât în cazul unei aprecieri globale care trebuie să includă dieta, metodele medicaleşi
psihoterapeutice. Nu se recomandă administrarea produsului seara deoarece provoacă nervozitate şi
insomnie. Durataadministrării: Durata tratamentului este de 4 - 6 sãptămâni şi nu va depăşi trei luni.
În cazul în care dupã 3-4 săptămâni nus-a constatat o scădere în greutate, tratamentul trebuie
întrerupt. La un tratament de peste 4 săptămâni trebuie luat înconsiderare raportul beneficii/posibile
riscuri. Chiar dacă se constată o scădere în greutate, Regenon nu se va administrape o perioadã mai
mare de 12 săptămâni.Supradozare: Simptomele supradozării: În cazul unei supradozări, există
pericolul oscilaţiilor tensionale, aritmiilor şi al reacţilor psihice acute. O supradozare acută se
manifestă prin nelinişte, tremor, reflexe vii, tahipnee, obnubilare,iritabilitate accentuată, halucinaţii,
stări de angoasă şi altele. Hiperexcitabilitatea la nivel central poate conduce la stări deepuizare
psihică şi depresii. Reacţiile ce se pot manifesta la nivelul aparatului cardiovascular sunt: aritmiile,
hipertonia sişocul cardiocirculator, iar la nivel gastrointestinal: greaţa, voma, diareea şi crampele
abdominale. Tratamentulintoxicaţiilor: Spălături gastrice, laxative saline. Susţinerea funcţiei
respiratorii şi circulatorii, 10-20 mg diazepam i. v.,eventual o repetare după 10 minute. Concomitent
se administreză blocanţi ai receptorilor alfa, ca tolazolin, trinitrat deglicerol sau isosorbid dinitrat. Nu
există suficientă experienţă clinică cu dializa extracorporală sau peritoneală pentru aurma indicaţiile
unui tratament adecvat. Este necesar un control regulat al tensiunii arteriale, EKG, funcţiei renale
şielectroliţilor sanguini ca şi consultaţii psihiatrice. Pacienţilor trebuie sã li se asigure scăderea
temperaturii corporale şi unrepaus psihic şi fizic. Anorexigene serotoninergice

fenfluramina (minifage)
• efect anorexigen marcat (grabeşte senzaţia de saţietate);• efecte corticale, stimulante
psihomotorii, slabe (iniţial sedare);• absent efectul hipertensiv, de tip simpatomimetic (la doze
terapeutice).Mecanismul anorexigen: serotoninergic (prin stimularea eliberării de serotonină), cu
stimularea centrului saţietăţii.Potenţial de farmacodependenţa si risc de abuz, slab.CI: glaucom,
depresie, psihoze.

interacţiuni

•potenţare la asociere cu deprimantele SNC.Indicaţie în obezitate moderată, tratament de scurtă

durată (max 3 luni).Posologie p.o.:iniţial 20 mgx 3/zi; se poate creşte saptămânal, până la 120 mg/zi.

Dexfenfluramina (aspendos, isolipan)

Dexfenfluramina acţionează asupra sistemului de reglare fiziologică a greutăţii corporale, diminuând

şi menţinândstabilă greutatea individuală. Produsul permite reducerea consumului de glucide,
menţinând ca hrană esenţială proteinele.Scăderea greutăţii se face în mod lent şi progresiv, efecul
apărând după 2 săptămâni de tratament. Produsul sediferenţiază radical de anorexigenele
amfetaminice, nu are nici un efect psiho-stimulant şi poate fi luat şi în timpul meseide seară.Reactiile
adverse determinare sunt:

rare: somnolenţă, cefalee, astenie, depresie, insomnie, nervozitate, polakiurie.

mai frecvent: senzaţie de uscăciune a gurii, greaţă, constipaţie, diaree, care dispar după întreruperea
tratamentului. Asociat cu regim în diferite tipuri de obezitate (simplă, complicată, refractară la alte
tratamente, cu tulburări decomportament alimentar).• CI:glaucomDouă capsule pe zi : una
dimineaţa şi una seara, în timpul meselor. Tratamentul este însoţit de un regimhipocaloric.

Sibutramina (sibutramina)

Substanţa activă este clorhidrat de sibutramină monohidrat. O capsulă conţine clorhidrat de

sibutraminămonohidrat 10 mg corespunzător la sibutramină 8,37 mg.Celelalte componente sunt:
lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearatde magneziu,
quinoline yellow (E 104), sunset yellow (E 110), dioxid de titan (E171), gelatină, cerneală neagră tip
1012,oxid negru de fer(E172), oxid roşu de fer(E172).

creşte senzaţia de saţietate şi, în acelaşi timp, creşte producţia de energie a organismului. Prin
aceasta ajută lascăderea masei corporale a pacientului împreună cu dieta şi exerciţiul fizic.•
favorizează eliberarea NA şi ADR, în sinapsele adrenergice din SNC;• inhibă recaptarea dopaminei, în
sinapsele dopaminergice centrale şi stimulează receptorii dopaminergici.• anxietate, insomnie,
agitaţieREACŢİİ ADVERSE POSİBİLETahicardie, hipertensiune arterială vasodilataţieConstipaţie,
uscăciunea gurii, greaţăInsomnie, ameţeli, cefalee, anxietate, transpiraţiiCa toate medicamentele,
Sibutramina poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.Reacţiile adverse
apar preponderent la începutul tratamentului (pe parcursul primelor 4 săptămâni). Severitatea
şifrecvenţa lor scad în timp. De regulă ele nu sunt grave şi nu duc la întreruperea
tratamentului.Reacţiile adverse în funcţie de frecvenţele lor de apariţie (foarte frecvente >1/10,
frecvente 1/10 – 1/100, maipuţin frecvente 1/100 – 1/1000, rare 1/1000 – 1/10000, foarte rare
<1/10000):Indicaţie: obezitate cu idice de masa corporala MC>30 kg/m².Sibutramina este destinată
pentru tratamentul obezităţii. Trebuie utilizat împreună cu un regim alimentar hipocaloric şi cu
activitate fizică sporită, ca parte a unui program terapeutic de combatere a obezităţii în situaţia în
caredoar măsurile de regim (de exemplu modificarea comportamentului alimentar şi a activităţii
fizice) nu s-au dovedit a fisuficient de eficace.Sibutramina este indicat ca tratament adjuvant în
cadrul programului de combatere a obezităţii, pentru:• pacienţii cu obezitate datorată unei alterări a
balanţei energetice provocată de supraalimentare (IMC 30 sau maimare)• pacienţi supraponderali
(IMC 27 sau mai mare) şi cu factori de risc, cum ar fi diabetul zaharat tip 2 sau afecţiunice implică
compoziţia de lipide din sânge (dislipidemie).Tratamentul trebuie condus sub supravegherea
medicală a unui medic cu experienţă în ce priveşte tratamentulobezităţii.Scăderea masei corporale
trebuie asociată cu o modificare în compoziţia meselor şi a obiceiurilor alimentare, câtşi cu o creştere
a activităţii fizice. Sibutramina trebuie prescrisă doar pacienţilor ale căror scăderi în greutate au
fostinsuficiente atunci când s-a utilizat un regim adecvat de scădere în greutate, de exemplu mai
puţin de 5% pe o perioadăde 3 luni.(IMC = indicele de masă corporală care se calculează împărţind
greutatea exprimată în kilograme, la pătratul înălţimii exprimată în metri)Sibutramina este indicat ca
tratament pentru adulţii cu vârste sub 65 ani

Interactiuni medicamentoase:

În cazul administrării concomitente a medicamentelor utilizate în tratamentul infecţiilor fungice

indiferent de formafarmaceutică (ketoconazol, itraconazol), a medicamentelor utilizate în
tratamentul infecţiilor (eritromicină, claritromicină,troleandomicină) şi a medicamentelor utilizate de
exemplu la transplantul de organe pentru a diminua reacţiile imune(ciclosporină), degradarea
sibutraminei în organism şi eliminarea ei pot fi încetinite şi prin aceastea, efectul ei, cât şireacţiile
adverse pot fi intensificate. Accelerarea eliminării sibutraminei şi prin aceasta, reducerea efectului
său, au fost raportate în cazul administrăriiconcomitente cu medicamente utilizate în tratamentul
tuberculozei (rifampicină), tratamentul epilepsiei (fenitoină,carbamazepină sau fenobarbital),
tratamentul reacţiilor inflamatorii (dexametazonă).Interacţiuni importante pot apare în urma
administrării concomitente a sibutraminei cu medicamente care crescnivelul serotoninei în sânge
(substanţe care există în mod normal în organism şi participă la activitatea sistemului nervos). Acest
fenomen poartă numele de sindrom serotoninergic (şi se manifestă prin tremor, creşterea presiunii
arteriale,accelerarea frecvenţei cardiace, confuzie şi pierderea conştienţei). Rareori acest sindrom a
fost raportat în conexiune cuadministrarea concomitentă de medicamente antidepresive din clasa
inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI –substanţe care cresc concentraţia de serotonină
în sânge) împreună cu medicamente folosite în tratamentul migrenei(cum ar fi sumatriptan,
dihidroergotamină) sau în conexiune cu opiacee (agenţi puternici pentru combaterea durerii –
pentazocină, petidină, fentanil, dextrometorfan). Administrarea concomitentă a Sibutramina cu
medicamente care pot creşte tensiunea arterială sau frecvenţacardiacă (de exemplu agenţi
simpatomimetici) nu a fost subiectul unor studii sistematice. Medicamentele de acest felinclud unele
produse împotriva tusei, răcelii şi alergiilor (de exemplu efedrină, pseudoefedrină) şi unele
medicamente carereduc congestia (de exemplu xylometazolină). Pacienţii care utilizează aceste
medicamente pot primi tratament cuSibutramina, dar doar cu prudenţă.Efectul contraceptivelor
orale nu este influenţat de Sibutramina.Dacă este indicat, tratamentului cu inhibitori de
monoaminooxidază (pentru tratamentul depresiei) trebuie iniţiatnumai după două săptămâni de la
întreruperea tratamentului cu sibutramină