Sunteți pe pagina 1din 41

SCOALA POSTLICEALA SANITARA ------------

LUCRARE DE DIPLOMA
MEDICATIA ANTIHIPERTENSIVA

COORDONATOR

ABSOLVENT

FARMACIST PRIMAR

----------------------------

-----------------------------

2015

CUPRINS

1
1.1

Anatomia si fiziologia aparatului cardio-vascular 6


Inima .. 6

2
2.1
2.2
2.3

Hipertensiunea Arteriala
Introducere.
Simptome ale hipertensiunii arteriale.
Boala hipertensiva..

14
14
16
21

3
3.1

Tratamentul medicamentos al HTA...


Medicamente folosite in tratamentul hipertensiunii

25

arteriale..

27

3.2
3.3

Clasificarea medicamentelor antihipertensive....... 32


Principiile farmacoterapiei antihipertensive....... 33

Tratamentul naturist al HTA..

35

Concluzii
Bibliografie

42
43

MOTTO

<<Prevenirea bolii este cheia sanatatii.>>


<<Fiecare crede ca traieste pentru sine , da'cand colo , omul traieste pe
pamint ca sa faca viata indeobste mai buna ! lar pentru binele omenirii face
sa traiesti o suta de ani , ba si mai mult>>
GORKI

MOTIVATIE

HIPERTENSIUNEA - INAMICUL PUBLIC NR.l

Hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii sistolice


si a celei diastolice peste valorile normale.Mortalitatea datorata afectiunilor cardilovasculare
este principala cauza de deces in Romania Dupa datele unui studiu efectuat la nivel
international in SUA dintr-o suta de mii de americani, anual 402 mor prin boli cardiovasculare
iar in Romania numarul decedatilor ajunge la 93,5 la suta de mii de locuitori.
Revenind la tensiunea arteriala studiile au dovedit ca prin normalizarea valorilor
tensionale riscul de deces scade cu 30%.
Din pacate majoritatea pacienfilor hipertensivi sunt depistati intamplator, de multe ori
in stadii avansate de hipertensiune arteriala, cand au aparut deja complicatiile cu afectarea
creierului si a ochilor , a inimii si rinichilor.
Pot aparea accidente vasculare cerebrale, ce duce la paralizii, cel mai adesea
ireversibile, tulburari de vedere. Afectarea inimii poate merge pana la infarct miocardic si
moarte subita. Hipertensivii pot ajunge la insuficienta renala cronica, ce poate impune chiar
hemodializa.
Toate acestea impun o profilaxie a hipertensiunii arteriale, profilaxie ce urmareste
educarea in vederea unui comportament adecvat in viata, chiar orientarea profesionala a
descendentilor din parinti hipertensivi, deci a persoanelor susceptibile de a face boala. Foarte
important este si profilaxia complicatiilor, realizata prin asigurarea cooperarii bolnavului si
prin recomandari ferme si judicioase.
In aceeasi ordine de idei un semnal de alarma trebuie adresat si femeilor. Dupa
menopauza, prin lipsa efectului hormonilor estrogeni. femeile nu mai sunt protejate de efectul
colesterolului, ceea ce face ca la varsta de peste 50 de ani, riscul de infarct sa fie egal la
ambele sexe. Insa femeile cred ca sunt la adapost de bolile cardiovasculare considerate a tinti
mai ales barbatii, dar in sectiile de reanimare ale clinicilor de neurologie unde ajung cazurile
de accidente vasculare cerebrale produse de hipertensiune, se poate constata ca orice
"discriminare" pe sexe dispare.
Toate acestea sunt argumente in favoarea cunoasterii simptomelor bolii si a
medicamentelor antihipertensive.

1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR


1.1 INIMA
Inima, organul central al aparatului cardiovascular, este situata in mediastin intre cei
doi plamini. Are forma unei piramide triunghiulare, cu axul indreptat oblic in jos, la stinga si
inainte. Astfel, 1/3 din inima este situata la dreapta si 2/3 la stinga planului mediosagital al
corpului. Greutatea inimii este de 250-300 g. Prezinta o fata convexa, sternocostala, si o fata
plana, diafragmatica.
Cele doua fete se unesc printr-o margine mai ascutita, marginea dreapta. Marginea
stinga, rotunjita, vine in raport cu plaminul sting. Baza inimii este situata posterior si la
dreapta, aici gasindu-se vasele mari ale inimii. La baza inimii se afla atriile, iar spre virf,
ventriculele.
Pe suprafata inimii se gasesc o serie de santuri: doua interventriculare si doua
atrioventriculare, numite si santuri coronare, intre atrii si ventricule.

Fig.1.1.1

Cavitatile inimii
Atriile au forma cubica, o capacitate mai mica decit a ventriculelor, peretii mai subtiri
si prezinta cite o prelungire, numite urechiuse. La nivelul atriului drept se gasesc orificiul
venei cave superioare, orificiul venei cave inferioare, orificiul sinusului coronar, orificiul
urechiusei drepte si orificiul atrioventricular drept, prevazut cu valva tricuspida. La nivelul
atriului sting sunt patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare, orificiul de deschidere al
urechiusei stingi si orificiul atrioventricular prevazut cu valva bicuspida (mitrala). Cele doua
atrii sunt separate prin septul interatrial.
Ventriculele au o forma piramidala triunghiulara, cu baza spre orificiul
atrioventricular. Peretii lor nu sunt netezi, ci prezinta, pe fata interna, trabecule. La baza
ventriculilor se afla orificiile atrioventriculare drept si sting, fiecare prevazut cu valva
atrioventriculara si orificiile arteriale prin care ventriculul sting comunica cu aorta, iar cel
drept, cu trunchiul pulmonar. Fiecare orificiu arterial este prevazut cu trei valvule semilunare
sau sigmoide, care au aspect de cuib de rindunica. Cele doua ventricule sunt separate prin
septul interventricular.
Arborele vascular
Arborele vascular este format din artere, vase prin care singele circula dinspre inima
spre tesuturi si organe, capilare, vase cu calibru foarte mic, la nivelul carora se fac
schimburile intre singe si diferitele tesuturi, si vene, prin care singele este readus la inima.
Arterele si venele au in structura peretilor lor trei tunici suprapuse, care, de la exterior
spre interior, sunt: adventicea, media si intima. Calibrul arterelor scade de la inima spre
periferie, cele mai mici fiind arteriolele (in unele cazuri, metarteriolele), care se continua cu
capilarele.
Fig.1.1.2

Structura
arterelor

si

venelor
Tunica externa

adventicea este
formata

tesut

conjunctiv,

din
cu

fibre de colagen si elastice. In structura adventicei arterelor, ca si la vene, exista vase mici de
singe care hranesc peretele vascular si care patrund in tunica medie. in adventice se gasesc si
fibre nervoase vegetative, cu rol vasomotor.
Tunica medie are structura diferita, in functie de calibrul arterelor. La arterele mari,
numite artere de tip elastic, media este formata din lame elastice cu dispozitie concentrica,
rare fibre musculare netede si tesut conjunctiv. in arterele mijlocii si mici, numite artere de tip
muscular, media este groasa si contine numeroase fibre musculare netede, printre care sunt
dispersate fibre colagene si elastice.
Tunica interna, intima, este alcatuita dintr-un rind de celule endoteliale turtite, asezate
pe o membrana bazala. Intima se continua cu endocardul ventriculilor.
Peretele venelor, al caror calibru creste de la periferie spre intima, are in structura sa aceleasi
trei tunici ca si la artere, cu citeva deosebiri. in venele situate sub nivelul cordului, unde
singele circula in sens opus gravitatiei, endoteliul acopera din loc in loc valvule in forma de
cuib de rindunica, ce au rolul de a fragmenta si directiona coloana de singe.
Structura capilarelor
Sunt vase de calibru mic, raspindite in toate tesuturile si organele. In structura lor, se
disting, la exterior, un strat format din tesut conjunctiv cu fibre colagene si de reticulina, in
care se gasesc si fibre nervoase vegetative, iar la interior, un endoteliu format dintr-un singur
strat de celule turtite, asezate pe membrana bazala.
In ficat si in glandele endocrine exista capilare de tip special, numite sinusoide; ele au
calibru mai mare, peretele intrerupt din loc in loc, ceea ce favorizeaza schimburile, si un
lumen neregulat, prezentind dilatari si strimtorari.
Marea si mica circulatie
In alcatuirea arborelui vascular se disting doua teritorii de circulatie: circulatia mare
sistemica, si circulatia mica pulmonara.
Circulatia mica
Circulatia pulmonara incepe in ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare, care
transporta spre plamin singe cu CO2.
Trunchiul pulmonar se imparte in cele doua artere pulmonare, care duc singele cu CO2
spre reteaua capilara din jurul alveolelor, unde il cedeaza alveolelor care-l elimina prin
expiratie. Singele cu O2 este colectat de venele pulmonare, cite doua pentru fiecare plamin.
Cele patru vene pulmonare sfirsesc in atriul sting.
Circulatia mare

Circulatia sistemica incepe in ventriculul sting, prin artera aorta care transporta singele
cu O2 si substante nutritive spre tesuturi si organe. De la nivelul acestora, singele incarcat cu
CO2 este preluat de cele doua vene cave care il duc in atriul drept.
Sistemul aortic
Este format din artera aorta si din ramurile ei, care iriga toate tesuturile si organele
corpului omenesc.
Sistemul aortic incepe din ventriculul sting cu aorta ascendenta, din care se desprind
cele doua artere coronare. Dupa ce urca 5-6 cm, se curbeaza si formeaza arcul aortic, care se
continua cu aorta descendenta, subimpartita in toracala si abdominala. Terminal, aorta
abdominala se bifurca in arterele iliace comune, stinga si dreapta.
Ramurile arcului aortic
Dinspre dreapta spre stinga, din arc se desprind trunchiul brahiocefalic, artera carotida
comuna stinga si artera subclaviculara stinga. Trunchiul brahiocefalic se imparte apoi in artera
carotida comuna dreapta si artera subclaviculara dreapta. Ambele artere carotide comune,
stinga si dreapta, urca la nivelul gitului pina in dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid,
unde se bifurca in artera carotida externa si interna. La acest nivel exista o mica dilatatie,
sinusul carotic (carotidian), bogata in receptori.
Artera carotida externa iriga gitul, regiunile occipitala si temporala si viscerele fetei.
Artera carotida interna patrunde in craniu, irigind creierul si ochiul. Arterele subclaviculare
ajung de la originea lor pina in axila, unde iau numele de artere axilare. Din arterele
subclaviculare se desprind: artera vertebrala, care intra in craniu prin gaura occipitala, unde se
uneste cu opusa, participind la vascularizatia encefalului, si artera toracica interna, din care
iau nastere arterele intercostale anterioare.
Artera axilara vascularizeaza atit peretii axilei, cit si peretele anterolateral al toracelui
si se continua cu artera brahiala care vascularizeaza bratul. La plica cotului, artera brahiala da
nastere la arterele radiala si ulnara, care vascularizeaza antebratul. La mana se formeaza
arcadele palmare, din care se desprind arterele digitale.
Ramurile aortei descendente
Aorta descendenta toracica da ramuri parietale si viscerale. Ramurile viscerale sunt
arterele bronsice, pericardice si esofagiene.
Aorta descendenta abdominala da si ea ramuri parietale si viscerale. Ramurile
viscerale sunt: trunchiul celiac, artera mezenterica superioara, arterele suprarenale stinga si
dreapta, arterele renale stinga si dreapta, arterele testiculare, respectiv ovariene stinga si
dreapta, si artera mezenterica inferioara. Trunchiul celiac se imparte in trei ramuri splenica,

gastrica stinga si hepatica si vascularizeaza stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul si splina.


Artera mezenterica superioara vascularizeaza jejuno-ileonul, cecul, colonul ascendent si
partea dreapta a colonului transvers. Artera mezenterica inferioara vascularizeaza partea
stinga a colonului transvers, colonul descendent, sigmoidul si partea superioara a rectului.
Ramurile terminale ale aortei
Arterele iliace comune stinga si dreapta , ajunse la articulatia sacro-iliaca, se impart
fiecare in artere iliace externa si interna.
Artera iliaca externa iese din bazin si ajunge pe fata anterioara a coapsei, devenind
artera femurala, care iriga coapsa. Se continua cu artera poplitee, care se afla in fosa poplitee
(fata posterioara a genunchiu-lui). Ea se imparte in doua artere tibiale: 1. artera tibiala
anterioara iriga fata anterioara a gambei si laba piciorului si se termina prin artera dorsala a
piciorului, din care se desprind arterele digitale dorsale; 2. artera tibiala posterioara iriga fata
posterioara a gambei si, ajunsa in regiunea plantara, se imparte in cele doua artere plantare,
interna si externa, din care se desprind arterele digitale plantare.
Artera iliaca interna are ramuri parietale pentru peretii bazinului si ramuri viscerale
pentru organele din bazin (vezica urinara, ultima portiune a rectului) si organele genitale uter,
vagin, vulva, prostata, penis.
Sistemul venos
Sistemul venos al marii circulatii este reprezentat de doua vene mari: vena cava
superioara si vena cava inferioara.
Venele superficiale, subcutanate, se gasesc imediat sub piele si se pot vedea cu ochiul
liber prin transparenta, datorita coloratiei albastre. Vena cava superioara. Stringe singele
venos de la creier, cap, git, prin venele jugulare interne, de la membrele superioare, prin
venele subclaviculare, si de la torace (spatiile intercostale, esofag, bronhii, pericard si
diafragm), prin sistemul azygos.
De fiecare parte, prin unirea venei jugulare interne cu vena subclaviculara, iau nastere
venele brahiocefalice stinga si dreapta, iar prin fuzionarea acestora se formeaza vena cava
superioara.
Vena subclaviculara continua vena axilara care stringe singele venos de la nivelul
membrelor superioare. Singele venos al membrelor superioare este colectat de doua sisteme
venoase, unul profund si unul superficial.
Venele profunde poarta aceeasi denumire cu arte-rele care le insotescEle nu insotesc
arterele si se varsa in venele profunde. La nivelul lor se fac injectii venoase.

Vena cava inferioara. Aduna singele venos de la membrele inferioare, de la peretii si


viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la peretele
posterior al abdomenului (venele lombare), cit si de la ficat (venele hepatice). Vena cava
inferioara se formeaza prin unirea venei iliace comune stingi cu cea dreapta. La rindul ei,
fiecare vena iliaca comuna este formata prin unirea venei iliace externe cu vena iliaca interna.
Vena iliaca interna colecteaza singele de la peretii si viscerele din bazin.
Vena iliaca externa continua vena femurala care stringe singele venos de la nivelul membrului
inferior. Ca si la membrul superior, se disting vene superficiale si vene profunde (cu aceleasi
caracteristici).
Vena cava inferioara urca la dreapta coloanei vertebrale, strabate diafragma si se
termina in atriul drept.
O vena aparte a marii circulatii este vena porta, care transporta spre ficat singe incarcat cu
substante nutritive rezultate in urma absorbtiei intestinale. Ea se formeaza din unirea a trei
vene: mezenterica superioara, mezenterica inferioara si splenica.
Fiziologia aparatului cardio-vascular
Aparatul cardiovascular asigura circulatia singelui si a limfei in organism. Prin aceasta
se indeplinesc doua functii majore:
1. distribuirea substantelor nutritive si a oxigenului tuturor celulelor din organism;
2. colectarea produsilor tisulari de catabolism pentru a fi excretati. Forta motrice a
acestui sistem este inima, in timp ce arterele reprezinta conductele de distributie, venele,
rezervoarele de singe, asigurind intoarcerea acestuia la inima, iar microcirculatia (arteriole,
metarteriole, capilare, venule), teritoriul vascular la nivelul caruia au loc schimburile de
substante si gaze.
Fiziologia circulatiei singelui
Cu studiul circulatiei singelui se ocupa hemodinamica. Singele se deplaseaza in circuit
inchis si intr-un singur sens. Deoarece mica si marea circulatie sunt dispuse in serie, volumul
de singe pompat de ventriculul sting, intr-un minut, in marea circulatie, este egal cu cel
pompat de ventriculul drept in mica circulatie.
Circulatia arteriala
Arterele sunt vase prin care singele iese din inima si au urmatoarele proprietati
functionale:
Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lasa destinse cind creste presiunea
singelui si de a reveni la calibrul initial cind presiunea a scazut la valori mai mici. In timpul
sistolei ventriculare, in artere este pompat un volum de 75 ml de singe peste cel continut in

10

aceste vase. Datorita elasticitatii, unda de soc sistolica este amortizata. Are loc inmagazinarea
unei parti a energiei sistolice sub forma de energie elastica a peretilor arteriali. Aceasta
energie este retro-cedata coloanei de singe, in timpul diastolei. Prin aceste variatii pasive ale
calibrului vaselor mari, se pro-duce transformarea ejectiei sacadate a singelui din inima in
curgere continua a acestuia prin artere.
Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-si modifica marcat diametrul lumenului
prin contractarea / relaxarea muschilor netezi din peretele lor. Acest fapt permite un control
fin al distributiei debitului cardiac catre diferite organe si tesuturi. Tonusul musculaturii
netede depinde de activitatea nervilor simpatici, de presiunea arteriala, de concentratia locala
a unor metaboliti si de activitatea unor mediatori.
Suprafata totala de sectiune a arborelui circulator creste semnificativ pe masura ce
avansam spre periferie. Viteza de curgere va fi invers proportionala cu suprafata de sectiune.
Circulatia singelui prin artere se apreciaza masurind presiunea arteriala, debitul
sangvin si rezistenta la curgere a singelui (rezistenta periferica).
Presiunea arteriala - singele circula in vase sub o anumita presiune, care depaseste
presiunea atmosferica cu 120 mm Hg in timpul sistolei ventriculare stingi (presiune arteriala
maxima sau sistolica) si cu 80 mmHg in timpul diastolei (presiune arteriala minima sau
diastolica). In practica medicala curenta, la om, presiunea singelui se apreciaza indirect, prin
masurarea tensiunii arteriale. Aceasta se determina masurind contrapresiunea necesara a fi
aplicata la exteriorul arterei, pentru a egala presiunea singelui din interior.
Factorii determinanti ai presiunii arteriale sunt:
Debitul cardiac. Presiunea arteriala variaza proportional cu acesta.
Rezistenta periferica reprezinta totalitatea factorilor care se opun curgerii singelui prin
vase. Este invers proportionala cu puterea a 4-a a razei vasului si direct proportionala cu
viscozitatea singelui si lungimea vasului. Cea mai mare rezistenta se intilneste la nivelul
arteriolelor. Cu cit vasul este mai ingust si mai lung, cu atit rezistenta pe care o opune curgerii
singelui este mai mare.
Volumul sanguin (volemia) variaza concordant cu variatia lichidelor extracelulare
(LEC). in scaderi ale volumului LEC, scade si volemia si se produce o diminuare a presiunii
arteriale (hipotensiune); in cresteri ale LEC, creste volemia si se produce o crestere a presiunii
arteriale (hipertensiune).
Elasticitatea contribuie la amortizarea tensiunii arteriale in sistola si la mentinerea ei in
diastola. Scade cu virsta.

11

Intre debitul circulant, presiunea singelui si rezistenta la curgere exista relatii


matematice. Debitul este direct proportional cu presiunea si invers proportional cu rezistenta:
D = P/R.
Viteza singelui in artere, ca si presiunea, scade pe masura ce ne departam de inima. in
aorta viteza este de 500 mm/s, iar in capilare, de 0,5 mm/s, deci de o mie de ori mai
redusa. Aceasta se datoreaza cresterii suprafetei de sectiune a teritoriului capilar de o
mie de ori fata de cea a aortei.
Reglarea nervoasa a circulatiei sangvine
Sistemul nervos afecteaza in special functiile globale, ca, de exemplu, redistributia
sangvina in diverse teritorii ale organismului, cresterea activitatii pompei cardiace, si asigura
in special controlul rapid al presiunii arteriale. Sistemul nervos controleaza circulatia exclusiv
prin intermediul sistemului nervos vegetativ, mai ales prin sistemul nervos simpatic; sistemul
nervos parasimpatic este important in reglarea functiilor cordului.
Nervii simpatici contin un numar foarte mare de fibre vasoconstrictoare si doar putine
fibre vasodilatatoare. Fibrele vasoconstrictoare sunt distribuite tuturor segmentelor aparatului
circulator, gasindu-se in numar mai mare in unele tesuturi (rinichi, intestin, splina si piele).
In substanta reticulata bulbara si in treimea inferioara a puntii, bilateral, se afla centrul
vasomotor. Acest centru transmite impulsuri eferente prin maduva spinarii si, de aici, prin
fibre simpatice vasoconstrictoare, la aproape toate vasele sangvine, care prezinta o zona
vasoconstrictoare si o zona vasodilatatoare.

12

2. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA
2.1 INTRODUCERE

Hipertensiunea arteriala este o boala a sistemului circulator sanguin. Aceasta boala


este frecvent intalnita la persoanele de varsta a doua sau a treia. Hipertensiunea arteriala este,
cu rare exceptii, o boala care poate fi tratata, dar nu poate fi vindecata. De aceea trebuie
retinut ca tratamentul recomandat trebuie urmat foarte riguros, conform prescriptiei medicului
dumneavoastra, pentru toata viata, din momentul diagnosticarii.
Hipertensiunea arteriala reprezinta cea mai raspandita boala cronica, de care sufera
intre o treime si jumatate din populatia unei tari. Suferinta hipertensiva este mai frecventa in
societatile moderne de tip occidental, in care supraalimentatia, inactivitatea fizica si stresul
sint o caracteristica a vietii moderne. De ce este importanta aceasta suferinta cardiovasculara?
Inainte de toate, este foarte frecventa, deseori asimptomatica si evolueaza tacut, pentru timp
indelungat, in ciuda consecintelor severe asupra sanatatii.
Primele masuratori ale tensiunii arteriale au fost facute in secolul al XVI-lea, atunci
cind fiziologul englez Thomas Harvey a inregistrat presiunea dezvoltata de muschiul cardiac
in arterele carotide ale calului. Cercetarile sale au fost publicate intr-un tratat de fiziologie
memorabil ('Despre miscarea inimii' - 'De motu cordis'), care a pus bazele stiintei
cardiovasculare. Intre primele masuratori ale tensiunii arteriale si recunoasterea importantei
acesteia ca boala s-au scurs, insa, citeva secole.
Desi multe dintre persoanele adulte sufera de hipertensiune arteriala; cu toate acestea,
numai jumatate dintre bolnavi sunt constienti de prezenta bolii, iar tensiunea arteriala este
mentinuta sub control numai la o parte din cei diagnosticati.
Hipertensiunea arteriala este una din bolile cardiovasculare cele mai raspandite.
Incidenta bolii este mai mare in tarile industrializate (intre 10-2Q%)5 fata de tarile slabdezvoltate (5-7%).
Se remarca o crestere a incidentei, legata probabil de posibilitatile mai largi de
asistenta medicala si de cresterea duratei de viata a populatiei.
Scaderea limitelor superioare ale normalului duce, de asemenea, la cresterea
incidentei. Astfel, daca se considera ca limite ale hipertensiunii arteriale valorile tensiunii
arteriale de 140/90 rnmHg, frecventa hipertensiunii arteriale la populatia adulta create la 38%.
In SUA, conform datelor National Health and Nutrition Examination Survery, exista

13

aproximativ 50.000.000 adulti cu hipertensiune arteriala (adica I din 4 ).Negrii, barbatii si


varstnicii reprezinta cel mai mare procent din pacientii hipertensivi.
In Germania, incidenta hipertensiunii arteriale este de 20% (1 din 5 ).In tara noastra ,
incidenta hipertensiunii arteriale este de 10-15% la o populate trecuta de 40 de ani. Frecvent,
depistarea bolii se face intamplator, la exarninari active ale populatiei, examinari periodice,
examen de angajare etc. Este posibil ca incidenta bolii sa fie mai mare decat cea raportata
tinand cont de faptul ca unii pacienti sunt asimptomatici si nu consulta medicul.
Depistarea cat mai precoce a hipertensiunii arteriale inainte de aparitia complicatiilor,
este o problema importanta de sanatate publica din mai multe considerente;
- este un factor de rise important pentru arteroscleroza
- peste 50% din infarctele miocardice si peste 75% dintre accidentele vasculare
cerebrale survin la hipertensivi.
- este o cauza importanta de insuficienta cardiaca si insuficienta renala.
Morbiditatea cardio-vasculara la hipertensivii cu hipertensiune arteriala diastolica
moderata, netratata creste in 5 ani cu 15% la persoanele sub 50 ani si cu 63% la persoanele de
peste 60 ani. Mai mult chiar, cresteri mici ale tensiunii arteriale duce la scurtarea duratei de
viata: durata medie de viata a unui barbat de 35 ani scade cu patru ani cand tensiunea
arteriala, desi usor crescuta (nu depaseste 160/95 mmHg), nu este tratata.

14

2.2. SIMPTOME ALE HIPERTENSIUNII ARTERIALE


Definitie: hipertensiunea arteriala e un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii
sistolice si a celei diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S. se considera valori normale
pentru presiunea maxima 140 -160 mm Hg, interpretate in raport cu varsta, sexul si greutatea,
iar pentru minima 90 - 95 mm Hg. /1/
Manifestarile HTA. Unii pacienti pot sa nu aiba simptome, dar atunci cind exista o
crestere tensionala brusca si importanta, pot apare: cefalee (dureri de cap), ameteli,
incetosarea vederii, zgomote in urechi (acufene), epistaxis (singerari nazale), palpitatii, stare
de oboseala fizica si intelectuala, stare de iritabilitate, insomnii, parestezii (furnicaturi in
membre).
Pentru diagnosticul de HTA, pe linga determinarea valorilor crescute ale TA, se fac si
unele analize de laborator:
-

examenul de urina

hematocrit
creatinina, ureea sangvina, glicemie, colesterol, trigliceride, acid uric, potasiu
De asemenea, se face examenul fundului de ochi (FO) de catre medicul oftalmolog,

radiografia toracica, electrocardiograma si eventual ecocardiografia (ecografia inimii). Toate


aceste analize au rolul de a stabili forma de HTA si stadiul evolutiv, caci, desi HTA a fost
descrisa ca boala de mult timp, totusi si astazi ea are unele enigme. Paradoxal, peste 90% din
bolnavii de HTA au asa-numita HTA esentiala sau primitiva, in care cauza HTA este
necunoscuta si practic doar la restul de 10% din cazuri se cunoaste cauza, care poate fi: boli
ale rinichilor (stenoza de artera renala, rinichi polichistic etc.), tumori ale glandelor
suprarenale (feocromocitom), boli endocrine (sindrom Cushing, boli ale tiroidei,
hiperparatiroidism) sau uneori utilizarea anticonceptionalelor orale sau a altor grupe de
medicamente care au ca efect secundar nociv cresterea TA.
Practic, atunci cind pacientul vine la medic si acesta ii gaseste valori tensionale mari,
medicul trimite pacientul sa faca investigatii si analize pentru a vedea daca nu este vorba de
una din bolile de mai sus (cele 10%) si daca nici una din situatii nu se confirma, pacientul este
diagnosticat cu HTA esentiala.

Oricine poate dezvolta hipertensiune arteriala, dar unele persoane sunt mai predispuse
pentru aceasta suferinta. De exemplu, HTA apare mai devreme si se dezvolta mai sever la
populatia afro-americana decit la populatia alba.
La adultul tinar si mediu, barbatii sufera de HTA mai frecvent decit femeile. Pe masura
ce imbatrinesc, raportul se schimba. Dupa menopauza femeile dezvolta mai frecvent HTA
decit barbatii la aceeasi virsta. Acest lucru se explica prin scaderea cantitatilor de oxid nitric
(NO) si estrogeni la femei la menopauza, ele nemaifiind protejate de bolile
cardiovasculare./3/. Oxidul nitric participa in procesul de contractilitate a miocardului,
limiteaza remodelarea cardiaca dupa un infarct miocardic si il protejeaza impotriva
ischemiei. /10/ Numarul bolnavilor de HTA creste rapid atit la femei cit si la barbati pe
masura inaintarii in virsta.
Factorii ereditari pot face ca numarul bolnavilor de HTA sa fie mai mare decit in alte
familii. Daca parintii si bunicii sufera de HTA este cu atit mai probabil ca si dumneavoastra sa
dezvoltati aceasta suferinta. Desi este o suferinta frecventa la adulti, poate apare si la copii, in
special la cei obezi. In urma studiilor s-a demonstrat o legatura directa intre greutatea excesiva
si aparitia bolilor cardiovasculare, de aceea este forte important sa se trateze obezitatea
imediat dupa diagnosticare./4/Chiar daca toata lumea pare sanatoasa trebuie ca membrii
familiei dumneavoastra sa-si controleze tensiunea arteriala regulat.
Stadiile HTA
HTA poate avea mai multe stadii, in functie de modul cum afecteaza ea viata
pacientului si ce repercusiuni are ea asupra organelor din corp:
- in stadiul I pacientul are doar valori crescute ale TA, fara nici un semn de afectare a
altor organe sensibile la cresterea TA (inima, creier si rinichi)
- in stadiul al II-lea pacientul are modificari la nivelul inimii (la radiografie, ECG
sau ecocardiografie se gaseste HVS marirea ventriculului sting), la examenul FO modificari
ale vaselor (FO gradul I sau II) si la nivel renal modificari ale analizelor (proteine in urina
sau cresterea valorilor creatininei in singe)
- in stadiul al III-lea la pacient apar complicatii ale HTA: insuficienta cardiaca,
hemoragii cerebrale sau accidente vasculare cerebrale, insuficienta renala, proteinurie,
hematurie, FO de gradul III.
De asemenea, mai exista o forma de HTA (care poate fi atit primitiva, cit si secundara)
numita HTA maligna sau cu evolutie accelerata, caracterizata prin valori tensionale mari (TA
diastolica peste 130 mm Hg), aparitia precoce a afectarii inimii, rinichilor si creierului

16

(insuficienta cardiaca, insuficienta renala, accidente vasculare cerebrale sau encefalopatie


hipertensiva) si care raspunde greu la tratamentul medicamentos.
HTA pe grupe de virsta
La copii si adolescenti, HTA este cel mai frecvent de cauza secundara (determinata de
boli renale, cardiovasculare sau endocrine). Fireste ca valorile TA normale la aceasta categorie
de pacienti sunt corelate cu virsta.
La virstnici, dimpotriva, HTA secundara este rara, cea mai frecventa fiind HTA
sistolica pura care apare dupa virsta de 60 ani (numita si HTA aterosclerotica).
O forma particulara de HTA este cea aparuta in sarcina (caz in care HTA se defineste
prin valori peste 135-140/75 mm Hg in trimestrul al doilea de sarcina sau peste 135-140/85
mm Hg in ultimul trimestru. La gravide, HTA poate fi destul de grava, deoarece se poate
complica cu preeclampsie sau eclampsie, boli considerate urgente obstetricale si tratate la
terapie
intensiva. Ca factori declansatori pot fi considerati: fumatul, obezitatea, antecedenate de HTA
in familie.
Clasificarea tensiunii arteriale
Clasificare: in functie de etiologie se deosebesc:
Hipertensiunea arteriala esentiala, in care nu se poate evidentia o cauza organica si
hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica, in care este dovedita cauza. Se
deosebesc hipertensiuni secundare renale, endocrine, neurogene si cardiovasculare.
in functie de evolutie se accepta astazi clasificarea propusa de O.M.S.: stadiul I, caracterizat
prin depasirea valorilor normale de 140 -160/90 - 95 mm Hg; stadiul al II-lea, caracterizat
prin semne de hipertrofie cardiovasculara. Hipertrofia ventriculului stang poate fi constatata
clinic, electrocardiografie, radiologie si prin examenul fundului de ochi (angiopatie
hipertensiva); stadiul al III-lea, caracterizat prin aparitia complicatiilor cardiace, coronariene,
cerebrale si renale.
Hipertensiunea arteriala este una dintre cele mai raspandite boli. Presiunea arteriala
poate creste fie prin marirea debitului, fie prin cresterea rezistentei. Cele mai multe
hipertensiuni au la baza cresterea rezistentei periferice (hipertensiunea esentiala, renala etc).
Initial, procesul este functional - vasoconstrictie - ulterior apar leziuni organice care
permanentizeaza hipertensiunea arteriala. in ceea ce priveste factorii care realizeaza
vasoconstrictia arteriala, se acorda un rol important sistemului nervos central, sistemului

17

hipofizo-suprarenal si hiperreactivitatii vasculare. in evolutia hipertensiunii arteriale, dupa


mai multi ani de evolutie apar leziuni organice de ateroscleroza, care agraveaza tulburarile.
Hipertensiuni arteriale simptomatice:De cauza renala. Din acest grup fac parte hipertensiunile
reno-vasculare [anomalii congenitale ale vaselor renale (stenoze, anevrisme), tromboze,
embolii], hipertensiunile din bolile parenchimului renal (glomerulonefrita acuta si cronica,
leziunile renale din diabet, pielonefritele etc). in aparitia hipertensiunii renale, rolul principal
este detinut de o enzima care ia nastere in rinichiul ischemic (cu circulatia insuficienta) si care
se numeste renina. Aceasta se transforma in sange intr-o substanta hipertensiva numita
angiotensina. E importanta precizarea etiologiei renale, deoarece unele forme sunt
susceptibile de interventie chirurgicala (hipertensiunea reno-vasculara, unele pielonefrite).
Tratamentul

se

adreseaza

atat

bolii

de

baza,

cat

si

hipertensiunii

arteriale.

De cauza endocrina. Din acest grup fac parte:


feocromocitomul - o tumoare localizata in medulara glandei suprarenale, caracterizata
prin crize paroxistice de hipertensiune, datorate descarcarii in circulatie de catecolamine
(adrenalina si noradrenalina); Tratamentul este chirurgical;
hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secretie excesiva de
aldosteron);
sindrom Cushing, datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se
caracterizeaza prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism si cresterea eliminarii urinare
a 17-cetosteroizilor; Tratamentul este chirurgical;- hipertensiuni endocrine mai apar in
hipertiroidism si in cursul sarcinii; in cursul primei sarcini poate aparea o hipertensiune
reversibila, recidivand eventual cu fiecare noua sarcina; alteori, graviditatea agraveaza o
hipertensiune arteriala preexistenta, de alta natura, e cauza neurogena. in boli traumatice,
tumorale sau inflamatorii ale creierului care duc la o crestere a presiunii intracraniene sau in
caz de leziuni ale centrilor vasomotori se observa, uneori, si cresterea tensiunii arteriale.
De cauza cardiovasculara. Bolile insotite de hipertensiune arteriala sunt: coarctatia aortica,
blocul complet, insuficienta aortica si ateroscleroza.
Hipertensiunea arteriala esentiala: prin care se intelege orice sindrom clinic hipertensiv, in care valorile presiunii arteriale sunt crescute, in absenta unei cauze
organice. Se mai numeste si boala hipertensiva. Este cea mai frecventa, reprezentand 80 90% din totalul hipertensiunilor, si apare de obicei dupa 30 de ani, cu un maximum de
frecventa intre 40 si 50 de ani. Incidenta este mai mare la femeie, dar formele mai grave apar
la barbati. Menopauza si obezitatea sunt factori favorizanti, la fel viata incordata, stresanta si
ereditatea. Ereditatea ar juca un rol foarte important, afectiunea intalnindu-se in proportie de

18

20 - 80% (dupa diferite statistici) in antecedentele familiale ale bolnavilor. Ceea ce se


transmite ar consta intr-o tulburare a metabolismului catecolaminelor (adrenalina si
noradrenalina), care ar sta la baza vasoconstrictiei arteriale. Se pare ca si alimentatia bogata in
sare ar juca un rol.
Tabel 2.2.1.
FELUL T.A

T.A SISTOLICA

T.A DIASTOLICA

Optima

<120

<80

NORMALA

<130

<85

NORMAL INALTA

130-139

85-89

STADIUL 1

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA
140-159
90-99

STADIUL 2

160-179

100-109

STADIUL 3

>180

>110

Factori care favorizeaza aparitia HTA


S-a constatat ca pot fi incriminate in aparitia HTA urmatoarele situatii:
-

consumul excesiv de sare (NaCl), deoarece ionul de sodiu se acumuleaza in organism


si in peretele arterial. (Mentionam ca acest factor nu actioneaza la toti pacientii, ci
doar la aceia care au anomalii genetice in transportul membranar al Na.) Din aceasta
cauza, se recomanda pacientului hipertensiv ca o prima masura dietetica reducerea
sarii in alimentatie. In schimb, se considera ca ionul de K are un efect protector
impotriva HTA.

obezitatea, diabetul zaharat, ateroscleroza sau hiperuricemia (cresterea acidului uric in


singe). Mai ales persoanele care au rude cu asemenea boli sau cu HTA sunt ele insele
predispuse la HTA.

fumatul care determina cresteri de scurta durata a TA si creste riscul de aparitie al


complicatiilor HTA sau accelereaza evolutia spre HTA maligna

consumul de alcool (in special bere si vin) si de cafea care favorizeaza cresteri ale
TA

sedentarismul (lipsa exercitiului fizic), mai ales cind pacientul este obez

19

factorii psihoemotionali (stresul in special, dar si tipul de personalitate)


Acesti factori pot fi influentati printr-un tratament naturist, pentru a scadea TA pe
o cale naturala.

2. 3 BOALA HIPERTENSIVA
Definitie: hipertensiunea arteriala e un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii
sistolice si a celei diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S. se considera valori normale
pentru presiunea maxima 140 -160 mm Hg, interpretate in raport cu virsta, sexul si greutatea,
iar pentru minima 90 - 95 mm Hg.
ETIOPATOGENIE
1) Ereditatea
-

afectiunea se intilneste in proportie de 20 80 % in antecedentele familiale ale


bolnavilor;

actorul genetic explica existenta familiilor de hipertensivi; la rudele de gradul I se


considera ca atunci cind:
* unul din parinti este hipertensiv descendentii fac boala in procentaj de 50 %;
* ambii parinti sunt hipertensivi, descendentii fac boala in procentaj de 70 %.

2) Factori ai Sistemului Nervos


Intervin prin conditionarea reactivitatii organismului la stimuli din mediul extern:
-

incordarile psiho-emotionale mici, dar permanente sau puternice;

profesiunile generatoare de astfel de stari;

oboseala psiho-fizica: ca urmare a unei activitati irationale si odihna insuficienta


determina o stare de neadaptare a organismului la incitatiile mediului extern;

stresul psiho-social: incidenta HTA ESENTIALA este mai crescuta:


la subiectii expusi stresului;
in mediul urban fata de cel rural, prin descarcarea de catecolamine.

3) Aportul crescut de sare


-

TA creste mai frecvent si la o virsta mai tinara a caror ingestie de NaCl depaseste 20
g/zi datorita anumitor obiceiuri culinare;

nivelul TA este scazut la populatia care consuma sare sub 5 g/zi;

20

Aportul crescut de sare determina scaderea activitatii receptorilor alfa-adrenergici


vasculari, a caror stimulare (in conditii normale) determina TA si produc o inhibitie reflexa a
impulsului simpatic.
4) Supraalimentatia
Regimurile hipercalorice favorizeaza obezitatea exogena care frecvent se insoteste de
HTA, datorita cresterii rezistentei periferice prin patul vascular suplimentar din tesutul adipos.
5) Factori Medicamentosi
Consumul cronic al anumitor medicamente:
-

anticonceptionale orale;

corticosteroizi;

antiinflamatorii nesteroide determina o crestere proportionala a cazurilor de HTA.

6) Factoriendocrini
-

intra in discutie intrucit se constata frecvent hipertensiunea instalata la menopauza;

de asemenea, se cunoaste rolul unor hormoni elaborati de glanda supra-renala, intre


care amintim: cotecolaminele (substante adrenalinice) cu rol vasoconstrictor.

7) Factori infectiosi
Cercetari numeroase au subliniat ca, dupa unele infectii, se instaleaza HTA (s-a
evidentiat HTA dupa angine streptococcice).
8) HTA de sarcina
HTA din timpul sarcinii:
-

afecteaza aproximativ 3 % din femeile gravide;

constituie o cauza majora de morbiditate si mortalitate cardio-vasculara;

femeile cu HTA ESENTIALA au un risc crescut de mortalitate perinatala, la fel ca si


produsul de conceptie;

riscul maxim il au pacientele cu TA diastolica mai mare de 109 mm Hg carora de


altfel, sarcina le este contraindicata;

HTA apare dupa a 24 a saptamina de evolutie a sarcinii;

e insotita adesea de edem si proteimeie (obisnuit sub 2,5 g/zi);

dispare complet postpartum, dar cu repetare la noi sarcini.

21

SIMPTOMATOLOGIE
Exceptind cazurile cu evolutie asimptomatica, acuzele bolnavilor hipertensivi constau din:
1. cefalee occipitala (fronto-parietala):
-

proportionala cu valori tensionale;

cu caracter pulsatil;

cu caracter matinal;

cedeaza peste zi sau la antinevralgice;

insotita sau precedata de tulburari vizuale sau digestive;

bolnavii relateaza ca cefaleea este favorizata de: ingestia de alcool, suprasolicitarea


intelectuala

2. ameteli:
-

de intensitate variabila;

in legatura mai ales cu schimbarea brusca a pozitiei: trecerea de la cito la ortostatism.

3. tulburari vizuale:
-

puncte negre sau luminoase in cimpul vizual;

muste zburatoare;

vedere incetosata;

diplopie;

globi stralucitori;

cecitate trecatoare (uneori).

4. tulburari auditive:
-

pocnituri;

senzatie de ploaie;

tulburari cardiace:

dispneea este dificultatea de a respira si se caracterizeaza prin sete de aer si senzatie de


sufocare.

Apare de obicei in insuficienta cardiaca stinga care este provocata de HTA: incapacitatea
inimii stingi de a evacua intreaga cantitate de singe primita de la inima dreapta; drept
consecinta apare staza in circulatia pulmonara, fenomen care mareste efortul respirator si duce
la aparitia dispneei.
Dispneea cardiaca se caracterizeaza prin respiratii frecvente (polipnee) si superficiale.
La inceput, insuficienta cardiaca stinga se manifesta sub forma de dispnee de efort; o
varietate de dispnee de efort este dispneea vesperala, care se accentueaza spre seara.

22

Cu timpul dispneea apare si in repaus, mai exact in decubit, purtind denumirea de


ortopnee sau dispnee de decubit.
Dispneea paroxistica (sau astmul cardiac) este o forma de dispnee care apare in accese si
survine de obicei noaptea, la citeva ore dupa culcare, brusc, cu senzatia de sufocare, tuse si
neliniste.
O forma speciala de dispnee este respiratia CHEYNE-STOKES: caracterizata prin
alternante de apnee (10 - 12") si polipnee.
-

durerea precordiala;

palpitatiile: sunt batai ale inimii resimtite la bolnav ca senzatii neplacute, suparatoare,
sub forma unor lovituri repetate in regiunea precordiala.
Daca un bolnav acuza palpitatii, trebuie precizata natura lor: daca apar izolat sau in

accese, daca dureaza putin sau un timp mai indelungat, daca sunt regulate sau neregulate :
-

anxietate;

insomnii;

iritabilitate;

vijiieli in urechi;

oboseala fizica si intelectuala;

Simptome functionale:
-

oboseala la mers: circei si mai ales parestezii fie cu caracter de:


arsura sau amorteala;
frig sau hiperestezie.

claudicatie intermitenta
este durerea care apare la efort, in special la mers;
calmata prin repaus;
cu sediul in gamba, exceptional deasupra genunchiului;
are caracter de crampa.
Modificarile fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstrictia

arteriala si cresterea continutului peretelui arteriolar in apa si sare. Mai tirziu apar leziuni
organice si ateroscleroza, care grabesc evolutia si intuneca prognosticul prin complicatii.

23

3.TRATAMENTUL MEDICAMENTOS AL HTA


In functie de valorile tensiunii arteriale si bolile asociate, medicul stabileste daca este
necesar un tratament antihipertensiv medicamentos. Medicamentele antihipertensive scad
valorile tensiunii arteriale catre cele fiziologice.
Tratamentul medicamentos se face la recomandarea medicului si sub supravegeherea
sa, pe principiile urmatoare:
1. Tratamentul se face continuu, permanent,
2. Scopul tratamentului este scaderea valorilor tensiunii arteriale sub 13/8,5cmHg,
3. Tratamentul este individualizat, adica este specific unui anumit bolnav. Nu
comparati tratamentul dvs cu al altui pacient, deoacere, in functie de caracteristicile
individuale pot fi diferite, uneori total, si ambele sa fie corecte!
4. De obicei se asociaza doua sau trei medicamente din clase diferite (vezi mai jos
clasele de medicamente) in doze mai mici, decat sa se prescrie un singur medicament in doza
mare, scazand astfel riscul de efecte secundare.
5. Nu modificati singuri doza de medicamente, pe principiul a crescut tensiunea,
trebuie sa cresc doza de medicamente! Mergeti la medic, deoarece simpla crestere a dozei
poate sa fie urmata de efecte secundare importante, fara sa scada si tensiunea arteriala! Daca
un medicamente va este prescris in doza mica ( o jumatate de tableta, o tableta) in seamna sau
ca este foarte puternic, sau ca poate avea efecte secundare foarte mari; de aceea, nu cresteti
singur doza de medicamente!
6. Nu adaugati singuri un alt medicament , fara sfatul medicului, datorita riscului de
efecte antagonice intre medicamente.
7. Intreruperea tratamentului este de obicei urmata de cresterea rapida a tensiunii
arteriale cu riscul producerii unui accident vascular cerebral; cea mai comuna cauza de
intrerupere a tratamentului este .. pentru ca am mancat putin sarat, sau .. ca sa beau si eu
un pahar de vin.
ATENTIE:simpla intrerupere a tratamentului creste tensiunea arteriala, dar
ASOCIATA CU CRESTEREA CONSUMULUI DE SARE SAU ALCOOL poate avea efecte
grave imediate, cresterea tensiunii fiind foarte mare la asocierea acestor trei factori!!!
Nu se recomanda asocierea alcoolului cu medicamentele, dar daca tot vreti sa riscati
consumand sarat sau cu alcool ( sa spunem cu o anumite ocazie, aniversare, An Nou, etc),
luati totusi medicamentele de tensiune cu cateva ore (3-4 ore) inainte de acest exces, si

24

continuati sa le luati normal dupa ce momentul de nerespectare a indicatiilor medicale a


trecut.
8. Medicamentele cele mai folosite in tratamentul hiperteniunii arteriale sunt impartite
in mai multe clase:
- Diuretice = au efect de scadere a tensiunii arteriale prin actiune asupra rinichilor,
crescand cantitatea de sare si apa eliminata prin urina; au ca efect secundar cresterea
glicemiei, acidului uric si modificari ale potasiului din sange, care trebuie urmarite pe
parcursul tratamentului; din aceasta clasa fac parte:
Diuretice de ansa -furosemid, bumetanid, torasemid
Diuretice tiazidice -clortiazida, hidroclortiazida,clortalidona, epitizid,
Diuretice antialdosteronice -spironolactona, , triamteren, amilorid,
Diuretice similare cu cele tiazidice - metolazona, indapamida.
- Inhibitorii de enzima de conversie, au efect de scadere a tensiunii arteriale prin
actiune asupra veselor de sange, iar ca efect secundar tuse seaca si uneori modificarea functiei
renale - care trebuie urmarita prin analize; din aceasta clasa fac parte captopril,enalapril,
ramipril quinapril, fosypril, perindopril, benazepril, lisinopril.
- Blocantii receptorilor de angiotensina II (sartani), cu efecte similare cu clasa
anterioara de medicamente, dar fara tuse; din aceasta clasa fac parte losartan, telmisartan,
irbesartan, valsartan, olmesartan, candesartan.
-

Beta-blocantele, au efect de scadere a tensiunii arteriale prin actiune asupra inimii, iar
ca efecte secundare scaderea accentuata a frecventie cardiace (bradicardie), crize de
astm; din aceasta clasa fac parte:

betablocante

neselective

alprenolol,

carteolol,

levobunolol,

mepindolol,

metipranolol, nadolol, oxprenolol, penbutolol, pindolol, propranolol, sotalol, timolol


-

blocante 1-selective - acebutolol, atenolol, betaxolol,bisoprolol,esmolol,metoprolol,


nebivolol, amosulalol, liandiolol, tilisolol
- antagonisti 1/- adrenergici - arotinolol, carvedilol, celiprolol, labetalol
-antagonisti selectivi 2 -butaxamine
Din aceasta clasa, betaxolol, carteolol, levobunolol, metipranolol, timolol pot fi
utilizate si la bolnavii cu GLAUCOM

Blocantele canalelor de calciu, au efect de scadere a tensiunii arteriale prin dilatarea


vaselor de sange, iar ca efecte secundare inrosirea pielii, durere de cap (cefalee),
uneori edeme (umflarea picioarelor); din aceasta clasa fac parte , Amlodipina,
Aranidipina , Azelnidipina, Barnidipina, Benidipina, Cilnidipina, Clevidipina ,

25

Diltiazem, Efonidipina, Felodipina, Galopamil, Lacidipina, Lercardipina, Manidipina,


Nicardipina, Nifedipina, Nilvadipina , Nimodipina, Nisoldipina, Nitrendipina,
Pranidipina, Verapamil

3.1.MEDICAMENTE FOLOSITE IN TRATAMENTUL HIPERTENSIUNII


ARTERIALE

MEDICA-

ACTIUNE

MENTUL
CAPTOPRIL

TERAPEUTICA ADULT
PEDIATRICA
INDICATII
-inhibator al
-12,5 mg de - 0,01 mg/kg la - HTA medie/ insuficienta

(CAPOTEN)

enzimei de

2 ori/zi per 8 sau 12 ore per severa;

conversie a

os,

angiotensinei I;

nedepasind - la nou-nascut artera renala artera renala

-antihipertensiv;

450 mg/zi

ENALAPRIL

DOZA

LADOZA

os;

INDICATII

renala;

- Stenoza de -stenoza

0,05 0,1 mg/kg

bilaterala;

-scade nivelul

la 8-24 ore

-stenoza

angiotensinei II si

initial

aortica

aldosteronului

nedepasind 0,5

-inhibator al

(ENALAPRINAT) enzimei de

de

mg per os
-10-40mg/zi - sugar si copil - HTA medie/ -hipersensiper os,

0,1 mg/kg per ossevera

bilizare la

conversie a

nedepasind divizat in 2

produs sau

angiotesinei I;

80 mg/zi

prize;

metabolitii

- nou-nascut :

sai

-antihipertensiv

0,05-0,1mg / kg
LISINOPRIL

- inhibator al

per os
-10 mg/ 24 - 5- 40 mg/ zi

(PRINIVIL,

enzimei de

ore per os

ZESTRIL)

conversie a

fara a depasi

angiotesinei

40 mg / zi

- inhibator al

-10 mg/ 24 - 10 80 mg/

enzimei de

ore per os

medie/

conversie a

fara a depasi

QUINAPRIL

CONTRA-

26

per os

zi per os

- HTA medie /
severa

HTA

severa

MEDICA-

ACTIUNE

MENTUL

TERAPEUTICA ADULT
angiotesinei
40 mg / zi

RONIPRIL

inhibator

enzimei

DOZA

INDICATII

PEDIATRICA

CONTRAINDICATII

al-10 mg/ 242,5 20 mg / zi - HTA medie /


deore per osper os

conversie
FASINOPRIL

LADOZA

severa

afara a depasi

angiotesinei
- inhibator al

40 mg / zi
-10 mg/ 24 10 40 mg / zi - HTA medie /

enzimei de

ore per os

conversie a

fara a depasi

per os

severa

PROPANOLOL

angiotesinei
40 mg / zi
-blocant neselectiv - 10 mg / zi -0,5 1 mg / kg - HTA medie / -insuficienta

(INDERAL)

al receptorilor beta per os

pe zi in 2- 3

adrenergici (b1 si

prize per os

congestiva;

b2) cu bradicardie

-intravenos:

-diabet

si bronhospasm

0,025 1 mg

zaharat;

/kg/ doza

-SICK sinus

moderata

cardiaca

sindrom
-bloc gr.
NADOSOL

-blocant neselec- -20 100

II -III
- HTA medie / -soc

tiv al receptori-lor mg/ zi per os

moderata

cardiogen;

- HTA

-hipersensi-

beta adrener- gici


(b1 si b2) cu
ATENOLOL

bradicardie
-blocant selectiv

-20 50 mg/ - 0,8 1 mg/

(TENORMIN)

mai ales pe

zi per os

kg/zi per os

bilizare la

receptorii b1 decat nedepasind nedepasind 2

produs;

pe receptoriib2

-edem

100 mg / zi mg/kg/zi

pulmonar;
soc
cardiogen;
blocuri

27

MEDICA-

ACTIUNE

DOZA

MENTUL

TERAPEUTICA ADULT

LADOZA

INDICATII

PEDIATRICA

CONTRAINDICATII
cardiace;
-anomalii de
conducere
atrioventricular

MEDICA-

ACTIUNE

DOZA

LADOZA

INDICATII CONTRA-

MENTUL
LABETALOL

TERAPEUTICA ADULT
PEDIATRICA
INDICATII
-inhibator al
-100 mg/zi - 4 mg/kg/zi per - HTA medie -soc

(NORMANDYNE receptorilor a cat per os in

os divizat in 2

cardiogenic,

TRANDATE)

prize,

edem

si b

doua prize

nedepasind nedepasind 20

pulmonar

2,4 mg/ zi

,brahicardie,

mg/kg/zi

-2 mg/minut - 0,2-0,5 mg/

bloc atrio-

intravenos

kg/doza

ventricular;

intermitent

-astm bronsic

HIDROCLORO-

-inhibator al

intravenos
- 25-75 mg/ - 1-2 mg/zi per - HTA medie - anurie sau

TIAZIDA

reabsorbtiei

zi per os

(NEFRIX)

sodiului la nivelul dozat in


tubului distal

doua trei

producand

prize

os divizat in 2-3

decompensare

prize

renala

eliminarea
FUROSEMID

acestuia
-diuretic de ansa

- 2 mg/kg la 4-6 - HTA medie aldesteronism

cu actiune

ore per os

diuretica si

- 0,5-2 mg/kg/ HTA severa

saluretica promta

in 2 prize

si adjuvant in primar
sau in alergii
in special in
insuficienta

SPIROLACTONA -diuretic
(ALDACTONE)

- 25-220mg - 1,5-3,3 mg/

economisitor de K /zi per os in kg/zi per os

28

renala
- HTA

-insuficienta
renala acuta,

MEDICA-

ACTIUNE

DOZA

LADOZA

MENTUL

TERAPEUTICA ADULT
2-4 prize

INDICATII CONTRA-

PEDIATRICA
divizat in 2-4

INDICATII
deshidratari

prize

hinatrenice;
-disfunctie

NIFEDIPINA

-blocant al

-10-30 mg/zi 0,25-0,5 mg/

- HTA

hepatica
-insuficienta

canalelor lente de per os de trei kg/zi per os

cardiaca;

calciu generatia I ori pe zi

-bloc gr. II-III

nedepasind 10

nedepasind mg / doza in 3-4


18o mg/zi
AMLODIPINA

-blocant al

prize
-2,5-10 mg/ zi

canalelor de calciu

per os

- HTA usoara -insuficienta


cardiaca;

de generatia II

-bloc a-v gr.


II-III

DILTIAZEM

-blocant al

-30-120

-1,5-2 mg/kg /zi - HTA usoara -insuficienta

canalelor de calciu mg/zi per os per os divizat in si medie

cardiaca;

de generatia a III a in 2-3 prize 2-3 prize

-bloc gr. II-III

nedepasind 3,5
-40-240

mg/kg/zi
-copiilor peste 1 - HTA usoara -SICK sinus

VERAPAMIL

-antagonist al

(ISOPTIN)

canalelor de calciu mg /zi per os an : 4-8


in 2-4 prize mg/kg/zi per os

si medie

sindrom
-bloc atrio-

divizat in 3

ventricular gr.

prize;

II sau III

-intravenos 0,10,3 mg/ kg in


bolus
nedepasind 5
mg la prima
doza; poate fi
repetata dupa 30
HIDRALAZINA

minute
- 1-8 mg/kg per -adjuvant in -hipertensiune

-vasodilatator

29

MEDICA-

ACTIUNE

DOZA

LADOZA

MENTUL

TERAPEUTICA ADULT

INDICATII CONTRA-

PEDIATRICA
os
tratamentul
HTA

INDICATII
-stari
depresive

moderate si -boala
severe

congenitala
severa

MINOXIDIL
PRAZOSIN

-0,1-2 mg/kg /- HTA severa

-boala

24 ore

coronariana

-vasodilatator

maximum 50

-antagonisti a

mg/ 24 ore
0,05 mg/kg/ - HTA severa

(FENTOLAMINA) adrenergici

zi

3. 2. CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR ANTIHIPERTENSIVE


A.Inhibitoare ale sistemului simpatic (simpatolitice )
- Centrale:
Agonisti ai receptorilor adrenergici alfa-2 presinaptici si/sau imidazolici I-1 presinaptici
(clonidina,guanfacina, moxonidina, rilmenidina)
Neurosimpatolitice si cu actiune centrala: reserpina, alfa- metildopa
- beta-simpatolitice: neselective (propranolol,sotalol) si selective beta-1 (atenolol,
metoprolol,betaxolol); scad frecventa cardiaca si debitul cardiac, care la randul lor
diminueaza valoarea tensionala
- alfa-adrenolitice: prazosin, doxazosin

30

B.Vasodilatatoare
- blocante ale canalelor de calciu: tip nifedipina (nifedipina, nitrendipina,felodipina,
lecarnidipina, amlodipina); tip diltiazem (diltiazem); tip verapamil (verapamil); actioneaza
prin reducerea constrictiei vaselor sanguine cauzate de presiunea sanguina crescuta; aceste
medicamente usureaza fluxul sanguin si reduc nivelul presiunii sanguine
-musculotrope: hidralazine (hidralazina), minoxidil
C.Substante ce interfera cu sistemul renina-angiotensina
- inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei (IEC) : captopril, lisinopril,
perindopril,quinapril, fosinopril, zofenopril; blocheaza enzima necesara in sinteza substantei
vasoconstrictoare (angiotensina); ca si rezultat, vasele sanguine se relaxeaza si se dilata,
facilitand fluxul sanguin la nivelul vaselor, ceea ce reduce presiunea sanguina; aceste
medicamente cresc eliminarile de apa si sodiu prin urina, care contribuie de asemenea la
scaderea tensiunii arteriale;
- antagonisti ai receptorilor AT-1 ai angiotensinei II: candesartan, irbesartan, losartan,
telmisartan, valsartan; blocheaza actiunea angiotensinei II care produce vasoconstrictie si
astfel vasele se relaxeaza si se dilata; aceste medicamente faciliteaza fluxul sanguin si reduc
nivelul presiunii sanguine; de asemenea aceste medicamente maresc eliminarile urinare de
sodiu si apa, ceea ce scade nivelul tensiunii arteriale.
D.Diuretice: tiazide (hidroclorotiazida, indapamid), diuretice de ansa (furosemid,
bumetanid), diuretice antialdosteronice (spironolactona, amilorid); stimuleaza rinichii sa
elimine mai mult sodiu si apa din organism; aceste medicamente produc scaderea volumului
sanguin circulant, ceea ce scade in consecinta valoarea presiunii arteriale, mai ales a
componentei sistolice a tensiunii; medicamentele pot avea efect direct asupra vaselor sanguine
cauzand reducerea tensiunii arteriale; diureticele sunt deseori combinate cu alte clase de
medicamente antihipertensive.

3.3. PRINCIPIILE FARMACOTERAPIEI ANTIHIPERTENSIVE


Initierea farmacoterapiei cu doze eficace minime (in scopul reducerii efectelor
adverse, ale primei doze); dozele pot fi crescute treptat pina la atingerea efectului dorit;
farmacoterapia combinata (cu 2 sau 3 antihipertensive in doze mici) este de preferat
monoterapiei cu doze eficace mari (in scopul reducerii incidentei si intensitatii reactiilor
adverse)

31

Produsele cu efect de durata lunga (1doza/24 ore) sunt indicate pentru avantajele de
reducere a fluctuatiilor TA si de crestere a compliantei.
Farmacoterapia in trepte a HTA functie de forma si gradul HTA
In HTA forme moderate si severe este obligatorie instituirea farmacoterapiei cu
antihipertensive. In aceste forme, absenta farmacoterapiei prezinta riscul aparitiei
complicatiilor hipertensive (insuficienta cardiaca, infarct miocardic acut, accidente vasculare
cerebrale, hipertrofie ventriculara stinga).
Farmacoterapia HTA e instituita in trepte:
etapa 1-a: monoterapie
-de prima alegere: diuretice (preferate la virstnici) sau beta-adrenolitice;
-de alternativa, functie de bolnav si patologia asociata: blocantele canalelor de calciu
(tip nifedipin), alfa-1 adrenolitice (tip prazosin), centrale (clonidina, reserpina), inhibitorii
enzimei de conversie (tip captopril sau enalapril)
etapa a 2-a: asociere de 2 antihipertensive
-de prima alegere: diuretic + beta-adrenolitic, diuretic+IEC, diuretic + alfa-adrenolitic,
diuretic+clonidina
-de alternativa, functie de bolnav si patologia asociata: blocante de calciu + IEC
etapa a 3-a: asocierea a 3 antihipertensive
-de prima alegere: asocierea unui vasodilatator musculotrop (tip dihidralazina)
Functie de forma (gradul ) de HTA, schema farmacoterapica se incepe cu o anumita
treapta si anume:
-HTA usoara (ce nu cedeaza la masurile nefarmacologice) se trateaza cu monoterapie
-HTA moderata se trateaza cu asociere de 2 antihipertensive;
-HTA severa se trateaza cu asociere de 3 antihipertensive.
Durata fiecarei etape este de 4-6 saptamini. Dozele mici de la inceput sunt crescute
gradat (in limita zonei posologice terapeutice si tolerabilitatii), pina la obtinerea eficacitatii
clinice, caz in care se continua tratamentul cu schema respectiva. In caz de ineficienta se
schimba antihipertensivul sau se trece la o treapta superioara.

32

4.TRATAMENTUL NATURIST AL HTA


Situatiile in care se aplica tratamentul naturist intr-un caz de HTA
Trebuie mentionat ca un tratament naturist nu substituie, atunci cind este cazul,
medicamentele clasice. O data stabilit diagnosticul de HTA (boala considerata cronica),
pacientul trebuie sa ia medicamentele stabilite, mai ales in situatiile de criza hipertensiva
(cresterea brusca a valorilor TA) sau in cazurile particulare de HTA la copii si la gravide.
Aceste situatii trebuie tratate de medicul specialist alopat, care sa supravegheze atent
bolnavul.
Tratamentul naturist se poate administra in paralel cu medicamentele alopate, ca
adjuvant, in toate formele de HTA (mai putin urgentele hipertensive). Totusi, el este indicat in
special in caz de HTA simptomatica sau asimptomatica in stadiile I-II (fara afectare sau cu
afectare usoara a inimii, creierului si rinichilor). Pacientul cu HTA usoara, caruia i s-a stabilit
o medicatie alopata cronica si care isi verifica periodic TA poate chiar inlocui, pe perioade
scurte de timp, medicamentele cu un tratament naturist cu plante medicinale, stabilit de un
medic specialist in fitoterapie. Astfel, bolnavul va fi protejat de efectele secundare ale
medicamentelor alopate administrate pe termen lung.
Sunt multe situatii in care terapiile naturiste, mai ales cind se asociaza intre ele si cu
tratamentul clasic, pot fi foarte eficiente si pot determina scaderea dozelor de medicament
antihipertensiv sau chiar stoparea sa completa, atunci cind tensiunea revine la normal pentru o
perioada mare de timp. Totusi, chiar si in aceste situatii, medicatia clasica nu trebuie
abandonata brusc, ci treptat si sub control, pe masura ce terapia naturista isi face efectul.
Tratamentul naturist trebuie continuat minim 6 luni dupa disparitia tuturor simptomelor si
normalizarea valorilor tensionale, pentru stabilizarea rezultatelor.

33

Dietoterapia este un element esential in tratamentul HTA, precum si in


complicatiile acesteia.
Daca ea nu este respectata, chiar si tratamentele cele mai puternice pot fi ineficiente.
Terapia naturala integrala vizeaza refacerea intregului organism. Astfel, dieta presupune, in
primul

rind,

renuntarea

la

alimentele

cu

efecte

negative

asupra

sanatatii.

Este bine sa se renunte la:


- fumat care creste foarte mult riscul de aparitie a bolilor inimii si vaselor de singe,
indiferent de concentratiile in nicotina ale tigarilor /7/ (un studiu medical realizat in 1993 a
aratat ca cei care renunta la fumat isi prelungesc viata sau durata timpului scurs pina la
aparitia primului infarct cu 50% fata de cei care continua sa fumeze)
- alcool si cafea (factori care cresc valorile TA si riscul de aparitie a complicatiilor
HTA) si de asemenea la produsele care contin cofeina (Cola, Pepsi)
- zaharul alb si inlocuitorii sai artificiali (aspartam, ciclamat), produsele zaharoase
- produsele alimentare care contin aditivi sintetici (coloranti, conservanti, amelioratori
de gust care contin sodiu glutamat monosodic) si de asemenea la margarina (grasime
vegetala obtinuta artificial)
- Se recomanda scoaterea sarii din alimentatie (eventual inlocuirea ei cu sare fara
sodiu). Deci nu se adauga sare la masa, se evita mezelurile si brinzeturile sarate, conservele
(contin multa sare si alti aditivi) si alte alimente bogate in sare (atentie la grisine, sticksuri,
biscuiti etc.).
- De asemenea, se evita consumul produselor (mai ales a conservelor) cu carne (mai
ales cea de porc), deoarece la prepararea carnii se foloseste multa sare, altfel ea nu are gust.
Ca o paranteza, s-a demonstrat ca vegetarienii au in general valori ale TA mai mici
decit cei care consuma carne; mai ales persoanele in virsta care sunt vegetariene beneficiaza
de acest avantaj.
- Trebuie folosite cu prudenta condimentele picante tari (ardei iute, piper).

Aceste

interdictii se mentin pe intreaga durata a tratamentului!


La pacientii supraponderali, trebuie urmarita reducerea greutatii corporale prin regim
alimentar hipocaloric si prin exercitii fizice regulate.
- De asemenea, trebuie redus consumul de grasimi animale (slanina, untura, unt,
smintina si alte lactate, alimente precum maioneza etc.). Grasimile animale sunt bogate in
colesterol si atunci cind predomina in alimentatie, favorizeaza depunerea colesterolului in
peretii vaselor de singe, generind astfel ateroscleroza (ATS). ATS este considerata a fi unul
din factorii care favorizeaza aparitia HTA, mai ales la virste inaintate. Colesterolul depus pe

34

peretii arteriali formeaza adevarate placi care ingroasa peretele arterei, ii scad diametrul, o
rigidizeaza si o impiedica sa-si realizeze functiile (transportul singelui si hranirea cu singe a
unor organe). Exista in plus riscul ca o mica portiune de aterom sa se desprinda de pe peretele
arterial, sa fie luata de curentul de singe si sa se opreasca apoi, la mare distanta, intr-o artera
de calibru mai mic, pe care s-o obstrueze astfel. Acest fenomen se numeste embolie si este
foarte periculos, pentru ca artera care a fost obstruata nu mai poate iriga cu singe organul pe
care il deservea. Acesta este mecanismul prin care se poate produce infarctul miocardic sau
ischemia cerebrala (accidentele vasculare cerebrale).
Deci, este important la pacientii cu HTA sa se verifice si valoarea colesterolului din
singe si aceasta sa fie pe cit posibil mentinuta in limite normale.
Alimente recomandate
Bolnavul hipertensiv poate sa inlocuiasca in dieta sa grasimile animale cu grasimi
vegetale, mai precis cu uleiuri vegetale, cel mai bine cu ulei presat la rece. Uleiurile de
masline, soia sau floarea-soarelui au un efect de protectie a vaselor de singe fata de actiunea
colesterolului.
Dieta este bine sa fie suplimentata cu potasiu din surse naturale. In organism, exista un
fel de antagonism sodiu-potasiu, ceea ce face ca lipsa potasiului sa duca la acumularea
sodiului, care este implicat in mecanismele de producere a hipertensiunii. In schimb, potasiul
prezent in organism in cantitati suficiente face sa se elimine sodiul excesiv; potasiul are si o
actiune de dilatare a vaselor de singe, efect care este binefacator si produce astfel saderea TA.
Sursele naturale de potasiu sunt cerealele, legumele si fructele: faina integrala de griu, taritele
de griu, fulgii de ovaz, patrunjelul, spanacul, soia, cartofii, ciupercile champignon, caisele,
stafidele, prunele, alunele si migdalele, bananele si curmalele, drojdia de bere uscata. Este
bine ca legumele si fructele sa fie consumate sub forma de salate si sucuri proaspete. Cartofii
e indicat sa fie fierti in coaja si in cantitati mici de apa; foarte buni sunt si cartofii copti.
De asemenea, sunt bune si alimentele cu un continut bogat de calciu, deoarece s-a
dovedit ca ele reduc TA. Dintre acestea fac parte: verdeturile de la care se consuma frunzele
(ex. patrunjelul, leusteanul si leurda), soia, smochinele, migdalele dulci (sa nu fie prajite sau
sarate); ele contin mai mult calciu decit laptele. Atit laptele (mai ales cel pasteurizat), cit si
brinzeturile sau alte produse lactate concentrate nu sunt indicate, deoarece sunt bogate in
grasimi si sare.
Alimente-medicament in tratamentul HTA
Hrisca o cereala mai putin cunoscuta, dar care crestea mai demult si la noi din
abundenta, are un efect foarte bun de protectie si de regenerare a vaselor sangvine. Se

35

recomanda sa fie consumata mai ales de catre persoanele predispuse la accidente vasculare.
Ea poate fi procurata de la magazinele naturiste si este foarte usor de preparat, fiarta cu adaos
de legume sau prajita.
O planta celebra este usturoiul (Allium sativum). Consumul de usturoi in dieta are
efect de scadere a TA; la fel de eficienta este si tinctura de usturoi, cite 20 picaturi de 3 ori pe
zi, intr-un pahar cu apa.
Lamiile atunci cind sunt consumate zilnic, scad tensiunea arteriala si nivelul
colesterolului, protejeaza vasele de singe si fluidifica singele. Se poate folosi fie fructul intreg,
cu tot cu coaja, fie doar sucul proaspat stors. Iata o reteta ce se poate folosi: se spala foarte
bine 2 lamii cu tot cu coaja, se taie in bucati mari si se introduc intr-un mixer electric
(blender). Se adauga 600 ml apa si 1-2 linguri de miere. Se amesteca si se mai lasa apoi 15
minute, apoi se filtreaza si se consuma in aceeasi zi.
Strugurii au un bun efect diuretic, curata organismul si ajuta la eliminarea
depozitelor de colesterol de pe vasele sangvine. Daca suferiti de HTA, puteti face toamna, in
sezonul strugurilor, o cura de 7-10 zile in care sa mincati doar struguri si nimic altceva. Cu o
conditie: sa nu aveti si diabet zaharat, situatie in care strugurii sunt contraindicati.
Alte fructe foarte indicate pentru consumul zilnic sunt: mere, macese, coacaze rosii si
negre, fructe de paducel si alte fructe de padure.
Sucurile de fructe si legume se vor consuma zilnic, dimineata, pe stomacul gol, 1-2
pahare de suc proaspat stors; un exemplu de amestec de sucuri eficient in HTA este: suc de
telina 100 ml, suc de sfecla rosie 100 ml, suc de patrunjel (din radacini si frunze) 50 ml si suc
de hrean 50 ml, la care se poate adauga, dupa gust, miere de salcim si putin suc de lamiie. De
asemenea, este bun si sucul obtinut din mladite de orz verde, cite 50 ml zilnic, dimineata.
Sucul de orz verde este foarte bogat in calciu, fier, potasiu, vitamine si enzime si previne
imbatrinirea si instalarea bolilor degenerative.
Otetul de mere si miere este bogat in potasiu si alte elemente minerale si se
recomanda mai ales atunci cind HTA este asociata cu boli ale vaselor de singe (in special
ateroscleroza), boli degenerative, insomnie, obezitate. Se iau cite 2 lingurite la o cana cu apa,
dimineata, sau se adauga in salatele de cruditati.
Dintre produsele apicole, sunt indicate mai ales polenul si laptisorul de matca.
Pentru a da gust mincarii, putem folosi ca si condimente: rozmarin, menta, maghiran,
enibahar, fenicul.
Psihoterapie. Profilul psiho-emotional al pacientului hipertensiv

36

S-a constatat ca HTA nu apare la orice fel de persoane, ci la cele supuse la stres
prelungit si care nu pot face fata unui astfel de stres.
1. Astfel, exista o categorie de bolnavi cu HTA oscilanta, la care cresterile TA sunt
neregulate si apar atunci cind persoana este ingrijorata, nelinistita, are stari de teama sau are
insomnii, iar aceste stari sunt adesea insotite de palpitatii. La asemenea persoane, este foarte
bine ca tratamentul sa cuprinda si remedii calmante sau eventual exercitii de relaxare, care sa
le ajute sa nu-si mai faca griji atunci cind nu este cazul.
2. Alte persoane care sufera de HTA sunt cele care au o stare de tensiune psihica
permanenta, adesea ele au functii de conducere sau sunt factori de decizie la locul de munca.
Ei se gindesc tot timpul la ceea ce au de facut si sunt intr-o permanenta stare de incordare. La
aceste persoane, pot apare cresteri ale valorilor TA atit maxima (sistolica), cit si minima
(diastolica corelata cu starea permanenta de stres), inca de la virste tinere (35-40 ani).
Situatiile de cresteri tensionale survin adesea atunci cind aceste persoane se infurie sau sunt
foarte incordate. Atunci ele se simt cuprinse de un val de caldura, se inrosesc la fata si simt
pulsatii in piept sau chiar in intreg corpul. Ele fac HTA datorita inversunarii si a concentrarii
neintrerupte. Sunt persoane care sacrifica totul pentru munca, interesul, pasiunile sau
activitatile lor. Ca regula de viata, ele au nevoie sa se opreasca din cind in cind din activitatile
lor, sa-si ia o pauza pentru relaxare si sa invete sa fie mai detasate de ceea ce fac.
3. Un al treilea tip de pacient hipertensiv este cel pasiv, cu tendinta la inactivitate si care
traieste mai mult in trecut. Este lent in miscari, are multe obiceiuri (tabieturi) si atasamente
la care ii este greu sa renunte. El este adesea obez si are crescute valorile colesterolului. La
masurarea TA, i se gasesc de regula valori crescute, mai ales maxima, TA sistolica. La acest
pacient apar frecvent si boli ale inimii (cardiopatie ischemica) sau diabet zaharat. Din punct
de vedere psihologic, acest pacient trebuie sa invete sa renunte la atasamentele si la rigiditatile
sale, sa fie mai deschis la nou.
Fitoterapia - tratarea HTA cu plante medicinale.
Exista plante cu principii active cunoscute ca avind efect sedativ si de reducere a
stresului. Dintre ele, enumeram:
- Talpa-gistei (Leonurus cardiaca partea aeriana); este o planta cu un bun efect
calmant si se recomanda mai ales in cazul HTA care survine pe un fond de iritabilitate, minie,
incordare. De asemenea, este utila, alaturi de paducel, in HTA instalata la menopauza.
- Paducelul (Crataegus monogyna, C. oxyacantha de la care se folosesc frunzele,
florile si fructele). A fost studiat stiintific de catre farmacisti si s-a demonstrat ca are un efect
de scadere a TA, de dilatare a vaselor coronare si tonic al inimii si vaselor de singe; nu este

37

toxic si nu da efecte secundare. El este nelipsit din tratamentele naturiste pentru bolile inimii
si ale vaselor de singe (este acceptat astazi si de catre unii medici cardiologi).
- Tei (Tilia platyphyllos, Tilia argentea, Tilia cordata flori) este indicat pentru
efectul sau linistitor la pacientii care au HTA insotita de stari de neliniste, ingrijorare sau chiar
insomnie.
- Valeriana (Valeriana officinalis radacina) este un binecunoscut sedativ si se
recomanda la persoanele care fac HTA pe fondul starilor de neliniste si de nervozitate si care
au adesea palpitatii, crize de sufocare sau dureri abdominale.
- Levantica (Lavadula angustifolia de la care se foloseste in special uleiul volatil in
aromaterapie sau intern 2-3 picaturi de 3 ori pe zi, cu apa).
- Roinita (Melissa officinalis frunzele) este si ea un bun calmant, antidepresiv si
ajuta la eliminarea starilor de minie, iritabilitate si frustrare care adesea intretin sau pot
declansa pusee de HTA. Este indicata mai ales la persoanele agitate, care nu se pot odihni si
care sunt sensibile la influentele exterioare.
- Sunatoarea (Hypericum perforatum partea aeriana) elimina tensiunea psihica si se
recomanda in HTA asociata cu dureri de cap, stari de agitatie sau insomnie.
Unele plante actioneaza prin efectul diuretic:
- Mesteacan (Betula pendula, Betula verrucosa de la care se folosesc frunzele are si un
bun efect de scadere a acidului uric din singe)
- Coada-calului (Equisetum arvense partea aeriana)
- Feciorica (Herniaria glabra partea aeriana)
- Trei-frati-patati (Viola tricolor partea aeriana)
- Matasea de porumb (Stigmata Maydis)
- Coditele de cires sau visin (Stipites Cerasorum)
- Tecile de fasole (Phaseoli fructus sine seminibus).
Alte plante folosite:
- Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris partea aeriana) are, pe linga actiunea
hipotensiva, si proprietati de oprire a hemoragiilor, de aceea se recomanda in cazul HTA
insotite

de

singerari

(epistaxis

etc.)

sau

in

HTA

aparuta

la

menopauza.

- Viscul (Viscum album ramuri cu frunze), se utilizeaza viscul de pe mar, par, brad, cires; nu
se foloseste viscul de pe salcie, plop, artar, salcim, care este otravitor. Are un bun efect de
scadere a TA, dar este si o planta care are o anumita toxicitate. Mai ales bolnavii de inima
trebuie sa fie atenti cind folosesc visc si, daca apar aritmii cardiace, trebuie intrerupta

38

administrarea plantei. De fapt, viscul are un efect reglator, astfel incit la hipertensivi scade
TA, iar la hipotensivi creste TA.
- Saschiu (Vinca minor partea aeriana) care produce dilatarea vaselor de singe si care se
recomanda mai ales la virstnici, in ateroscleroza cerebrala sau sechele dupa accidente
vasculare cerebrale.
Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie sa vizeze anumite obiective si in primul
rand normalizarea valorilor tensionale. El trebuie sa tina seama de anumite principii si
orientari:
-

explorarea trebuie bine facuta deoarece sunt hipertensiuni care beneficiaza de

tratament chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare);


- tratamentul trebuie sa fie complex, igieno-dietetic, medicamentos etc;
- tratamentul trebuie individualizat si stabilit in conditii de ambulator, nu de spital;
- drogurile hipotensive vor fi administrate la inceput in cantitati mai mici si marite
apoi progresiv, pana la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca drogurile hipotensive sa
fie asociate si la inceputul Tratamentului asocierea sa cuprinda un hipotensiv cu un diuretic
tiazidic;
- trebuie tinut seama de ateroscleroza asociata, de aici (mai ales la varstnici) decurgand
prudenta, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene si periferice
(niciodata nu se va incepe cu doze mari, brutale);
- deoarece multe hipertensiuni sunt consecinta sau sunt asociate aterosclerozei,
regimul si tratamentul vor fi adaptate acesteia din urma. Se vor combate obezitatea, guta,
diabetul zaharat, hiperlipoproteinemiile etc;
- repausul nu trebuie sa fie absolut. Exercitiile fizice, mersul pe jos si gimnastica
medicala, fac parte din tratament. Efortul fizic va fi dozat si adaptat posibilitatilor bolnavului;
- sedativele si tranchilizantele sunt de multe ori necesare;
- dieta va fi saraca in colesterol si in grasimi saturate
-este bine ca tratamentul sa fie si vasodilatator coronarian, deoarece asociatia
cardiopatie ischemica - hipertensiune arteriala este foarte frecventa;
- nu orice hipertensiune urmeaza sa primeasca tratament hipotensiv. Astfel in formele
labile, de gradul I etc, este suficient regimul dietetic, eventual tranchilizante si sedative.

39

CONCLUZII
.
Datorita numarului mare de pacienti care sufera de HTA, am ales aceasta afectiune ca
obiect de studiu. In partea teoretica de la inceputul acestei lucrari am analizat HTA din punct
de vedere al cauzelor, simptomelor, schemelor de tratament , iar in partea practica voi analiza
frecventa prezentarii la farmacie a pacientilor cu HTA .
In concluzie, pentru a elimina HTA, pacientii trebuie sa inceapa un regim de viata
naturist, pentru ca intotdeauna este mai usor sa previi decit sa tratezi: sa abandoneze fumatul,
alcoolul si cafeaua, sa faca exercitii fizice moderate, sa alterneze perioadele de munca cu cele
de odihna si refacere, sa nu se supraalimenteze,sa urmareasca sa consume alimente cit mai
naturale si mai sanatoase si in plus, sa apeleze la ajutorul nepretuit al plantelor medicinale si
sa respecte tratamentul medicamentos dat de catre medic
Hipertensiunea arteriala este cea mai raspandita boala cronica. Este foarte cunoscut
faptul ca hipertensiunea este factor de risc pentru stroke (atac vascular cerebral), infarct de
miocard, afectarea vaselor sanguine, afectarea rinichilor, pierderea vederii si alte complicatii.
Totusi, putem fi optimisti: in ultimii 30- 35 ani s-au inregistrat reale progrese in
tratamentul hipertensiunii arteriale (comparativ cu anii 1973-1974, numarul cazurilor de
moarte prin atac vascular cerebral a scazut cu 50% si mortalitatea prin infarct de miocard a
scazut cu mai mult de 40%). Oricum, este cam devreme sa sarbatorim victoria pentru
infrangerea acestei boli. Cei mai multi dintre pacienti nu se gandesc la prevenirea acestei
afectiuni si nu iau in considerare recomandarile medicilor privind un stil de viata sanatos.
Exista foarte multi oameni care traiesc cu acesta boala fara sa fie diagnosticati si mai exista
milioane de oameni cu hipertensiune care nu urmeaza un tratament adecvat.

40

BIBLIOGRAFIE

1. www.boli-medicina.com
2. www.apifitoterapie.ro/boli
3. Cristeea, A.- Tratat de farmacologie, Editura Medicala Bucuresti, 2005,
pag.427
4. www.terapii-naturiste.com
5. www.sfatulmedicului.ro
6.

***Agenda Medicala, Ed.Medicala, Bucuresti 2009,

7. *** Memomed, Editia aXV a, Ed.Minesan, Bucuresti 2009,


8. *** MedEx, Ed.MedicArt, Bucuresti 2008

41