REFERAT

INTOLERANTA ,
TOLERANTA ,
DEPENDENTA ,
TOXICOMANIE
PROFESOR

-GIURCA MARGARTA

ELEV

ANTON MARIA ISABELA

Page 1 of 17

CUPRINS

PAG 3 -7

- INTOLERANTA

PAG 8

-TOLERANTA

PAG 9-11

- DEPENDENTA MEDICAMENTOASA

PAG 12-17

- TOXICOMANIA

BIBLIOGRAFIE

INTERNET
SITE SFATUL MEDICULUI
ARTICOLE REVISTE

Page 2 of 17

Reactiile adverse la medicamente si produse farmaceutice

reprezinta un hazard major al practicii medicale. Reactiile medicamentoase
se clasifica in reactii de tip A (reactii care apar la administrarea
medicamentului indiferent de doza si durata tratamentului) si reactii de tip B
(reactii de hipersensibilitate la medicamente la un grup restrans din
populatia generala). Reactiile de tip A apar in cazul unei supradozari de
medicament (insuficienta hepatica dupa exces de paracetamol), ca efecte
adverse (greata, cefalee dupa administrare de miofilin), ca efecte
secundare sau indirecte (diaree aparuta in urma unui consum indelungat
de antibiotic ca urmare a alterarii florei microbiene intestinale) si in cazul
asocierii medicametelor (eritromicina-ranitidina, fluconazol-omeprazol,
antidiabetice orale - anticoagulante orale, antiacide - saruri de fier).
Reactiile de tip B cuprind intoleranta, idiosincrazia si reactii
medicamentoase imunologice. Intoleranta medicamentoasa reprezinta
efectele secundare ale tratamentului la doze subterapeutice (zgomote in
urechi dupa o tableta de aspirina). Idiosincrazia reprezinta raspunsul
anormal al indivizilor unei populatii la acelasi medicament (anemie
hemolitica in cadrul tratamentului cu deficite enzimatice).
Fie ca sunt prescrise de medic sau ca sunt luate pe baza unui
autotratament administrat, ele pot interactiona cu alte medicamente sau cu
unele afectiuni si pot dauna sanatatii. Inainte de administrarea oricarui
medicament, este esentiala citirea cu atentie a prospectelor
medicamentelor si consultarea medicului in vederea unor posibile alergii,
sensibilitati sau afectiuni medicale care ar putea interactiona cu respectiva
medicatie.

INTOLERANTA
Persoanele care au intolerante alimentare sau intoleranta la
gluten trebuie sa se asigure ca medicamentele nu au in componenta astfel
de aditivi. Printre problemele digestive frecvente in urma administrarii
medicamentelor se numara:
- iritatia esofagului
- refluxul gastro-esofagian
- iritatia gastrica
- constipatia
- diareea
Page 3 of 17

Iritatia esofagului
Persoanele care au dificultati in inghitirea tabletelor sau pilulelor orale sau
cele care obisnuiesc sa le administreze fara niciun lichid pot suferi de o
iritatie a esofagului. In astfel de cazuri, pastila stationeaza o perioada in
esofag inainte sa ajunga in stomac si elibereaza anumite substante chimice
care pot irita mucoasa esofagiana. In timp, iritatia poate degenera in
afectiuni serioase ca ulcer, hemoragii, perforatii sau stricturi esofagiene.
Persoanele care prezinta risc sa dezvolte o astfel de problema sunt cele
care sufera de boli precum:
- prezenta stricturii esofagiene;
- scleroderma;
- achalagia.
Medicamentele care favorizeaza aparitia iritatiei esofagiene sunt
- antibioticele;
- vitamina C;
- aspirina;
- chinidina;
- clorura de potasiu;
- fierul.
Pentru prevenirea acestui efect advers este important sa se administreze
medicamentele cu mult lichid (cel putin un pahar de 250 ml apa) si sa se
stea in picioare sau pe scaun atunci cand se inghit, niciodata intins pe
spate.
Reflux gastro-esofagian
Atunci cand sunt ingerate, unele medicamente interactioneaza cu
activitatea muschiului sfincterian, localizat intre esofag si stomac. Este un
pasaj care permite trecerea alimentelor din cavitatea bucala in stomac,
dupa inghitire. Atunci cand apare o disfunctionalitate la nivelul acestui
muschi, ia nastere refluxul gastro-esofagian sau urcarea continutului
gastric inapoi in esofag. Medicamentele vinovate de acest efect sunt:
- antiinflamatoarele nesteroidiene;
- nitratii;
Page 4 of 17

- teofilina;
- blocante ale canalelor de calciu;
- antibiotice orale;
- anticonceptionale.
Refluxul nu poate fi evitat in intregime, dar se pot scadea sansele de
aparitie sau de agravare a simptomelor daca se evita consumul de
alimente precum alcool, ciocolata, cafea, prajeli etc. Renuntarea la fumat si
evitarea repaosului in pat imediat dupa masa pot ajuta in acest sens.
Iritatia gastrica
Iritatia gastrica sau gastrita este una dintre repercursiunile administrarii
prelungite a antiinflamatoarelor nesteroidiene. Aceste medicamente
sensibilizeaza mucoasa stomacului, care rezista in fata acidului gastric din
stomac, si poate conduce la inflamarea si iritarea ei, adica la gastrita.
Factorii de risc pentru aparitia afectiunii sunt prezenti la persoanele care
sufera de ulcer peptic sau au deja inceput de gastrita ori se trateaza cu
astfel de medicamente pentru boli cronice.
Constipatia
Constipatia este unul dintre cele mai frecvente efecte secundare ale multor
tipuri de medicamente si este cauzata de faptul ca acestea afecteaza
activitatea muschilor si nervilor din colon (intestinul gros).
Acest efect conduce la eliminarea cu greutate a scaunelor. Printre
medicamentele comune care favorizeaza aparitia constipatiei se numara
- antihipertensivele;
- anticolinergicele;
- colestiramina;
- fierul;
- antacidele (in special cele care contin aluminiu).
Pentru prevenirea acestui efect secundar este important sa se tina o dieta
echilibrata, bogata in fibre, care ajuta la imbunatatirea activitatii tranzitului
intestinal lent si la evacuarea mai usoara a fecalelor.
Se recomanda, pe toata perioada tratamentului cu astfel de medicamente,
o dieta bogata in fructe si legume proaspete, dar mai ales in cereale
integrale. Consumul de lichide trebuie sa creasca, deoarece imbunatateste
digestia si asigura un tranzit intestinal echilibrat.
Miscarea fizica zilnica sau sportul trebuie sa completeze dieta bogata in
Page 5 of 17

fibre si hidratarea. Activitatea fizica este unul dintre cele mai importante
adjuvante ale digestiei si ale tranzitului intestinal.
In cazul in care constipatia persista si se continua tratamentul cu
medicamente care au acest efect secundar, este important sa se consulte
medicul in vederea unor laxative care sa ajute digestia si evacuarea fecala.
Laxativele se administreaza doar la recomandarea medicului.
Diaree
O alta consecinta frecvent intalnita, in special in urma consumului de
antibiotic, este diareea. Aceste medicamente afecteaza bacteriile normale
prezente in mod natural in intestinul gros si duc la aparitia unui
dezechilibru.
Apare astfel cresterea sau inmultirea bacteriei Clostridium difficile (C.
difficile) care are ca efect diareea indusa de antibiotice. Inmultirea excesiva
a acestei bacterii conduce la aparitia colitei, o afectiune care se manifesta
prin scaune foarte moi, apoase.
Cele mai frecvent intalnite tipuri de antibiotice care produc aceste efecte
secundare sunt:
- penicilina (inclusiv ampicilina si amoxicilina)
- cefalosporinele;
- clindamicina.
Exista si alte tipuri de medicamente, in afara antibioticelor, care pot deregla
tranzitul intestinal si instala aparitia diareei
- colchicina;
- magneziu.
Pentru tratarea colitei, medicul prescrie tot un antibiotic, dar care lupta
impotriva inmultirii bacteriei C. difficile. Prevenirea diareei cauzate de
medicamente poate fi realizata cu ajutorul pansamentelor gastrice sau
probioticelor, dar si prin evitarea pe parcursul tratamentului a alimentelor
care irita stomacul.
Tratarea intolerantei la histamina
Pentru a putea trata cu succes intoleranta la histamina, este necesara
renuntarea timp de minim 2 saptamani la orice alimente care contin
histamina in cantitati mari. In locul acestora, se recomanda consumul de
cartofi si orez, cu un continut redus de histamina. Aceasta masura este
Page 6 of 17

menita sa reduca nivelul histaminei din sange. In aceasta perioada de doua

saptamani trebuie sa acordati atentie sa asigurati organismului dvs. toate
substantele nutritive de care aveti nevoie. Dupa aceasta faza de evitare
completa a anumitor alimente, cei in cauza trebuie sa testeze incet si cu
atentie, alimentele pe care le tolereaza inca. Completati regimul in
urmatoarele 4-8 saptamani cu noi alimente. Atentie insa sa nu
suprasolicitati organismul. Testati alimentele treptat si in cantitati reduse.
Incercati sa observati modul in care reactioneaza organismul la fiecare
aliment in parte.
Vitamina B6 si vitamina C in tratamentul intolerantei la histamina
In cazul anumitor pacienti, disconfortul nu dispare nici dupa schimbarea
regimului alimentar. In astfel de cazuri, simptomele pot fi combatute cu
medicamente.Cercetarile au demonstrat ca multi dintre cei afectati au un
nivel de vitamina B6 prea scazut. Vitamina B6 are rol de coenzima pentru
diaminoxidaza si sprijina descompunerea histaminei. In anumite cazuri, se
recomanda administrarea de doze mari de vitamina B6, insa numai in
situatiile in care nivelul din sange este intr-adevar prea scazut. Similar
vitaminei B6, multi dintre cei afectati au un nivel de vitamina C prea scazut
in sange. Exista pareri in acest sens, potrivit carora prin administrarea de
vitamina C, histamina este descompusa mai repede in organism.
Pe langa administrarea de vitamina B si vitamina C, pacientii au de
asemenea posibilitatea de a apela la un tratament medicamentos, care
poate consta fie din produse antihistaminice sau un tratament alternativ cu
enzime.Antihistaminicele au grija ca histamina din corp sa nu-si poata
derula intregul efect. Sunt potrivite in special atunci cand pacientii sufera de
reactii la nivelul pielii, de rinite alergice, dureri de cap sau ameteala.
Alternativ, exista posibilitatea de a asigura organismului enzimele necesare
prin capsule. Aceasta masura se recomanda in special dupa consumul de
alimente bogate in histamina, la care cei in cauza nu doresc sa renunte, in
ciuda intolerantei.

Page 7 of 17

TOLERANTA
Reprezinta starea de sensibilitate redusa fata de un anumit medicament.
Este o insusire a organismului de a suporta doze toxice fara sa apara
simptomele de intoxicatie.
Poate fi Innascuta / Dobandita (castigata) asta poate fi reversibila,
sensibilitatea initiala poate reveni consecutiv intreruperii tratamentului.
Mecanismele prin care se produce toleranta:
1.

Saturarea farmacoreceptorilor: la tranchilizanti si purgative

2.

Scaderea sensibilitatii farmacoreceptorilor: la barbiturice

3.

Scaderea absorbtiei intestinale

4.
Inductie enzimatica: alcoolul, nicotina, barbiturice, tranchilizante,
stupefiante, analgezice.
Toleranta medicamentelor face necesara administrarea unor doze
crescande pentru acelasi efect terapeutic.Poate fi:
Toleranta Acuta = Tahiflaxie care se instaleaza dupa un numar redus de
administrari ale unui medicament.
Toleranta Cronica se instaleaza dupa administrarea timp indelungat al
unui medicament.

Page 8 of 17

DEPENDENTA MEDICAMENTOASA
Apare in general dupa consumul unor substante stupefiante,stimulante a
S.N.C tip amfetamina,deprimante a S.N.C si dupa unii solventi organici.
Se caracterizeaza prin 3 fenomene:
1.
Toleranta- sunt necesare doze din ce in ce mai mari pentru obtinerea
aceluiasi efect.
2.
Dependenta psihica consta in modificarile de comportament si o
stare psihica de administrare cu orice pret a substantelor pentru a
preveni/inlatura disconfortul perceput prin intreruperea administrarii
respective.
3.
Dependenta fizica consta in aparitia unor tulburari somatice
vegetative si psihice (SINDROMUL DE ABSTINENTA) care se
inregistreaza cand se intrerupe administrarea.
Dependenta medicala are 2 faze:
1.
Habituatia se inregistreaza dupa intreruperea administrarii dar pana
la instalarea sindromului de abstinenta.
2.

Addictia cand sindromul de abstinenta este bine exprimat.

Farmacodependenta
"Stare psihica si cateodat fizica rezultand din interactiunea dintre
organismul viu si un medicament, caracterizandu-se prin modificari de
comportament si prin alte reactii care contin totdeuna o pulsiune de a lua
medicamentul fie continuu, fie periodic pentru a regasi efectele psihice si
cateodata de a evita starea de rau a privatiunii".
Farmacodependenta se refera la prizele de droguri ilicite si de substante
medicamentoase deturnate de la utilizarea lor terapeutica curenta si chiar a
unor substante pentru care nu exista nici o interdictie legala ca
si cafeaua si nicotina.
Ansamblul fenomenelor de dependenta sunt subdivizate in: obisnuinta (sau
dependenta psihicA) si toxicomania propriuzisa sau starea de dependenta
Page 9 of 17

fizica, adesea asociata cu fenomenul de toleranta si aparitia sindromului de

sevraj la oprirea administrarii substantei.
Dependenta psihica obisnuinta este o stare mentala caracterizata prin
impulsiunea care solicita consumul periodic sau continuu a unui drog in
scopul de a crea o placere sau o anulare a tensiunii intrapsihice.
Dependenta fizica corespunde unor exigente ale organismului prin care
acesta necesita, in vederea asigurarii unui eventual echilibru, aportul
regulat al unei molecule chimice exogene. Aceasta dependenta este
obiective prin aparitia sindromului de sevraj (abstinena ce survine la oprirea
sau privatiunea consumului de substanta generatoare de dependenta).
Principalele substante care sunt capabile sa creeze dependenta:
-morfina, alcool, barbituricele-potential mare de dependenta psihica, fizica,
toleranta, psihotoxicitate;
-amfetamina, cocaina-potential mare de dependenta psihica si potential
relativ mic de dependenta fizica si toleranta;
-LSD, nicotina, cofeina-potential relativ mic in toate componentele.
Stari patologice produse de medicamente la nivelul diferitelor aparate
si sisteme: reactiile adverse se pot prezenta fie separat, fie pot imbraca
aspecte de sindrom/boala,uneori greu de diagnosticat etiologic si greu de
diferentiat de alte stari patologice, inclusiv cea tratata.

Stari patologice cardiovasculare: pot produce insuficienta cardiaca,

in special la cei cu suferinte, sau pot agrava suferinta (antiaritimicele). Pot
produce retentie hidrosalina (edeme, HTA): glucocorticoizi, fenilbutazona.
Pot produce brahicardie si chiar bloc atrioventric: digitalicele,
blocante b adrenergice, cele care produc HTA.

Stari patologice ale sangelui: elementele figurate ale sangelui pot fi

afectate medicamentos prin mecanism toxic, alergic sau
idiosincrazicaplazie medulara (nu mai functioneaza maduva spinarii).
Agranulocitoza este data de citostatice; leucopeniede aminofenazona
(piramidon); anemiede citostatice; trombocitopeniede citostatice,
kinidina; hemoragiide aspirina, supradoza de anticoagulante orale.

Stari patologice renale: nefropatiile medicamentoase sunt relativ

aproximative, acumularea in rinichi si eliminarea prin urina a unora din
Page 10 of 17

substantele active fiind unul dintre factorii favorizanti importanti. Ex.:

antibiotice aminoglicozidice: sterptomicina, canamicina, gentamicina,
fenacetina.

Stari patologice gastrointestinale: greata, voma -tetraciclina,

antiinflamatoare, eritromicina, digitalice in doza mare. Diaree
medicamentoasafie prin iritatie mucoasei intestinale (abuz de purgative)
sau in dismicrobiene (tetraciclina). Constipatie medicamentoasa -opiacee,
codeina.

Afectiune hepatica se produce prin medicamente; ficatul este

vulnerabil la medicamente. Leziuni hepatice necrotice cu aspect de
hepatita acuta insotita de icter izomiazida (antibiotic in TBC); icter
colestatic-eritromicina; deplasarea prin competitie a bilirubinei de pe
proteinele plasmatice -salicilati la neoformare (este fenomenul semnificativ
clinic prin bilirubinemie), cu posibilitatea dezvoltarii de icter nuclear.

Afectiuni la nivelul aparatului respirator: astm bronsic-aspirina,

antiinflamatoare, penicilina. Pneumonie interstitiala la bleomicina (antibiotic
anticanceros).

Stari patologice de natura endocrina: preparatele hormonale si

antihormonale adminsitrate in exces provoaca tulburari asemanatoare
hiperfunctiei si hipofunctei glandei respective;
-

Deprimarea hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenala dupa

administrarea de glucocorticoizi in doze mari si timp indelungat;
Disfunctii sexuale: date de steroizi sexuali, unele antidepresive, anti
HTA-uri, cimetidina, ramitidina (in ulcer gastric si duodenal).

Stari patologice psihice si neurologice: sedare

excesivatranchilizante si hipnotice; stari depresive; anxietate si reactii
psihotice in abuzuri de amfetamina; cefaleeindometacin.

Alte stari patologice: tulburari de vedere la indometacin; cresterea

presiunii intraoculare si cataracta la glucocorticoizi; fenomene ototoxice
(scaderea auzului pana la surditate) la antibiotice aminoglicozidice:
streptomicina, canamicina, gentamicina, furosemid (diuretic), salicilati.

Page 11 of 17

TOXICOMANIA
Folosirea de substane capabile s influeneze dispoziia i
comportamentul, cunoscute n mod obinuit sub denumirea generic de
droguri, dateaz de milenii, fiind ntlnit constant, n diversele structuri
socio-culturale, care, de multe ori, au legitimat consumul unora dintre ele,
cel puin n anumite circumstane, perpetuate prin tradiie.
Toxicomania este un termen clasic, sinonim cu cel de narcomanie,
toxicofilie, dependen sau farmacodependen.Experii O.M.S. au descris
n deceniul al aselea al secolului nostru dou aspecte principale legate de
consumul de substane psihoactive:
1.Toxicomania propriu-zis (addicia), care reprezint o stare de
intoxicaie cronic sau periodic , produs de consumul repetat al unui
drog natural sau sintetic i care se caracterizeaz prin:
-Dorina invincibil de a continua consumul i de a obine substana prin
orice mijloace;
-Tendina la a mri dozele (tolerana);
2. Obinuina, care rezult din consumul repetat al unui drog i care se
caracterizeaz prin:
-Dorina (dar nu compulsiunea) de a lua drogul;
-Tendina redus sau absent de a mri dozele;
Orice dependen (addicie) fa de o substan psihoactiv presupune
existena a dou aspecte: tolerana i abstinena (sevrajul).Tolerana i
simptomatologia de sevraj sunt elemente fundamentale pentru definirea
dependenei precum i , aa cum s-a mai artat, pentru diagnosticul
diferenial dintre abuzul i dependena de substane, delimitare
recomandat i de clasificarea american a bolilor psihice (DSM - III),
ncepnd cu 1980.
Pn la un moment dat s-a presupus c att tolerana ct i sevrajul
(abstinena) sunt mediate de aceleai mecanisme fiziopatologice, fapt care
a fost infirmat de date mai recente.
Page 12 of 17

Astzi problema drogului a depit de mult o ar, un continent sau o

civilizaie, devenind o problem mondial. De la bun nceput trebuie
subliniat c toxicomania depete cu mult ca importan i greutate, ca
preocupare i posibiliti de rezolvare graniele medicinei. Explozia de
stupefiante sintetice, precum i reclamele zgomotoase i abundente pentru
consumul de sedative i de tranchilizante minore, au fcut s apar noi
modele de toxicomanii, cu precdere n rile unde nu exist suficiente
msuri de control i oprire a contrabandei cu droguri, sursa cea mai direct
a "beiei albe".
Particularitile clinice ale farmacodendenelor celor mai importante.
Opiul i derivaii si (morfina, heroina). Clasa acestor substane
realizeaz tabloul tipic al farmacodependenei. Obinuina apare n cteva
luni i tolerana permite folosirea unei doze/zi de 100-300 ori mortale
pentru o persoan neobinuit ndeamn. n extremul orient, opiul se
fumeaz, n timp ce n Europa apusean i S.U.A. se folosesc mai ales
injeciile de morfin sau de heroin.
Cocaina este folosit sub form de priz nazal sau oral, ceea ce face
ca s apar deja local o serie de leziuni uor evideniabile i care
precizeaz rapid diagnosticul (coriz, rinit, ulceraia septului nazal, dini
verzi, eczem, etc.). Intoxicaia cronic este mai cu seam rspndit n
rile Americii Latine. Instalarea dependenei aduce cu sine progresiva
tergere a spotaneitii i nlocuirea sa cu indiferena, n contrast cu
episoadele paroxistice de adevrate "beii cocainice" cu logoree, agitaie,
nelinite. La 1-2 ani de la debut se observ scderea ponderal, inapeten
i apariia tulburrilor psihice de tipul confuzo-oniric (iluzii, dismorfopsii,
halucinaii vizuale strlucitoare, puncte, stele multicolore, alturi de
halucinaii auditive i idei delirante din seria paranoid.
Psihodislepticele denumite i droguri halucinogene au reintrat pe
scena preocuprilor actuale odat cu utilizarea L.S.D. -ului. naintea
acestui drog, toxicomania aceasta era mai ales frecvent n Mexic, unde se
obinuiete consumul de mescalin pentru anumite ceremonii religioase.
Toate produsele din acest categorie dau tulburri ale contiinei cu
instalarea unui onirism caracterizat prin iluzii, dismorfopsii, halucinaii mai
ales vizuale, depersonalizare, derealizare. Afectiv n decursul drogrii pot
apare stri de panic, de depresie sau mai rareori de extaz - cu pierderea
Page 13 of 17

controlului i n timpul crora drogaii pot comite acte de violen, delicte,

crime sau s se sinucid.
Substanele din grupa amfetaminelor sunt cunoscute de aproximativ 5
decenii, utilizarea exagerat a fost semnalat n Japonia, Suedia, Frana,
SUA etc. Dac doza terapeutic este de 5 - 10 mg/zi, n toxicomanii,
datorit creterii toleranei se ajunge la 500 - 1000 mg i chiar pn la 5
gr/zi. Adolescenii prefer aceste produse att pentru starea de euforie pe
care o produc, ct i pentru c sunt anorexigene i astfel pot tri 2 -3 zile
fr s mnnce i s doarm i n acelai timp fr a simi semnele unei
oboseli. Dei pn n prezent nu s-a putut observa n cazul ntreruperii
brusce a drogului apariia unui sindrom clasic de abstinen, n schimb
ntreruperea sau scderea dozei habituale aduce dup sine anxietate,
depresie, slbiciune, somnolen, o adevrat stare general de
indispoziie. n consumul cronic de amfetamine apar periodic episoade de
panic, exaltare a agresivitii, impulsivitii, stri convulsive. Tabloul
simptomatologic seamn cu al unei schizofrenii paranoide
Dintre sedative - hipnotice, grupul substanelor barbiturice poate
crea barbitomania descris deja n 1930 de Le Guillant. Dependena se
instaleaz n decurs de cteva luni mai ales la persoane labile, dup
tensiuni, eec, traum psihic, etc., iar tolerana poate ajunge la 1 -2 gr la
zi. Barbitomania produce o lent srcire a fondului mintal, cu tulburri de
caracter, iritabilitate, manifestri cutanate, incoordona psihomotorie,
disartrie, salivaie, obtuzie. Impregnarea barbituric d fenomene analoage
cu alcoolismul cronic cu care este deseori confundat
Dei sunt n atenia cercettorilor toxicomaniile minore produse prin
tranchilizante minore ca meprobamat, clordiazepoxid, diazepam, etc., nu
au fost nc suficient de bine sistematizate.

Page 14 of 17

Prevenirea i tratamentul farmacodependenei

Mijloacele de prevenire, vizeaz informarea ct mai larg a populaei
despre pericolul pe care-l reprezint farmacodependena la ora actual i
totodat crearea unei puternice opinii de mas mpotriva acestui flagel
social. Este de presupus c antrenarea presei, a radioului, a televiziunii i a
cinematografului ct i o bun propagand fcut de specialiti prin
conferine, dezbateri publice, etc. i vor putea aduce o contribuie
esenial.
Tratamentul unui toxicoman presupune un registru larg de metode
medicale i socio-educative mpletite cu mult tact i perseveren spre a da
rezultat.
Condiiile necesare ca un tratament s fie eficient sunt urmtoarele:
a) Obligativitatea internrii ntr-un spital de psihiatrie. Este exclus
posibilitatea unei terapii la domiciliu tiut fiind pericolul abstinenei i a
imperioasei dorine de a continua luarea drogului.
b) Internarea se va face cel puin pentru prima perioad ntr-un serviciu
nchis cu prezena continu a personalului de supraveghere.
c) Toxicomanul va fi supus la observaie atent i la controlul repetat a
tuturor surselor prin care i-ar putea procura drogul.
d) n prealabil este necesar a se obine consimmntul bolnavului i
concursul familiei spre a asigura toate condiiile unei terapii corecte i
adecvate.
Odat cu acceptarea acestor condiii, se ncepe tratamentul, care reclam
o complexitate de procedee i un interval variabil de timp, de la 4 luni la 3
ani - n funcie de stadiul n care se afl toxicomania. Tratamentul cuprinde
n sine trei etape:
a) o etap preparatorie, foarte scurt de cteva zile;
b) o etap de dezintoxicare cu o durat aproximativ de 1 -4 sptmni
c) o etap lung de consolidare de 3 luni - 3 ani.

Page 15 of 17

a) n etapa preparatorie se trece la determinarea ct mai exact posibil a

drogului, a dozei, a modului de administrare, folosind pentru aceasta pe
lng afirmaiile toxicomanului i informaiile primite de la aparintorii i
prietenii acestuia. Tot acum, pe baza unui examen atent medical se
apreciaz gradul de intoxicaie i starea general a organismului, studiinduse concomitent trsturile eseniale ale personalitii sale. Etapa
preparatorie se ncheie cu alctuirea unui program imediat i de
perspectiv n care se vor angaja cele mai importante metode medicale i
socio-educative utile i necesare cazului respectiv.
b) Etapa de dezintoxicare vizeaz treptata dezobinuire a organismului fa
de utilizarea drogului. Astzi s-a prsit cu totul ideea ntreruperii brute
care poate determina o serie de reacii grave, paradoxale i prin aceasta s
pun n pericol nsi viaa bolnavului. Drogul va fi suprimat lent i
progresiv, folosindu-se o terapie intens biologic de susinere i de
corectare a tulburrilor metabolice existente ( vitamine i tonice). Rolul
neurolepticelor de tip fenotiazinic sau butirofenonic este astzi universal
recunoscut. Pentru stabilirea adecvat a dozelor este necesar alctuirea
schemei individuale n funcie de starea organismului, de drogul consumat
i de vechimea toxicomaniei. Aceast perioad se consider ncheiat
dac au trecut cel puin 5 -7 zile fr consum de drog i fr s apar alte
simptome ce ar presupune eventual o abstinen.
c) Etapa de consolidare este perioada cea mai dificil a tratamentului,
perioad n care apar de altfel i recidivele cele mai frecvente. Greutile
acestei perioade se datoresc faptului c este necesar un timp ndelungat
pn cnd terapia medicamentoas de baz (roborante, tonice,
tranchilizante) mpreun cu psihoterapie complex (individual, familial i
de grup) i o terapie ocupaional susinu reuesc s produc virajul
necesar de la toxicomanie la o via independent i angajat socioprofesional. Muli toxicomani nu au rbdarea necesar perseverrii i de
aceea recidivele apar la cele mai nensemnate traume psihice sau greuti
survenite n mod obinuit. Uurina de a recurge la drog oblig i n
aceast perioad la instituirea unui control sistematic i la organizarea unui
climat familial i profesional ct mai agreabil i mai atractiv pentru bolnav.
De aceea este extrem de necesar a se pstra n permanen legtura cu
familia i prietenii care cunoscnd bine bolnavul pot sesiza eventualele

Page 16 of 17

sale reacii paradoxale i prin acesta pot contribui la prevenirea recidivelor pericolul cel mai mare din perioada de consolidare.

Folosirea substantelor toxice reprezint o problema major in sntatea

public prin cresterea sa frecvent, prin ecoul pe care il are asupra
desfsurrii si adaptrii sociale, prin morbiditatea si mortalitatea de care
este strans legat. Se stie c tutunul, cafeaua si alcoolul sunt substantele
cele mai utilizate, indiferent de varst, sex sau mediu social, din care provin
dependentii. Ins, consumul de droguri licite (tutun, alcool,
tranchilizante, cafea etc.) nu fac de obicei decat s precead si s
pregteasc o escalad spre drogurile ilicite. Cauza determinant a folosirii
substantelor toxice rezult din interventia mai multor factori, fiind cauzat
atat de o presiune social cat si de o problematic personal: probleme de
desfsurare ale individului, disfunctiile familiale dar si dificultatile de
adaptare social sau scolar. Evolutia care conduce de la folosirea
sporadic a substantelor toxice la toxicomanie este dat de o dinamic
patogen sau de o conduit de uilizare a drogurilor care interactioneaz cu
diferiti factori sociali, familiali, psihologici si biologici. Consecintele
conduitelor toxicomanice asupra adaptrii sociale si scolare, dar mai ales
asupra evolutiei psihologice, arat ca o spirala negativ interactiv care
poate duce la imbolnvirea adolescentului, ajungand astfel un toxicoman.

Page 17 of 17