MINISTERUL EDUCATIE ŞI CERCETĂRII

Specializarea Asistent Farmacie

LUCRARE DE CERTIFICARE

A COMPETENTELOR PROFESIONALE

COORDONATOR:

as.farm.

ABSOLVENT:

1
HEPATOPROTECTOARE

MOTTO

2
„Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai corpul, mintea si spiritul, ci
și perspectiva unui om. ”

JAMES H. WEST

Contents
CAPITOLUL I............................................................................................................................................4

INTRODUCERE.....................................................................................................................................4

ARGUMENT..........................................................................................................................................8

3
CAPITOLUL II . ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FICATULUI.................................................................9

2.1 Anatomia ficatului.............................................................................................................................9

2.2 Structura ficatului............................................................................................................................15

2.3 VASE SI NERVI.............................................................................................................................18

2.4 FIZIOLOGIA FICATULUI.............................................................................................................23

2.5 Functiile ficatului.............................................................................................................................26

2.6 Vezica biliara si functiile sale..........................................................................................................33

2.7 Ciroza hepatica................................................................................................................................34

2.8 Ciroza alcoolica. Steatoza hepatica..................................................................................................36

2.9 Ciroza biliara....................................................................................................................................37

2.10 Hepatotoxicitatea produsa de medicamente................................................................................38

2.11 Clasificarea leziunilor hepatice......................................................................................................38

CAPITOLUL III. HEPATOPROTECTOARE...................................................................................................39

3.2 Essentiale forte N.............................................................................................................................41

3.3 Silimarina (Biofarm)........................................................................................................................41

3.4 Hepa-merz granulat - tableta - fiola.................................................................................................42

3.5 Farcovit B-12...................................................................................................................................43

3.6 Lagosa.............................................................................................................................................44

3.7 Liv 52..............................................................................................................................................46

3.8 Hepaid.............................................................................................................................................47

3.9 Hepatoprotect..................................................................................................................................48

3.10 Esentin...........................................................................................................................................49

3.11 Armurariu (Silybum marianum/ Carduus marianus)......................................................................50

3.12 Anghinarea (Cynara scolimus)......................................................................................................52

3.13 Cicoarea (Cichorium intybus)........................................................................................................54

3.14 Rostopasca (Chelidonium majus)..................................................................................................55

4
CAPITOLUL IV.............................................................................................................................................57

MEDICAMENTE - DENUMIRI COMERCIALE................................................................................................57

4.1 Silimarina.........................................................................................................................................57

4.2 Mecopar..........................................................................................................................................58

4.3 Farcovit............................................................................................................................................59

4.4 Hepatohelp......................................................................................................................................60

4.6 Essentiale forte N.............................................................................................................................62

4.7 Lagosa..............................................................................................................................................64

4.8 Fortifikat forte 750mg......................................................................................................................65

4.9 Aspatofort........................................................................................................................................66

4.10 Hepamix.......................................................................................................................................67

4.11 Sanohepatic....................................................................................................................................68

Concluzii....................................................................................................................................................69

Bibliografie................................................................................................................................................71

CAPITOLUL I.

INTRODUCERE

Ficatul este organul care proceseaza toate substantele care patrund in organismul uman.
Factorii nocivi precum alcoolul, tutunul, odihna insuficienta alimente grase, medicamentele sau
stresul isi pun in timp amprenta asupra acestui organ (ficatul).

5
 Pe piata exista insa numeroase medicamente hepatoprotectoare , suplimente care ajuta la
reducerea efectelor nocive ale factorilor poluanti. Inainte de a incepe un tratament cu
hepatoprotectoare este foarte important sa consulti un medic care este in masura sa iti recomande
produsul si dozele potrivite. Hepatoprotectoarele se prescriu dupa evaluarea starii ficatului si in
functie de gradul de afectare al acestui organ.
Hepatoprotectoarele sunt medicamente pe baza de plante care protejeaza ficatul. Cele mai
eficiente astfel de suplimente sunt cele pe baza de armurariu si aminoacizi, precum arginina.
Aceste suplimente au un efect antioxidant protejeaza ficatul de substante toxice si stimuleaza
procesul de neutralizarea a toxinelor. De asemenea hepatoprotectoarele stimuleaza producerea de
celule hepatice sanatoase, vindeca leziunile si regleaza metabolismul ficatului.
Hepatoprotectoarele pot fi administrate si persoanelor care sufera de hepatita sau alte
afectiuni hepatice, celor care lucreaza in mediu toxic si femeilor care iau anticonceptionale.
Hepatoprotectoarele sunt suplimente alimentare pe baza de plante care contin o serie de
substante benefice pentru organismul uman. Aceste suplimente contin aminoacizi precum L-
arginina, L-cisteina, L-carnitina care stimuleaza functiile hepatice.
Flavonoidele sunt substante cu proprietati antioxidante care protejeaza ficatul si reduc
efectele nocive ale radicalilor liberi. Hepatoprotectoarele contin si vitamine cu rol antioxidant.
Cele mai intalnite vitamine sunt E, C, B13. Suplimentele hepatoprotectoare contin si saponine si
hipolipeminate care elimina toxinele si reduc ingrasarea ficatului si mareste ficatul.
Tinand cont de studiile stiintifice care au dovedit printr-o lunga experienta ca
administrarea in dozele recomandate de medicamente hepatoprotectoare poate ameliora si chiar
vindeca afectiuni grave ale ficatului, doresc sa evidentiez si importanta unei conduite terapeutice
preventive mai ales intr-o societate de consum, cu o alimentatie saraca in fructe si legume dar
bogata in grasimi, dulciuri etc. la care se adauga efectul nociv al factorilor externi si deseori
patologici. Iar preventia presupune crearea unei bariere la baza careia se afla substantele si
plantele pe care le voi inventaria cu analiza detaliata in lucrarea de fata.

6
ARGUMENT
Am ales aceasta lucrare “Hepatoprotectoarele” datorita lipsei de importanta pe care o
dam zi de zi organismului nostru. Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai
importante pentru desfasurarea normala functiilor organismului. Este greu de crezut cata
influenta are alimentatia si viata cotidiana asupra starii generale de sanatate dar mai ales asupra
ficatului.
Ficatul depoziteaza in el o parte din substantele care depasesc nevoile imediate ale
organismului, degradeaza si sintetizeaza diferite substante, ia parte la mentinerea compozitiei
plasmei, mentine echilibrul glucidic, transforma grasimile in forme care se oxideaza mai usor,
sintetizeaza fermentii necesari functiilor proprii sau ale altor organe, regleaza metabolismul apei

7
si controleaza debitul sanguin, opreste patrunderea toxinelor in organism, are rol in formarea
globulelor rosii, intervine in termoreglare, secreta si excreta bila.
Hepatoprotectoarele sunt suplimente alimentare pe baza de plante care contin o serie de
substante benefice pentru organismul uman. Aceste suplimente contin aminoacizi precum L-
arginina, L-cisteina, L-carnitina care stimuleaza functiile hepatice. Hepatoprotectoarele contin si
vitamine cu rol antioxidant. Cele mai intalnite vitamine sunt E, C, B13. Suplimentele
hepatoprotectoare contin si saponine si hipolipeminate care elimina toxinele si reduc ingrasarea
ficatului si marirea ficatulului. Aceste suplimente au un efect antioxidant protejeaza ficatul de
substante toxice si stimuleaza procesul de neutralizarea a toxinelor. De asemenea
hepatoprotectoarele stimuleaza producerea de celule hepatice sanatoase, vindeca leziunile si
regleaza metabolismul ficatului.

LOCALIZAREA FICATULUI

CAPITOLUL II . ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FICATULUI

2.1 Anatomia ficatului

Ficatul , cel mai voluminos viscer , este un organ glandular ce prezinta o gama larga de
functii importante in cadrul economiei generale a organismului. Este considerat o glanda anexa a
tubului digestiv datorita provenientei sale din epiteliul ansei duodenale a intestinului primar si
prin prisma faptului ca isi elimina produsul de secretie externa in duoden , participand astfel la
procesul de digestie.

8
 Ficatul este un organ glandular , asimetric , raspunzand prin dispozitia sa hipocondrului
drept , epigastrului si unei parti din hipocondrul stang. Este plasat in etajul supramezocolic astfel
incat patrunde in concavitatea diafragmei pana la al 5-lea spatiu intercostal , nivel la care se
proiecteaza limita superioara a lojei hepatice. Inferior , loja hepatica este delimitata de colonul si
mezocolonul transvers , iar planul orizontal corespunzator acestei limite trece prin vertebra a12-a
toracala. Anterior, lateral si posterior este delimitata de peretii abdomenului , iar medial
comunica larg cu loja gastrica , proiectandu-se pana la 5-6 cm la stanga liniei mediane.
In pozitia sa , ficatul este mentinut in principal de presa abdominala si de suportul elastic
conferit de celelalte viscere abdominale din vecinatate. Vena cava inferioara adera la
parenchimul hepatic , iar venele hepatice care se varsa in ea formeaza un pedicul de suspensie ,
contribuind astfel la ancorarea ficatului la acest nivel.
De asemenea, la fixarea sa in pozitie participa si formatiuni peritoneale precum
ligamentul falciform , ligamentul coronar , ligamentele triunghiulare , omentul mic , care il leaga
de organele din vecinatate. Cu toate acestea , mobilitatea ficatului este evidentiata in respiratie
acestea coborand in inspire si urcand in expir. Insuficienta sau incompetent mijloacelor de fixare
conduce la deplasarea ficatului , instalandu-se asa-numita hepatoptoza. La cadavru ficatul
cantareste in medie 1.4 – 1.5kg , iar la omul viu poate ajunge cu pana la 900g mai greu , in
functie de cantitatea sangelui pe care il contine. 28 cm masoara in medie in sens transversal , 8
cm in sens vertical si 18 cm in sens antero-posterior. Volumul oscileaza in functie de varsta , sex,
cantitatea de sange continut , perioadele de digestive si diferite stari patologice. La fel ca si
celelalte caractere morfologice , intensitatea culorii , rosie-bruna , variaza in raport cu cantitatea
de sangee continut. Ficatul prezinta o consistenta mai mare comparativ cu celelalte organe
glandulare , percutia sa exprima matitate , este friabil si putin elastic , iar plasticitatea marita ii
permite sa se muleze dupa organele din proximitate. Forma ficatului este neregulata , similara
unui ovoid cu axa mare orientate transversal si extremitatea mai voluminoasa catre dreapta.
Prezinta doua fete , inferioara sau viscerala si superioara sau diafragmatica , care anterior si
bilateral sunt coalecente ,dand nastere unei margini inferioare ascutite , spre deosebire de
marginea posterioara care se prezinta rotunjita.

9
 Ficatul

Fata viscerala priveste infero-posterior si se continua cu portiunea posterioara a fetei

diafragmatice , astfel incat prin unirea acestora se realizeaza un desen morfologic format din trei
santuri dispuse in forma literei “H”.
Santul sagital stang este ingust si delimiteaza lobul anatomic drept de cel stang. Este
impartit in doua segmente , anterior si posterior , in care se gasesc doua cordoane fibroase
rezultate din obliterarea a doua vene din viata intrauterina. Segmentul anterior contine ligamentul
rotund al ficatului , preluand astfel denumirea de fisura ligamentului rotund , iar cel posterior
contine ligamentul venos al lui Arantius ,in consecinta fiind recunoscut ca fisura ligamnetului
venos.
Santul sagital drept este larg , alcatuit din fosa vezicii biliare , anterior si santul venei
cave , posterior , aceste doua portiuni fiind separate prin procesul caudat ce consta intr-o punte
de parenchim hepatic.
Cel de-al treilea sant care definitiveaza forma literei “H” , este santul transversal , asociat cu
hilul ficatului prin care trec elementele pediculului hepatic.
Fisura ligamentului rotund descrie o traiectorie oblica , antero- posterior de la stanga la
dreapta , intinzandu-se de la nivelul incizurii ligamentului rotund , situate pe marginea inferioara
a ficatului pana la santul transvers. De cele mai multe ori este acoperita de parenchim hepatic ,

10
fiind astfel transformata in canal. In perioada intrauterina , in locul fisurii se distinge santul venei
ombilicale strabatut de vena omonima , iar dupa nastere vena se atrofiaza , in locul sau
formandu-se ligamentul rotund , care se prinde de ramura stanga a venei porte si posterior se
continua cu ligamentul venos.
Fisura ligamentului venos prelungeste directia fisurii ligamentului rotund si prezinta o
traiectorie ascendenta pe fata diafragmatica , de la hilul hepatic catre santul venei cave. In
perioada intrauterina , la acest nivel se descrie fosa ductului venos , de forma unui sant larg ce
adaposteste ductul venos Arantius , reprezentand canalul de legatura intre vena ombilicala si
vena cava inferioara. Dupa nastere , acesta se fibrozeaza.
Fosa vezicii biliare consta intr-o depresiune larga de forma ovoidala determinata de
raportul cu corpul vezicii biliare.
Santul venei cave este profund , ascensioaneaza vertical si se gaseste in cea mai mare
parte pe portiunea posterioara a fetei diafragmatice. In hilul ficatului , elementele sunt dispuse
astfel : posterior este plasata vena porta , anterior si la stangade aceasta se situeaza artera
hepatica , iar pe un plan mai anterior si la dreapta sta ductul hepatic. De asemenea , pe langa
acestea , componenta hilului hepatic este completata de vase limfatice si formatiuni nervoase.
Hilul ficatului se prezinta asemenea unei exacavatii profunde , ce masoara aproximativ 6-7cm
lungime lungime si 1.5-2 cm latime , cu o extremitate stanga ce se termina perpendicular , in
mod abrupt pe fisura canalului venos si o extremitate dreapta care se incurbeaza anterior si se
continua cu fosa vezicii biliare. Buzele santului transversal confera insertia celor doua foite ale
omentului mic. Santurile dispuse sub forma literei “H” impart fata viscerala in doua zone
marginale , dreapta si stanga , separate de o zona mijlocie.
Zona marginala dreapta corespunde lobului drept si prezinta o serie de impresiuni
numite dupa organele cu care ficatul vine in raport la acest nivel. Anterior se distinge
impresiunea colica , de forma patrulatera determinata de prezenta flexurii colice drepte.
Impresiunea renala vine posterior celei precedent descrise , are forma triunghiulara si este
determinata de raportul ficatului cu 1/3 superioara a rinichiului drept. Impresiunea duodenala
este identificata imediat la dreapta fosei vezicii biliare , are forma dreptunghiulara conform
raportului cu flexura duodenala superioara. Impresiunea suprarenala se datoreaza raportului cu
fata anterioara a glandei suprarenale drepte , se intinde mai mult pe portiunea posterioara a fetei
diafragmatice si este lipsta de invelis peritoneal.

11
 Zona marginala stanga are forma usor excavata si raspunde lobului stang anatomic. La
acest nivel , ficatul vine in raport cu fata anterioara a stomacului , care lasa impresiunea
gastrica , ce ocupa aproximativ intreaga zona. La dreapta de aceasta , in vecinatatea extremitatii
stangi a santului transversal si anterior de insertia omentului mic , se observa tuberozitatea
omentala a ficatului. In partea posterioara , la stanga fisurii ligamentului venos , conductul
esofagian determina impresiunea esofagiana.
Zona mijlocie este divizata de hilul in doi lobi , unul anterior , lobul patrat si unul
posterior , lobul caudat. Lobul patrat este usor convex si este situat inaintea omentului mic ,
gasindu-se astfel in marea cavitate peritoneala. Suprafata sa , delimitata de fidura ligamentului
rotund , fosa vezicii biliare si hilul vine in raport cu portiunea piloritica a stomacului si cu
portiunea superioara a duodenului , anterior de care se gaseste portiunea dreapta a colonului
transvers. Lobul caudat este cunoscut si sub denumirea de lobul lui Spiegel , are o directie
aproape verticala , iar cea mai mare parte a sa corespunde portiunii posterioare a fetei
diafragmatice. Lobul caudat formeaza plafonul vestibulului bursei omentale si vine in raport
posterior cu stalpul drept al diafragmului , la dreapta cu vena cava inferioara , la stanga cu
esofagul, iar in jos raspunde plexului celiac , marginii superioare a pancreasului si curburii mici a
stomacului. Prelungirea superioara a lobului caudat trece pe fata posterioara a venei cave
inferioare si participa in mod inconstant la transformarea santului ei in canal complet , iar in
partea inferioara , inapoia hilului , lobul caudat se prelungeste prin procesul papilar , ce
alcatuieste buza posterioara a hilului si procesul caudat , ce formeaza peretele superior al
orificiului epiploic.
Recesul omental superior se insinueaza inapoia lobului caudat , iar recesurile
subhepatice se identifica intre fata viscerala , superior si colonul cu mezocolonul transvers ,
duoden , rinichi drept si glanda suprarenala , inferior.
Fata diafragmatica priveste antero-superior si este tapetata in cea mai mare parte a sa de
peritoneu ,cu exceptia portiunii posterioare care adera strans la diafragma prin intermediul unor
tracturi fibroase. Partea intraperitoneala este impartita de insertia sagitala a ligamentului
falciform in lobul drept hepatic , mai voluminos si lobul stang hepatic , de dimensiuni mai
reduse. La nivelul lobului drept , pe fata diafragmatica se remarca uneori impresiuni datorate
prezentei coastelor , dispuse in sens oblic , sau a unor fascicule ale diafragmei , cu directie
verticala. Convexitatea fetei diafragmatice patrunde in torace , adaptandu-se dupa forma boltii

12
diafragmatice ,doar o mica parte venind in contact cu peretele abdominal anterior. Astfel fetei
diafragmatice i se descriu o portiune toracica si una parieto-abdominala.
Portiunea toracica atinge punctul culminant de ascensiune la nivelul coastei a 5-a drepte
si prezinta raporturi de mare importanta clinica prin intermediul diafragmei cu plamanii ,
pleurele , inima si pericardul.
Portiunea parieto-abdominala este delimitata de rebordurile costale ale bazei toracelui
si de linia ce uneste extremitatea anterioara a cartilajului coastei a 10-a dreapta cu extremitatea
anterioara a cartilajului coastei a 8-a stanga , directia acestei linii osciland in functie de forma
toracelui. De asemenea , datorita convexitatii sale , fata diafragmatica prezinta 4 portiuni , ale
caror orientare este apreciata in directii diferite , iar continuarea intre acestea nu este precizata de
linii evidente.
Portiunea superioara este convexa si modelata dupa bolta diafragmei , prin intermediul
careia vine in raport cu pleura , baza plamanului drept , inima , pericardul , si catre extremitatea
stanga a ficatului cu pleura si baza plamanului stang. La nivelul lobului stang , in aceasta
portiune se evidentiaza impresiunea cardiaca , de forma triunghiulara ce corespunde centrului
tendinos al diafragmei.
Portiunea anterioara vine in raport prin intermediul diafragmei cu rebordurile costale si
procesul xifoid , iar in partea inferioara direct cu peretele anterior al abdomenului , constituindu-
se astfel un camp mijlociu reprezentat de portiunea parieto-abdominala si doua campuri toracice
laterale. Astfel , lobul drept vine in raport cu rebordul costal drept , corespunzator cartilajelor
costale 8 , 9 si 10 , fara insinuarea pleurei. Lobul stang prezinta raporturi reduse cu peretele
toracic , raspunzand cartilajelor costale 7 si 8.
Portiunea dreapta corespunde coastelor 7-11 si vine in raport succesiv , dinspre superior
catre inferior , cu baza plamanului drept , la nivelul coastei a 7-a pe linie axilara mijlocie , cu
recesul costodiafragmatic , intre coasta a7-a si a 10-a pe aceeasi linie axilara mijlocie , si cu
diafragma , inferior de coasta a 10-a.
Portiunea posterioara este concava in plan transversal si se adapteaza dupa proeminenta
corpurilor vertebrelor T10 si T11. Pe aceasta fata se disting lobul caudat , incadrat de santul
venei cave in partea dreapta si fisura ligamnetului venos in partea stanga , si aria nuda.
Aria nuda este lipsita de peritoneu si adera intim la diafragma prin intermediul unor
tracturi conjunctive scurte si puternice. Ocupa partea dreapta a portiunii posterioare si se

13
contureaza intre foitele ligamentului coronar , situatia si forma sa modificandu-se in raport cu
comportamentul acestora. In partea inferioara , se identifica o suprafata care pune in evidenta
raportul cu glanda suprarenala dreapta , iar in apropierea liniei mediane se intalneste lobul caudat
, care urca de pe fata viscerala , reprezentand partea peritoneala a portiunii posterioare a fetei
diafragmatice. La dreapta lobului caudat , pe teritoriul ariei nude se gaseste santul venei cave
inferioare strabatut de vena omonima , care este inconstant acoperita complet de parenchim
hepatic sau membrane fibroasa , iar la stanga se remarca fisura ligamentului venos.
Marginea anterioara sau inferioara este ascutita si prezinta doua scobituri, una catre
partea stanga denumita incizura ligamentului rotund si una catre partea dreapta , ocupata de
fundul vezicii biliare , denumita incizura cistica.
Marginea posterioara se confunda cu portiunea posterioara a ficatului , este acoperita de
diafragm si reprezinta o incurbare pe directie infero-superioara a fetei viscerale a ficatului.
Extremitatea dreapta este voluminoasa , pozitionata in hipocondrul drept si se identifica
cu portiunea dreapta a fetei diafragmatice.
Extremitatea stanga este subtire , turtita si interpusa intre stomac si diafragm.

Localizare

14
2.2 Structura ficatului
Ficatul este acoperit in cea mai mare parte de peritoneul visceral , ce ii constituie tunica
seroasa a acestuia. Asfel , peritoneul tapeteaza fata viscerala si majoritatea fetei diafragmatice.
Foitele peritoneale , superioara si inferioara tind sa se apropie la nivelul portiunii posterioare a
fetei diafragmatice , alcatuind ligamentul coronar.
De pe ficat pe organele de proximitate , peritoneul constituie ometul mic , ligamentul falciform ,
coronar sau ligamentele triunghiulare. Intre diafragm si organele supramezocolice , printer care
si ficatul , se identifica recesurile subfrenice , drept sis tang , separate de ligamentul falciform. La
acest nivel se pot forma abcesele subfrenice. Pe fata profunda a peritoneului se distinge un strat
subtire de tesut conjunctiv lax ce constituie tunica subseroasa. Sub peritoneu , ficatul este
captusit de o membrane rezistenta cu un grad scazut de extensibilitate , denumita tunica
fibroasa. Aceasta adera intim la peritoneu , iar suprafata ei profunda vine in contact cu tesutul
hepatic. La nivelul hilului , tunica fibroasa se condenseaza si formeaza placa hilara , care se
reflecta ulterior si patrunde in interiorul ficatului pe calea ramificatiilor elementelor component
ale pediculului hepatic , imbracandu-le in teci perivasculare. Ansamblul acestor teci constituie
capsula fibroasa perivasculara sau capsula Glisson , semitransparenta ce se prelungeste pana in
spatiile porte , unde se organizeaza sub forma stromei conjunctive a ficatului , din care se
desprind septuri conjunctive subtiri , al caror traiect se insinueaza printre lobulii hepatici
inconjurandu-i partial. Unitatea anatomica structural a ficatului este reprezentata de lobul
hepatic.
Acesta are forma ovoida , iar dimensiunile lui sunt apreciate in medie de 1,5 – 2 mm
lungime si 1 mm latime. Datorita presiunilor reciproce exercitate de lobulii din vecinatate , in
numar de 5 – 6 , marginea externa a lobului hepatic dobandeste fatete plane , forma acestuia
devenind poliedrica. Intre lobuli exista stratul de tesut conjunctiv interlobular , reprezentat cel
mai bine la confluent a 3 – 4 lobuli , in locurile care sunt numite si spatii porte Kiernan. Fiecare
spatiu interlobular contine cate o ramificatie a venei porte , vena interlobulara , o ramificatie a
arterei hepatice , artera interlobulara , un canalicul biliar interlobular , vase limfatice si filete
nervoase. Din primele trei elemente , care formeaza triada lui Glisson , se desprind vasele
perilobulare care asediaza periferia lobului.
Vascularizatia lobului hepatic cuprinde o retea circulatorie aferenta alcatuita din
ramificatiile venei porte si arterei hepatice si o retea circulatorie eferenta , alcatuita din

15
ramificatiile venelor hepatice. Sangele port abordeaza lobul hepatic prin zona periferica a
acestuia , unde se gaseste o ramificatie a venei porte reprezentate de vena interlobulara. Aceasta
se anastomozeaza cu similarele ei originare din spatiile porte vecine , constituind reteaua
venoasa porta perilobulara , ale carei ramificatii patrund in lobul pentru a se capilariza imediat.
La jonctiunea dintre aceste ramificatii venoase si capilarele sinusoide se gaseste un aparat
sfincterian ce controleaza fluxul venos portal. Sangele arterial este transportatprin intermediul
arterei hepatice si a ramificatiilor sale , urmand un traseu parallel si asemanator cu cel port.
Astfel , sangele oxigenat se colecteaza in sinusoidele lobului hepatic , unde are loc combinarea
dintre sangele venos portal functional ce detine substante hranitoare absorbite la nivel intestinal
si sangele arterial nutritive destinat hepatocitelor. Sangele care circula prin venele hepatice
descrie circulatia eferenta. Venele hepatice provin din capilarele lobului hepatic si converg catre
linia axiala a lobului , unde se gaseste vena centrolobulara. Aceasta primeste sangele incarcat cu
CO2 si metabolite rezultati din activitatile complexe ale hepatocitelor si il transporta afara din
lobul prin vena supralobulara catre venele suprahepatice, tributare venei cave inferioare.
Sinusoidele hepatice sunt capilarele fara membrana bazala , situate radiar la periferia
lobului , unde formeaza o retea vasculara intralobulara, in care circulatia sanguina se face in sens
centripet catre vena centrolobulara. Capilarele dreneaza aproape in unghi drept , iar deschiderea
acestora este prevazuta cu un aparat sfincterian ce regleaza fluxul sanguine intrahepatic. Din
alcatuirea sinusoidelor hepatice fac parte celulele endoteliale si celulele Kupfer , iar intre peretele
sinusoidelor si celulele hepatice se defines spatiile Disse , unde are loc elaborarea limfei la
nivelul ficatului.
Celulele hepatice ocupa ochiurile retelei de sinusoide , dispozitia acestora fiind antrenata
de organizarea vasculara particulara a lobului hepatic. Astfel , sunt asezate in cordoane radiate ,
care se anastomozeaza intre ele pe diferite planuri si sunt orientate de la periferia lobului catre
centru , in aceste conditii celulele aflandu-se in relatie vertical ci sirurile vecine. Hepatocitul
prezinta poli vasculari , marcati de sinusoidele care il marginesc la nivelul fetelor respective si
poli biliari , pusi in evident de canaliculii biliari , prezenti pe celelalte fete aplicate pe cele ale
celulelor hepatice adiacente.
Caile biliare constituie un ansamblu complex de canale , prin care produsul de secretie
externa a ficatului , bila este transportata de la nivelul hepatocitelor pana in duoden. Segmentele
din interiorul ficatului poarta numele de cai biliare intrahepatice, iar cele din exteriorul ficatului

16
sunt caile biliare extrahepatice , care prezinta o deosebita importanta functional si clinica tratata
in detaliu in sectiunea cai biliare – vezica biliara. Caile biliareintrahepatoce iau nastere de la
nivelul canaliculilor biliare sau capilarelor biliare , care se formeaza intre fatetele aflate in ontact
cu hepatocitele adiacente.
Canaliculele biliare ale unui lobul hepatic nu detin perete propriu si ca atare se
anastomozeaza intre ele sub forma unei retele tridimensionale , iar catre zona periferica
formeaza canaliculele intralobulare Hering , care converg spre canaliculele perilobulare ,
deschise la randul lor in canaliculele intralobulare , situate in spatiile porte. Acestea din urma
conduc bila prin canaliculele bilifere catre ductul hepatic drept si respectiv stang. In general ,
traiectul cailor biliare interahepatice respecta modul de ramificatie al venei porte si arterei
hepatice , in special in cazul afluentilor mai voluminosi care vor forma ductile hepatice drept sis
tang.
Astfel , ductul hepatic drept rezulta din fuzionarea unei ramuri anterioare si a uneia
posterioare , carora li se adauga aproape constant un duct provenit din jumatatea dreapta a
lobului caudat. Ductul hepatic stang ia nastere din imbinarea unei ramuri laterale cu o ramura
mediala , la care se adauga deseori un duct afulent din jumatatea stanga a lobului caudat. Ductele
hepatice drept sis tang ies din ficat prin hil , dupa care prin unirea lor se formeaza ductul hepatic
comun , prin care bila isi continua traseul catre vezica biliara si mai departe catre duoden.

17
2.3 VASE SI NERVI

Ficatul prezinta circulatie nutritiva, care asigura aportul de sange hranitor, bogat in

oxigen ajuns la acest nivel prin intermediul arterei hepatice si circulatiei functionale, prin care
sangele incarcat in cea mai mare masura cu substante nutritive absorbite la nivelul organelor
digestive abdominale este adus prin vena porta. De la ficat, in cazul ambelor circulatii sangele
este condus prin venele hepatice in vena cava inferioara. Sistemul vascular al ficatului se
compune din pediculul aferent al circulatiei de aport, format din artera hepatica si vena porta,
carora li se adauga ductul hepatic, vase limfatice si nervi in completarea pediculului hepatic.
Exista si un pedicul eferent reprezentat de circulatia de intoarcere, format din venele
hepatice. 
Artera hepatica se desprinde din trunchiul celiac si traverseaza lungul marginii
superioare a corpului pancreasului bifurcandu-se in artera hepatica proprie si artera
gastroduodenala. 
Artera hepatica proprie descrie un traiect ascendent in pediculul hepatic, printre foitele
omenului mic si la 1-2 cm inferior de santul transvers, dupa care se divide in doua ramuri
terminale, dreapta si stanga. Ramul drept emite artera cistica, dupa care se orienteaza transversal
si trimite o ramura care se distribuie lobului caudat. Ulterior, se imparte in artera segmentului
anterior si artera segmentului posterior ce ajung sa irige segmentele hepatice
corespunzatoare. Ramura stanga trimite o ramura pentru lobul caudat, dupa care se desparte
in artera segmentului medial si artera segmentului lateral. Aceste artere segmentare se termina
prin ramuri superioare si inferioare destinate subsegmentelor respective. Ultimele ramificatii sunt
reprezentate de arterele interlobulare, mentionate la vascularizatia lobulului hepatic. Intre 20-
25% din debitul sanguin hepatic aferent ii revine arterei hepatice, restul fiind asigurat de vena
porta. 
Vena porta ia nastere posterior de colul pancreasului, prin confluenta venelor
mezenterica superioara,splenica si mezenterica inferioara. Lungimea sa variaza intre 5,5 -8 cm,
iar calibrul sau este apreciat intre 12-15 mm. Dupa ce descrie un traiect ascendent se imparte in
profunzimea santului transvers in ramurile dreapta si stanga. 

18
 Ramura dreapta este mai voluminoasa si continua directia trunchiului venei porte,
primeste vena cistica si trimite cateva ramuri de mici dimensiuni pentru lobul caudat, dupa care
se termina prin ramurile anterioara si posterioara ce se distribuie segmentelor omonime ale
ficatului.
Ramura stanga este mai lunga, insa mai subtire si prezinta de la origine un segment,
denumit portiunea transversala, de 3-5 cm, ce strabate de la dreapta la stanga hilul hepatic,
emitand cateva ramuri pentru lobul caudat.
In fisura ligamentului rotund, se incrubeaza sub un unghi drept, descriind portiunea
ombilicala a sa, care se orienteaza inainte, iar la aproape 2 cm de marginea inferioara a ficatului,
lumenul sau se termina in fund de sac, continuandu-se cu ligamentul rotund al ficatului. In
traiectul sau, ramura stanga trimite cateva ramuri laterale si mediale, ce ajung la segmentele
respective ale ficatului. Ramurile segmentare de ambele parti, se impart in ramuri
superioare siinferioare, care se indreapta ca si ramurile paralele ale arterei hepatice catre
subsegmentele corespunzatoare. Ultimele ramificatii ale venei porte sunt reprezentate de venele
interlobulare, din care se formeaza reteaua perilobulara.
Venele porte accesorii  provin din teritorii diverse si patrund in ficat unde se
capilarizeaza. Conform zonelor din care provin, acestea sunt impartite in 5 grupe, din care mai
importante sunt grupul paraombilical si grupul ligamentului falciform, care cuprind o serie de
vene mici desprinse din peretele abdominal anterior si respectiv diafragma, strabat ligamentul
falciform si ajung in ficat sau vena porta. Restul venelor accesorii se incadreaza in grupul
gastrohepatic, care pleaca de la nivelul stomacului si ajung la ficat traversand omentul
mic, grupul cistic, in care venele iau nastere de la nivelul colecistului si grupul vaselor nutritive,
originare din peretii arterei hepatice, ductelor buliare si chiar ai venei porte.  
Sistemul port comunica in anumite puncte cu sistemul cav, formandu-se asa-
numitele anastomoze portocave. Cele mai importante se gasesc la nivelul rectului si cardiei. La
nivelul rectului, venele rectale superioare, tributare sistemului port se anastomozeaza cu venele
rectale mijlocii si inferioare, ce apartin sistemului cav inferior. La nivelul orificiului
cardic, radacinile venei gastrice stangi si alegastricelor scurte, reprezentand teritoriul port se
anastomozeaza cu venele esofagiene, care dreneaza in sistemul cav superior. 
Venele porte accesorii si anastomozele portocave asigura circulata colaterala hepatopeta
si hepatofuga in diferite situatii patologice, in special in sindromul de hipertensiune portala. Un

19
obstacol pe vena porta conduce la ascita, splenomegalie si dezvoltarea circulatiei colaterale
pentru devierea sangelui portal.
In situatia in care obstacolul este intrahepatic, in ciroza, sau posthepatic, in tromboza
venelor hepatice, sangele portal nu va putea trece prin ficat, fiind astfel deviat catre anastomozele
portocave descrise anterior. In consecinta, dilatarea retelelor venoase anastomotice va surveni
inevitabil explicand aparitia hemoroizilor si a varicelor esofagiene, in fiecare caz. Prezenta
obstacolului prehepatic, pe fondul unei circulatii intrahepatice posibile, determina ca o parte din
sangele portal sa ajunga la ficat prin intermediul grupelor de vene porte accesorii, cu specificatia
ca prin venele paraombilicale si ale ligamentului falciform, care sunt avalvulate, este permisa
trecerea sangelui atat in sens hepatopet cat si hepatofug.  
Venele hepatice constituie in ansamblul lor pediculul eferent, ce nu acompaniaza
ramurile pediculul portal, avand o directie perpendiculara pe acestea. Sangele drenat din lobulii
hepatici prin vena centrolobulara trece in vene din ce in ce mai mari, din care se formeaza
ulterior trei vene hepatice.
Vena hepatica stanga se angajeaza printre segmentul medial si lateral, vena hepatica
mijlocie strabate scizura principala a ficatului printre cei doi lobi, iar vena hepatica dreapta se
insinueaza intre segmentele anterior si posterior. Sangele din aceste vene este preluat de vena
cava inferioara, in care se varsa in partea superioara a portiunii hepatice a acesteia.
Aproape constant, vena stanga se uneste cu cea mijlocie, iar cea dreapta ramane
independenta. Diferentierea dintre venele hepatice si ramurile venei porte se face in mod evident
sub mai multe aspecte. Venelor hepatice li se descriu o directie sagitala spre deosebire de
ramurile portei care urmeaza o directie transversala. Planul venelor hepatice in care sunt dispuse
este situat mai superior decat cel al ramificatiilor portale si din comportamentul lor in interiorul
ficatului se observa pe sectiune ca venele hepatice sunt deschise, traversand parenchimul hepatic
de care adera, iar ramificatiile portale sunt colabate, datorita traiectului prin tecile fibroase
perivasculare.
De asemenea, din structura venelor hepatice face parte o tunica musculara mai dezvoltata
decat a ramurilor portale. Vasele limfatice se diferentiaza in superficiale si profunde. 
Limfaticele superficiale iau nastere din spatiile interlobulare de la suprafata ficatului,
infiltrandu-se pe sub peritoneu. Acestea sunt impartite intr-un grup ce trece prin ligamentul
falciform si diafragma catre nodurile limfatice parasternale, un grup ce strabate ligamentul

20
coronar si diafragma indreptandu-se catre nodurile frenice si un grup care preia limfa de pe fata
viscerala a ficatului, dirijand-o spre nodurile hepatice.  
O parte din limfaticele profunde se orienteaza ascendent si acompaniaza venele
hepatice, vena cava inferioara, dupa care patrund in torace ajungand in nodurile frenice, iar restul
descriu o directie descendenta si insotesc elemnentele triadei portale in tecile fibroase
perivasculare, termianandu-se in nodurile hepatice si celiace.  
Nervii contin fibre simpatice si parasimpatice provenite din nervii vagi si plexul celiac.
La nivelul ficatului, ramurile nervoase formeaza plexul hepatic anterior, ce cuprinde fibre venite
in special din ganglionul celiac stang, dar si din nervul vag drept, si plexul hepatic
posterior format din fibre din ganglionul celiac drept si vagul stang.

Localizari

21
 Impartirea segmentara a ficatului

Descrierea vascularizatiei ficatului pune in evidenta pediculii aferent si eferent, ce

contribuie la individualizarea unor unitati teritoriale ale parenchimului hepatic,
denumite segmente hepatice. 
Segmentarea dupa pediculul aferent sau portal este cea principala din punctul de vedere
al interesului chirurgical si are ca substrat ramificatiile venei porte, insotite de ramificatiile
arterei hepatice si de ductele biliare. In mod conventional se duc trei planuri separatoare sagitale,
care sunt denumite scizuri.  
Scizura principala este cea mai importanta linie topografica, pentru orientarea in
interventiile chirurgicale pe ficat. Aceasta formeaza cu planul orizontal un unghi de 75 grade,
deschis spre stanga, iar cu planul medio-sagital al corpului un unghi de 35 grade, cu deschiderea
anterioara. Planul scizurii principale intretaie fata diafragmatica printr-un punct situat la
dreapta liniei de insertie a ligamentului falciform si fata viscerala in lungul liniei care strabate
fosa vezicii biliare, hilul hepatic la nivelul de bifurcatie al venei porte si se termina pe fata stanga
a venei cave inferioare. 
Scizura stanga corespunde santului sagital stang pe fata viscerala si liniei de insertie a
ligamentului falciform pe fata diafragmatica. Se suprapune cu un plan oblic, dinspre superior
catre inferior si de la dreapta la stanga sub un unghi de aproape 45 grade. 
Scizura dreapta se proiecteaza pe fata diafragmatica in lungul liniei care uneste punctul
situat la jumatatea distantei dintre fundul vezicii biliare si extremitatea dreapta a ficatului cu
locul desemnat de varsarea venei hepatice drepte in cava inferioara, iar pe fata viscerala coincide
aproape in totalitate cu scizura principala.  
Scizura principala imparte ficatul intr-un lob drept, in care parenchimul hepatic de la
acest nivel se asociaza cu ramurile drepte ale pediculului vasculo-biliar portal si un lob stang, in
care parenchimul hepatic se asociaza cu ramurile stangi corespunzatoare. Scizura dreapta imparte
lobul drept intr-un segment anterior si un segment posterior, iar cea stanga intr-un segment
medial si un segment lateral. Fiecare segment hepatic detine un pedicul vasculo-biliar propriu,
iar denumirile ramurilor respective corespund segmentelor respective. Separarea fiecarei ramuri
ce apartine unui pedicul segmentar intr-un ram superior si unul inferior, conduce la subimpartirea
segmentelor mentionte precedent in cate un subsegment superior si altul inferior. 

22
 Segmentarea dupa pediculul eferent se face prin intermediul scizurilor ce corespund
afluentilor venelor hepatice situate in planul celor trei scizuri portale descrise anterior. Astfel, se
duc doua scizuri, dreapta si stanga ce impart ficatul in trei sectoare, drept, mijlociu si stang, din
care sangele este drenat de fiecare vena hepatica in parte. Scizura dreapta separa segmentul
portal anterior intr-o parte mediala si una laterala, in timp ce scizura stanga se suprapune cu
scizura portala stanga.

2.4 FIZIOLOGIA FICATULUI

Ficatul reprezinta o statie intermediara interpusa intre intestin, unde are loc aportul exogen al
constituentilor necesari intretinerii echilibrului metabolic normal, si sangele circulant sistemic,
care transporta respectivii constitenti catre celule, incarcandu-se cu produsi de catabolism ce
trebuie eliminati. Multiplele functii ale ficatului sunt realizate prin activitatea coordonata a
heptocitelor si a celulelor ce apartin sistemului reticuloendotelial.
Implicarea ficatului in procesele metabolice
In cadrul proceselor metabolice, ficatul ocupa o pozitie centrala, indeplinind peste o mie
de procese chimice de importanta vitala pentru organism. Fiind dotat cu sisteme autoreglatoare si
supus unui control endocrino-vegetativ complex si eficient, ficatul este capabil sa-si adapteze
activitatea metabolica conform necesitatilor tisulare, mentinand astfel homeostazia diversilor
constituenti biochimici plasmatici, prin procese de stocare, transformare, metabolizare sau
eliminare.
Functia biligenetica
Bila, produsa de ficat, strabate caile biliare si se acumuleaza in vezicula biliara, de unde
in decursul proceselor de digestie este descarcata in duoden. Bila hepatica si cea veziculara
difera prin aspect si compozitie, datorita perioadelor interprandiale, cand stagnarea in colecist
favorizeaza declansarea unor procese de concentrare, secretie de mucus si cationi si absorbtie de
anioni. Astfel, bila hepatica prezinta culoare galbena, limpede, este aproape izotonica cu plasma,
contine 97% apa si are pH alcalin, cuprins intre 7,8 - 8,6, spre deosebire de bila veziculara, a
carei culoare devine verde inchis, tulbure, este filanta, compusa din aproximativ 90% apa, iar
pH-ul sau variaza intre 7 - 7,4.  
La polul sinusoidal al hepatocitelor ajung diversi constituenti plasmatici, care impreuna
cu substantele sintetizate intrahepatocitar si cu o cantitate adecvata de apa sunt eliberati prin
polul biliar in canaliculii biliari. Bila continuu secretata cantitati cuprinse intre 500-1000 mL/zi.

23
Este un lichid complex si contine 97% apa si 3% reziduu uscat, din care fac parte saruri
anorganice si substante organice, precum saruri si pigmenti biliari, lecitina, colesterol, proteine,
mucus si saruri anorganice. 
Sarurile biliare, ce constituie aproximativ 50% din reziduul uscat, prezinta roluri
fundamentale in cadrul digestiei si absorbtiei lipidelor si vitaminelor liposolubile. Astfel, sarurile
biliare reduce tensiunea superficiala si favorizeaza emulsionarea grasimilor, avantajand astfel
digestia lor, activeaza lipazele si formeaza micelii cu lipidele, care avand caracter hidrosolubil se
pot resorbi din intestin.
Capacitatea de absorbtie a acestora este direct proportionala cu concentratia lor, iar
absenta sarurilor biliare din intestin este consecutiva cu pierderea a 25-40% din lipidele ingerate.
Organismul uman contine intre 3-4 g acizi biliari, in timp ce ficatul sintetizeaza doar 0,5g/24h,
iar bila conduce in intestin 20- 30 g/24h. Astfel, se explica faptul ca 90-95% din acizii biliari in
urma proceselor de digestie sunt reabsorbiti in ileonul terminal, de unde ajung la ficat pe cale
portala intrand din nou in procesele de conjugare, urmate de reexcretarea acestora in bila. Se
formeaza un circuit hepato-enteric prin care fiecare molecula de saruri biliare poate participa
zilnic de 15-20 ori inainte de a fi eliminata. La nivelul colonului, acizii biliari stimuleaza
mucoasa sa secrete electroliti si apa, avand astfel un efect laxativ.  
Pigmentii biliari reprezinta 15-20% din totalitatea substantelor solide aflate in compozitia
bilei hepatice.
Bilirubina este principalul pigment biliar, iar aceasta se sintetizeaza in conditii normale,
in cantitati de 250-300 mg/zi. In proportie variabila de 80-95%, bilirubina provine din
hemoglobina descarcata prin liza eritrocitelor imbatranite, catabolismul unui gram de
hemoglobina generand 36, mg bilirubina. Restul este de provenienta extracelulara, in special
medulara. 
Lecitinele sunt reprezentatii principali ai fosfolipidelor biliare, ce reprezinta 20% din
reziduul uscat continut de bila. Acestea sunt sintetizate la nivelul reticulului endoplasmatic neted
hepatocitar, in functie de circulatia enterohepatica a acizilor biliari.  
Colesterolul constituie aproximativ 4% din totalul substantelor solide biliare si 6% din cel
al lipidelor biliare, iar excretia sa pe aceasta cale contribuie la reglarea nivelului colesterolic al
organismului. In bila, colesterolul este prezent in cea mai mare parte sub forma neesterificata si

24
chiar daca este insolubil in apa, mentinerea sa in solutie se datoreaza prezentei sarurilor biliare si
a fosfolipidelor, alaturi de care formeaza micelii mixte.
Raportul dintre concentratia biliara a colesterolului si cea a sarurilor biliare variaza intre
1/20 si 1/30, iar in situatiile in care valoarea acestui raport scade sub 1/13 are loc precipitarea
colesterolului. Cantitatea de colesterol excretata in intestin este aproape pe jumatate recuperata
printr-un circuit enterohepatic, restul fiind eliminat sub forma de coprostanol prin scaun.

Abundenta secretiei biliare este evidentiata postprandial. Parasimpaticul stimuleaza

secretia, in timp ce simpaticul o inhiba. De asemenea, produsii de degradare ai proteinelor sau
anumiti constituenti alimentari, precum grasimile au efect stimulator asupra secretiei biliare. 

2.5 Functiile ficatului

Functiile ficatului sunt importante si variate : ia parte la digestia intestinala, depoziteaza
in el o parte din substantele care depasesc nevoile imediate ale organismului, degradeaza si
sintetizeaza diferite substante, ia parte la mentinerea compozitiei plasmei, mentine echilibrul
glucidic, transforma grasimile in forme care se oxideaza mai usor, sintetizeaza fermentii necesari
functiilor proprii sau ale altor organe, regleaza metabolismul apei si controleaza debitul sanguin,

25
 opreste patrunderea toxinelor in organism, are rol in formarea globulelor rosii, intervine in
termoreglare, secreta si excreta bila.
Fiind o glanda anexa a tubului digestiv care prin activitatea sa metabolica reprezinta unul
dintre cele mai complexe organe interne. Functionalitatea deriva din conexiunile sale vasculare si
din structura morfoistologica particulara. Ficatului i se descriu functia de sinteza si functia in
cadrul metabolismului intermediar. Din studiul topografic al ficatului se observa ca acesta se afla
asezat in calea sangelui provenit prin vena porta, de la intestin, stomac, pancreas si splina.
Datorita abundentei sale irigari cu sange functional si nutritiv, precum si datorita transformarilor
chimice ce au loc la acest nivel, ficatul indeplineste atat de importante si variate functii pe drept
cuvant poate fi considerat „laboratorul organismului ”.
Ficatul:
 mentine compozitia plasmatica (homeostazei) oferind proteine nou-formate;
 mentine nivelul glicemiei;
 transforma grasimile in forme mai usor oxidabile;
 sintetizeaza numerosi fermenti necesari activitatilor proprii ca si altor tesuturi;
 degradeaza hormonii circulanti in exces;
 regleaza metabolismul apei si controleaza debitul sanguin;
 opreste patrunderea toxinelor in organism.

Cele mai iportante functii ale ficatului sunt:

Functia antitoxica
Capteaza particulele straine in intestin, in circulatia prin celulele Kupffer; in hepatocite se
produce conjugarea , oxidarea si reducerea unor substante cu efect nociv:
 formarea ureei din amoniac (functie ureeoproteica);
 reducerea, conjugarea si inactivarea unor hormoni.
Functia antitoxica consta in faptul ca ficatul dispune de activitati prin care substantele
toxice de origine exogena, ca si acelea rezultate din metabolismele endogene sunt transformate in
substante mai putin toxice si eliminate ca atare. Neutralizarea substantelor toxice este realizata de
ficat cu ajutorul proceselor de conjugare a acestor substante, cu sulful de exemplu (actiunea de
sulfoconjugare).

26
 Ficatul este un important depozit de vitamine A, B2, B12, D, K. El intervine in
convertirea carotenilor in vitamina A, in transformarea vitaminei B1 in carboxilaza, in
conjugarea vitaminei B2 pentru formarea fermentului galben respirator, in procesul de sintetizare
a protrombinei cu ajutorul vitaminei K.
Sintetizarea fermentatilor necesari proceselor vitale este indeplinita intr-o foarte mare
masura de ficat. Fermentatii sunt complexe macromoleculare legate de grupari active, iar sinteza
lor reprezinta o activitate laborioasa a hepatocitului si necesita integritate anatomica si
functionala a ficatului. Ficatul mai intervine in mentinerea echilibrului acidobazic, ca depozit al
apei si posibilitatea de a echilibra perturbarile circulatorii.
Functia hematopoetica
Ficatul formeaza hematii in perioada intrauterina a fatului, fiind in acelasi timp si loc de
distrugere a hematiilor imbatranite. Ficatul are rol in reglarea echilibrului acido-bazic intervenind
in transformarea acidului lactic in glucoza, formarea amoniacului din acizi aminati. Datele mai
noi arata ca, la nivelul hepatic, ar fi prezent un senzor pentru oxigen – o proteina hem cu rol in
reglarea secretiei de eritropoietina.
Functia de homeostazie circulatorie
Ficatul are capacitatea de a intervene in doua moduri asupra circulatiei:
 modificarea intrahepatica a diametrelor arterei venoase si a spatiilor Disse; in acest mod
se poate retine in ficat o cantitate surplus pantru un moment dat;
 modularea sintezei(degradarii) unor factori de reglare a circulatiei; sintetizeaza
antiotensinogen, catabolizeaza catecolamine, metabolizeaza aldosteron si cortizon.
Functia de depozit
Ficatul depoziteaza multe substante, unele complexe (macromoleculele), si unele simple
(oglioelemente, metale grele). Macromoleculele depozitate sunt glicogenul, lipidele complexe si
unele proteine de rezerva.
Fierul este depozitat ca feritina in lisorale, in siderosomi. Originea fierului depozitat este dubla:
 endogena (hemoglobina si citocromii);
 exogena (din apotul portal).
Celulele hepatice si celulele reticuloendoteliale din parenchimul hepatic contin o proteina numita
apoferitina, ea poate fixa pana la 4500 de atomi de fier si astfel se transforma in feritina, cu un
continut de 20-25% fier.

27
 Cuprul este depozitat sub forma de hepatocuprina tot in celulele sistemului reticuloendocitar.
Ficatul pare a fi singurul depozit al cuprului in organism. In boalaWilson, depozitele de cupru
cresc, atingand un nivel toxic. Vitaminele hiposolubile A, D, E, K sunt depozitate in celulele
Kupffer.
In hepatocit, vitamina D este hidroxilara in proportie de 25%, 70% din vitamina K din
organism este depozitate in ficat, restul in splina. Alte vitamine, precum acinul pantotenic,
biotina si vitamina B6 sunt depozitate in ficat dar si in alte tesuturi-rinichi, suprarenala, muschi.
Glicogenul reprezinta 5% din greutate ficatului. Acesta este depozitat in zona de maxima
activitate periportala, dar poate fi mai usor de observat in spatiul pericentrolobular. Glicogenul
reprezinta material energetic rapid metabolizabil, dar contrar prezumtiilor initiale, nu el este cel
mai important rezervor energetic hepatic. Lipidele complexe sunt depozitate in zona de activitate
redusa metabolic.
Din fondul metabolic comun al aminoacizilor, ficatul retine o parte din aminoacizii
necesari sintezei proteinelor proprii, o alta parte pentru sinteza aminoacizilor neesentiali, restul
aminoacizilor fiind transformati in cetoacizi, CO2 si H2O, glucoza, corpi cetonici , amine
biogene, hormoni, baze purinice si porfirine sau servind pentru diverse conjugari sau pentru
biosinteza creatinei si creatininei.
Metabolismul glucidic – ficatul este un organ care produce si consuma glucoza el fiind
supus actiunii insulinei care are in vana porta o concentratie de pana la 10 ori mai mare decat in
circulatia sistemica. Tot aici se afla singurul sediu la nivelul caruia un alt hormon glicoregulator
respectiv -glucogonul- activeaza. Toate monozaharidele absorbite intestinal, ajung pe calea venei
porte la ficat inainte de a fi eliberate tesuturilor musculare si adipos.
Ficatul este si cel mai important organ cu rol in mentinereaconstantaa glicemiei, la valori de 100
mg/dl. El primeste prin vena porta glucoza, fructoza, manoza si galactoza. Debitul glucozat
hepatic este mentinut adecvat prin glicogenoliza si gluneogeneza. La acest nivel se desfasoara
urmatoarele procese de catabolism:
 catabolismul glucozei prin: ciclul Emden-Meyerhoff-Parnas (glicoliza anaeroba);
 ciclul Krebs (ciclul acizilor tricarboxilici);
 ciclul hexozomonofosfat;
 calea glucuronica sau calea acidului uronic;
 catabolismul fructozei;

28
 catabolismul galactozei;
 catabolismul glicogenului.
Metabolismul lipidic – ficatul are unul dintre cele mai importante roluri in metabolismul
lipidelor, participand la reactii biochimice in sinteza si metabolismul acizilor grasi, a
colesterolului si altor componente. El reprezinta sursa esentiala de fosfolipide, lipoproteine si
corpi cetonici formati din acizi grasi, cea mai mare parte a grasimilor absorbite din intestin sunt
preluate de ficat unde trigliceridele sunt rapid hidrolizate. Acizii grasi liberi care reprezinta o
sursa majora de energie pot fi eliberati in sange, resterificati pentru a forma noi trigliceride si
fosfolipide sau sunt metabolizati in celula. Formarea fosfolipidelor reprezinta o cale importanta
de utilizare a aportului de lipide.
Functii legate de metabolismul intermediar
Lantul transformarilor metabolice a substantelor proprii organismelor si a celor absorbite
constituie metabolismul intermediar, iar ansamblul modificarilor energetice a efect al reactiilor
biochimice metabolice constituie metabolismul energetic. Metabolismul intermediar si cel
energetic nu sunt deci procese independente, ci reprezinta doua aspecte ale acelorasi reactii
metabolice.
In ficat au loc procese de sinteza de novo a acizilor grasi, a trigliceridelor, a
colesterolului, a fosfolipidelor si a liproproteinelor. Calea acetil-CoA conecteaza metabolismul
lipidic cu cel glucidic. Ficatul extrage cca. 33-40% din acizii grasi din trigliceride si
liproproteine, in special cele cu densitate foarte scazuta.
Sintaza trigliceridelor are loc in hepatocite, in microsomi, unde se face esterificarea progresiva a
glicerolului activate, iar colesterolulo se sintetizeaza, de asemenea, in microsomii hepatocitelor,
dar si in alte celule din organism, ca de exemplu din tegument, testicul, ovar, intestine, artere,
tesut adipos.
Sinteza fosfolipidelor decurge oarecum asemanator cu cea a trigliceridelor pana la etapa
de acid fosfatidic dupa care are loc incorporarea gruparilor fosforilcolina sau
fosforiletanolamina.
Sinteza liproproteinelor si eliberarea lor in sange reprezinta procese hepatocitare importante.
Formarea lipoproteinelor implica:
 sinteza componentelor lipidice-trigliceride, fosfolipide, colesterol;
 sinteza apoproteinelor;

29
 asamblarea lipidelor cu apoproteinele;
 exportul veziculelor lipoproteice in circulatie;

Procesul are loc la nivelul hepatocitelor:

- in reticulul endoplasmatic pentru apoproteine;
- in reticulul endoplasmatic neted pentru componentele lipidice;
- in zona de trecere dintre acestea pentru complexele lipoproteice.
Functia de regenerare
Structura si complexul functional metabolic hepatic sunt cei care cei care genereaza
factorii de care depinde regenerarea. Regenerarea se face conform unitatii morfofunctionale-
acinul.
Functia termogenetica
Functia termogenetica a ficatului consta in aceea ca in acest organ, datorita
metabolismului sau foarte intens, se produc mari cantitati de caldura necesara mentinerii
temperaturii corpului.
In conditii de repaus, 70% din caldura organismului este produsa la nivelul nucleului
central reprezentat de organele toraco-abdominale si cele din cutia craniana. Ficatul produce
20%din caldura, dovada este temperatura sangelui din vasele hepatice care parasesc organul; la
nivelul acestora sangele depaseste in mod obisnuit cu 1-20ºC temperature rectala. In conditii de
activitate foarte intensa, temperatura sangelui din vasele hepatice atinge 40-41ºC.
Functia de biligeneza
Functia biligera comport secretia si excretia bilei cu rol important in digestia si absorbtia
grasimilor, in absorbtia vitaminelor (A, D, E si K), in absorbtia fierului si a calciului alimentar.
Bila se varsa in intestin in capacitati de 600-1000 ml/24 ore. Ca urmare, bila hepatica este de
culoare galbena ca mierea, limpede aproape izotomica cu plasma, contine 97% apa si este
alcalina, ea contine si doua structuri chimice de importanta unica in organism: pigmentii biliari si
sarurile biliare.
Se considera ca pigmentii au o singura functie cea de culoarea bilei. Faptul ca la nivelul
intestinal bilirubina conjugata se transforma in mezobilirubina si apoi stercobilirogen si
stercobilina si nu se elimina ca atare, a sugerat cercetatorilor si alte functii ale pigmentilor biliari;
in plus, pigmentii participa si ei alaturi de sarurile biliare la ciclul enterohepatic.

30
 Analiza mai atenta a bilirubinei, care poseda un important grup activ COO – a sugerat ca
pigmentii biliari posedaa capacitate antioxidanta, ceasta capacitate a fost evidentiata in
postpartum la nou nascuti. Se pare ca pigmentii biliari sunt necesari pentru protectia plamanului
ce vine in contact cu o mare cantitate de oxigen.
Sarurile biliare constituie aproape 50% din rezidul uscat al bilei si detin roluri
fundamentale in digestia si absobtia lipidelor si a vitaminelor liposolubile. Acizii biliari sunt
sintetizati exclusiv de catre ficat din colesterolul produs local sau extras din sange.
Functia de detoxificare
Ficatul capteaza, metabolizeaza si elimina diverse substante proprii (hormon mediatori
chimici, amine biogene etc.) sau straine organismului (droguri, toxice etc.) absorbite din intestin
sau extrase din sangele varata detoxificare, de exemplu NH3 care este transformat in uree sau
indolul care absorbit din intestine este oxidat in ficat in indoxil si dupa conjugarea cu acid
sulfuric este eliminat prin urina ca indoxilsulfat.
Alte substante sufera modificari la nivelul ficatului care le transforma din compusi
liposolubili in compusi cu un grad ridicat de hidrosolubilitate care pot fi eliberati mai usor prin
bila sau urina. De obicei aceste doua modalitati metabolice se asociaza si se completeaza. Unele
din substantele metabolizate sunt toxice si ca urmare a acestor transformari organismul este
protejat de efectele lor nocive, dar mecanismele care intervin in aceste procese de detoxificare
sunt aceleasi care realizeaza si elimina unor produsi biologici ca: bilirubina, hormonii steroizi,
insulina, unii hormoni hipofizari etc.
De altfel aceste procese pot avea uneori ca rezultat chiar generarea unor compusi mai
activ sau mai toxici decat cei initiali; astfel prontozilul (sulfamida lipsita de actiunea
bacteriostatica) prin oxidoreducere genereaza sulfanilamidele, un bacteriostatic puternic iar
parationul care este netoxic se transforma in ficat in paraoxon un inhibitor activ ireversibil al
colinesterazei.
Procesele de detoxificare in cadrul carora ficatul detine roluri multiple si fundamentale
sunt rezultatul activitatii unor variate sisteme enzimatice. Unele din enzimele normale care
participa la aceste procese avand o specificitate foarte redusa pentru substrat, metabolizeaza si
substante straine organismului (droguri) care au asemanari structurale cu substratul lor. Parte din
substantele straine organismului si majoritatea drogurilor sunt metabolizate insa de enzime

31
xenobiotice nespecifice care se gasesc in celule in stare inactiva si sunt induse de substante de
metabolizat.
Dintre aceste enzime intim legate de reticulul endoplasmatic hepatocitar, prezente in
microsomii rezultati prin fragmentarea reticulului in timpul omogenizarii, dar puse in evidenta si
in alte celule mai cunoscute sunt: oxidazele (oxigenazele) cu functii mixte care au drept
component specific citocromul si care catalizeaza diverse tipuri de oxidari, reductazele care
intervin in reducerea nitro- si azoderivatilor si dehalogenarea reductive si esterazele care
realizeaza hidroliza esterilor, dar in procesele de detoxificare intervin si alte enzime
citoplasmatice hepatocitare sau extrahepatice precum si enzime plasmatice.
Procesele complexe de detoxificare la care sunt supuse diverse substante staine
organismului, dar si substante proprii care ar putea exercita efecte nocive daca depasesc
concentratiile fiziologice, pot fi sistematizate in 2 faze: prima faza, incluzand reactii de oxidare,
reducere sau hidroliza, consta in introducerea unor grupari polare (OH, COOH, NH2, etc.) in
molecula compusilor nepolari si are ca rezultat final hidroxilarea substratului, iar faza a doua
consta in conjugarea compusului hidroxilat.
Functia de coagulare
O parte dintre factorii care intervin in procesul de coagulare sunt sintetizati in ficat, astfel
fibrinogenul, protrombina sunt sintetizati in ficat. Tot aici este sintetizata si heparina, o substanta
anticoagulanta.

2.6 Vezica biliara si functiile sale

Vezica biliara (sau colecistul) este un rezervor temporar al bilei, situat in fosa

colecistului de pe fata inferioara a ficatului. Vezica este specifiaca vertebratelor. Este unita cu
ficatul, de unde primeste bila, si cu duodenul, unde o elibereaza.
Bila este secretata incontinuu de catre ficat, dar este eliberata doar in perioadele
digestive. Bila este un lichid a carui culoare si compozitie difera, in functie de locul unde se
gaseste – ficat sau vezica biliara. Bila hepatica este galben-aurie si limpede. pH-ul este alcalin,
de 8 – 8,6. Bila veziculara este verde-brun, tulbure  si cu un pH-ul de 7 – 7,6. In vezica biliara
este absorbita apa si bila se concentreaza de 8-10 ori. Compozitia bilei este reprezentata de saruri
biliare, pigmenti biliari, colesterol, lecitina, acizi grasi si mucina. Se mai gasesc si cloruri de Na,

32
K sau Ca, bicarbonati si fosfati. Bila nu este un suc digestiv propriu-zis, deoarece nu contine
enzime digestive. 
Sarurile biliare – au actiune de tip detergent, adica scad tensiunea superficiala a
particulelor mari (de grasime) si favorizeaza fractionarea acestora pentru emulsionare. Un alt rol
al sarurilor biliare este de a transporta acizii grasi din interiorul lumenului pana la peretele
intestinal de unde vor fi absorbite.  
Pigmentii biliari – bilirubina si biliverdina (sunt produse prin distrugerea hematiilor)
sunt excretate prin bila. Dupa ce sunt eliminate, ajung in intestin si se transforma in urobilinogen
(da culoare urinei) si stearcobilinogen (da culoare materiilor fecale).
Colesterolul – se gaseste sub forma libera in bila. Provine atat din alimentatie, cat si din sinteza
hepatica. Dupa ce ajunge in intestin, colesterolul este reabsorbit sau eliminat prin materiile
fecale.

FIZIOPATOLOGIA FICATULUI

2.7 Ciroza hepatica

Ciroza hepatica (CH) se caracterizeaza ca o boala hepatica ce asociaza fenomene de

fibroza si de regenerare. Clinic ciroza hepatica evolueaza cu sindromul hipertensiunii portale (cu
sau fara ascita), hemoragie si encefalopatie hepatica.

Forme clinice
- CH portala (septala) - micronodulara (noduli 2-3 mm);
- CH virala (postnecrotica) macronudulara (noduli > 3mm);
- CH biliara (primitiva - autoimuna sau secundara);
- CH metabolica (în Hemocromatoza sau boala Wilson);
- CH criptogena;
Sistemul (ele) afectate - gastrointestinal; cardiovascular; endocrin /metabolic;
Ereditatea - CH metabolica este determinata de patologii ereditare - Hemocromatoza si boala
Wilson,
Predominarea de varsta - predominare de sex in functie de varianta etiologica.
Semne si simptome - anorexie; greturi; disconfort abdominal (balonari); fatigabilitate;
pierderi in greutate; prurit cutanat;

33
 Semne si simptome de complicatii ale CH: hematemezis; melena; encefalopatie;
sângerari rectale prin hemoroizi.
Date obiective: - sclere galbene; facies pamantiu; stelute vasculare; eritem palmar;
ginecomastie; atrofie testiculara; microangioame tegumentare; xantelasme; limba rosie, lacuita;
ficat marit sau micsorat de volum cu suprafata nodulara si marginea ascutita; circulatie
colaterala; edeme ale membrelor inferioare; splenomegalie; par friabil.

Cauze
- hepatite virale B, C, D, hepatite alcoolice sau medicamentoase, hepatita autoimuna,
hemocromatoza, boala Wilson, deficit de a1-antitripsina, colangita sclerozanta primitiva,
colestaze mecanice prelungite, insuficienta cardiaca congestiva (ciroza cardiaca)
Factori de risc
Cei inclusi in cauze si cei ce urmeaza suplimentar:
- suferinta hepatica cunoscuta, consum etilic;
- varsta peste 50 ani, predominant sexul masculin;
- eforturi excesive.
Ascita: - insuficienta cardiaca congestiva; tromboza venelor hepatice; sindromul Budd-
Chiari; canceromatoza abdominala; infectie peritoneala; obstructie limfatica.
Sindrom hemoragic: - ulcer gastric sau duodenal; cancer gastric; sindrom Maalory Weis;
colita ulceroasa.
Encefalopatie: insuficienta renala; patologii cardiopulmonare; abuz de medicamente.
Hepatomegalie: - neoplasm hepatic (primar, secundar).
 
Investigatii de laborator
- examenul sangelui (anemie, leucocitoza sau leucopenie; VSH accelerata).
- trombocitopenie.
- examenul urinei (proteinurie, cilindrurie, microhematurie).
-biochimia sângelui (hiperbilirubinemie, proba cu timol crescuta, cresterea fosfatazei alcaline,
hipoalbumincmie, ALT < AST - în CH alcoolica si ALT >AST - în CH virala si biliara).
 
Modificarile biologice sunt in functie de cauza cirozei:

34
 - etilism - cresterea IgA si gama-glutamil-transpeptidazei;
- virus B - antigenul HBs, DNA-VHB;
- virus C - anticorpi anti VHC-DNA - VHC;
- hepatita autoimuna - anticorpi antinucleari, anticorpi antimuschi netezi - antiactina AC, anti-
LKM1, cresterea IgG;
- ciroza biliara primitiva - AC antimitocondriali M2, AC antinucleari, IgM crescute.
Schimbari morfologice - parenchim distrus, regenerare compensatorie, travee hepatocitare
dezorganizate, distributie anormala a spatiilor porte si venelor ccntrolobulare

2.8 Ciroza alcoolica. Steatoza hepatica

Ciroza alcoolica este una din entitatile de boala produse prin ingestia de
alcool: ficatul gras alcoolic (steatoza hepatica) , hepatita etanolica si ciroza etanolica
Morfopatologie : Ciroza etanolica, clasica ciroza Laennec, este o ciroza micronodulara,
in care procesul fibrotic este difuz si  omogen.
Steatoza hepatica este o entitate perfect reversibila odata cu incetarea ingestiei. Hepatita
alcoolica este un precursor al cirozei etanolica si se caracterizeaza prin necroze hepatocitare,
infiltrarea ficatului cu PMN, aparitia de hialin alcoolic, si depozitia de colagen la nivelul spatiilor
perivenulare( zona centrolobulara).
Simptome si semne : Steatoza hepatica prezinta manifestari clinice reduse sau absente.
Poate fi diagnosticata intamplator cu ocazia efectuarii unei ecografii abdominale. Hepatomegalia,
uneori dureroasa poate fi singura manifestare clinica.
Simptomele si semnele in hepatita alcoolica sunt variate, de la forme usoare sau
asimptomatice pana la forme cu evolutie letala.
Hepatita alcoolica este asemanatoare ca evolutie cu hepatica virala acuta sau toxica.
Persoanele cu hepatita alcoolica pot prezenta:
• greata
• varsaturi
• stare de rau general
• dureri abdominale
• icter

35
• encefalopatie hepatica
• sangerari
In general, continuarea consumului de alcool determina aparitia unor episoade de
acutizare, cu icter, ascita, tulburari neurologice in cadrul encefalopatiei hepatice, acutizari care
pot provoca decesul.
Incetarea consumului de alcool amelioreaza de obicei simptomele, insa modificarile
histologice pot exista mai mult de 6 luni.
Ciroza alcoolica poate fi asimptomatica pana la 40 % din cazuri, care sunt descoperite
accidental la autopsie sau laparotomie. Simptomele in ciroza alcoolica se instaleaza treptat, dupa
mai mult de 10 ani de consum cronic de alcool. Pacientii alcoolici prezinta malnutritie care
determina scaderea maselor musculare si scadere ponderala. Tulburarile de coagulare apar din
cauza faptului ca ficatul lezat nu mai poate sintetiza factori ai coagularii.
Alte semne constatate la pacientii cu ciroza alcoolica:
• stenoze vasculare
• eritroza palmara
• hipertrofia glandelor parotide si lacrimale
• hipertrofia falangelor distale
• edeme periferice
• atrofie testiculara
• semne de virilizare la femei
Incetarea consumului de alcool in cazul cirozei poate aduce ameliorari semnificative si o
stabilizare a evolutiei clinice. In absenta opririi consumului de alcool simptomele si semnele se
agraveaza progresiv si pacientii au evolutie catre deces prin coma hepatica, hemoragii esofagiene
sau infectii recurente.

2.9 Ciroza biliara

Ciroza biliara este boala rara care debuteaza cu inflamatia cailor biliare intrahepatice si
progreseaza cu distrugerea acestora. Ciroza biliara are doua forme : ependent si secundara.

36
 Ciroza biliara dependent apare de obicei la femei (40-60 ani), are o evolutie progresiva, si
se prezinta intrahepatic si provoaca icterul. Printre semnele precoce se numara pruritul
(mancarime a pielii sau mucoaselor)
Ciroza biliara secundara se prezinta extrahepatic si are aceleasi simptome ca epend
primara, in plus pot aparea febra, dureri de hipocondru drept (in partea dreapta a toracelui – zona
mamara si axiala).

2.10 Hepatotoxicitatea produsa de medicamente

Ficatul este unul dintre cele mai sensibile organe ale omului, fiind dependent pentru
supravietuire. De aceea este numit si “uzina organismului”, caci toate substantele ingerate sunt
prelucrate la nivelul acestuia.
De prea putine ori te gandesti insa ca acestea pot face dependenta organismului, mai ales
daca sunt folosite in doze prea mari, pe perioate indelungate sau in combinatii periculoase.
In ultimul timp, s-a constatat o crestere mare a numarului de medicamente cu afectiune toxica
asupra ficatului, care poate duce la imbolnavirea ficatului sub forma cronica sau acuta.
Ficatul, prin functia sa antitoxica, este implicat in anihilarea actiunii unor substante
nocive organismului, acestea fiind intai prelucrate de ficat si apoi eliminate pe cale biliara sau
renala. Atunci cand aceasta prelucrare esueaza din cauza unor deficite enzimatice, celula
hepatica incepe sa fie atacata de produsii toxici rezultati. Rareori, leziunile celulare hepatice sunt
cauzate de actiunea proprie a medicamentului, ci atunci cand capacitatea ficatului de a-l
dependent este depasita. Riscul devine mai mare atunci cand diverse medicamente sunt
dependente in cadrul aceluiasi tratament.

2.11 Clasificarea leziunilor hepatice

Medicamentele care pot provoca leziuni hepatice sunt de doua feluri :

- cele care au hepatotoxicitate intriseca, sau previzibila: se defines prin actiunea toxica constanta
si dependent de doza; .
- cele cu hepatotoxicitate imunoalergica sau imprevizibila: leziunile hepatice apar la o proportie
mica de bolnavi si nu sunt dependente de doza administrata . Hepatotoxicitatea poate aparea in

37
primele 4-6 saptamani de tratament. Copiii sunt foarte rar afectati. Printre manifestarile alergice
se numara febra, eruptiile cutanate, pruritul si cresterea anormala a anumitor anticorpi.
Reactiile imunoalergice nu apar decat la un numar mic de bolnavi expusi la medicament
si este posibil ca aparitia leziunilor hepatice sa fie dependenta de o sensibilitate anormala a
gazdei. Indepartarea medicamentului in cauza duce la amliorarea si vindecarea bolnavului. In
cazuri foarte rare, boala se poate ameliora, desi medicamentul nu mai este administrat.

CAPITOLUL III. HEPATOPROTECTOARE

.

Medicamente cu actiune hepatoprotectoare

Pastile, alimente grase, suprasolicitarea, deprivarea de somn, alcoolul – toate acestea ne

obosesc ficatul.
Ficatul este laboratorul care proceseaza toate substantele ce patrund in organism.
Medicamentele hepatoprotectoare sunt recomandate in special cu hepatopatii (ex. Hepatita
cronica virala B sau C , ciroza hepatica, hepatita alcoolica, ficat gras non-alcoolic), pentru
limitarea agresiunii asupra celulelor hepatice si stimularea metabolismului hepatic. Alcoolul,
ciuperciule, dislipidemiile, medicamentele (paracetamol, pilule contraceptive) si virusurile
hepatice sunt principalii agresori ai ficatului. Capacitatea detoxifianta a ficatului este strans
corelata cu continutul in glutation al hepatocitelor, substanta care are rol antioxidant.
Principalele alternative hepatoprotectoare si hepatotrofice :
Aminoacizii (L-arginina, L-cisteina, L-carnitina, L-ornitina, L-aspartat, metionina) – sustin
functia hepatica de sinteza si pot fi utilizate ca adjuvante in insuficienta hepatica.
Flavonoizii – au ca efect antioxidant si protejeaza ficatul de actiunea nociva a radicalilor liberi.
Silimarina (extract de Sylibum Marianum), un reprezentant al grupei flavonoidelor, are un efect
potent de hepatoprotectie si detoxifiere : mentine integritatea membranei hepatocitare, impiedica
patrunderea toxicelor, stimuleaza refacerea celulelor hepatice si sinteza proteica. Vinul rosu si
strugurii reprezinta o sursa importanta de bioflavonoizi.

38
Vitaminele – vitamina E (tocoferol), vitamina C (acid ascorbic), vitamina B13(acid orotic) au
efect antioxidant si protejeaza ficatul de actiunea toxica a radicalilor liberi.
Saponinele din ginseng au efect protector impotriva toxicelor hepatice.
Hipolipemiantele sunt utile in steatoza hepatica, pentru a limita incarcarea grasa a ficatului.
Dieta hepatoprotectoare – se recomanda un aport moderat crescut de glucide (pentru furnizarea
de energie si refacerea depozitelor de glycogen) – in special din fructe, un consum limitat de
1g/kg corp de protein (nu in exces deoarece produsii de degradare proteica pot avea efect toxic
asupra hepatocitelor) si restrictive de sodium , alcool si grasimi.

3.1 Sargenor

Denumire : SARGENOR
Indicatii : Medicament utilizat pentru terapia ficatului, lipotrope. Indicat in tratamentul starilor de
oboseala functional la adulti si copii cu varsta peste 12 ani.
Denumire comuna internationala : ARGININUM
Actiune terapeutica : terapia ficatului, lipotrope.

39
Prescriptie : OTC – medicamente si produse medicamentoase care se pot elibera in farmacii sau
drogherii fara prescriptie medicala.
Forma farmaceutica : solutie orala, fiole
Concentratie : 1g/5ml
Ambalaj : cutie cu 20 de fiole/5ml solutie orala.

3.2 Essentiale forte N

Denumire : Essentiale forte N

Indicatii : Essentiale forte N contine fosfolipide esentiale extrase din seminte de soia.
Actiunea terapeutica : ameliorarea simptomelor cum sunt lipsa poftei de mâncare şi senzaţia de
presiune în partea dreaptă a abdomenului superior
Forma farmaceutica : capsule de culoare kaki
Concentratie : 300mg (Substanta activa: fosfolipide esentiale extrase din seminte de soia,
continand 76% (3-sn-fosfatidil) colină (extractant: etanol 96% (v/v)).
Ambalaj : Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a cate 10 capsule.

40
3.3 Silimarina (Biofarm)

Denumire : Silimarina
Indicatii : Semintele acestei plante contin un complex de bioflavonoide cunoscut sub denumirea
de „silimarint”. Silimarina protejeaza celulele ficatului impotriva acumularilor de toxine si
participa la eliminarea substantelor toxice la nivel hepatic.
Actiunea terapeutica : silimarina este un hepatoprotector (utilizat in hepatita etanolica). Este
utilizat ca adjuvant in diferite afectiuni hepatice cornice si preventive in cazul expunerii la
substante (inclusiv medicamentele) cu risc toxic hepatic.
Forma farmaceutica : comprimate
Concentratie : 150 mg (contine silimarina echivalent la silibina. Celelalte componente sunt:
lactoza monohidrat, hipromeloza, amidonglicolat de sodiu tip A, laurilsulfat de sodiu, acid
stearic, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc.)
Ambalaj : Cutie cu 5 blistere din Al/PVC a cate 10 comprimate. Comprimatele au forma
lenticular si culoare galbena sau galben-bruna, marmorate, cu particule uniform repartizate.

3.4 Hepa-merz granulat - tableta - fiola

41
Denumire : Hepa-merz
Indicatii : Hepa-Merz granulat/comprimate/fiole face parte din grupa : terapia ficatului. Este o
pulbere granulata de culoare usor portocalie, gust dulce si aroma de citrice pentru solutie orala.
Substanta activa este L-ornitina-L-aspartat. Concentrat pentru solutie perfuzabila. Solutie
limpede incolora, pana la usor galbuie.
Actinuea terapeutica : Hepa Merz granulat/comprimate se folosesc in tratamentul
encefalopatiei hepatice latente sau manifeste din cadrul afectiunilor cu activitate de detoxifiere
hepatica insuficienta (de ex. in ciroza hepatica) si a complicatiilor acestora.
Forma farmaceutica : granulat, tablete, fiole .
Concentratie : fiole- 5g/10ml, granulat- 5g , tableta- 150 mg/100mg (L-Ornitina L-aspartat (150
mg) , Pancreatin (100 mg) ).
Ambalaj : Cutie cu 10 fiole din sticla bruna a cate 10 ml concentrat pentru solutie perfuzabila,
cu inel de rupere. Cutie cu 30/50/100 plicuri din folie hartie/Al/PE a cate 5 g granule pentru
solutie orala. Cutie cu 3 blistere din A1/PVC a cate 10 tablete. Tabletele au forma rotunda de
culoare brun inchis.

3.5 Farcovit B-12

42
Denumire :Farcovit B-12
Indicatii : continutul unei capsule :ulei de boabe de soia, ulei hidrogenat din boabe de soia (tip I
si II) , ceara de albine, lecitina din soia 45%, etilvanilina, vanatone.
Actiunea terapeutica : Este folosit ca hepatoprotector si in afectiuni hepatobiliare asociate cu
colestaza ,pentru a induce colereaza si a preveni formarea calculilor biliari. Adjuvant in
dislipidemii, malnutritie, afectiuni dermatologice. Adjuvant in profilaxia si/sau tratamentul
complicatiilor cirozelor hepatice.
Forma farmaceutica : capsule gelatinoase
Ambalaj : Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a cate 10 capsule moi.

3.6 Lagosa

43
Denumire : Lagosa
Indicatii : Un drajeu contine silimarina exprimata ca silibina 150 mg sub forma de extract uscat
metanolic de fruct de armurariu.
Actiune terapeutica : Ca tratament adjuvant hepatoprotector (in ciroze hepatice si hepatite
cornice)
Forma farmaceutica : drajeuri
Concentraie : 150 mg , 300mg
Ambalaj : cutie cu un/2/4 blister din A1/PVC a 25/50/100 de drajeuri

Suplimente alimentare cu proprietati hepatoprotectoare

44
 Ficatul este organul care proceaseaza toate substantele care patrund in organismul uman.
Hepatoprotectoarele sunt medicamente pe baza de plante care protejeaza ficatul. Cele mai
eficiente astfel de suplimente sunt cele pe baza de armurariu si aminoacizi, precum arginina.
Aceste suplimente au un efect antioxidant, protejeaza ficatul de substantele toxice si stimuleaza
procesul de neutralizare a toxinelor . Hepatoprotectoarele pot fi administrate si persoanelor care
sufera de hepatita sau alte afectiuni hepatice, celor care lucreaza in mediu toxic si femeilor care
iau anticonceptionale.

Suplimente hepatoprotectoare

Extractul de armurariu este un foarte bun stimulent al activitatii ficatului, impiedica

fribrozarea acestuia si ajuta la regenerarea sa. Contribuie la functionarea in limite normale a
ficatului, si ajuta la detoxifierea organismului. Substantele active impiedica acumularea toxinelor
in ficat si stimuleaza procesul de eliminare a toxinelor acumulate.
Silimarina este un flavonoid puternic, cu puternice efecte de detoxifiere si protectie a
ficatului. Impiedica patrunderea toxinelor si stimuleaza refacerea celulelor hepatice.
L-arginina intarzie dezvoltarea tumorilor, ajuta la detoxifierea ficatului si contribuie la
functonarea sistemului imunitar. Contribuie si la indepartarea toxinelor.

Hepatoprotectoare naturale

Ficatul poate fi protejat si prin consumul anumitor alimnente, plante si ceaiuri naturale
care au rol antioxidant si stimulant pentru tesuturile hepatice. Cele mai bune remedii naturiste
pentru afectiunile hepatice sunt cicoarea, coada soricelului , anghinarea, rostopasca , sunatoarea,
salvia, rozmarinul, catina sau propolisul. .
Sfecla rosie este un aliment ideal pentru protejarea ficatului, contine minerale importante.
Este indicat sa se consume in stare cruda, data pe razatoare si amesteca cu putin hrean si ulei de
masline.

Semintele de in se consuma in salate, in stare cruda. Sunt bogate in acizi grasi omega 3 si 6.

45
 Leurda este una dintre cele mai puternice hepatoprotectoare din natura si se consuma in stare
cruda, alaturi de peste sau orez.

3.7 Liv 52

Denumire : Liv 52
Indicatii : Un comprimat contine: Capparis spinosa 65 mg,Cichorium intybus(cicoare) 65 mg,
Solanum nigrum 32 mg, Cassia occidentalis 16 mg, Terminalia arjuna 32 mg, Achillea
millefolium(coada soricelului) 16 mg, Tamarix gallica 16 mg, Mandur bhasma 33 mg, si
alte plante.
Actiune terapeutica : Cele 19 plante ale caror principii active intra in componenta produsului
LIV. 52 sunt cunoscute din medicina traditionala indiana. Acestea au efecte multiple: tonic,
general hepatoprotector, coleretic, colecistochinetic, stimularea apetitului carminativ, antiemetic,
laxativ bland, diuretic, antiedematos si hipolipemiant.
Forma farmaceutica : comprimate , sirop.
Liv.52 comprimate : Stimuleaza regenerarea tesutului hepatic; normalizeaza transaminazele,
apetitul si creste capacitatea functionala a ficatului ; stimuleaza eliberarea fermentilor biliari;
protejeaza celulele hepatice de metabolitii toxici.
Liv.52 Sirop creste pofta de mancare, protejeaza ficatul, si ajuta la combaterea parazitilor
intestinali. Are gust placut si este usor de administrat celor mici.
Liv.52 DS Putere dubla, sub forma de tablete.
Ambalaj : flacon de sticla,inchis ermetic de culoare brun-inchis cu 100ml, flacon de culoare alb
mat, inchis ermetic de 60-100 comprimate.

46
3.8 Hepaid

Denimire : Hepaid
Indicatii : Hepaid capsule contine o combinatie de 20 de plante si minerale (sub forma de pulbere
si extract). Hepaid Junior este un sirop natural ce contine 8 extracte de plante cu actiune dovedita
de protejare a ficatului copiilor impotiva hepato-toxinelor (medicamente, virusuri hepatitice,
chimioterapie, radioterapie etc). Hepaid Junior actioneaza eficient pentru imbunatatirea functiei
hepatice si refacerea parenchimului hepatic la copii cu afectiuni hepatice. Hepaid Amino contine
l-ornitina, l-aspartat 3000mg si zinc 15mg.
Actiune terapeutica : restaureaza functia hepatica, protejand parenchimul hepatic si stimuland
regenerarea celulelor hepatice, accelereaza recuperarea si reface functia hepatica la pacientii cu
hepatita infectioasa. Prin actiunea anti-oxidanta mentine integritatea membranei celulelor
hepatice.
Forma farmaceutica : capsule, sirop , pulbere pentru solutie orala.
Ambalaj : blister din A1/PVC a 30 de capsule, flacon cu 100ml sirop, plicuri din folie
hartie/Al/PE.

47
3.9 Hepatoprotect

Denumire : Hepatoprotect
Indicatii : O capsula (Hepatoprotect Regenerator) contine 712,5 mg EPL (fosfolipide esentiale) si
excipienti. Un comprimat (Hepatoprotect forte) contine 150 mg silimarina si excipienti: lactoza
monohidrat, amidon de porumb, talc, stearat de magneziu, dioxid de siliciu. O capsula din blister
de culoare verde contine fosfolipide 712,5 mg si excipienti: gelatina, apa purificata, ulei de soia,
glicerina. O capsula de blister de culoare argintie contine 1000 mg de fructe de Armurariu si
excipienti: ulei de soia, gelatina, apa purificata, glycerol etc.
Actiune terapeutica : Silimarina sprijina capacitatea naturala de regenerare a ficatului, sustine
digestia si intretine procesele normale de detoxifiere. Astfel silimarina este utila pentru
accelerarea recuperarii ficatului in afectiuni hepatice de diverse cauze. 
Forma farmaceutica : capsule (moi), comprimate.
Concentratie : 150 mg (silimarina); 1000mg(armurariu),712.5 mg(fosfolipide esentiale) ; 712.5
mg(fosfolipide esentiale).
Ambalaj : Cutie cu 3 blistere de culoare verde a cate 7 capsule moi si un blister de culoare
argintie cu 10 capsule moi.(Hepatoprotect Complet) ; Cutie a 4 blistere a cate 7 capsule moi
(Hepatoprotect Regenerator). ; Cutie cu 5 blistere a cate 10 comprimate. 

48
3.10 Esentin

Denumire : Esentin
Indicatii : Esentin este un supliment alimentar care contine fosfolipide esentiale si vitaminele B1,
B2, B3, B6, B12 si E.
Actiune terapeutica : Fosfolipidele esentiale continute in Esentin sunt incorporate in structura
membranelor celulelor hepatice si contribuie la metabolismul normal al lipidelor si la mentinerea
functiei normale a ficatului.
Forma farmaceutica : capsule
Ambalaj : cutie cu 3 blistere a cate 10 capsule.

Plante medicinale cu actiune hepatoprotectoare

Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compozitia
lor chimica au proprietati farmaceutice si sunt folosite in terapeutica umana si veterinara.
Plantele medicinale si aromatice si in special produsele farmaceutice obtinute din ele, ca
toate medicamentele de altfel, trebuie folosite in scopuri profilactice sau curative, pe baza
prescriptiilor medicului specialist. Plantele nu sunt remedii universale si nici un ultim refugiu la
care se apeleaza adesea, dupa ce toate metodele terapeutice au fost epuizate. Ele isi au locul bine
stabilit de specialisti in arsenalul terapeutic, fie ca este vorba de cele cu actiune majora sau
medie, fie ca este vorba de adjuvante.

49
 Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata si prelucrata care
poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in industria de medicamente.
Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a invatat sa
scrie el a consemnat descrieri ale proprietatilor curative ale acestora in “tratate despre plante”

3.11 Armurariu (Silybum marianum/ Carduus marianus)

Fructele armurariu au un efect hepatoprotector datorita substantei continute, silimarina,

care inhiba intrarea toxinelor in celula hepatica si impiedica alterarea membranei hepatocitoare.
Planta creste sub forma de tufe atingand 2 metri inaltime, prefera solurile mai putin
nisipoase, mai ales terenuri pietroase. In scop terapeutic se folosesc semintele care se zdrobesc.
Planta a fost folosita pentru tratarea diverselor afectiuni cu mai bine de 2000 de ani in urma. Este
de origine Mediteraneana si este raspandita in toata Europa si Asia Centrala. In Romania se
gaseste pe zone necultivate. In scop terapeutic se utilizeaza fructele (Carduui mariani fructus).
Compozitie chimica : similarina (de fapt 4 flavanolol lignani: silibina, silidianina,
silimanina si silandrina); aminoacizi (l-cisteina, glicina, acidul lglutamic, acidul d-l-2-amino-
butiric, d-l-leucina, tiramina); lipide; acidul fumaric (acid specific plantei Fumaria officinalis -
Fumarita - care este considerata un armonizator al functiilor biliare, un puternic purificator al
organismului iar impreuna cu frasinul si angelica este considerat un foarte bun fitogeriatric –
reantineritor); polihidroxifenil cromone; amidon etc.

50
 Actiune farmacodinamica : Hepatoprotectoare, de reconstructie a celulei hepatice, in
hepatitele virale tip A, B, C inhiba replicarea virusilor hepatici, reglarea digestiei, cresterea
tensiunii arteriale; puternic efect antitoxic, silimarina impiedica patrunderea substantelor toxice
la nivelul ficatului si favorizeaza eliminarea acestora (combate efectul nociv al alcoolului asupra
ficatului); stimuleaza activitatea vezicii biliare si combate riscul aparitiei calculilor biliari;
semintele zdrobite se folosesc sub forma de comprese umede in tratamentul ulcerului varicos si
al varicelor, actiune antitumorala (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase la nivelul
ficatului, prostatei, cervixului, colonului), stimuleaza lactatia, scade nivelul colesterolului
sanguin, scade rezistenta la insulina fiind eficienta in diabetul zaharat de tip II.
Indicatii terapeutice si utilizari : hepatite cronice, ciroze, insuficiente hepatice,
protejeaza ficatul de efectele nocive ale chimioterapiei, eficient in intoxicatii accidentale cu
ciuperci otravitoare : Amanita Phaloides (alfa- amanitina si faloidina), adjuvant in intoxicatii cu
diverse substante toxice (medicamente hepatotoxice, plumb, etanol, tetraclorura de carbon),
adjuvant in alcoolism (diminua efectele nocive ale alcoolului asupra ficatului, detoxifica ficatul),
digestie dificila, constipatie, hipotensiune arteriala, adjuvant in caz de cancer (stopeaza evolutia
si proliferarea celulelor canceroase hepatice, ale colonului, prostatei, cancerului ovarian, de san,
de piele), in tratarea bolilor de piele in general (psoriazis,vitiligo),deficite imune,
hiperolesterolemie.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare :
 este lipsit de efecte secundare putand fi folosit atat pe timpul sarcinii cat si alaptarii;
 foarte rar la doze mari s-au semnalat scaune diareice;
 hipertensiune arteriala (cu valori mari);
 s-au observat – in cazuri rare – usoare efecte laxative;
 dermatita de contact, alergie incrucisata (alti membri ai familiei Asteraceae);
 in gravitate si lactatie. Produse
 ceai, pentru afectiuni hepatice, pentru purificarea ficatului si eliminarea grasimilor.
Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata de a folosi
armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se degradeaza puternic in contact cu apa
clocotita.

51
3.12 Anghinarea (Cynara scolimus)

Anghinarea are rol regenerant pentru celulele hepatice si intareste functia antitoxica a

ficatului, creste apetitul si ajuta la eliminarea sarurilor si pigmentilor biliari, normalizand culoare
pielii.
Anghinarea este o planta ierboasa de origine mediteraneana, la noi cultivandu-se mai ales
in zonele din sudul tarii. In primul an se dezvolta frunze lungi de pana la un metru si late de 30
de centimetrii, cu margini crestate, de culoare albicioasa cu peri desi. Fiind sensibila la
temperaturi scazute, pe timpul iernii trebuie protejata de frig prin acoperire cu frunze sau paie.
De la anghinare se folosesc frunzele. In al doilea an, dintre tulpinile inalte apar si flori mari de
culoare violacee si forma globuloasa.
In scop terapeutic se utilizeaza frunzele de anghinare (Cynarae folium) au gust amar si se
recolteaza de 3-4 ori pe an, dupa maturizare, inca din primul an, in lunile iunie-septembrie.
Compozitie chimica : polifenoli, heterozide, flavonoide, o substanta amara azulenogena,
substante coleretice si colecistochinetice: cinarina, acid clorogenic, vitamine A, B, saruri de
magneziu, fosfor, fier, cupru.
Actiune farmacodinamica : Cinarina actioneaza este hepatoprotector, efect colagog,
stimuleaza secretia biliara si modifica compozitia calitativa a bilei, protejeaza ficatul, datorita
flavonelor, favorizeaza diureza si eliminarea toxinelor( ureea si substantele azotate), stimuleaza
metabolismul glucidic, insulina, una din componentele sale duce la scaderea glicozuriei,
stimuleaza functia antitoxica a ficatului, de asemeni stimuleaza eliminarea anumitor substante
din organism, stimuleaza secretia lactata in perioada de alaptare; actiune aniinflamatorie prin
prezenta triterpenelor si sapogenolul steroidic; actiune febrifuga, scade febra, datorita

52
substantelor amare, actiune hipocolesterolemianta, actiune stomahica datorita principiilor amare
(cinaropicrina), stimuleaza functia ficatului, pancreasului, vezicii biliare, stomacului, intestinului
subtire.
Indicatii terapeutice si utilizari : ca aperitiv, stimulant al digestiei, usor digerabil,
tulburari legate de disfunctii biliare, colecistite subacute si cronice, angiocolite, dischinezii
biliare, adjuvant in tratamentul bolilor intestinal cu fermentare excesiva si meteorism, enterite,
enterocolite spastice, indigestii, hepatita, ciroza hepatica, ateroscleroza, hipercolesterolemie,
nephrite, edeme cardio-renale, constipatie datorata insuficientei biliare, diabet, urticarii, alergii
alimentare, eczema, boli de piele (psoriasis, dermita de contact, acnee), orice manifestari alergica
pe fond hepatic, sindroame de malabsorbtie, prin continutul sarurilor de magneziu este eficient in
atonii, spasme musculare, spasmofilie, afectiuni datorate supraincarcarii cu reziduuri si toxine a
organismului , guta, migrene digestive, artrite, dermatoze ; este un foarte bun drenor hepatic si
biliar.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare :

 alergie de contact prin cinaropricina (lactona sesquiterpenica alergizanta)
Produse :
 tinctura de anghinare - antiiinfectios hepatic, coleretic , colagog;
 ceai de anghinare - hipercolesterolemie;
 infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice, la
diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii;
 laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de anghinare, radacina de
cicoare, busuioc, coada soricelului).
 comprimate: Anghirol;
 produs medicamentos: MagAnghinar
 supliment alimentar

53
3.13 Cicoarea (Cichorium intybus)

Planta erbacee, raspandita prin lanurile de cereale, sau creste spontan la marginea
drumurilor, folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei tamaduitoare. Era cultivata
inca din Egiptul Antic si folosita pentru tratarea bolilor hepato-biliare.
In scop terapeutic se folosesc radacinile (Cichoni radix) recoltate toamna tarziu cat si
partile aeriene (Cichoni herba) recoltate in timpul infloririi. Cicoarea este inlocuitorul
traditional al cafelei, fiind asemanatoare la gust.
Compozitie chimica : in partile aeriene: cicorina, acid cichoric, flavonozide in radacina:
insulina, colina rezine, substante amare triterpenice, taninuri, uleiuri volatile.
Actiune farmacodinamica : Datorita principiilor amare are proprietati diuretice datorita
acizilor polifenolcarboxilici are proprietati eupeptice, colagoge (stimuleaza evacuarea vezicii
biliare si totodata o fluidifica, secretiille digestive si ajuta functia ficatului), impiedica formarea
pietrelor la fiere, regleaza functia glicogenetica a ficatului, stimuleaza functia pancreasului si
normalizeaza glicemia, fiind eficienta in caz de diabet zaharat, datorita uleiurilor volatile si
rezinelor au actiune diuretica, depurativa (favorizeaza eliminarea toxinelor din organism, curata
sangele), efect laxativ, grabind evacuarea colonului si imbunatatind digestia, stimuleaza functia
cerebrala, favorizeaza concentrarea, creste atentia, imbunatateste memoria, fiind importanta
pentru sustinerea activitatii intelectuale intense, efecte tonifiante generale.
Indicatii terapeutice si utilizari : boli hepatice si biliare, constipatie, diabet zaharat, oboseala
fizica si intelectuala.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare : pana in prezent nu s-au
semnalizat.

54
Produse :
 cafea de cicoare - inlocuitor al cafelei;
 laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de anghinare, radacina de
cicoare, busuioc, coada soricelului);
 ceai

3.14 Rostopasca (Chelidonium majus)

Rostopasca cunoscuta si sub denumirea populara de iarba de negi sau negelarita, este o

planta erbacee usor de recunoscut dupa latexul de culoare galbena care in contact cu aerul se
brunifica.
Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radiala),
bisexuate, de culoare galbena, grupate in umbele simple. Infloreste din aprilie pana in
septembrie. Fructul este o capsula. Rostopasca, prin complexul alcaloidic din compozitia sa are
efect hepatoprotector, coleretic, de normalizare a valorilor bilirubinei si colesterolului,
spasmolitic, antiviral, antiinflamator si citostatic. Si-a dovedit eficienta in tratarea hepatitei A,
hepatitei B, a cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare şi tonice, stimuleaza regenerarea
celulei hepatice. Totodata, functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot
ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Este indicata si in
afectiunile biliare precum diskinezii sau inflamatii ale vezicii biliare cauzate de drenarea
defectuoasa a bilei.
Compozitia chimica : se utilizeaza atat tulpina cat si frunzele si florile in acnee, afectiuni
hepato-biliare, afectiuni digestive, afectiuni intestinale, afectiunile splinei, angina pectorala,

55
angiocolite, artrita, astm bronhic, arterioscleroza cerebrala, atonie vezicala, bataturi, boli de ficat,
boli de piele persistente, cataracta etc.
Actiune farmacodinamica : Cea mai importanta utilizare a acestei plante este in bolile
hepatice. Rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura.
Indicatii terapeutice si utilizari : are efect hepatoprotector, hepatoregenerator,
antihepatotoxic, antioxidant, decongestiv si antiinflamator hepatic, coleretic-colagog,
normalizeaza valorile bilirubinei si colesterolului.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare : nu se recomanda in caz de
hipersensibilitate la substanta, femeilor insarcinate datorita unor posibile efecte de stimulare a
contractiilor uterine. Substanta activa trece in laptele matern si poate modifica gustul laptelui.
Rostopasca (Chelidonium majus) sau preparatele care contin aceastt planta pot interactiona cu
medicamentele. Preparatele care contin rostopasca pot creste prin mecanisme necunoscute
efectul urmatoarelor medicamente: dextroamfetamina, hexobarbital, metamfetamina, morfina.
Deasemenea acestea pot creste activitatea urmatoarelor medicamente prin sinergism
farmacodinamic: furazolidona, linezolid, mocoblemid, procarbazina. Preparatele pe baza de
rostopasca pot scadea actiunea unor medicamente prin antagonism farmacodinamic: duloxetina,
escitalopram, fluoxetina, nefazodona, paroxetina, sertalina.
Produse :
 tinctura cu rostopasca
 ceai cu rostopasca
 crema cu rostopasca
 comprimate cu rostopasca

56
 CAPITOLUL IV
MEDICAMENTE - DENUMIRI COMERCIALE

4.1 Silimarina

Denumire : Milk Thistle 1000mg

Indicatii : Milk Thistle 1000mg : semintele acestei plante (Silybum marianum) contin un
complex de bioflavonoide cunoscut sub denumirea de “silimarina”. Silimarina protejeaza
celulele ficatului impotriva acumulatorilor detoxine si participa la eliminarea substantelor toxice
la nivel hepatic. Are un puternic efect antioxidant si contribuie la recuperarea celulelorhepatice
bolnave.
Actiune : Milk Thistle imbunatateste functioanarea ficatului, protejeaza celulele hepatice de
efectele nocive ale alcoolului, medicamentelor si altor substante toxice, favorizeaza functia de
detoxifiere a ficatului.
Forma farmaceutica : capsule gelatinoase
Concentratie : 1000mg Armurariu/ 250mg silimarina
Contraindicatii : contraindicate persoanelor sensibile la produsele apicole deoarece se regasesc in
compozitie (ceara)
Reactii adverse posibile : - tulburari ale sistemului imunitar : foarte rarpot aparea reactii alergice;

57
 - tulburari gastro-intestinale : in special la doze mari sau in cazul
tratamentului pe termen lung, pot aparea dureri in capul pieptului si diaree, care se remit dupa
intreruperea tratamentului.

4.2 Mecopar

Denumire : Mecopar
Indicatii : Comprimate filmate continand bitartrat de colina 100 mg, metionina 100 mg, acetat de
alfa-tocoferol 3 mg, clorhidrat de tiamina 2 mg, riboflavina 2 mg, clorhidrat de piridoxina 2 mg,
ciancobalamina 0,00067 mg, nicotinamida 6 mg, pantotenat de calciu 7 mg.
Actiune : Hepatite cronice si ciroze hepatice cu infiltratie si degenerescenta grasa. Profilactic, in
conditii de expunere la substante hepatotoxice medicinale sau industriale; sarcina toxica, boala
de iradiere, ateroscleroza, boli degenerative ale sistemului nervos (ca medicatie adjuvanta)
Forma farmaceutica : comprimate
Contraindicatii : encefalopatie portala, precoma si coma hepatica, hepatita grava, insuficienta
renala grava, hiperamoniemie.
Interactiuni medicamentoase : nu se administreaza in timpul tratamentului cu l-dopa (metionina
si piridoxina impiedica efectul antiparkinsonian).
Reactii adverse : metionina poate cauza deprimarea SNC, eruptii cutanate, leucopenia,
agranulocitoza(rar), poate accentua toxemia in insuficienta hepatica grava.

58
4.3 Farcovit

Denumire : Farcovit B12

Indicatii : O capsula moale contine fosfolipide esentiale 10 mg, vitamina B1 (tiamina
mononitrat) 2 mg, vitamina B2 (riboflavina) 1 mg, vitamina B6 (clorhidrat de piridoxina) 2 mg,
vitamina B12 (ciancobalamina), extract de Cynara 50 mg, pantotenat de calciu 5 mg,
nicotinamida 10 mg, inozitol 50 mg, acid orotic 20 mg, acid folic 0, 5 mg, D(+)biotina 0,1 mg,
ulei de sofranel 150 mg si excipienti.
Actiune : Afectiuni hepatobiliare asociate cu colestaza, pentru a induce colereza si a preveni
formarea calculilor biliara. Adjuvant in dislipidemii, malnutritie, afectiuni dermatologice.
Adjuvant in profilaxia si/sau tratamentul complicatiilor cirozelor hepatice; util ca
hepatoprotector.
Forma farmaceutica : capsule gelatinoase
Contraindicatii : Hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului sau la plante
din familia Compositae. Hipersensibilitate la arahide sau soia (datorita continutului in soia).
Ca si in cazul altor produse cu efect coleretic, Farcovit B12 este contraindicat in doze mari la
pacientii cu obstructii de cai biliare. Copii sub 6 ani.
Interactiuni : piridoxina poate sa scada concentratia plasmatica de levodopa si fenitoina.
Colchicina, acidul para-aminosalicilic si ingestia de alcool etilic pentru mai mult de 2 saptamani
determina malabsorbtia vitaminei B12. .

Atentionari speciale : se recomanda ca pacientul sa se adreseze medicului pentru stabilirea

oportunitatii tratamentului, a dozelor si a modului de administrare. Ca si in cazul altor produse
continand acid folic, Farcovit B12 nu se va administra la pacientii cu anemie pernicioasa decat

59
dupa corectarea acesteia cu ciancobalamina. .
Sarcina si alaptarea : Farcovit B12 poate fi administrat in timpul sarcinii si alaptarii la dozele
recomandate. Totusi se recomanda ca acest medicament sa fie administrat sub supraveghere
medicala in timpul sarcinii si alaptarii. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Farcovit B12 nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse : exista raportari de reactii adverse la unele vitamine din compozitia
medicamentului dar la concentratii cu mult mai mari decat cele din Farcovit B12. Majoritatea
componentelor din Farcovit B12 nu prezinta reactii adverse. Datorita prezentei
propilhidroxibenzoatului sodic in compozitia medicamentului pot sa apara reactii alergice (chiar
intarziate) dupa administrarea acestuia. Datorita prezentei extractului de Cynara in compozitia
medicamentului, pot sa apara colici biliare dupa administrarea Farcovit B12 la pacientii cu litiaza
biliara.
Supradozaj: pana in prezent, nu s-au raportat cazuri de supradozaj cu Farcovit B12. A se vedea
datele din literatura privind supradozajul pentru fiecare componenta in parte.

4.4 Hepatohelp

Denumire : Hepatohelp
Indicatii : ajuta ficatul sa ramana sanatos in ciuda agesiunilor zilnice precum oboseala, fumatul,
alcoolul sau medicamentele datorita combinatiei optime de fosfolipide si colina, Vitamina E si
un complex de Vitamine B.

60
Actiune : Asigurarea dozelor necesare de colina prin alimentatie si suplimente alimentare este
extrem de importanta, in special in timpul perioadelor de stres acut ce poate afecta functia
hepatica. Fosfolipidele contribuie la mentinerea integritatii hepatocitelor in urma efectului toxic
al factorilor zilnici (consumul de alcool, poluarea, fumatul, aditivii alimentari, stresul fizic si
nervos, etc.).
Forma farmaceutica : capsule moi

4.5 Sargenor

Denumire : Sargenor
Indicatii : Protector hepatic indicat ca supliment in cazul starilor de oboseala.
Actiune : terapia ficatului, lipotrope
Forma farmaceutica : solutie orala, fiole buvabile
Precautii : daca simptomele persista sau se agraveaza dupa mai mult de 1 luna de tratament
spuneti medicului dumeavoastra deoarece diagnosticul etiologic si tratamentul trebuie
reevaluate.Tratamentul asteniei la copiii cu varsta sub 12 ani necesita avizul unui
medicspecialist.Deoarece Sargenor are un efect usor stimulant, nu este de preferat sa luati acest
medicament seara sau inainte de culcare.
Utilizarea altor medicamente : nu sunt disponibile date privind interactiunile Sargenor cu alte
medicamente.
Atentionari : capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, nu se cunosc.

61
4.6 Essentiale forte N

Denumire : Essentiale forte N

Indicatii : Essentiale forte N contine fosfolipide esentiale extrase din seminte de soia.
Acest medicament este indicat adultilor, adolescentilor si copiilor cu varsta peste 12 ani, pentru
ameliorarea simptomelor cum sunt lipsa poftei de mancare si senzatia de presiune in partea
dreapta a abdomenului superior, cauzate de afectarea ficatului de catre substante nocive sau
malnutritie (afectarea toxico-nutritionala a ficatului) si in inflamrea cronica a ficatului (hepatita).

Inainte sa utilizati Esstentiale forte N : nu luati Essentiale forte N : daca sunteti alergic
(hipersensibil) la preparate din seminte de soia sau la oricare dintre celelalte componente ale
Essentiale forte N. Datorita continutului in ulei din semintele de soia acest medicament poate
provoca reactii alergice severe. Va rugam sa tineti cont si de informatiile mentionate la punctul
"Aveţi grija deosebita cand luati Essentiale forte N".

Aveti grija deosebita cand luati Essentiale forte N : daca simptomele dumneavoastra se
agraveaza sau daca apar alte simptome a caror cauza nu o cunoasteti este important sa spuneti
medicului dumneavoastra. Administrarea acestui medicament nu inlocuieste necesitatea evitarii
factorilor toxici, care determina afectarea ficatului (de exemplu alcoolul).
In hepatitele cronice (inflamatie cronica a ficatului), tratamentul adjuvant cu fosfolipide
esentiale din seminte de soia este justificat numai daca observati ca simptomele dumneavoastra
sunt ameliorate in cursul tratamentului.

62
Utilizare la copii : deoarece nu au fost efectuate studii clinice specifice cu Essentiale forte N,
acest medicament nu trebuie utilizat la copii cu varsta sub 12 ani.
Utilizarea altor medicamente : nu este exclusa interactiunea intre Essentiale forte N si
anticoagulante. De aceea, va rugam sa il informati pe medicul dumneavoastra daca urmati
tratament cu medicamente anticoagulante, deoarece poate fi necesara ajustarea dozei de
anticoagulant.
Utilizarea Essentiale forte N impreuna cu alimente si bauturi : nu exista recomandari speciale.
Acest medicament se administreaza in timpul mesei.
Sarcina si alaptarea : adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari
inainte de a lua orice medicament. Preparatele din seminte de soia sunt larg folosite in
alimentatia omului si pana acum nu exista indicii care sa sugereze vreun risc în cazul utilizarii in
timpul sarcinii si alaptarii. Deoarece datele din studii clinice sunt insuficiente, nu se recomanda
utilizarea Essentiale forte N in timpul sarcinii şi alaptarii.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor : acest medicament nu influenteaza capacitatea de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Informatii importante privind unele componente ale Essentiale forte N : medicamentul contine
ulei de soia. Daca aveti alergie la arahide sau soia nu utilizati acest medicament.
Acest medicament contine o cantitate mica de alcool (etanol), mai putin de 100 mg pe
doza (6 capsule pe zi) si ulei de ricin hidrogenat. Uleiul de ricin hidrogenat poate provoca jena
gastrica si diaree.
Forma farmaceutica : capsule de culoare kaki
Reactii adverse : Ca toate medicamentele, Essentiale forte N poate provoca reactii adverse, cu
toate ca nu apar la toate persoanele.
Daca observati oricare dintre aceste reactii adverse, in special reactii alergice (de
hipersensibilitate), intrerupeti administrarea Essentiale forte N si adresati-va medicului
dumneavoastra, care va evalua severitatea manifestarilor pe care le prezentati si va decide
masurile necesare.

63
4.7 Lagosa

Denumire : Lagosa 150mg

Indicatii : Lagosa este un hepatoproctector. Este indicat ca tratament adjuvant hepatoprotector in
cazuri de expunere la substante cu risc hepatotoxic si hepatite cronice si ciroza hepatica.
Forma farmaceutica : drajeuri
Contraindicatii: nu luati Lagosa daca sunteti alergic (hipersensibil) la silimarina sau la oricare
dintre celelalte componente ale Lagosa
Aveti grija deosebita cand utilizati Lagosa:
• daca aveti afectiuni ereditare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp)
• daca aveti sindrom de malabsorbtie la glucoza – galactoza
• daca avet afectiuni ereditare de intoleranta la fructoza
• daca aveti insuficienta a zaharozei – izomaltazei.
Mod de administrare : luati intotdeauna Lagosa exact asa cum v-a spus medicul dumneavoastra.
Trebuie sa discutati cu medicul dumneavoastra sau cu farmacistul daca nu sunteti sigur.
Doza uzuala recomandata este de 300 mg silimarina (2 drajeuri Lagosa) pe zi. Drajeurile se vor
inghiti cu o cantitate mica de lichid.
Daca ati luat din greseala un numar prea mare de comprimate, sau un copil a inghitit
cateva drajeuri, adresati-va imediat medicului dumneavoastra sau celui mai apropiat spital. In caz
de supradozaj se recomanda tratament simptomatic. Nu exista un antidot specific supradozajului
cu silimarina.

64
Daca ati uitat sa luati Lagosa luati doza urmatoare ca de obicei. Nu luati o doza dubla pentru a
compensa doza uitata.
Reactii adverse : ca toate medicamentele, Lagosa poate provoca reactii adverse, cu toate ca nu
apar la toate persoanele. Acestea pot fi : efect laxative (diaree) , gastralgii reactii de
hipersensibilitate, cum sunt: inrosire a pielii.
Daca vreuna dintre reactiile adverse se agraveaza sau daca observati orice reactie adverse
nementionata in acest prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.

4.8 Fortifikat forte 750mg

Denumire : Fortifikat forte 750mg

Indicatii : Fosfolipidele esentiale sustin sanatatea ficatului, contribuind la mentinerea sau
refacerea structurii celulare si la functionarea normala a acestuia. Fosfolipidele esentiale
normalizeaza metabolismul lipidelor si al proteinelor, contribuie la imbunatatirea functiei de
detoxifiere a ficatului; ajuta la refacerea structurii celulelor ficatului si la intarzierea
producerii de tesut conjunctiv. Fortifikat forte este util cand functia ficatului este solicitata sau
necesita sustinere.

65
Doze si mod de utilizare : cate 1 capsula de 2 ori pe zi. Capsulele se inghit intregi, cu un pahar cu
apa.
Contraindicat sugarilor si copiilor mici!

4.9 Aspatofort

Denumire : Aspatofort
Actiune terapeutica : hepatotrop, stimulant al proteinogenezei, protector al echipamentului
enzimatic hepatic cu efect amonio-fixator.
Indicatii : hepatita acuta, hepatita cronica, precoma hepatica, hiperamoniemie din coma hepatica,
encefalopatie portal, alcoholism, boala de iradiatie, hepatoprotectia neoplazicilor supusi
chimioterapiei.
Forma farmaceutica : fiole
Contraindicatii : alergie la vitamina B (piridoxina)
Dozare si mod de administrare : intravenous, 2 fiole in 300ml solutie glucozata izotona,
introduce intr-o ora (sepoate repeat de 2-4 ori/zi)
Precautii : Vitamina B6 este incompatibila cu substante alcaline , la pH peste 5 solutiile se
coloreaza. Este inactivate de oxidanti. A nu se amesteca cu alte soltii, risc de embolie.
Reactii adverse : rareori , vitamina B poate produce fenomene de nevrita senzoriala, somnolenta,
micsorarea nivelului plasmatic al acidului folic.

66
Interactiuni medicamentoase : vitaminaB reduce sau anihileaza actiunea antiparkinsoniana a
levodopa. Mareste eliminarea nitro-furantoinei.
Supradozare : poate dezvolta dependenta si sindrom de abstinenta la oprirea brusca a
tratamentului prelungit cu doze mari.

4.10 Hepamix

Denumire : Hepamix
Indicatii : Hepamix este un hepatoprotector, contine silimarina iar eficacitatea sa este marita
deasocierea cu armurariu.
Recomandari: adjuvant in afectiuni hepatice acute si cornice, tulburari metabolice (abuz de
alcool, medicamente, intoxicatii).  
Compozitie:
 Silimarina      72 mg
 Syllibum marianum (armurariu)   110 mg
 Merisor                                          30 mg
 Urzica                                            65 mg
 L-arginina                                       45 mg
Forma farmaceutica : capsule
Mod de administrare: 2 capsule pe zi  

67
4.11 Sanohepatic

Denumire : Sanohepatic
Indicatii : supliment alimentar pentru o digestie usoarasi functii hepaobiliare echilibrate. L-
ornitina L-aspartatul este o combinatie a doi aminoacizi care intensifica procesele de detoxifiere
ale amoniacului in ficat. Ca urmare, utilizarea L-ornitinei L-aspartatului reduce nivelele post-
prandiale de amoniac. .
Colina contribuie la mentinerea functiei normale a ficatului si la metabolismul normal al
lipidelor. Colina si vitamina B6 contribuie la metabolismul normal homocisteinei.
Niacina, vitamina B2, vitamina B6 contribuie la reducerea oboselii si extenuarii, la normalizarea
metabolismului energetic, la functionarea normala a sistemului nervos si la mentinerea sanatatii
psihice. Lecitina contine fosfolipide esentiale care sustin functionarea normala a ficatului,
contribuind la mentinerea sau refacerea structurii celulare a acestuia.
Forma farmaceutica : capsule
Mod de administrare : adulti 1-3 capsule pe zi inainte de masa

68
 Concluzii

Functionalitatea organismului uman presupune starea de bine a fiecarui organ. Astfel

ficatul este nucleul metabolismului “ fabrica de sinteza”. Filtru de purificare a organismului,
stilul de viata determina sanatatea sau starea de maladie a ficatului. In cazul ultimei variante sare
in ajutor tratamentul hepatoprotector, necesar in tratarea afectiunilor hepatice dar si extrahepatice
precum si pentru preventie.
Obseravam ca ficatul este din ce in ce mai puternic afectat atat de factorii externi cat si de
factorii nocivi introdusi in mod repetat in organism. Este un organ sensibil avand nevoie de
substante hepatoprotectoare atunci cand stilul de viata presupune consum de alcool, tutun,
alimnte grase si medicamente.
Concluzia la care am ajuns in urma abordarii temei prvind hepatoprotectoarele, este ca
acestea din urma refac si insanatosesc celulele hepatice si le protejeaza impotriva factorilor
nocivi. Cele mai utilizate hepatoprotectoare ce isi doresc eficacitatea sunt cele pe baza de plante
medicinale urmate de cele pe baza de vitamine, aminoacizi si fosfolipide esentiale. E adevarat ca
hepatoprotectoarele nu pot opri evolutia bolilor hepatice dar o pot incetini, administrarea lor
dovedindu-se benefica in afectiuni precum : ciroze hepatice si biliare, afectiuni toxice sle
ficatului produse de alcool sau medicamente, precum si in insuficienta hepatica. Se pot
administra fara prescriptie medicala si pot fi recomandata persoanelor predispuse la afectiuni
hepatice. Multe dintre ele nu prezinta efecte adverse, contraindicatii sau interactiuni.
Una din plantele minune cu actiuni benefice dovedite si de studiile reazlizate dealungul
anilor este armurariul prin component principal silimarina. Fiind un hepatoprotector natural este
si printre preferatii pacientilor gasindu-se in farmacii sub diferite forme farmaceutice. Cicoarea,
coada soricelului, rostopasca, salvia, rozmarinul etc sunt alte plante utilizate la obtinerea
medicamentelor care sunt folosite in tratamentul hepatic curative si preventive.
Ceea ce mi-am propus sa sustin prin lucrarea de fata este faptul ca hepatoprotectoarele
fiind suplimente pe baza de plante medicinale contin o serie de substante benefice, de aceea ele
pot fi administrate si persoanelor care sufera de hepatita sau alte afectiubi hepatice, celor care
lucreaza in mediul toxic si femeilor care iau anticonceptionale. Aceste suplimente contin
aminoacizi precum L-arginina L-cisteina, L-carnitina care stimuleaza functiile hepatice.

69
 Fara indoiala, ficatul, cea mai voluminoasa glanda a organismului este un adevarat
laborator interceptand tot sangele ce provine din pancreas si splina. Din punct de vedere
fiziologic ele detine un loc central si de prima importanta in mentinerea vietii. Prin sectia biliara
el participa la digestive, iar prin celelalte functii la metabolismul glucidic, protidic si al lipidelor.
De aceea este extreme de important sa ne insusim un stil de viata sanatos, sa ne protejam ficatul
prin metodele hepatoprotectoare puse la dispozitie de farmacii.
Un mit grec ne aminteste de Prometeu care a fost pedepsit cu cruzime de Zeus. La
inlantuit gol, pe un varf din Caucazi si un vulture lacom ii devora in fiecare zi ficatul care se
reface peste noapte. Supliciul sau era astfel fara sfarsit. Ce am putrea deduce din aceasta
istorioara ? Ficatul are capacitate de regenerare, este asadar recuperabil dar depinde de noi sa nu
ezitam sa ne prezentam la medic,la cel mai mic simptom de afectiune hepatica si in lipsa
simptomelor este indicat a merge la control periodic dar mai ales sa adoptam un stil de viata
sanatos, prielnic starii de bine a ficatului. In sustinerea preventiei vin hepatoprotectoarele a caror
eficienta dovedita clinic poate sa sustina insanatosirea si functionarea la capacitate maxima a
fabricii de sinteza care este ficatul.

70
 Bibliografie

 Albu Ion - Anatomie clinica, Editura ALL. Bucuresti,2007;

 Babiciuc C -Medicina Interna vol II Gastroenterologie, hepatologie, reumatologie,
Bucuresti 2007;
 Bulicescu L - Bolile ficatului, cailor biliare si pancreasului vol I , Editura Medicala 1981;
 Chirita Cornel - Agenda medicala , Editura medicala Bucuresti 2013;
 Cristea Aurelia Nicoleta - Trata de farmacologie, editia I, Editura medicala 2012;
 Dobrescu Dumitru - Farmacologie homeopata-ecologica vol II, Editura universala 2011;
 Bojor Ovidiu - Fitoterapia in folosul tuturor, editura Medicala 2010;
 Borundel Corneliu 0 - Manual de medicina pentru cadre medii, Editura ALL1994;
 Florentin Craciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale,
Editura stiintifica, Bucuresti 1992, pag. 108;

 Domitian Ioan Pasca, Alcaloid din Chelidonium majus, utilizat in tratamentul cancerului,
STIINTE EXACTE SI STIINTE ALE NATURII, Vol. 5, Editura Universitatii din Oradea, 2013.
pag. 155-158
 http://www.cmb.ro/publicatii/mm/index.html
 http://medplanet.dbioro.eu/doc/Curs%20de%20utilizari%20in%20terapie%20RO.pdf
 http://sanatate.unica.ro/ficat-sanatos-cu-ajutorul-plantelor-medicinale/1966/

71