Revista Română de Bioetică, vol. 6, nr.

3, iulie – septembrie 2008

ASPECTE PRIVIND APLICAREA

CODULUI DE ETICĂ PROFESIONALĂ ÎN
COMUNICAREA FARMACIST-PACIENT
Ileana Cojocaru∗, Iuliana Popovici∗∗

Rezumat
Asistenţa farmaceutică modernă se bazează pe educaţie şi comunicare. O problemă particulară
în legătură cu informarea pacientului, se referă la dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale
farmacistului. Înţelegerea adecvată a modului de comunicare facilitează accesul la o mai bună
autocunoaştere şi o cunoaştere a celor din jur. În vederea reglementării juridice a comunicării
farmacist-pacient, asociaţii profesionale din diferite ţări au elaborat codurile de etică pentru
farmacişti. În acest articol autorii analizează câteva elemente cuprinse în aceste coduri de etică.
Denumite fie coduri de etică, fie coduri deontologice, acestea includ atât reglementări cu privire
la activitatea de zi cu zi a farmacistului, cât şi relgementări referitoare la relaţia dintre farmacist
şi pacient, relaţia cu alţi membri ai echipei sau cu autorităţile administrative. Codul Deontologic
al Farmaciştilor din România şi Legea 81/1997 reglementează aspecte legate de comunicarea
farmacist-pacient, accentuând în mod special, lucru întâlnit de altfel şi în alte coduri de etică
studiate, garantarea respectării drepturilor pacientului şi a demnităţii sale.

Cuvinte cheie:etică medicală, cod deontologic, deontologie, comunicarea farmacist-pacient.

Comunicarea farmacist-pacient colectării informaţiilor necesare eliberării

reprezintă o activitate importantă unui tratament adecvat, specific fiecărui
desfăşurată de farmacist în scopul pacient în parte, dar şi instruirii acestuia în

∗
Conf. Dr., Disciplina Farmacie Socială şi Comunicare cu Pacientul, Facultatea de Farmacie, Universitatea
de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa” Iaşi, e-mail: ccosmin_ro@yahoo.com;
∗∗
Prof. Univ. Dr., Disciplina Tehnologie Farmaceutică, Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină şi
Farmacie “Gr.T. Popa” Iaşi.

76
legătură cu modul de aplicare a
tratamentului. În interacţiunea cu
pacientul, farmacistul parcurge câteva
etape, mergând de la deschiderea discuţiei,
chestionarea pacientului, ascultarea,
instruirea acestuia, crearea unei relaţii de
colaborare/încredere între farmacist şi
pacient, până la terminarea discuţiei. Pe
parcursul chestionării pacientului,
farmacistul află detalii legate de numele
pacientului, vârstă, simptome, cauze ale
problemelor de sănătate şi durata acestora,
medicaţii anterioare, alte medicamente
utilizate curent, etc. Atât în adresarea
întrebărilor cât şi în ascultarea
răspunsurilor farmacistul arată interes,
empatie faţă de pacient, încurajând
pacientul în furnizarea informaţiilor
necesare în prescrierea tratamentului.
Instruirea pacientului, explicarea modului
de utilizare a medicamentelor, reacţiile
adverse, efectele secundare, interacţiunile
sau sugerarea necesităţii de a consulta un
medic, trebuie să fie făcute într-un mod
politicos, calm, profesional, care să inspire
încredere şi siguranţă pacientului.
Comunicarea nonverbală are un rol
important în interacţiunea farmacist-
pacient; sunt importante tonul vocii,
poziţia corpului, contactul vizual,
zâmbetul, apropierea, utilizarea gesturilor.
Farmacistul utilizează în timpul
comunicării aceste elemente, în acelaşi
timp examinând pacientul după aceste
criterii. În construirea unei relaţii
farmacist-pacient, farmacistul trebuie să
arate preocupare, interes pentru
problemele pacientului, să arate dorinţa de
a-l ajuta, să folosească formule de salut
utilizând numele pacientului, să se
adreseze politicos, să foloseasca umorul,
să se adapteze necesităţilor pacientului şi
să inspire încredere acestuia vis a vis de
păstrarea confidenţialităţii informaţiilor.
Încheierea discuţiilor trebuie făcută cu
politeţe, mulţumind pacientului, încercând
77
obţinerea unui feedback din partea
acestuia [8].
Importanţa comunicării farmacist-
pacient este reflectată prin introducerea în
codurile etice/deontologice ale profesiunii
de farmacist din diferite ţări a unor
paragrafe ce reglementează această
activitate.
În cadrul practicării profesiunii de
farmacist un aspect actual îl reprezintă
accentul pus pe problematica legată de
drepturile pacientului şi responsabilităţile
farmaciştilor în condiţiile în care
pacientul devine elementul central al
activităţii acestora. În exercitarea
profesiunii de farmacist, judecata
profesională trebuie să fie aplicată în
interesul pacientului sau al societăţii.
Pentru a reglementa activitatea în
farmacii, asociaţiile profesionale din
diferite ţări au elaborat codurile etice
pentru profesiunea de farmacist, adresate
farmaciştilor, asistenţilor de farmacie şi
altor lucrători calificaţi din cadrul
farmaciilor. Codul etic al profesiunii de
farmacist pune accent pe importanţa
furnizării de informaţii sincere, exacte şi
obiective şi încurajarea implicării
pacientului în luarea deciziilor privind
medicaţia proprie. Se pune, de asemenea,
accent pe dezvoltarea comunicării şi
colaborării între membrii comunităţii
farmaceutice, între aceştia şi ceilalţi
membri din asistenţa de sănătate.
Vom analiza, în cele ce urmează,
acele aspecte ce sunt legate de
comunicarea farmacist-pacient, în
codurile de etică şi deontologie
farmaceutică ale diferitelor ţări.
Pentru început vom analiza Codul de
etică pentru farmacişti şi asistenţi de
farmacie adoptat în Marea Britanie, care
face referire la 7 principii etice pe care
farmaciştii şi asistenţii de farmacie
britanici trebuie să le aplice în exercitarea
profesiunii lor. Dintre acestea, legate de
comunicarea farmacist-pacient/societate
menţionăm principiile: 3) farmaciştii
trebuie să arate respect faţă de alţii; 4)
încurajarea pacienţilor să participe la
decizii privind sănătatea lor; 6)
farmacistul trebuie să fie onest şi demn de
încredere. Codul precizează că grija faţă
de pacient trebuie să fie prima preocupare
a farmacistului. De aceea, aflarea celor
mai importante informaţii în vederea
evaluării necesarului individual al
pacientului reprezintă punctul de plecare
pentru furnizarea tratamentului adecvat.
Prin furnizarea de date privind modul de
utilizare a medicamentelor, farmacistul
poate influenţa satisfacţia pacientului în
ceea ce priveşte utilizarea acestora. Este
precizată necesitatea menţinerii
permanente a acurateţii celor mai
importante informaţii obţinute de la
pacient şi păstrarea acestora într-o forma
clară şi legală. Un alt principiu ce trebuie
respectat în toate activităţile desfăşurate
de farmacist, inclusiv în comunicarea
farmacist-pacient îl reprezintă respectul
faţă de cei din jur, fie ei pacienţi, colegi
sau alte persoane, manifestat prin tratarea
acestora cu politeţe şi consideraţie.
Farmaciştii trebuie să manifeste respect şi
să protejeze demnitatea şi intimitatea
celorlalţi, luând toate măsurile de
siguranţă pentru a nu permite divulgarea
informaţiilor confidenţiale fără consim-
ţământul pacientului, utilizarea în cursul
practicii profesionale a informaţiilor
obţinute făcându-se doar în scopul în care
ele au fost oferite. Menţinerea în cadrul
limitelor profesionale a relaţiilor cu
pacienţii sau cu alte categorii de persoane
cu care vine în contact farmacistul, îl
protejează pe acesta în cazul în care are
de a face cu persoane vulnerabile
(sensibile). Un alt principiu cuprins în
Codul etic al farmaciştilor din Marea
Britanie face referire la încurajarea
pacientului în a participa la luarea
deciziilor privind propria sănătate.
Pacientul are dreptul de a fi implicat în
78
luarea deciziilor privind tratamentul
propriu şi trebuie să fie încurajat în a
lucra în echipă alături de farmacişti şi
medici; succesul acestui parteneriat
necesită o comunicare efectivă bazată pe
abilitatea farmacistului de a identifica
necesităţile particulare ale pacientului. În
cadrul parteneriatului, farmacistul îl
ascultă pe pacient, îi explică acestuia
opţiunile disponibile şi îl ajută în luarea
unei decizii informate asupra serviciilor
farmaceutice sau a opţiunilor de
tratament. În discuţiile cu pacientul se
urmăreşte pas cu pas furnizarea tuturor
informaţiilor pe care acesta şi le doreşte
sau de care are nevoie, într-o manieră în
care el să le poată înţelege; în furnizarea
acestor informaţii farmacistul trebuie să
se asigure de imparţialitatea datelor, de
relevanţa şi actualitatea acestora.
Farmacistul trebuie să respecte dreptul
pacientului de a refuza tratamentul sau
alte servicii oferite. Acţionând cu
onestitate şi integritate, farmacistul, prin
atitudinea sa, trebuie să menţină reputaţia
profesiunii sale. În comunicarea cu
pacientul farmacistul nu trebuie să
exploateze vulnerabilitatea sau lipsa de
cunoştinţe a acestuia, trebuie să fie precis
şi imparţial în oferirea sau publicarea de
informaţii. În cod se precizează că
respectarea tuturor celor 7 principii are o
importanţă egală în desfăşurarea
activităţii farmaceutice [5].
Spre deosebire de Codul etic al
profesiunii de farmacist din Marea
Britanie, Codul etic al profesiunii de
farmacist elaborat de Pharmacy Council –
Malta [1], comentat de Ciappara M.A.
[6], cuprinde 5 secţiuni: 1) relaţia cu
pacienţii şi societatea; 2) responsabilităţi
legate de profesiune; 3) relaţii intra şi
inter-profesionale; 4) relaţii cu autorităţile
administrative; 5) promovarea produselor
şi avertizarea privind utilizarea anumitor
produse. În relaţiile cu pacienţii şi
societatea, precum şi în cadrul promovării
produselor şi avertizarea privind
utilizarea diferitelor produse, un rol
important îl are comunicarea farmacist-
pacient. Codul prevede că în cadrul
comunicării, farmacistul trebuie să
respecte şi să protejeze demnitatea
individuală, integritatea fizică şi mentală
şi drepturile pacientului, să respecte
diferenţele personale şi culturale,
credinţele şi valorile pacienului/
clientului. Farmacistul nu trebuie să
judece sau să-şi impună credinţele şi
convingerile pacienţilor, oferindu-şi
serviciile cu consideraţie şi profesio-
nalism. Membrii profesiunii de farmacist
trebuie să stabilească şi să menţină relaţii
profesionale cu pacienţii lor, să cultive şi
să menţină încrederea pacienţilor şi a
societăţii, să protejeze interesele pacien-
ţilor prin confiden-ţialitatea informaţiilor
obţinute în cadrul activităţii desfăşurate.
În cadrul relaţiilor profesionale, farma-
cistul trebuie să dea dovadă de onestitate
şi integritate, informaţia furnizată atât
pacienţilor cât şi societăţii sau colegilor
trebuind să fie reală, obiectivă, de
actualitate şi să fie uşor de înţeles.
Farmacistul trebuie să respecte autonomia
pacientului, să încurajeze implicarea
acestuia în luarea deciziilor vis a vis de
sănătatea proprie, să păstreze cu acesta un
dialog deschis. Prin promovarea
produselor sau a serviciilor farmaceutice,
farmacistul nu trebuie să limiteze decizia
pacientului privind alegerea farmacistului
sau a furnizorului de servicii. În cadrul
comunicării farmacist-pacient membrii
profesiunii farmaceutice nu trebuie să
uzeze de titlurile sau poziţia deţinute
pentru a discredita alţi colegi sau să
promoveze, să susţină sau să sprijine prin
publicitate orice produs medicinal sau de
altă natură.
Dacă facem referire la „Codul
deontologic al farmacistului” adoptat în
România, care cuprinde 7 secţiuni,
observăm o similitudine între aspectele
79
abordate în ceea ce priveşte etica
profesională cu cele întâlnite în codurile
de etică ale profesiunii de farmacist din
alte ţări. Este de reţinut faptul că în cadrul
Codului deontologic al farmacistului din
România există, de asemenea, principii şi
reguli ce se referă la comunicarea
farmacist-pacient/societate. Astfel, Art.
4.e. se referă la adoptarea unui rol activ al
farmacistului în informarea şi educaţia
sanitară a publicului, precum şi de
combatere a toxicomaniei, poliprag-
maziei, dopajului, automedicaţiei şi a
altor flageluri, iar Art. 4.h. stipulează că
farmaciştii „[...] trebuie să [...] nu
prejudicieze în nici un fel profesia de
farmacist sau să submineze încrederea
publică a acestuia.” În Art.9.h. codul
prevede că farmacistul trebuie „să se
abţină să critice sau să condamne
convingerile personale ori religioase ale
pacientului care apelează la serviciile
sale”, iar Art. 9.j. subliniază că
farmacistul trebuie „să se asigure că
serviciile sale au fost percepute şi înţelese
corect de pacient, încurajându-l să
participe activ la reuşita tratamentului”. O
secţiune distinctă este alocată
confidenţialităţii informaţiilor referitoare
la pacienţi, obţinute în cursul activităţii
profesionale, cu respectarea cerinţelor
legale de protecţie a informaţiilor privind
acumularea şi utilizarea acestora, precum
şi protecţia acestora la operaţiunile de
stocare, transmitere, primire ori
distrugere. Secţiunea a V-a defineşte
concurenţa neloială, cu menţiunea că se
consideră practică neloială „atragerea
pacienţilor prin oferirea de avantaje
materiale, sau reclamă mincinoasă, ori
atragerea pacienţilor uzând de funcţia
deţinută în cadrul organelor de
conducere” (Art.23). În ceea ce priveşte
publicitatea, Art.25 subliniază că orice
informaţie furnizată publicului de către
farmacişti în legătură cu serviciile de
sănătate trebuie să fie corecte, decente,
legale şi oneste. De asemenea, codul
prevede că orice informaţie şi material
promoţional trebuie să fie în concordanţă
cu rolul farmacistului în promovarea
sănătăţii şi să permită pacientului să
decidă independent asupra solicitării
serviciului respectiv (Art. 26). În Art.30
se menţionează că farmacistul se va
asigura că promovarea medicamentului
nu implică obligarea pacientului de a
cumpăra sau a primi medicamente
nedorite sau în exces, în locul celor dorite
sau împreună cu acestea. În ceea ce
priveşte serviciul farmaceutic de urgenţă,
în Art. 34 se precizează că, atunci când
nu poate să acorde pacientului serviciul
solicitat, farmacistul trebuie să îndrume
pacientul spre un serviciu de asistenţă
medicală [2].
Din Jurământul depus de farmacist
încă de la absolvirea instituţiei de
învăţământ (Conform Legii 81/
09.05.1997) cităm: „[...] Voi respecta
demnitatea şi personalitatea bolnavului,
exercitând profesiunea cu conştiin-
ciozitate, respectând normele de etică şi
deontologie farmaceutică. [...] Voi fi
răbdător şi înţelegător faţă de cel care,
datorită bolii, nu-mi acordă respectul
cuvenit…” [2].
Membrii Colegiului Farmaciştilor
din România care încalcă jurământul
depus, legile şi regulamentele specifice
privind exercitarea profesiunii de
farmacist şi care nu respectă Codul de
deontologie farmaceutică răspund
disciplinar prin mustrare, avertisment, vot
de blam, suspendare temporară, mergând
până la retragerea calităţii de membru al
Colegiului Farmaciştilor din România [3].
Deşi nu este menţionată în codurile
etice studiate fiind considerată o practică
ilegală, o problemă care preocupă
80
actualmente Asociaţiile Farmaciştilor din
America de Nord şi Canada, dar nu
numai, o reprezintă importul şi vânzările
de medicamente prin intermediul
internetului. Farmaciştii americani
avertizează asupra pericolului pe care îl
reprezintă pentru sănătatea pacientului
cumpărarea medicamentelor de la
furnizori neautorizaţi, fără competenţe în
domeniul farmaceutic, în condiţiile în
care comunicarea farmacist-pacient nu
există. În cumpărarea directă de pe
internet pacientul cu multiple boli acute
sau cronice nu beneficiază de sfatul
competent al farmacistului în
identificarea factorilor de risc prin
combinarea tratamentelor şi nu
beneficiază de sfaturi privind aplicarea
lor personalizată, în funcţie de dietă,
suplimentele nutritive, vârstă sau stilul
său de viaţă 4].
De Young, studiind literatura de
specialitate pe ultimii 25 de ani, a
concluzionat că nu există nici o dovadă a
unei îmbunătăţiri spectaculoase din punct
de vedere cantitativ sau calitativ a
comunicării farmacist-pacient în perioada
studiată, chiar dacă unele farmacii au
înfiinţat în cadrul farmaciilor locuri
speciale pentru consiliere. Totuşi, se pare
că odată ce farmaciştii decid necesitatea
consilierii unui pacient, ei apelează la
aceste locuri special amenajate. Autorul
apreciază că media interacţiunii
farmacist-pacient în America de Nord
este de un minut, pacienţii peste 40 de ani
fiind mai dispuşi să fie consiliaţi decât
pacienţii tineri. De asemenea, farmaciştii
bătrâni sunt mai puţin dispuşi să
consilieze pacienţii, decât tinerii
farmacişti, farmacistele comunicând mai
des cu pacienţii decât farmaciştii [7].
Concluzii
• În comunicarea farmacist-
pacient trebuie să fie respectate
drepturile, demnitatea şi intimitatea
pacientului, diferenţele culturale şi
de credinţă.
• Farmacistul trebuie să
încurajeze un dialog deschis, onest
cu pacientul, în cadrul căruia să
ofere informaţii sincere, corecte,
legale, obiective, de ultimă oră, să se
adreseze acestuia cu politeţe şi
consideraţie în vederea instituirii
unei relaţii de colaborare bazată pe
încredere între farmacist şi pacient.
• O atenţie deosebită trebuie
acordată modului de păstrare şi
utilizare a informaţiilor obţinute de
farmacist în cadrul dialogului cu
pacientul, cu respectarea legilor ce
reglementează acest aspect.
• Legislaţia din România,
asemenea legislaţiilor din celelalte
ţări, reglementează prin Codul
deontologic al farmacistului şi
Legea 81/1997 aspectele legate de
comunicarea farmacist-pacient, pu-
nând accent pe respectarea dreptu-
rilor şi demnităţii pacientului în
relaţia farmacist-pacient.
• Faţă de celelalte coduri
etice studiate, Codul deontologic al
farmaciştilor din România pune
accent pe importanţa implicării
farmacistului în combaterea toxico-
maniei, dopajului, automedi-caţiei
etc. Nu întâlnim însă referiri la unul
din aspectele întâlnite în codurile
etice din Marea Britanie şi Malta,
respectiv încurajarea pacien-ţilor de
a participa la stabilirea propriei
strategii de tratament.

Bibliografie
[1] Code of Ethics for Pharmaceutical Profession, Pharmacy Council, Malta, 2007,
www.sahha.gov.mt;
[2] Codul Deontologic al Farmacistului, Colegiul Farmaciştilor din România, 2005,
http://www.colegfarm.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=18&Itemid=42
[3] Legea nr. 81 din 9 mai 1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România, publicată în M.O. nr.
89/14 mai 1997;
[4] Pharmacists across North America Support Call to Address Internet Drug Sales,
Canadian Pharmacists Association, 2003, www.napra.ca;
[5] Code of Ethics for Pharmacists and Pharmacists Technicians, Royal Pharmaceutical
Society of Great Britain, London, 2007;
[6] Ciappara M. A., A New Code of Ethics for Pharmaceutical Profession and Pharmacy :
an Introduction, Pharmacy Council, Malta, 2007, www.sahha.gov.mt;
[7] De Young M., A Review of The Research on Pharmacists’ Patient-Communication
Views and Practices, American Journal of Pharmaceutical Education, vol.60, p. 60-77, 1996;
[8] Hargie O., Morrow N., Woodman C., Looking Into Community Pharmacy: Identify
Effective Communication Skills in Pharmacist-Patient Consultations, School of
Communication, University of Ulster, Jordanstown, 2000.

81