1

EXAMEN BIOFARMACIE
1. Struct membr medicamentoase.
Membr cont proteine, lipide, glucide, ioni si apa. Glucidele fiind atasate protesinelor si lipidelor,
membr pot fi considerate structuri glicoproteici si glicolipidice. Astazi se accepta modelul fluid in
mozaic lipidoproeteic. Conf acestui model supraf membr e comp din fosfolipide orientate cu gr
lipofile spre int si cele hidrofile spre ext, alc o matrita lipidica in dublu strat in care se gas dispersate
proteine extrinseci care se pot deplasa pe ambele fete cat si intrinseci. Proteinele act ca elem struct cu
rol determinat pt funct celulei, unele facand leg cu mediul apos de pe ambele fete ale membr si au rol
in transp specializat. In struct mebr exista receptori pt dif stimuli.
2. Epiteliul.
Supraf ext ale organismului si supraf int ale organelor cavitare sunt acop de epiteliu. Cel care alc
epiteliul pot fi dif form tes epithelial cubib, pavimentos, prismatic, cilindric, uni-pluristratificate. Sub
orice epiteliu se gas tes conjunctiv cu rol trofic. Epiteliu nu este un strat cont si poseda dif tipuri de
jonctiuni: -junctiuni stranse, se form intre proteinele specific ale doua membr invecinate care fac un
contact direct prin spatial intercel. Se prez ca niste suvite intermembr care asig unirea dintre cel sub
forma unor centuri. Existenta lor este imp pt mentinerea unei forme selective de bariere.
- Joct largi: sunt mai raspandite fiind caract de reg in care membr cel sunt separate prin spatii
largi de 2-3 mm. In aceste spatii exista filamemnte citoplasmatice care permit tranferul intre cel. La
acest niv pot trece molec, adica ioni anorganici, glucide, aminoac, care impiedica trecerea
macormolec.
- Desmozomii: sunt prez in tes si asig unele grupari de cel sa funct ca unit struct. Prez lor este
mare in tes( tes musc cardiac, epiteliu cutanat).
1. Mucusul
Majoritatea epiteliilor princ are are loc absorb sunt acoperite cu mucus. Acesta este alc dintr o
polizaharida cu molec mare, mucina; alc dintr un lant proteic constit din 800 de aminoac bogati in
serina, prolina, treonina. Lanturile lat de oligozzah sunt leg prin resturi hidroxilice. Cont aprox 95 %
apa. Mucusul are rol protector si lubrifiant; prin prop vascoelastice funct ca o bariera mecanica, dar
se poate si deplasa. Molec mici difuzeaza usor, molec mari raman in contact prelung cu mucoasa.
2. Difuzia pasiva.
Se poate face in 2 fel: prin filtrare si prin difuzie simpla.
Filtrarea are loc prin pori sau discontiunuitati ale mebr umplute cu apa; are loc dupa gradul de conc
sau electrochim. -penetreaza medicamentele hidrosolubile cu masa moleculara mica( sub 150
daltoni) prin epiteliu mucoasei gastrointestinale,epidermis, dar mai mare (30 000) prin endoteliu
capilarelor.
Difuziunea simpla:
-la nivelul complexului lipoproteic membranar ;
-trec usor medicametele liposolubile si neionizate;
-are loc dupa gradientul de concentratie fara consum de energie;
- este in functie de gradul de ionizare si deci de relatia dintre pK si pH precum si de constanta de
permiabilitate;
2
5. Difuziunea facilitata.
- se efect cu sist de transp dupa gardul de conc sau electric fara consum de energie ( ionii).
6. Transportul activ.
Transportul activ:
-necesita sisteme transport ;
-are loc cu consum de energie;
-este limitat in unitate de timp;
-functioneaza de regula contra gradientului de concentratie sau potentialului electric;
-trec substantele ionizate si cu masa moleculara mare ;
-se caracterizeaza printr-o specificitate sterica.
7. Pinocitoza, fagocitoza.
Pinocitoza :
-inglobarea de catre celula a picaturii ce contine substanta dizolvata cu formarea veziculei ce se
detaseaza de membrana si se deplaseza in citoplasma
-are loc cu consum de energie.
Fagocitoza: are loc tranf transmembr eventual transcel al unei molec sau particule solide. Endoitoza
ajuta la absobrtia orala a vaccinuri si polipeptide.
8. Transcitoza
Reprez un proces de interes major pt transp la anumite reg tinta. Fenomenul transcitozei implica
endocitoza mediata de receptori si transcitoza transendoteliala care afi de interes pt proteinele
medicamentoase.
9. Calea intercelulara.
Intre cel exista leg stranse care nu sunt totusi sudate si permit trecerea apei, electrolitilor si a unor molec
mici, cu sau fara sarcina electrica. La niv vaselor capilare exista spatii mici, care permit molec cu dim de 30
nm sa paraseasca compartimentul vasc si sa treaca in circ limfatica si apoi in circ gen.
10. Anatomia si fiziologia cavitatii orale.
Cavitatea bucala:
- Vestibul, cavitate propriu-zisa;
- Anterior: buzele si orificiul bucal;
- Posterior: istmul buco-faringian si uvula;
- Lateral: obrajii;
- Inferior: planseul bucal;
- Superior: palat dur, palat moale si uvule;
- Continut: limba si dintii.
Buzele sunt falduri musculomembr, ext epitweliu stratif keratinizat, int epiteliu stratif nekeratinizat.
Mucoasa bucala, zone funct: de acoperire, masticatie si specializ.
Obrazul mucoasa bucala de acoperire (intern);
- Submucoasa cu glande salivare minore;
- Tesut adipos lobulat (bula Bichat);
- Muschiul buccinator;
- Piele faciala (derm, epiderm).
- Limba papile foliate, glande salivare, serioase, fascicule de fibre musculare.
Glandele salivare:
a. Submandibulare; b. Parotide; c. Sublinguale
11. Absorbita medic pe cale bucala
3
Administrarea bucala se refera la plasarea medicamentului intre mucoasa bucala si gingie, sau la
administrarea sublinguala, ambele modalitati urmarind o absorbtie sistemica a SM.
Calea bucala se foloseste si pt actiune locala: cpr pt supt, gargarisme, ape de gura, etc.
Cavitatea bucala se comporta ca o bariera lipofila fata de patrunderea SM.
SM care se absorb usor la acest nivel sunt substante cu coeficient de distributie lipide/apa mare.
Fenomenul principal de transport la acest nivel este difuzia pasiva (ex: nitroglicerina).
Absorbtia prin alte mecanisme este nesemnificativa la nivel bucal.
Absorbtia bucala este dezavantajata de unii factori fiind o absorbtie pasiva, SM polare nu se absorb
usor.
Secretia salivara puternica poate spala rapid continutul medicamentos al ff.
Gustul neplacut al unor medicamente impiedica folosirea acestei cai de administrare pentru ele.
Absorbtia SM nepolare este rapida dar nu se poate realiza in concentratii plasmatice prelungite in
timp.
Viteza de dizolvare a SM depinde de pozitia medicamentului in cavitatea bucala fiind mai mare in
apropierea glandelor salivare.
12. Medicam admin bucal.
- nitratii organici (nitroglicerina, dinitratul de isosorbid);
- steroizii (deoxicorticosterona, testosterona, metiltestosterona);
- analgezice morfinomimetice (morfina, petidina);
- blocanti ai canalelor de calciu (nifedipina, verapamil).
13. Prod medic utiliz in cav bucala.
- Comprimate sublinguale;
- Produse farmaceutice bioadezive bucale;
- Formulari masticabile destinate celor care nu pot inghiti comprimatele;
- Comprimate pentru supt actiune locala la nivelul cavitatii bucale, de obicei antispetica (ambazona,
borat de fenilmercur, uleiuri volatile etc.).
14. Anatomia stomacului.
- este impartit in 4 compartimente: fundul stomacului, corpul, antrul piloric si pilorul.
-supraf muc stomac este acoperita cu cel epiteliale cilindrice cu rol secretor
- mucoasa gastrica are cute cu orificii in care se deschid gl gasatrice.
- stomacul gol are vo de 50 ml, plin 1 l;
- cel princ: pepsinogen, cel parietale, HCl, cel mucoase (mucus), cel G-gastrina;
- musculatura stomac este alc dein fibre longitudinale, circ, oblice;
15. Fiziologia stomacului.
Prin contractie stomacul exercita presiuni asupat cont, secretia gastica e infl de alimente. Activ secret incepe
cu faza celafica, adica gandul la mancare, care stimul nerv vag sa prod gastrina. In faza gastrica stimul dir de
alimente , dupa digestia proteinelor si inhib secretiei de gsastrina, pH creste.Motilitatea gastrica are 4 faze la
stomacul gol: in faza 1, perioada de liniste intre 40-60 min cu contractii rare, faza a doua consta in contractii
intermitente ce cresc gradat, faza 3 scurta si intensa cu contractii regulate 46 min (se elimina fragm
nedigerate) si faza 4 tranzitie linistita catre faza 1.
4
16. Comportamentul produselor medicamentoase in stomac.
Abs med in stomac depinde de prez alim deoarece det variatii semnificative in motilitatea gastrica si
evacuarea cont stomacului. Alim pot intarzia creste sau micsora abs SM. Medicam lichide se elim din
stomac in aprox 1 h. Admin la 30 min dupa masa abs creste la 2 h. Prod medic microparticule se elim sub
forma de bolusuri . cu pranz usor 2 h , consit 9 h. Comprim se orienteaza catre marea curburaa stomacului.
Capsulele gelatin tari se admin cu alim lichide. Daca se doreste o act prelung la niv stomacului se vor admin
ff flotabile, gonflabile sau bioadezive.
17. Anatomia intesinului subtire.
Int subt este parte a tubului digestiv care se intinde de la pilor pana la valvula ileocecala. Are 5-6 m form din
duode, jejun, ileon. Duodenul prez o tunica seroasa, musculara, submuc, mucoasa. Gl Brunner prod o
secretie alcalina care neutraliz ac gastrica si nu cont enzime. Jejunul e mai subt decat duodenul si are mai
multi vili decat ileonul. In ileon sunt mai multi foliculi limfatici. Muc este alc din seroasa tunica musc
submuc si mucoasa. Acoperita de epiteliu cilindric unistratificat. Supraf e mai mare dat cutelor, vililor si
microvililor. Circ sangv este f bog. Sangele din intestinul subt ajunge la vena porta hepatica. La ints subt se
intalnesc si sucul pancreatic cu ac biliari.
18. Fiziolog int subt.
Int subt are rolul de a digera chimul gastric. Membr microvililor este bog in protein, cholesterol,
glicopeptide si enzyme. Sist limfatic de la acest niv este imp in abs grasimilor si reprez o cale prin care
electrolitii proteinele si lichidele se pot reintoarce din sect interstitial in circ sanv. In int subt exita 2 tipuri de
gl: Brunner din duoden care secreta bicarbonat si mucus si gl intestinala care secreta muc si enzime. Secretia
acestora impr cu sucul pancreatic sic el biliar asig proces de digestie ce au loc in int subt. Chimul gastric
cont un amestec de grasimi emulsionate proteine, amidon nedigerat si metaboliti.
19. Absorbtia subt medic in intestinului subt.
Are loc la niv marginii imperie. Forma neionizata este abs prin difuzie pasiva. Desi ph ul luminal este 7 el la
niv marginii imperie este mai scazut si se pot abs ac slabi. Dat vol mare de apa care circ la niv int subt este
fav abs ac si bazelor slabe. Prez alimentelor poate infl abs SM. Alimentle cu cont mare in grasimi pot creste
abs unor SM greu absorbabile, deoarece creste aportul de bila. Tranzitul intestinal al lichidelor si formelor
unitare este de 4 h.
Alim intarzie abs digoxinei, paracetamolului, aspirinei, furosemidului, sulfamidelor. AB in gen se vor admin
pe stomacul gol. In int subt este cea mai insemnata abs a SM admin pe c.o.
20. Anatomia int gros.
- Intestinul gros este a 2a parte a intestinului, continuand intestinul subtire.
- Dimensiuni: 1,6 m lungime; este mai lung la vegetarieni;
- Diametrul maxim il are cecul: 7 cm si scade progresiv, ajungand la 3-3,5 cm la nivelul sigmoidului,
ampula rectala avand, din nou, un diametru mare.
- Organ intraabdominal, avand forma literei U inversat, formand 3 laturi ale unui patrulater iar in aria
patrulaterului se gaseste intestinul subtire;
- Intestinul gros se imparte in:
Cec;
Colon ascendent;
Colon transvers;
5
Colon descendent;
Colon sigmoid;
Rect.
Structura peretele intestinului gros este mai subtire decat al intestinului subtire. Este format din 4
tunici:
1. Tunica seroasa seroasa peritoneala se comporta diferit pe diversele segmente ale intestinului gros;
- Pe segmentele mobile seroasa inveleste toate fetele respectivelor portiuni;
- La nivelul portiunilor fixe, seroasa inveleste doar fata anterioara si fetele laterale, in timp ce fata
posterioara nu este invelita de peritoneu, fata posterioara fiind retroperitoneala.
1. Tunica musculara
- Este formata din 2 straturi muscular:
Un strat extern cu fibre longitudinale care sunt condensate in cele 3 tenii. Intre cele 3 tenii exista
fibre longitudinale dar foarte rare;
Un strat intern din fibre circulare.
1. Tunica mucoasa
- Culoare albicioasa-cenusie;
- Nu are plici circulare si nici vilozitati intestinale;
- Contine numerosi foliculi limfatici solitari;
- Contine glande Lieberkuhn.
21. Fiziologia int gros.
Functiile intestinului gros:
a. Secretorie;
b. De absorbtie;
c. Motorie.
a. Functia secretorie consta in producerea de mucus, cu rol in formarea materiilor fecale si inaintarea
acestora spre a fi eliminate;
Bacteriile simbionte din intestinul gros sintetizeaza vitamina K (anticoagulant);
In intestinul gros, sub actiunea actiunea florei bacteriene simbionte au loc procese de fermentatie si
putrefactie a resturilor nedigerate (glucide si proteine).
- Fermentatia are loc in cecum, colonul ascendent si jumatatea dreapta a colonului transvers;
- Se realizeaza sub actiunea bacteriilor aerobe;
- Glucidele nedigerate (celuloza) sunt degradate pana la acizi organici (acetic, lactic, butiric) si gaze
(metan, CO2 si H2).
- Putrefactia are loc in jumatatea stanga a colonului trasnvers, colonul descendent si colonul sigmoid;
- Se realizeaza de catre bacterii anaerobe;
- Proteinele nedigerate sunt degradate in aminoacizi care vor fi dezaminati si decarboxilati rezultand
amine (putresceina, cadaverina) si gaze (H2S, mercaptani) amoniac (ce trece in sange ajungand la ficat
pentru a fi detoxifiat).
a. Functia de absorbtie se absoarbe apa, electrolitii, cantitati mici de glucoza, vitamine (B, K);
b. Functia motorie miscari peristaltice, segmentare, tonice.
22. Tranzitul medic prin colon.
- Tranzitul intestinal variaza intre 0,5-5 zile (atat la acelasi individ cat si la indivizi diferiti);
- Cea mai mare variabilitate a tranzitului intestinal se datoreaza tranzitului de la nivelul colonului;
6
- Dupa mancare apare o crestere a activitatii pulsatile si contractile din colon care este in stransa
concordanta cu valoarea calorica a mesei.
- Alimentele si, in mod particular, fibrele alimentare joaca un rol important in absorbtia s.m. in colon;
- Vegetarienii prezinta o absorbtie diferita a medicamentelor comparativ cu cei care au o alimentatie
saraca in fibre;
- Fibrele alimentare au rolul de a micsora timpul de tranzit gastrointestinal.
Tranzitul din colon este mai lent seara decat dimineata.
23. Cedarea si abs SM in colon.
- Dintre toate segmentele colonului, cea mai buna absorbtie pentru SM o are colonul ascendent;
- Se poate considera, la modul general, ca absorbtia celor mai multe SM este mai buna la nivelul
intestinului subtire decat in colon;
- Tratamentul unor afectiuni ale colonului proximal nu se poate realiza prin administrarea
medicamentelor pe cale rectala. Chiar daca se administreaza SM sub forma de clisma, doar o cantitate foarte
mica ajunge la acest nivel;
- Dupa cedarea SM in lumenul colonului, aceasta poate suferi un proces de metabolizare sub influenta
enzimelor bacteriene de la acest nivel;
- Aceasta metabolizare poate sa duca fie la inactivarea unor SM, fie la activarea altora;
24. Admin rectala a medic.
- Avantaje:
Utila pentru pacientii in stare de inconstienta;
Utila in cazul unor medicamente cu gust sau miros neplacut;
Utila daca SM se degradeaza in mediul acid gastric;
Utila daca se doreste o reducere a efectului primului pasaj hepatic in cazul SM.
Trat pe cale rect este eficient daca SM este dispersata eficient. Se fol microclisme medic , spume medic sau
sup. Pot fi admin cu abs buna: morfina, salbutamol, nifedipina. Calea rect este o alternativa practica fata de
cea orala ca in cazul anticonvulsivantelor, analgezicelor, narcoticelor, antimicotice, antibact, anestezice pt
copii.
25. Struct pielii.
cutis constituie un invelis neintrerupt care se continua la nivelul marilor orificii (gura, nas etc,) cu o
semimucoasa (partial keratinizata) si care, in interiorul cavitatilor respective, devine o mucoasa propriu-zisa.
Este alcatuita din trei straturi: Epidermul este alcatuit dintr-un epiteliu stratificat si pavimentos, cornificat,
celulele sale fiind in permanenta regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutritia celulelor are loc prin
difuzarea limfei interstitiale din derm, prin intermediul membranei bazale. Este protector mecanic contra
microb din est si pierderii apei din int. Se impart cel in doua tipuri: keratinocite si melanocite.
Dermul constituie scheletul rezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (si totodata reunit) de
epiderm prin membrana bazala.
Membrana bazala este alcatuita dintr-o impletire de fibre epidermice si dermice. Ea indeplineste o
functie de filtru selectiv pentru substantele provenite din derm si care servesc la nutritia epidermului, dar
constituie si a 2a bariera pentru substantele ce ar putea patrunde din epiderm.
Hipodermul este stratul care separa pielea de straturile subiacente. Este alc din lobuli de cel grase si
izolatori termici si mecanici.
26. Traversarea pielii de subst medicamentoasa.
7
- Aplicarea medicamentelor pe piele urmareste atingerea diferitelor regiuni ale acesteia sau absorbtia
percutanata avand ca obiectiv concentratii terapeutice plasmatice;
- Efectele de suprafata se rezuma fie la protectia pielii fata de noxele externe, fie la tratamente alea
unor afectiuni (infectii) superficiale. Efectele sist dupa aplicare cutanata sunt posib cu subt a caror
permeabilit mare prin piele, incorporate in ff care permit cedarea lor cu usurinta si cu vit controlata.
Percutanat se evita pasajul hepatic. SA difuzeaza activ prin stratul cornos , epiderm, derm din ff. Fact care
infl penetrarea subt medic prin peiele sunt: varsta, grosimea regiunii pe care se aplica.
27. Sisteme terapeutice transedermice. Struct. Exemple.
Sistemele terapeutice transdermice sunt dispozitive care servesc ca suport sau vehicul pentru una sau
mai multe substante medicamentoase, destinate a fi aplicate pe piele pe un loc delimitat, in vederea eliberarii
SM cu viteza constanta pentru a realiza o actiune sistemica.
Avantajele formelor farmaceutice cu eliberare modificata
- Se elimina degradarea substantelor sub influenta sucului gastric;
- Se evita influenta variabilelor fiziologice din traiectul tubului digestiv si efectele primului pasaj
hepatic;
- Este o posibilitate de aplicare in cazul substantelor cu timp de injumatatire scurt sau indice terapeutic
scazut;
- Se evita inconvenientul administratii pe cale i.v.;
- Permit oprirea tratamentului in orice moment;
- Permite pastrarea actiunii terapeutice pe timpul unei perioade mai lungi de timp;
- Reducerea incidentei si severitatii efectelor adverse sistemice;
- Eliberarea si difuzia substantelor active se produce dupa o cinetica bine definita.
Sunt de patru felulri:
- Sisteme cu rezervor si membrana;
- Sisteme matrita (monolitice);
- Sisteme cu rezervor multilamelar;
-Sisteme microcompartimentate (microrezervoare)
Ex: nitroderm tts, climara, plasturi menopauza, plasturi cu clonidina, scopolamina.
28. Struct anatomica a ochiului.
Ochiul este alc din: cornee, umoare apoasa, iris, cristalin, si umoare vitroasa.
Tuncicile ochiului sunt: sclerotica, membrana externa, alb sidefie, uveea anterioara(corp ciliar si iris),
uveea posterioara, retina, strat de cel fotosesibile sit pe partea int a globului ocular.
29. Permeabil si Bd oculara.
Subs med trebuie sa posede un grad intermediar L/H pt a trece de straturile oculare.Subs med ionizabile
patrund mai usor neionizate.Daca se doreste patrunderea in profunzime se vor fol subst med
lipofile.Colirele au contact scurt cu corneea.Unguentele maresc tp de contact dar sunt rec seara.Subs
trebuie sa aibe un ph asem cu cel fizio pt a nu irita si a nu se produce reflexul lacrimal.Un neajuns al
medicatiei topice il reprez biodisp redusa.
30.Anatomia si fiziologia cavitatii nazale
Nasul este primul org al caii resp.Cav nazala este despartita de septul nazal in 2 cav simetrice asezate
deasupra cav bucale.
Fosele nazale comunica cu ext prin orificii numite nari si in int cu faringele prin 2 orificii numite
coane.Supraf int este captusita cu un epiteliu pana la pragul nasului de unde incepe mucoasa nazala.Firele de
par si cilii epiteliali au rol protector.Mucoasa este bogat vascularizata.epiteliul ciliat cont cel
calciforme,perie si ciliate.Cel caliciforme sunt specializate in secretia de mucus.Cel perie se gasesc in jurul
celor caliciforme si au rol de resorbtie a lichidului.Cel ciliate sunt cele mai numeroase.
8
31. Medicamente aplicate pe mucoasa nazala:
- Tratamentul unor alergii locale (cromoglicat);
- Actiune decongestiva (efedrina);
- Actiune antiinfectioasa (neomicina).
- Sunt cele care, dupa administrarea perorala, pot fi inactivate in tubul digestiv sau prin efectul
primului pasaj hepatic;
- In aceasta categorie intra peptidele;
- S-au facut studii care au dovedit o buna absorbtie sistemica dupa administrarea nazala in cazul
propranololului, progesteronului, xilinei, nircadipinei, metoprololului, ergotaminei etc.;
32.Structura sist pulmonar.
- Sist pulmonar este alc din 2 zone :zona de conducere si zona de schimb.zona de conducere reprez
ansamblul cailor aeriene de la trahee la bonhiolele terminale.Zona de schimb coresp acinului pulmonar
cuprinzand bronhiolele resp de oridinul 1,2 sau 3,canalele alveolare si sacii alveoari. Caile respiratorii
organe care au rol in vehicularea aerului; cavitatea nazala si faringele formeaza caile respiratorii superioare,
iar laringele, traheea si bronhiile caile respiratorii inferioare.Plamanii organe la nivelul carora au loc
schimbul de gaze (oxigen si dioxid de carbon).
33.Functiile sistemului pulmonar.
Rolul sistemului respirator este intretinerea vietii. Prin inspiratie ajunge in organism aer bogat in oxigen.
Oxigenul ajunge la toate celulele corpului prin sistemul circulator. Fiecare celula are nevoie de o sursa
continua de energie. Aceasta rezulta din arderea substantelor nutritive: proteine, grasimi, hidrocarburi.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
34. Fact car infl depunerea particulelor medic in plamani.
1. Parametrii fizico-chimici ai SM:
- Forma;
- Marime;
- Diametru;
- Densitate;
- Sarcina electrica.
1. Parametri farmaceutico-tehnologici:
- Forma farmaceutica;
- pH;
- doza de SM;
- promotor;
- distributia marimii particulei.
1. Factori anatomo-fiziologici:
- Umiditate;
- Stari patologice si caracteristicile respiratiei.
35. Abs SM admin pe cale pulm.
Abs sm aerosolizate este dependent de locul depunerii si circ sanv din zona. Initial poate avea loc metaboliz
SM. Abs se prod si dupa inghitirea unei portiuni de aerosoli, apoi dupa inghitirea secund dupa clearence ul
pulmonar. Subst medic lipofile se abs prin difuzie pasiva cu vit dependenta de coef r. Lipide-apa. Subst
hidrofile se pot abs prin difuzie prin porii aposi ai membr. Unele subst se abs prin difuzie activa cum ar fi
cromoglicatul. Abs pulm este mai rapida decat din tubul digestiv. Calea pulm este f imp pt trat astmului
bronsic, cele mai utilizate ff sunt aerosolii.
9
Subiecte biofarmacie
35. Abs subst medic adm pe cale pulmonara
Abs subst medic aerosolizate si depuse in dif zone ale cailor resp este dependenta de locul depunerii si
circulatia din zona. Subst medic lipofile se abs prin difuzie pasiva cu viteza ce depinde de coef de repartitie
lipide/apa, iar subst hidrofile se pot absorbi prin difuzie prin porii aposi ai membranei sau prin difuzie
active. Abs pulmonara este mai rapida decat cea din tubul digestiv, iar calea pulmonara s-a dovedit a fi
eficienta pt adm medic in tratamentul astmului bronsic.
Subst medic adm sub forma de aerosoli : cromoglicat de Na,corticosteroizi,agonisti beta adrenoceptori,
anticolinergice,metilxantine,mucolitice. Pt tratarea astmului se folosesc : bronhodilatatoare cu act
scurta/lunga beta agonisti,steroizi de inhalare,antiinfl nesteroidiene,bronhodil anticolinergice.
Subst medic simpatomimetice depuse in bronhii prin aerosolizare se absorb rapid,conc max plasmatica
atingandu-se intre 30-60 min.
Dupa depunerea in plamani unele subst sunt metabolizate(izoprenalina,isoetarina) si altele nu (terbutalina,
cromoglicatul disodic)
Farmacocinetica subst medic adm ca aerosoli pulmonari este importanta pt alegerea medicatiei. De ex,
glucocorticoizii pt inhalatie trebuie sa posede act topica mare in caile resp si o inactivare rapida dupa abs
sistemica sau gastrointestinala, fapt ce va det act farmacologica locala in caile resp si evita r sec sistemice.
Formele farmaceutice in care se prep sunt : solutii,suspensii,emulsii,pulberi. In scopul eliberarii medic sub
forma de aerosol se folosesc : recipiente presurizate de conditionare si prep a aerosolilor,unele cu valve
dozatoare; nebulizatoare, inhalatoare pt pulberi. Formularea medic presurizate de aerosolizare trebuie sa
asigure solubilitatea subst medic si a subst ajutatoare in propulsor, emulsionarea concentratului sau
suspendarea particulelor medic in propulsor. Trebuie sa se mai asigure : stabilitatea fizico-cimica,puritatea
microbiologica,marimea particulelor la suspensii,stabilitatea emulsiei.
Calea pulmonara ofera sansa de a folosi aerosolii medicamentosi pt act in dif zone ale cailor resp, adm
pulmonara fiind consacrata terapiei antiastmatice. Cunoasterea propr biofarm ale acestui sist dispers, ale
modului de formulare si conditionare in sist de aerosolizare si factorii fiziologici care intervin poate conduce
la o terapie eficienta si sigura.
36.Caile de adm parenterala ale medic.Enumerare.
-intravasculara intravenoasa sau intraarteriala
-extravasculara i.m si s.c sunt cele mai imp; intraspinala,intratecala,intracisternala,peridurala,
intraarticulara,intracardiala, intrapleurala,intraarticulara,intradermala,intraperitoneala.
37.Calea intravenoasa.Caracterizare.Aspecte biofarm.
Calea intravenoasa este folosita pt a injecta direct intr-o vena sol medic apoasa,spre obt un efect rapid si
previzibil sau pt a evita iritarea altor tesuturi. Se pot adm sol injectabile in vol mici,incet,sau vol mari de sol
perfuzabile pt restabilirea ech hidro-electrolitic,acido-bazic,a volemiei sau pt alim parenterala.
Sol injectiei adm i.v realizeaza in sange imediat o conc max,si este disponibila intreaga doza a medic.
Din cauza patrunderii rapide in circulatia generala exsta riscuri : iritatia(apariatia trombozelor),instalarea
socului medicamentos, dificultatea combaterii unui efect nedorit sau a unui efect toxic prin supradozare,cu
exceptia adm unui antidot.
Durata act depinde de marimea dozei si de propr farmacocinetice ale subst medic, T1/2 depinde de struct
chimica si de faptul ca eliminarea este un process de ord 1 si nu de marimea dozei.
Locul de adm este in venele proximale mari(brate).
Perfuzarea intravenoasa se face cu lichide uz parenteral destinale inlocuirii volumului plasmatic pierdut
sau sol pt alimentare parenterala sau sol cu electroliti. Se mai adm prin perfuzare si amestecuri de uz
intravenous doar atunci cand nu exista riscul unor interact fizico-chim care sa prod incompatibilitati
farmaceutice sau riscul de degradare a subst medic. Adm cantitatilor mari de lichide de uz parenteral se face
cu aj unui cateter.
38.Adm intraatriala.Caract.Aspecte biofarm
Adm intraatriala este o cale de adm directa in circulatia sangvina,dar mai periculoasa si mai rar folosita.
10
Se foloseste uneori in clinica la pacienti la care plasarea cateterului se face sub obs radiologica,dupa
descoperirea arterei. Efectul medicamentos este instantaneu.
39.Calea intramusculara.Caract.Aspecte biofarm
Calea i.m este a 2-a in urma caii intravasculare dpvd al rapiditatii manifestarii rasp. Injectiile se fac de ob
in muschii gluteal,deltoid sau vastul lateral,in vol de 1-5 ml,rar 10ml.
Riscuri : iritatea muschiului si a terminatiilor nervoase,mai ales din cauza adm necorespunzatoare.
Se pot adm maj tipurilor de medic injectabile : sol apoase si uleioase,susp apoase sau uleioase,emulsii U/A
sau A/U. Dupa adm se form un depozit in muschii striati din care se cedeaza subst medic. Abs se face cu
viteze dif in functie de tipul de sist dispers medicamentos, de vascozitatea prep adm,conc subst medic si
marimea particulelor in cazul susp,nat vehiculului,vol injectat,circulatia capilara sangvina.
40.Calea subcutanata.Aspecte biofarm.Caract
Adm subcutanata se face la niv tesutului subcutanat,sub piele,unde se gasesc plexul subpapilar si subdermic
al pielii care duc sangele direct in sist venos. Locuri : brate,picioare,abdomen.
Se injecteaza cant mici,subst medic se abs cu viteza < adm i.v sau i.m,marimea abs poate sa fie mai mica.
41.Alte cai parenterale.Enumerare.Caract
Intratecal fol pt adm medic in lichidul cerebro-spinal,in spatial subarachnoid; se adm 1-2 ml dupa ce s-a
scos acelasi volum de lichid cerebro-spinal,spre a nu crea presiune asupra rad nervilor spinali.
Intracisternal injectare direct in regiunea caudala a creierului,in cisterna intracraniala
Peridural injectare in afara membranei durale,in canalele spinal si caudal.
Intradural in membrane durala,pt anestezie durala
Intraarticular intr-o articulatie,de ob pt efect local (antiinfl)
Intracardiac injectie direct in inima (stimulare cu epinefrina in atac sever de cord)
Intrapleural in cavitatea pleurala sau plamani
Intradermic in piele,in cazul testelor de alergie
42.Vasele sangvine.Caract
Vasele sangvine sunt o comp a sist circulator general. Sunt repr de artere,capilare,si vene
Mica circulatie- incepe de la VD de unde sangele venos e transportat la plamani prin artere pulmonare si e
adus in AS prin vene pulmonare.
Marea circulatie incepe din VS cu aorta,prin care transporta sangele atrial in tot corpul ; din reteaua
capilara este adus prin sistemul venelor cava inf si cava sup in AD.
Arterele sunt mari,mijlocii si mici (arteriole); venele sunt venule,vene mijlocii si vene mari.
Intima stratul intern al peretelui vascular, alcatuit din endoteliu,strat conjuctiv cu subst fundamental, si
membrana elastica interna.
Media tunica cu struct dif in functie de tipul de vase
Adventicea formata din tesut conjuctiv cu fibre colagene si elastice.
Capilarele 4-12micrometri si aprox 5milioane, L=aprox 2500km; peretele capilar e alc din endoteliu,
membrane bazala si periteliu.
43.Factori biofarm la adm parenterala a medic.Prezentare generala
Adm unei sol i.v este urmata de distrib,metabolizare si excretie. Conc subst medic la locul act
farmacologice este proportionala cu conc in plasma.
Factorii care det conc medicamentoasa in plasma : modul de adm,preluarea sa de catrea tesuturile
organismului,eliminarea subst medic din organism. Aceste procese include farmacocinetica subst medic in
org.
Interact cu receptorii biologici specifici repr etapa farmacologica a act medicamentului. In cazul adm i.v
abs nu mai are loc,medic este introdus direct in circulatia generala. Preluarea subst de catre tesuturi se face
cu o anumita viteza si intr-o anumita cantitate,dependenta de fluxul sangvin,gradientul de conc.
Capacitatea de preluare a unei subst medic din plasma de catre un tesut depinde de coef de repartitie
tesut/plasma care repr afinitatea tesutului pt medic,de masa tesutului.
Eliminarea subst medic din org se face prin metabolizare si excretie.
11
In cazul adm parenterala pe o cale ce necesita proces de abs (i.m sau s.c) o etapa limitanta a
farmacocineticii si farmacodinamiei o poate constitui cedarea subst medic si abs in circulatia generala. (abs
i.m este in gen mai rapida decat abs s.c). Factorii care pot influenta Bd in prep parenterale adm i.m sau s.c
depind de viteza de cedare din forma farm si de viteza de transfer a subst medic prin membrana biologica.
44.Etapele abs subst medic din forma farm adm i.m sau s.c in sange
-cedarea subst medic din forma farm in lichidul biologic
-difuzia subst medic din forma farm din lichidul biologic la membrana absorbanta
-transferul subst medic prin membrana biologica in sange
-transportul subst medic in sange
45.Abs vaginala.Aspecte biofarm
Adm vaginala in trecut era facuta fara a lua in vedere posibiliatea abs subst medic prin epiteliul vaginal,
iar majoritatea formelor folosite erau contraceptivele. In timp s-a folosit unguente,paste,geluri, supozitoare,
prep cu act antitrichomonazica. Studii recente arata ca adm vaginala a unor medic determina o abs in
circulatia sistemica a unor subst medic,surprinzator de mare,in timp ce altele sunt putin absorbite.
46.Aspecte anatomice si fiziologice ale vaginului
Vaginul este un tub fibromuscular care se intinde de la vestibul la partea inf a cervixului uterin. Este
alcatuit dintr-un strat ext fibros,unul mijlociu muscular si unul epitelial. Epiteliul este necornifiat, scuamos
stratificat si sufera modif cu inaintarea in varsta. Membrana mucoasa formeaza mici pliuri transverse si e
umezita de secretii cervicale.
pH=4-5, reglat de productia unor hormoni ovarieni si de glicogen care e metabolizat la ac lactic.
Lumenul zona nesterila,se gasesc aici: lactobacillus,Bacteroides,Staphylococcus epidermidis.
Activitatea sexual diminua in timpul fazei luteale si e insotita de activitatea progesteronei asupra vaginului
si a estradiolului asupra mucoasei vaginale.
Vaginul consta intr-un spatiu luminal potential in conditii nestimulate. Stratul muscular e capabil de
contractare si o enorma dilatare.
47.Abs si efectul medicamentos la niv vaginal
Suprafata celulelor vaginale e capabila de absorbtie,si apare cu numeroase mici ridicaturi,creste, cu modif
in fazele premenstruala,menstruala,postmenstruala,sarcina,menopauza. Sursele de aport sangvin sunt artere
provenite de la artera iliaca interna, drenate in vena iliaca interna.
Dupa aplicarea unei subst medic intravaginal au loc cedarea subst medic si abs acesteia : cedarea din prod
farm sau sistemul de cedare,repartitia apoi difuzia prin fluidul secretiei vaginale,preluarea si apoi
patrunderea prin mucoasa vaginala,apoi transportul si distributia moleculelor abs in sange sau limfa, pana la
locul act.
Pentru aprecierea capacitatii de abs a vaginului s-au facut studii asupra Bd metiltestosteronei, asupra abs
metronidazolului, adm de estrogeni in terapia de substitutie,progesterona etc.
48.Aspecte anatomice si fiziologice ale uterului
Cavitatea uterina este tringhiulara si are miscare libera. Peretele uterin are 3 straturi :interior
(endometru=membrana mucoasa,alimentat de 2 tipuri de artere),mijlociu (miometru =subtire,muscular, alc
din 3 straturi cu cel mediu bogat vascularizat) si peritoneul (acopera suprafata ext si e legat de cavitatea
pelviana prin ligamente strabatute de arterele uterine)
Hormonii ovarieni controleaza ciclul menstrual care se obs cu o periodicitate de 28 de zile si dureaza 46
de zile. Ciclul menstrual are 2 faze : primele 14 zile (faza foliculara) si urm 14 (faza luteala), in timpul
carora circulatia sangvina alimenteaza endometrul prin artere. La apropierea menstruatiei circulatia
sangvina se reduce,apoi inceteaza iar ischemia det degenerarea straturilor superficial si hemoragia din
capilare,venule si arteriole. La sf ciclului menstrual,endometrul se regenereaza. Hormonii care controleaza
procesele ciclului menstrual : estradiol,progesterona(metabolizate in ficat),hormoni estrogenici.
49.Dispozitive intrauterine
12
Cele contraceptive sunt folosite pt controlul fertilitatii,fiind o alternativa la pilulele contraceptive orale.
Eficienta lor depinde de marimea suprafetei lor in contact cu uterul,care din pacate favorizeaza iritarea,
sangerarea si eliminarea sau scoaterea lor.
Ele trebuie sa fie realizate astfel incat sa se contureze dupa cavitatea uterina (un dispozitiv de forma
literei T se va putea insera relative usor,dar suprafata de contact e mica). Un dispozitiv de polietilena in
forma de T s-a acoperit pe portiunea longitudinala cu cupru (citotoxic in conc mari, inhibitor al estradiolului
in conc normale) iar un altul a avut acoperita portiunea transversal cu cupru.
Un alt dispozitiv intrauterin este cu hormone,precum cel cu progesterona (progesterona se elibereaza
local,este abs in circulatia generala si urmeaza celelalte etape farmacocinetice.
50.Biofarmacie.Def.Evolutie
Biofarmacia studiaza masura si cinetica eliberarii principiului activ din forma farmaceutica,precum si abs
acestuia in corelatie cu factorii de tehnica farmaceutica,fizico-chimici si fiziologici de la niv caii de adm.
Prin extensie studiul in vitro privind eliberarea din forma farmaceutica avand in vedere corelarea acestuia cu
fenomenele in vivo,apartine tot de domeniul biofarmaciei.
50. Biofarmacia. Definitie. Evolutie.
Studiaza masura si cinetica eliberarii principiului activ din forma farmaceutica () precum si absorbtia
acestuia in corelatie cu factorii de tehnica farmaceutica, fizico-chimici si fiziologici la nivelul caii de
administrare(exemplu absorbtia sublinguala factori fiziologici saliva care contine apa, enzime, etc, are
un anumit pH iar mb sublinguala este permeabila pt moleculele lipofile - nu se adm subst hidrofile la acest
nivel)
Prin extensie studiul in vitro privind eliberarea din forma farmaceutica avand in vedere corelarea
acestuia cu fenomenele in vivo, apartine tot de domeniul biofarmaciei.
51. Farmacocinetica. Definitie.
Se ocupa, dupa cum arata si numele (farmacon- medicament si kinetos- miscare) cu studiul fenomenelor de
transfer al medicamentelor in organism si in principal cu studiul evolutiei concentratiei acestora in sange.
Fazele principale ale evolutiei medicamentului in organism sunt:
Absorbtia, distributia, metabolismul si eliminarea. Se vorbeste despre lantul eliberare absorbtie-
metabolizare- eliminare. (LADME liberation, absorbtion, distribution, metabolism).
52. Farmacocinetica clinica. Def.!!!!!!!!!!!!!!
Domeniul este de importanta maxima pentru farmacist pentru aceea ca, in ultimele doua decenii a
aparut o noua specialitate farmaceutica farmacie clinica. Farmacistul clinician este acela care
individualizeaza tratamentul medicamentos in functie de anumiti parametri generali ai pacientului (greutate,
varsta,sex), de unii parametri fiziologici sau fiziopatologici (in general gradul de afectare al rinichiului si al
ficatului) si, atunci cand se dispune si de concetratia medicamentului la unul sau mai multe momente date,
de parametrii farmacocinetici individuali. Un caz special il prezinta medicamentele care sunt metabolizate
diferit in functie de particularitati genetice in tipul si cantitatea de enzime ale pacientului
In acelasi context, medicul poate individualiza tratamentul in functie de stadiul bolii, stabilind
limitele inferioara si superioara optime pentru concentratiile plasmatice ale medicamentului in functie de
balanta intre eficienta si siguranta asociate medicamentului, bolnavului si bolii.
53. Rolul farmacistului clinician in sistemul de sanatate.
Farmacistul clinician este acela care individualizeaza tratamentul medicamentos in functie de anumiti
parametri generali ai pacientului (greutate, varsta,sex), de unii parametri fiziologici sau fiziopatologici (in
13
general gradul de afectare al rinichiului si al ficatului) si, atunci cand se dispune si de concetratia
medicamentului la unul sau mai multe momente date, de parametrii farmacocinetici individuali.
54. Caile de administrare a medicamentelor- prezentare generala.
-enterale:-perorala,bucala,sublinguala,rectala
-parenterale- caile injectabile (cu ingestia tegumentelor ):subcutanata, intramusculara, iv,
intraarteriala, intrasternala, intraperitoneala,subarahnoidiana, intraosoasa,samd.
-Alte cai :inhalatorie,cutanata,nazala,conjunctivala,vaginala,uretrala,colonica.
55. Transportul substantelor medicamentoase prin membrane biologice.
Transportul prin memebrana se efectueaza:
1.foarte usor trec moleculele cu coeficient de repartitie lipide/apa mare
2.usor trec substantele cu: masa moleculara mica ,lipofilie mare,nedisociate.
3.greu trec substante cu masa moleculara mare, cuplate cu proteinele, ionizate (disociate).
Membranele joaca un rol important in viata celulelor, ele determinand absorbtia,distributia si eliminarea
medicamentului in organism si sunt tinta principal actiuniii multor preparate farmacologice
56. Tipuri de transport prin membrane.
Tipurile de transport prin membrane:
Pasiva prin filtrare si difuziune simpla.
Specializat prin transp activ, difuziune de schimb, difuziune facilitate si pinocitoza.
57. Factorii ce influenteaza transportul s.m. prin membrane si bariere biologice.
Dependenti de substanta medicamentoasa:
-structura chimica
-masa moleculara
-constanta( pKa) si gradul de ionizare
-liposolubilitatea
-doza si concentratie
Dependenti de membrana:
-tipul membrane
-lipidele
-porii
-sistemele active de transport
-polarizarea
-starea fiziologica si patologica.
Dependenti de mediul de pe cele doua suprafete ale membranei :
-pH-ul mediului
-proteine
-vascularizarea si debitul sanguin
-alte substante.
58. Exemple de bariere biologice.
Bariere : epiteliala,hemato-encefalica, placentara,hemato-labirintica,hemato-oftalmica,hemato-testiculara.
59. Bariera hemato-encefalica. Caract .
14
Bariera fiziologic care exist ntre sistemul sanguin i sistemul nervos central (creier). Aceast barier
servete la meninerea unei homeostaze constante n creier, care este complet separat de circulaia
sanguin. Aceast barier are rolul de filtru pentru a mpiedica ptrunderea n creier a unor substane
toxice, germeni patogeni, care se pot afla n snge. n acelai timp bariera permite ptrunderea din snge a
substanelor nutritive necesare creierului.
60. Bariera placentara.
Este bariera semipermeabila alcatuita din tesut fetal, care separa circulatia embriofetala de cea materna.
Placenta are rol de aparare, asigura nutritia fatului, fiind n acelasi timp organ hormonal, respirator si organ
excretor.
61. epiteliul glandelor mamare. Caract .
Este o glanda exocrina, un tip modificat de glanda sudoripara ai carei acini sunt organizati in 15-20 de lobi
cu canale excretorii proprii, ductele lactifere care se deschid prin intermediul sinusurilor lactifere la nivelul
mamelonului.
62.Distribuirea medicamentelor in organism. Prezentare generala.
Pe masura resorbtiei in sange,substantele medicamentoase se supun unei distributii neuniforme in
organe si tesuturi,deseori complexe,ce influenteaza semnificativ intensitatea si durata actiunii curative si
toxice.
Distribuirea include:
Transportul in sange transportarea medicamentelor de la nivelul capilarelor caii de absorbtie
la nivelul capilarelor tesutului de actiune.
Difuziunea in tesuturi -trecerea medicamentelor din compartimentul intravascular in:
Interstitial prin membrana capilara
Intracelular prin membrana celulara
Distribuirea propriu-zisa distribuirea in compartimente hidrice (intravascular, intercelular,
intracelular) si tesuturi(uniforma,selectiva, bifazica).
Fixarea in tesuturi stocare,legarea cu proteinele (plasmatice si tisulare ) si cu substraturi
receptoare.
63. Transportul SM in sange.
Foarte multe medicamente se leaga de proteinele plasmatice. De regula medicamentele se leaga reversibil de
albumine. Proteinele plasmatice pot fi considerate unul din marile rezervoare de medicament din organism.
Foarte multe medicamente se leaga de proteinele plasmatice. De regula medicamentele se leaga reversibil de
albumine, iar forma legata este inactiva, disponibila pentru actiune fiind numai forma libera, nelegata. Intre
forma libera si cea legata se stabileste un echilibru dinamic, astfel incat proteinele plasmatice pot fi
considerate unul din marile rezervoare de medicament din organism. Cu cat un medicament se leaga mai
mult de proteinele plasmatice, cu atat concentratia formei libere va fi mai mica, medicamentul va fi mai
putin activ in sange si va trece mai putin spre tesuturi.
64. Rolul fractiilor libere si cuplate din sange.
Fractia libera:
-responsabila de efectul farmacologic
15
-capabila sa penetreze prin membranele si barierele fiziologice
-se supune biotransformarii
-se poate elimina mai rapid
-determina o latenta mai mica, o potenta mai mare si o durata mai scurta de actiune
Fractia cuplata:
-esteinactiva farmacologic
-reprezinta un depozit sanguin (echilibru dinamic cu fractia libera )
-latenta si durata de actiune mare
-intensitatea efectului redusa
-se metabolizeaza si se elimina mai greu
-limiteaza procesele de difuziune prin membranele si barierele fiziologice si distributia
-creste hidrosolubilitatea preparatelor liposolubile cu consecinte positive.
-poate capata proprietati antigenice
65. Transf chim ale SM in organism.
Problemei biotransformarii medicamentelor,substantelor toxice si in general a xenobioticelor
actualmente acorda o atentie deosebita nu numai farmacologii,dar si
toxicologii,oncologii,ingienistii,etc.Aceasta se explica prin aceea ca in ultimii ani drastic sa
inrautatit starea ecologica.Legile biotransformarii medicamentului sunt universal si au aplicabilitate
de aseamenea si pentru substante toxice.
Scopul strategic al biotransformarii este transformarea substantelor heterogene si potential
periculoase pentru organism in substante destul de hidrosolubile ca aceastea cat mai repede sa se
elimine cu urina (calea principala) bila,transpiratie,s.a.
66. Epurarea medic. Prez gen.
Caile de eliminare:
1. Prin urina:
-filtrare glomerulara
-secretie tubulara
-resorbtie tubulara
2. Prin cale digestiva:
-secretia salivara
-mucoasa gastrica
-bila
-rectal
3. Prin calea respiratorie:
-secretie nazala
-secretie bronsica
-epiteliu alveolar
4. Prin lapte:
-secretia laptelui
5. Cutanata
-secretie sudoripara
-descuamarea celulelor epidermisului(cornoase etc.)
-glandele sebacee
67. Caile si mecanism de elim ale SM din organism.
16
Caile de elim ale SM din organim sunt: pe cale digestiva(secretie salivara, muc gastrica,prin bila), rectala,
resp(prin secretie nazala, a gl sebacee bronsice, epiteliu alveolar),cutanata ( secretia glandelor sudoripare,
decuamarea tes pielii), lactatie( la niv epiteliului gl mamare),renala(filtrare glomerurala,secretie tubulara si
reabsorbtie tubulara);
68.Eliminarea renala a subt medic.
Eliminare renala
Mecanismele de eliminare si resorbtie
Caracterizarea:
1.filtrare glomerulara substantele hidrosolubile
2.secretie tubulara : -pasiva-substantele liposolubile
-activa-substante cu structuri speciale prin intermediul sistemelor
membranare active, nespecifice, specializate pentru acizi si baze
3.reabsorbtia tubulara :-pasiva -substantele nedisociate la pH-ul urinei (4,5-7,5)
-activa-cu ajutorul sistemelor membranare active-substantele
ionizate sau macromoleculare
69. Eliminare digestiva.
Mecanismele eliminarii :
1.Secretia salivara
Particularitati :-studiul profilului farmacocinetic
-monitorizarea farmacoterapiei cu determinarea concentratiei
medicamentului (la copii ) sau formei libere necuplate cu proteinele plasmatice
- test de diagnostic a starii circulatiei sanguine
Substante: Pb, Hg, metale grele, alcool etilic, uree (metabolizare defectuoasa a substantelor
proteice)
2.Prin mucoasa gastrica :
Particularitati: - prin difuziune simpla
-posibilitatea participariii in ciclul enterogastric cu prelungirea duratei de
actiune
-posibilitatea diminuarii simptomelor intoxicatiei prin spalaturi gastrice .
Substante: -substante bazice nedisociate la pH 7,4 al plasmei
3.Prin bila
-eliminarea la nivelul hepatocitului prin mecanisme fiziologice active
- posibilitatea participarii la ciclul entero-hepatic
-tratamentul afectiunilor biliare (infectiilor )
-pentru efectuarea unor metode de diagnostic (colecistografia )
-acumularea medicamentului in perioada de concentrare a bilei in vezica biliara, in perioada
dintre mese
-posibilitatea unor efecte toxice in obstructia biliara
-realizarea de concentratii mari si prelungirea T1/2
Se elimina: acizi, baze, glucuronoconjugati, hidrati de carbon.
70. Elim pe cale resp.
Mecanisme:
-prin secretie nazala
-prin secretia glandelor bronsice
-prin epiteliul alveolar
17
Substantele eliminate :
-ioduri
-volatile si sublimabile (expectorante)
-anestezice gazoase si volatile
Particularitati:
-efect pozitiv in cazul expectorantelor
-efect nedorit de congestive pulmonara sau iritatia mucoaselor
71. Elimin cutanata.
Mecanisme:
-Prin secretia glandelor sudoripare si sebacee
- prin descuamarea tesuturilor pielii(celule cornoase)
Substante eliminate:
-substante volatile, uree, ioduri, arsen, metale grele si griseofulvina.
Particularitati:
-efect pozitiv in tratamentul dermatomicozelor
-depistarea unor compusi in piele,par indeosebi in intoxicatii
72. Elim prin lactatie.
Mecanisme:
-La nivelul epiteliului glandelor mamare(laptele are un pH mai acid ca plasma 6,2-6,6)
Particularitati:
-cale nedorita
-efecte farmacodinamince si toxice la sugar
Substante eliminate:
Substante bazice:
-alcool
-alcaloizi(cafeina, nicotina,codeina, morfina, atropina)
-bromuri, sedative;
-Purgative(fenoftaleina)
-antiepileptica(fenitoina,fenobarbital).
73. Avantajele aerosolilor.
- Asigura o administrare comoda la nivelul arborelui respirator, acceptata de pacienti;
- Substantele active evita bariera hepatica si actiunea sucurilor digestive;
- Absorbtia medicamentelor pe cale transpulmonara este comparabila cu cea obtinuta pe cale
parenterala. Substantele medicamentoase ca aerosoli administrate la acest nivel vor fi utilizate in foze reduse
fata de alte cai de administrare.
- Dispozitivele corespunzatoare pot asigura si o dozare exacta a medicamentului;
- In functie de marimea particulelor substantei active, se poate dirija nivelul de penetratie in arborele
respirator (fose nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii, bronhiole, canale alveole si alveole pulmonare);
- Constituie o forma de administrare directa a substantelor medicamentoase pe piele si mucoase;
- Medicamentul nu se poate contamina in sistemul de dispozitive in care este conditionat.
74. Dezavantajele aerosolilor.
18
- Dezavantajul aerosolilor este determinat de dispozitivele in care se face conditionarea primara, ce
cuprind si sistemul de pulverizare a medicamentului. Acest dispozitiv va ridica pretul medicamentului;
- Anumite tipuri de aparate necesita personal calificat pentru functionarea si intretinerea acestor
dispozitive.
75. Clasif aerosolilor.
- Se poate face in functie de diverse criterii: marimea particulelor, numarul fazelor in sistemul
eterogen, modul de administrare, metoda de preparare.
A. In functie de diametrul particulelor fazei dispersate aerosolii sunt:
1. Aerosoli adevarati, cu diametrul particulelor de 0,05-5 microni; sunt destinati administrarii
transpulmonara;
2. Pseudoaerosolii cu diametrul particulelor disperse cu valori peste 5 microni, destinati pielii si
mucoaselor; acest tip de aerosoli va utiliza ca medii de dispersie nu numai aer ci si hidrocarburi fluorurate,
azot etc.
A. In functie de numarul fazelor componente, aerosolii sunt:
1. Aerosoli bifazici, in care o faza interna este dispersata in cea externa (solid/gaz sau lichid/gaz);
Aerosolii bifazici sunt constituiti dintr-o solutie a componentelor active in propulsorul lichid sau vaporii
acestuia. Solventul este alcatuit din gazul propulsor sau dintr-un amestec format din gazul propulsor si unii
cosolventi: alcool, propilenglicol, PEG;
2. Aerosoli trifazici la care se adauga o faza nemiscibila cu cele doua componente, avand un continut cu
cele 3 stari de agregare (gaz/lichid/solid sau 2 lichide nemiscibile si gaz);
A. Dupa modul de aplicare, aerosolii pot fi considerati:
1. Aerosoli de uz intern cei inhalati si care isi exercita actiunea la nivelul cailor respiratorii;
2. Aerosoli de uz extern sunt cei aplicati pe piele si mucoase (nazala, bucala, vaginala, auriculara).
76. Vascularizatia plamanilor.
Vascularizatia plamanilor
- Plamanul are o dubla vascularizatie: functionala si nutritiva;
- Vascularizatia functionala realizeaza schimburile gazoase si este reprezentata de trunchiul pulmonar
si venele pulmonare care alcatuiesc mica circulatie.
- Vascularizatia nutritiva face parte din marea circulatie si este reprezentata de arterele si venele
bronsice.
77. Ventilatia pulmonara.
Ventilatia pulmonara
Este procesul prin care se realizeaza circulatia alternativa a aerului intre mediul ambiant si alveolele
pulmonar, antrenand astfel patrunderea aerului bogat in oxigen catre alveole si eliminarea dioxidului de
carbon catre exterior.
78. Miscarile ventilatorii.
- Circulatia alternativa a aerului se realizeaza ca urmare a variatiilor ciclice ale volumului cutiei
toracice urmate difel de miscarea in acelasi sens a plamanului care este solidarizat de aceasta prin
intermediul foitelor pleurale. Variatiile ciclice ale volumului aparatului toraco-pulmonar se realizeaza in
cursul a doua miscari de sens opus, definite ca miscarea insiratorie si miscarea expiratorie.
79. Volumele si capac pulm.
- In cursul miscarilor ventilatorii, patrund si ies din plamani cantitati de aer a caror marime este in
functie de talia persoanei, de varsta, de sex, de postura etc si a caror cuantificare poate aduce informatii
19
asupra integritatii aparatului toraco-pulmonar. Evaluarea volumelor se face prin spirometrie si mai ales prin
spirografie; spirometria se efectueaza cu ajutorul spirometrelor.
80. Sterilitatea. Def. Forme farm sterile punct.
- Este o exigenta fundamentala pentru a evita infectarea la administrarea medicamentului prin
injectare;
- Starea sterila este definita prin absenta de microorganisme vii si nu este posibila decat in cazul unor
masuri de protectie;
- Formele farmaceutice parenterale sunt preparate printr-o metoda care asigura sterilitatea si evita
prezenta de contaminanti, pirogene cat si dezvoltarea de mici organisme numita metoda aseptica.
81. Care este metoda aseptica.
Asepsia = ansamblu de masuri utilizate pentru a impiedica aportul exogen de microorganisme sau
virisuri intr-un organism viu, mediu inert, preparat medicamentos. Este realizata printr-o serie de metode
fizice si chimice cat si printr-o serie de precautii din care se evita patrunderea microorganismelor.
82. Form medic injectabile.
Formularea medicamentelor injectabile
- In formularea preparatelor injectabile se va tine seama de calea de administrare;
- In functie de calea de administrare se alege si forma farmaceutica a medicamentului ce urmeaza a fi
injectat: solutii, suspensii, emulsii, pulberi, natura vehicolului si pH.
83. Prep perfuzabile. Avantaje .
- Administrarea perfuziilor prezinta urmatoarele avantaje:
- Au multiple utilizari (tratament medicamentos, alimentatie parenterala etc);
- Produc efect sistemic direct;
- Reprezinta un mijloc eficace de tratament pentru volnavii in stari de inconstienta;
- Efect rapid.
84. prep perfuz. Dezav.
- Administrarea presupune personal calificat;
- Administrarea se poate face sub stricta supraveghere medicala;
- Datorita volumului mare administrat pot produce tulburari cardiovasculare sau alte complicatii;
- Pret de cost ridicat;
- Risc de septicemie, hepatita etc in cazul administrarii incorecte.
85.Emulsii parenterale. Caract gen.
Emulsii parenterale sunt forme eterogene (U/A) care contin o faza interna lipofila (ulei de soia,
bumbac, susan in procent de 10-20%), emulgatori (lecitina, polisorbati) si o faza externa hidrofila (apa). In
modul acesta sunt prelucrate lipidele care au valoare energetica mai mare decat glucidele si proteinele. La
preparare se impun exigente si anume: particuelel faei interne sa nu depaseasca 5 microni. In cazul
nerespectarii acestor prevederi, pot aparea complicatii grave (chiar embolii grasoase. In afara de importanta
lipidelor ca aport ridicat de calorii, emulsiile parenterale U/A prezinta avantajul ca sunt lipsite de efecte
osmotice si nu irita endoteliul venos. Administrarea emulsiilor parenterale trebuie sa se faca incet si nu
trebuie facuta timp indelungat. Industria produce emulsii parenterale tipizate sub diferite denumiri
comerciale.
86.Echivalenta farmacologica.
-este cand exista doua ff care cont subst dif, dar care sunt capabile sa prod acelasi efect farmacodinamic.
87. Echiv. Chim.
-este prez la 2 ff dif dar care cont aceleasi doze din aceleasi subt medic.
88. echiv farm.
-este cand exista 2 ff identice cu aceleasi doze de s.a, dar care pot dif din punct de vedere al auxiliarilor
utiliz.
20
89. Echiv biologica.
- este cand exista doua ff farm identice sau dif, care cont aceiasi subt, in cant identice, si care admin pe
aceiasi cale realiz aceiasi conc sanv in acelasi timp.
90. Utilizarea cunoasterii biodisp din punct de vedere farmacoterapic.
Variaii ale biodisponibilitii medicamentelor pot fi rezultatul
modificrii unor parametri farmacocinetici, ca de exemplu: latena, durata i intensitatea efectului terapeutic,
cleareance-ul etc., cu consecine asupra efectului terapeutic al substanelor medicamentoase.
91. Bd absoluta.
Este reprezentat de cantitatea de substan medicamentoas care este absorbit i distribuit de la locul
administrrii n teritoriul afectat.
92. Bd relativa.
Este reprez de SM absorb si de vit cu care SM e tranferata in circ sist.
93. Bd optima.
Prin determinarea biodisponibilitii optime se evalueaz dou forme farmaceutice, dintre care una este
forma de referin cu biodisponibilitate maxim. Scopul determinrii este gsirea formei cu
biodisponibilitate optim pentru o anumit cale de administrare.
94. Fact care infl Bd.
Biodisponibilitatea substanelor medicamentoase este dependent de diferii factori, i anume:
- factori dependeni de medicament;
- factori dependeni de organism;
- factori dependeni de alte condiii.
95. Modelul monocompartimental.
. Modelul monocompartimental
n mod convenional, pentru acest tip de model se consider organismul ca un singur compartiment,
deziderat realizat la substane medicamentoase care se distribuie uniform n toate compartimentele hidrice.
Acest compartiment este caracterizat prin doi parametri:
volumul compartimentului (volumul de distribuie.);
i concentraia substanei medicamentoase n interiorul comparti- mentului.
Dac organismul este format dintr-un singur compartiment, atunci epurarea este singurul proces prin
care scade concentraia medicamen- tului.
96. Modelul bicompartimental.
Majoritatea medicamentelor nu se distribuie uniform, fapt pentru care este necesar un model mai
complex dect cel monocompartimental.
Distribuia n snge i esuturi nu este instantanee.
Modelul bicompartimental are un compartiment central (spaiul i.v.) + unele esuturi n care substana
medicamentoas difuzeaz rapid i un compartiment periferic format din restul esuturilor, cu care
compartimentul central este n echilibru.
97. Model multicompartimental.
21
Pentru substanele medicamentoase cu indice terapeutic mic sau pentru evidenierea eliminrii
substanei medicamentoase n secreia lactat se utilizeaz modelul multicompartimental pentru studiul
cineticii acestora n diferite esuturi.
98. Formulari masticabile. Aspecte biofarmaceutice.
Se pot utiliza comprimate de mestecat, destinate administrarii unor medicamente in cazul in care pacientii nu
pot inghiti comprimatele. In aceste cazuri se formuleaza comprimate cu rezistenta mecanica mai mica, avand
excipienti cu gust placut, edulcoranti necariogeni (manitol), edulcoranti sintetici si aromatizanti. Ca substante
medicamentoase se pot asocia unele care nu au indice terapeutic mic (vitamina C, acid acetilsalicilic etc.). aceste
medicamente sunt de fapt medicamente perorale cu actiune generala.
99. Comprimate pentru supt. Aspecte biofarmaceutice.
Sunt comprimate cu actiune locala la nivelul cavitatii bucale, de obicei antiseptica (ambazona, borat
fenilmercuric, uleiuri volatile, anestezice locale, antibiotice de uz oral etc.). se formuleaza cu excipienti placuti la gust,
dar care sa confere o rezistenta mecanica mare si un timp de dezagregare prelungit. Se pot folosi in acelasi scop si
pastile, obtinute prin turnarea in matrite a unor formulari pe baza de zahar (asemanatoare bomboanelor dropsuri).
100. Comprimat bioadeziv aplicabil pe mucoasa bucala caract.
Aceste preparate, de obicei comprimate, contin pe langa SM si excipienti care dupa imbibare manifesta o
adeziune crescuta fata de mucoasa, prelungind stationarea la locul de aplicare in scopul exercitarii unui efect de mai
lunga durata. Astfel de excipienti sunt acidul poliacrilic (Carbopol), tragacantha, hidroxipropilmetilceluloza etc. O
astfel de medicatie este posibila cu nitroglicerina, produsul fiind plasat intre buza si gingie, sau intre gingie si
mucoasa obrazului. Cedarea SM poate prezenta variatii intre subiecti, ea fiind mai mare in cazul in care acestia
vorbesc mai mult, fapt care creste eroziunea comprimatului.
1 e intrebarea 101 si asa mai departe...
1. Cum influenteaza motilitatea intestinala absorbtia s.m. in intestinul subtire ?
Motilitatea intestinala are un rol important in absorbtie. Ea se caracterizeaza prin grupe de 1-3 contractii
secventiale separate de 5-40 secunde de inactivitate. Numarul de contractii este determinat de natura fizica si
chimica a alimentelor. Hidratii de carbon stimuleaza cel mai mare numar de contractii, iar numarul lor
descreste sub influenta proteinelor si lipidelor. Tipul contractiilor este de segmentare si peristaltice.
Peristaltismul intestinal este o continuare a celui gastric. Faza I este lipsita de activitate, faza a II-a
demareaza activitatea, faza a III-a este perioada de activitate intensa dupa care in faza IV activitatea
inceteaza. Activitatea interdigestiva dureaza cca 150 de minute; cand un complex ajunge in ileon altul incepe
in duoden. Intensitatea undei scade spre ileon.
2. Exemple de contaminanti alimentari.
Pesticide, DDT, lindan, aldrin, dieldrin. Daca ajung in organism pot determina inductie enzimatica. In
consecinta pot micsora concentratiile plasmatice ale fenobarbitalului, difenilhidantoinei. Alcoolul poate
micsora timpul de injumatatire al tolbutamidei.
3. Exemple de inhibitori de momoaminooxidaza.
Pargilina, fenelzina, nialamida, tranilcipromina, izocarboxazid.
4. Exemple de alimente cu caracter acid.
22
Produse animaliere (carne, oua, branza); vegetale (arahide, nuci); fructe (afine, prune); cereale si
derivate (paine, macaroane, prajituri).
5. Exemple de alimente cu caracter alcalin.
Produse lactate (lapte, smantana, unt); fructe uscate (castane, migdale, nuci de cocos); vegetale (toate
felurile, exceptie porumb, linte); fructe (toate tipurile exceptie prune, afine).
6. Ce reprezinta sindromul restaurantelor chinezesti ?
Utilizarea excesiva a unui aditiv alimentar, glutamatul L-monosodic, existent in concentrate uscate
pentru supe, poate conduce la dureri de cap, senzatie de arsuri la extremitati, presiune faciala, dureri
pseudoanginoase etc. (sindromul restaurantelor chinezesti in care produsul se foloseste in mod curent).
Efectul pare a fi legat de o hiponatremie severa.
7. Care sunt alimentele care pot modifica timpul de protrombina ?
Alimentele de origine vegetala pot avea repercursiuni in terapia anticoagulanta. Produse vegetale de
tipul spanac, varza etc., pot modifica timpul de protrombina al unor pacienti stabilizati cu o terapie
anticoagulanta, datorita continutului bogat de vitamina K al acestor vegetale.
8. Care sunt bacteriile anaerobe existente la nivelul colonului ?
Cele mai importante bacterii anaerobe sunt Bacteroides sp. si Bifidobacterium.
9. Care sunt bacteriile aerobe existente la nivelul colonului ?
Escherichia coli, enterococi si Lactobacillus.
10.Forme farmaceutice utilizate in tratamentul colonului prin administrare rectala.
Tratamentul colonului prin administrare rectala:
- Se folosesc:
a. Microclisme medicamentoase (eneme);
b. Spumele medicamentoase aplicate rectal.
- Exista cercetari care dovedesc absorbtii bune rectale pentru substante precum: morfina, 6-
mercaptopurina, salbutamol etc.;
- Nifedipina in baze de supozitor constituie din polietilenglicoli s-a absorbit rapid, realizand
concentratii plasmatice utile in tratament de urgenta antihipertensiv.
1. Caracterizarea glandelor sudoripare.
Glandele sudoripare sunt tubuloase, cu partea secretorie in forma de tub incolacit (glomerul secretor)
situata in stratul subcutanat sau in stratul profund al dermului. In corp sunt cca 3 milioane de astfel de
glande. Secretia lor contine 99% apa si alti componenti minori, are un pH de aproximativ 5.
2. Caracterizarea glandelor sebacee.
Glandele sebacee anexate radacinii parului sunt de tip acinos, situate in derm, cu dimensiuni 0,2-2 mm.
Produsul de secretie, sebum, se elimina la radacina parului si suprafata pielii printr-un canal excretor scurt.
Sebumul contine trigliceride, esteri grasi, scualen, esteri de colesterol si colesterol. Lipidele mentin un pH de
cca 5 la suprafata pielii.
3. Exemple de acceleratori de penetrare ai pielii.
Tensioactivii se pare ca determina o hidratare dar si o modificare conformationala a proteinelor prin care
se explica efectul lor de promotori ai transportului cutanat. Laurilsulfatul de sodiu, cel mai puternic
tensioactiv, denatureaza proteinele, produce o hidratare suplimentara ceea ce usureaza transferul, dar aplicat
in produse un timp mai indelungat are efecte iritante.
23
Cea mai importanta clasa de acceleratori de penetrare este cea care fluidizeaza canalele lipidice.
Dimetilsulfoxidul, decilmetilsulfoxidul si Azona (azacicloalcan-2-ona) actioneaza astfel. Totusi, DMSO desi
bun solvent, are actiune iritanta. Propilenglicolul singur sau asociat cu Azona are efecte favorabile asupra
absorbtiei.
4. Factori care duc la cresterea absorbtiei s.m. prin piele.
Varsta pielii determina un grad diferit de penetrare. La nou nascuti stratul cornos nu este pe deplin
dezvoltat, deci este posibila o absorbtie mai rapida si mai intensa. Efectul poate fi favorabil pentru absorbtia
unor SM, dar poate determina chiar si intoxicatii (hexaclorofen in concentratii mari). La adulti si batrani
stratul cornos este mai putin hidratat, ceea ce duce la cresterea functiei bariera.
Regiunea anatomica pe care se aplica preparatul medicamentos are grosimi diferite si determina
absorbtia cu viteze diferite. Zona plantara, palmara este o bariera mai puternica pentru absorbtie decat zona
anterioara a bratelor, zona auriculara, zona presternala, spatele.
Preparatele oclusive pot creste semnificativ absorbtia in multe cazuri. Un unguent gras impiedica
perspiratia, apa se acumuleaza in stratul cornos, creste hidratarea acestuia, ceea ce conduce la cresterea
permeabilitatii atat pentru substantele polare cat si cele nepolare.
Cresterea temperaturii creste agitatia termica, difuzia moleculelor SM si transportul lor, modificand
totodata si fiziologia pielii (fluxul sangvin), contribuind prin cresterea sa la cresterea absorbtiei cutanate.
Starea de boala poate influenta absorbtia cutanata. Inflamatia, dermatitele, cresc penetrarea chiar daca
epiteliul nu este lezat.
5. Structura sistemului transdermic adeziv cu cedare controlata prin difuzie.
Progresele in formularea formelor farmaceutice cutanate destinate absorbtiei sistemice o reprezinta
sistemele terapeutice transdermice. Acestea sunt alcatuite dintr-un rezervor medicamentos acoperit de un
strat impermeabil, iar pe partea opusa o membrana polimerica sintetica avand o porozitate cunoscuta si un
film adeziv pentru fixare pe tegument.
In alte sisteme terapeutice transdermice nu exista o membrana poroasa care sa controleze viteza de
cedare ci aceasta este determinata de formularea matritei in care s-a incorporat substanta medicamentoasa.
Cedarea este controlata prin difuzie.
6. Structura corneei.
Corneea cuprinde mai multe tesuturi suprapuse, diferentiate si lipsite de vascularizatie. Nutritia sa se
face prin imbibare in lichidele inconjuratoare. In regiunea centrala are o grosime de 0,5 mm. De la exterior
spre interior cuprinde: epiteliul, membrana Bowman, stroma, membrana Descemet si endoteliul.
Epiteliul este de natura lipofila si este format din mai multe randuri de celule, constituind cca 10% din
grosimea corneei. Se regenereaza rapid. Stroma este de natura hidrofila si reprezinta cca 90% din grosimea
corneei.
Se compune din lamele de colagen paralele unele fata de altele. Stroma este separata de epiteliu prin
membrana Bowman si de endoteliu prin membrana Descemet, ambele formate din colagen. Endoteliul este
un strat monocelular, avand un caracter lipofil ca si endoteliul. Este totusi mult mai permeabil decat
epiteliul, reprezentand o bariera slaba. Endoteliul este in contact cu umoarea apoasa a camerei anterioare.
7. Caracterizarea injectiilor subconjunctivale.
24
Solutiile injectabile si perfuzabile isi au rolul in tratamentul intraocular, mai ales in timpul interventiilor
chirurgicale pe ochi.
8. Caracterizarea colirelor - aspecte biofarmaceutice.
- Se folosesc frecvent;
- Sunt ieftine;
- Durata actiunii este mica;
- Necesita administrari frecvente;
- BD este mica.
1. Unguentele oftalmice- aspecte biofarmaceutice.
- Se prepara din excipienti sterilizati, netoxici, inerti, avand in asociere si emulgatori spre a favoriza
contactul cu moacasa hidrofila;
- Produc dificultati in vedere si de aceea se aplica pe timpul noptii;
- Au avantajul unei durate prelungite de contact cu corneea.
1. Alergia la polen si influenta asupra absorbtiei s.m. la nivel nazal.
Alergia la polen se manifesta printr-o rinoree si un clearance al mucusului mai rapid (3-6 minute),
probabil si prin alcalinizarea secretiei nazale care creste activitatea ciliara.
2. Substantele medicamentoase si adjuvantii folositi in picaturile pentru nas- aspecte biofarmaceutice.
Medicamentele administrate in afectiuni locale in nas sunt destinate in principal tratamentului unor
alergii nazale (cromoglicat), pentru actiune decongestiva (efedrina) si cu actiune antiinfectioasa (neomicina).
Medicamentele administrate nazal pentru actiune sistemica sunt cele care dupa administrare perorala pot
fi inactivate in tubul digestiv sau prin efectul primului pasaj hepatic. In aceasta categorie intra peptidele. S-
au facut studii care au dovedit o absorbtie sistemica buna dupa administrarea nazala a propranololului,
progesteronei, enkefalinelor, xilinei, nicardipinei, metoprololului, ergotaminei etc.
Deoarece mucoasa nazala are o capacitate de metabolizare redusa, se pot administra peptide pe aceasta
cale. S-a constatat o buna absorbtie a hormonului luteininizant de cedare (LHRH), peptidei natriuretice,
interferonului etc. Insulina, calcitonina au dat raspunsuri variabile. Prezenta unor acceleratori de absorbtie a
condus la o crestere semnificativa a absorbtiei in aceste cazuri (saruri biliare, deoxicolat de sodiu). Calea
nazala se dovedeste astfel o cale alternativa pentru administrarea unor medicamente, pentru care solutiile de
pana in prezent ca forme farmaceutice si cai de administrare nu sunt cele mai corespunzatoare.
Prezenta agentilor de crestere a vascozitatii in picaturile pentru nas duce la o micsorare a clearance-ului
solutiei aplicate, fara ca aceasta sa fie puternic semnificativa. In schimb, aplicarea unor produse bioadezive
determina o stationare prelungita, cu posibilitatea unei cresteri a biodisponibilitatii sistemice.
3. Tipurile de preparate faramaceutice utilizate local la nivel nazal.
Tipurile de preparate farmaceutice utilizate local
- Sunt picaturile pentru nas si aerosolii;
- O picatura dintr-o solutie nu acopera integral suprafata mucoasei absorbante dar un exces (peste 100
microlitri) se elimina prin inghitire;
- Administrarea de aerosol (o apasare pe buton sau doua) ofera o distributie locala buna.
1. Caracterizarea mucoasei nazale. Substante care se absorb prin mucoasa nazala.
Cavitatea nazala
25
Cavitatea nazala este formata din cele doua fose nazale care comunica cu exteriorul prin nari si cu
faringele prin 2 orificii numite coane; la intrarea in nari, firele de par opresc impuritatile din aerul inspirat.
Fosele nazale comunica si cu mici cavitati, pline cu aer, sapate in oasele din jur, numite sinusuri.
Fozele nazale sunt despartite de septul nazal si sunt captusite de mucoasa nazala, bogat vascularizata,
care incalzeste aerul inspirat (este vorba de mucoasa respiratorie care captuseste partea inferioara a foselor
nazale). Mucoasa nazala care captuseste partea superioara a foselor nazale se numeste mucoasa olfactiva (cu
rol in olfactie/miros). Mucusul produs de celulele mucoasei nazale asigura umiditatea, retine praful si unele
microorganisme.
Medicamente aplicate pe mucoasa nazala:
- Tratamentul unor alergii locale (cromoglicat);
- Actiune decongestiva (efedrina);
- Actiune antiinfectioasa (neomicina).
- Sunt cele care, dupa administrarea perorala, pot fi inactivate in tubul digestiv sau prin efectul
primului pasaj hepatic;
- In aceasta categorie intra peptidele;
- S-au facut studii care au dovedit o buna absorbtie sistemica dupa administrarea nazala in cazul
propranololului, progesteronului, xilinei, nircadipinei, metoprololului, ergotaminei etc.;
1. Caracterizarea dispozitivului presurizat de conditionare si preparare a unui aerosol de inhalare.
In scopul eliberarii medicamentului sub forma de aerosol se folosesc:
1. Recipiente presurizate de conditionare si preparare a aerosolilor, unele cu valva dozatoare;
2. Nebulizatoare;
3. Inhalatoare pentru pulberi.
Recipientele presurizate
- Folosesc drept propulsori hidrocarburi fluorurate si clorurate;
- Astazi se impun restrictii privind utilizarea lor, recomandarile UE si ANMDM fiind de inlocuire
treptata a lor deoarece sunt implicati in teoria deteriorarii stratului de ozon din atmosfera pamantului;
- Alternativa o poate constitui folosirea inhalatoarelor de pulberi, sau inlocuirea cu alti propulsori care
sa nu prezinte riscul de mai sus.
Inhalatoarele pentru pulberi
- Au un dispozitiv tubular, cu un rotor actionat prin aspirare cu gura de catre pacient, care fluidizeaza o
pulbere medicamentoasa plasata in locasul de aerosolizare al dispozitivului.
Dispozitivele presurizate de aerosolizare
- In cazul acestora este importanta constructia valvei care este responsabila de marimea particulelor
produse si forma jetului de particule eliminat la apasarea pe buton;
26
- Un dispozitiv suplimentar aplicat la iesirea aerosolului, un prelungitor (spacer), permite depunerea
dupa formare a picaturilor mai mari, orientand spre caile respiratorii ale pacientului un aerosol cu o
polidispersie mai redusa a particulelor si de finete dorita.
1. Structura sistemului terapeutic intrauterin Progestasert.
- Dispozitivul comercializat Progestasert cedeaza 65 microni pe zi. Cedarea cu viteza constanta
dureaza aproximativ 1 an;
- Progesterona se elimina din organism prin metabolizare. De aceea actiunea fertilizanta poate fi
asigurata doar de doze mari de progesterona sau de administrarea de levonorgestrel, un analog sintetic care
rezista metabolismului hepatic;
- Dupa administrare, progesterona se elibereaza local, apoi este absorbita in circulatia generala si
urmeaza apoi procesele farmacocinetice;
- Concentratiile uterine cu progesterona cresc iar efectul contraceptiv s-a dovedit clinic;
- S-au cercetat si fabricat si sisteme intrauterine de tip matrita, non-biodegradabile sau biodegradabile
cu progesterona.
1. Caracterizarea glandelor salivare.
Glandele salivare:
a. Submandibulare; b. Parotide; c. Sublinguale
Parotida cea mai mare, pereche;
- Predominant seroasa;
- Ducte intercalate, lungi;
- Secretie apoasa;
- Parotina: mentine troficitatea smaltului dentar;
- Produsul de secretie: ductul Stenon, in cavitatea bucala.
Submandibulara glanda pereche;
- Predominant mixta;
- Ducte intercalate de dimensiuni medii;
- Bogata in tesut limfoid;
- Ductul principal: Wharton, orificii in vecinatatea frenului lingual.
Sublinguala:
- Multipla, predominant mucoasa;
- Parenchim: acini mucosi, rar, micsti;
- Ducte intercalate foarte scurte;
- Duct principal: unic: Bartholin; multiplu: Rivinius.
Glandele salivare mici sunt situate in sau sub mucoasa orala. Glanda parotid si submaxilara produc o
saliva apoasa, in timp ce glandele sublinguale produs mai ales o saliva vascoasa. Cantitatea de saliva
produsa intr-o zi este de cca 1 litru. Debitul este de 0,5 mL/min dar in caz de stimulare ajunge la 7 mL/min.
Saliva este hipotona (110-120 mOsm/L) si are pH intre 6,2-7,6, dar in jurul dintilor poate sa scada la pH=3-4
din cauza actiunii bacteriilor asupra glucidelor.
27
1. Tesutul epitelial al mucoasei orale- caracterizare.
Tesutul epitelial al mucoasei orale este compus din celule scuamoase stratificate. In cazul palatului si
limbii sunt celule epiteliale cheratinizate, in timp ce la nivelul obrajilor sunt mai elastice si necheratinizate.
2. Cum poate fi masurata absorbtia bucala?
Absorbtia bucala poate fi masurata. Metoda clasica consta in administrarea unei solutii medicamentoase
in gura subiectului, iar dupa mentinerea solutiei o anumita perioada de timp, se goleste si se recolteaza, gura
se clateste, iar cantitatea de SM neabsorbita se determina cantitativ. Exista unele neajunsuri, determinate de
faptul ca profilul concentratiilor absorbite in functie de timp se realizeaza din experimente separate, de
posibilitatea inghitirii sau de schimbari in fluxul salivar.
3. Compozitia salivei.
In compozitia salivei, pe langa apa intra o glicoproteina numita mucina, ioni, enzime: amilaza, ptialina
(care incep hidroliza poliglucidelor) si lipaza (care hidrolizeaza trigliceridele). Saliva contine lizozim, o
enzima bactericida. Prezenta sa precum si a fluxului salivar scade concentratia bacteriilor prezente in gura
care pot distruge tesutul si forma carii.
4. Caracterizarea modului in care se absorb nitratii organici la nivel sublingual si prin piele.
Nitratii organici (nitroglicerina, dinitratul de isosorbid) se absorb rapid. Nitroglicerina administrata in
solutie alcoolica in doze de pana la 5 mg se absoarbe in 30-60 de secunde, mai rapid decat are loc absorbtia
in plasturi (STT). In cazul administrarii nitratilor se cunoaste instalarea efectului de toleranta. Terapia
prelungita cu nitroglicerina administrata bucal sau transdermic poate conduce la un astfel de efect.
Administrarea bucala a nitroglicerinei produce un efect profilactic al crizelor de angina pectorala mai
prelungit decat dupa administrare sublinguala, datorita unei durate mai mari de actiune. Pentru tratamentul
crizelor, ambele cai de administrare sunt comparabile ca efect, dar in general se prefera calea sublinguala. In
acest caz este important ca medicamentul, de obicei un comprimat, trebuie sa se dezagrege intr-un timp
foarte scurt. (sub 3-5 minute).
5. Exemple de steroizi care se absorb bine pe cale bucala.
Steroizii se pot absorbi bine pe cale bucala. Deoxicorticosterona se absoarbe dar sunt necesare doze
triple fata de calea i.m. testosterona si metiltestosterona se absorb mai bine decat dupa administrarea
perorala. In cazul metiltestosteronei exista un efect al primului pasaj heatic insemnat, incat medicamentul
administrat per os are biodisponibilitate redusa. Administrarea bucala este eficienta, dar este important ca
dezagregarea comprimatului sa fie lenta, pentru a elibera treptat hormonul, cerinta motivata de solubilitatea
redusa in apa a acestuia. Daca dezagregarea este rapida, absorbtia bucala este insuficienta, iar prin inghitire
nu se va putea evita efectul primului pasaj hepatic si micsorarea biodisponibilitatii. De aceea dezagregarea
comprimatelor cu metiltestosterona ar trebui sa se se prelungeasca pana la 30-45 minute, comprimatul fiind
plasat intre gingie si mucoasa bucala. O alternativa a acestui mod de administrare l-ar putea constitui
administrarea orala cu doze superioare celei care determina saturarea enzimelor de metabolizare (cca 10 mg)
la care sa se adauge doza terapeutica dorita (cel putin 10 mg hormon), deci, in total, 20 mg metiltestosterona.
6. Compozitia mucusului stomacal.
Mucusul este alcatuit din galactoza, N-acetilglucozamina si fructoza. El protejeaza mucoasa gastrica
fata de autodigestia din pepsina si acid clorhidric. Se regenereaza continuu, turnoverul de la producere la
digestie fiind de 4-5 ore.
7. Forme farmaceutice flotabile- aspecte biofarmaceutice.
Forme farmaceutice cu retentie gastrica prelungita pot fi cele care asigura flotarea pe continutul gastric
fluid. Acest obiectiv este avantajos pentru produsele care contin SM acizi slabi solubili in apa. S-au preparat
astfel de forme farmaceutice, capsule sau comprimate cu un continut de polimeri hidrodispersabili cu
28
densitate mai mica decat apa si care se imbiba si floteaza in stomac (alginat de sodiu,
hidroxipropilmetilceluloza etc.). Intrucat simpla flotare nu garanteaza remanenta gastrica, in lipsa
bioadeziunii, intarzierea evacuarii gastrice este posibila doar dupa administrarea acestor preparate in
prezenta alimentelor. Evacuarea gastrica a acestor forme farmaceutice unitare, flotabile sau ne-flotabile se
faca dupa cca 2 ore la subiectii la ca s-au administrat pe stomacul gol, dar dupa cca 4 ore daca administrarea
lor s-a facut impreuna cu alimente. Capsulele flotabile raman in stomac atata vreme cat alimentele sunt
prezente in stomac. Administrate pe stomacul gol raman sub 2 ore in stomac in timp ce cu un pranz
evacuarea lor poate intarzia pana la 12 ore (7-9 ore). Administrarea de 10 mL a unui lichid anti-reflux
(Gaviscon lichid) pe stomacul gol s-a evacuat in cca 20 minute; administrarea sa cu 30 de minute inaintea
unui pranz usor a prelungit sederea in stomac peste 3 ore.
Studii de biodisponibilitate a oxprenololului din comprimate flotabile cu oxprenolol administrate pe
stomacul gol la voluntari sanatosi a condus la niveluri medicamentoase plasmatice asemenatoare cu cele
obtinute dupa administrarea unor comprimate cu oxprenolol cu cedare rapida. In schimb, daca administrarea
comprimatelor flotabile s-a facut cu alimente, BD oxprenololului a fost crescuta semnificativ.
8. Sisteme farmaceutice gonflabile- aspecte biofarmaceutice.
Sistemele farmaceutice gonflabile reprezinta o modalitate de a creste rezidenta gastrica. Acest fapt se
poate realiza prin aceea ca prin imbibare si umflare diametrul lor crescut nu le permite sa treaca prin pilor.
9. Caracterizarea mucoasei intestinului subtire.
Mucoasa intestinului subtire este alcatuita din seroasa, tunica musculara, submucoasa si mucoasa.
Mucoasa este acoperita de epiteliu, dintr-un singur strat de celule epiteliale cilindrice sau enterocite. El
acopera criptele si vilii.
Mucoasa intestinului subtire are o suprafata mare, care este crescuta mult de cute sau plici circulare sau
valvule conivente ale lui Kerckring, de vili si microvili (marginea in perie) si are o marime de cca 200 metri
patrati la un adult.
Plicile Kerckring cresc suprafata cu un factor de 3. Sunt dezvoltate mai ales in duoden si jejun si
patrund in lumen cu cca 8 mm. Suprafata membranei mucoase a intestinului subtire poseda cca 5 milioane
de vili, fiecare cu o lungime de 0,5-1 mm. Fiecare vil contine o arteriola, o venula si un canal limfatic
terminal numit lacteal sau chilifer.
Fiecare enterocit are aproape 1000 microvili care se proiecteaza in lumenul intestinal. Membrana care
formeaza microvili este bogata in proteine, colesterol, glicolipide si contine enzime.
1 e 136, 2 e 137 si tot asa. Ultimele 3 subiecte sunt 98,99,100
10.Compozitia sucului intestinal.(intestinul subtire).
Sucul intestinal produs de glandele intestinale are o compozitie similara cu lichidul extracelular in privinta
compozitiei in electroliti. Are pH=7,5-8 si o enzima, enteropeptidaza care transforma tripsinogenul in tripsina.
11.Secretia pancreatica-prezentare generala.
Secretia pancreatica provine din pancreas, care secreta cca 1 litru de suc pe zi. Sucul pancreatic contine un lichid
alcalin si enzime. Este izotonic cu lichidul extracelulare. Contine majoritatea enzimelor care digera alimentele.
Proteazele sunt secretate ca precursori inactivi care se convertesc in forma activa in lumen. Amilaza si lipaza
pancreatica sunt secretate insa in forma activa. Secretia fazei apoase si a componentei alcaline este reglata de pH-ul
29
chimului care ajunge in intestin din stomac. Secretia pancreatica este reglata de cantitatea de grasimi si proteine care
ajung in duoden.
12.Secretia biliara-prezentare generala.
Secretia biliara provine din ficat. Toate celulele hepatice formeaza cotinuu mici cantitati de bila care este
secretata in canaliculele biliare care se colecteaza si concentreaza in vezicula biliara. Bila se formeaza intr-o cantitate
de 700-1200 mL pe zi. Contine acizi biliari, fosfolipide (lecitina), colesterol si bilirubina. Sodiul si potasiul se gasesc in
aceleasi proportii ca si in plasma, dar concentratiile de clor si bicarbonat sunt mai mici. Sarurile biliare sunt derivati
de colesterol. Acidul cholic si chenodeoxicholic sunt sintetizati in ficat. Acizii biliari sunt slab absorbiti in intestinul
subtire proximal dar se absorb printr-un proces activ in ileonul terminal. Dupa absorbtie, acizii biliari sunt resecretati
in bila. Acest proces se numeste recirculare enterohepatica. Sarurile biliare au actiuni importante: emulsioneaza
grasimile din alimente prin reducerea tensiunii interfaciale producand o dispersare a picaturilor de grasimi in apa si
ajuta la absorbtia acizilor grasi, monogliceridelor, colesterolului si altor lipide din tractul intestinal prin incorporare in
micele. Cel mai important pigment al bilei este bilirubina. Prin formarea sa are loc cel mai important mijloc de
eliminare a hemului rezultat din degradarea hemoglobinei.
13.Principalii componenti alimentari. Caracterizare.
Principalii componenti alimentari sunt glucidele, proteinele si grasimile.
Dintre glucide, in alimentatie intra in principal amidonul (cu doua polizaharide importante amiloza si
amilopectina) glucoza si lactoza. Hidratii de carbon nedigerati (celuloza) reprezinta fibrele alimentare. Amilazele
salivare si pancreatice incep hidroliza amidonului la un pH apropiat de cel neutru. Amilaza salivara isi inceteaza
activitatea in stomac. Digestia poliglucidelor are loc in principal in duoden prin prezenta unor cantitati mari de
amilaza secretata de pancreas. Oligozaharidele care rezulta din digestie se formeaza inainte ca chimul sa ajunga in
jejun. Produsii de digestie sunt maltoza si maltrioza. Carbohidratii se absorb in regiunea proximala a intestinului
subtire si sunt absorbiti inainte de a ajunge in ileon. Dizaharidele sunt digerate la monozaharide de catre enzimele
marginii in perie iar absorbtia urmeaza hidrolizei. Glucoza se absoarbe rapid si complet prin difuzie pasiva si transport
activ totodata.
Digestia proteinelor are loc in principal in intestinul subtire sub influenta enzimelor proteolitice ale secretiei
pancreatice. Din stomac ele ajung in duoden mai ales sub forma de polipeptide mari. Sub atacul enzimelor
pancreatice, tripsina si chimotripsina sunt transformate in polipetide mici, apoi carboxipolipeptidazele le hidrolizeaza
pana la aminoacizi. Membrana in perie contine diferite enzime pentru hidroliza polipeptidelor mici care au mai
ramas. Aminoacizii se absorb apoi. Aminoacizii naturali sunt sub forma izomerilor L si sunt transportati impotriva
gradientului de concentratie printr-un mecanism activ in prezenta de transportor. Cantitati foarte mici de proteine ar
putea sa se absoarba intacte.
Grasimile alimentare contin trigliceride compuse din glicerol si acizi grasi. Exista si cantitati reduse de colesterol,
fosfolipide si esteri de colesterol in chim. Grasimile sunt emulsionate de sarurile biliare fiind astfel supuse mai usor
actiunii enzimelor digestive. Trigliceridele sunt hidrolizate la monogliceride si acizi grasi de catre lipaza sucului
pancreatic si lipaza celulelor epiteliale intestinale. Acizii grasi cu lant scurt si mediu se absorb pasiv prin epiteliu in
sange. Acizii grasi cu lant lung si monogliceridele raman in micele si sunt internalizate de epiteliu. Ele se
reasambleaza in trigliceride in celula si se excreta in limfa sub forma de mici picaturi numite chilomicroni cu marimea
30
de 0,1 microni.
14.Efectul alimentelor asupra biodisponibilitatii medicamentelor.
Efectul alimentelor asupra BD SM poate avea cauze diferite:
1. Alimentele influenteaza absorbtia;
2. Unele componente nutritive din alimente pot influenta metabolizarea medicamentelor;
3. Alimentele pot modifica excretia renala a SM;
4. Unele substante farmacologic active din alimente pot modifica raspunsul unor SM care se administreaza
concomitent.
1. Exemple de substante farmacologic active din alimente.
Substantele farmacologic active din alimente pot fi diferite:
1. Alimente de origine vegetala sau animala pot contine: 5-hidroxitriptamina (ananas, banane); 3, 4
dihidroxifenilalanina (fasole); oxalati (spanac etc.); tiramina (branzeturi fermentate) etc.;
2. Alimente de origine marina: neurotoxine in pesti otravitori;
3. Aditivi alimentari: conservanti, antioxidanti, sechestranti, tensioactivi, agenti de maturare, coloranti,
edulcoranti etc.;
4. Contaminati in alimente: micotoxine, toxine bacteriene, antibiotice, pesticide etc.;
5. Apa si bauturile alcoolice si nealcoolice: metale, xantine, alcool etc.
1. Ce medicamente se recomanda a se administra concomitent cu alimente sau lapte?
Indometacin, fenitoina, fenilbutazona, nitrofurantoina, steroizii, clorura de potasiu, aminofilina, sarurile de fier
etc. (au actiune iritanta asupra mucoasei gastrice).
2. Toxicocinetica-definitie
Ad literam se ocupa de cinetica toxinelorin organism dar, in masura in care, in functie de doza, un medicament
poate fi si toxic sau chiar foarte toxic, toxicocinetica si farmacocinetica se suprapun. Atunci cand corelam efectele
toxice ale unui medicament cu concentratia sa in sange, putem spune in egala masura ca facem toxocinetica si
farmacocinetica. Metodele de lucrur sunt aceleasi, diferind doar scopul urmarit prin aplicarea acestor metode.
3. Toxicologia clinica definitie
Se ocupa de probleme in principal cu problemele de tratament al intoxicatilor. Aici, pe langa metodele generale
de reanimare si terapie intensiva, valabile pentru grupe mari de toxice,, se adauga si metode de tratament
antidotic specifice pentru fiecare tip de toxic.dat fiind capacitatea de adaptare a daunatorilor si mijloacele de
combatere a lor sunt in continua schimbare.
Trebuie mentionat ca, la fel ca la medicamente (in special la antibiotice), cu cat compusii utilizati sunt mai activi,
cu atat si toxicitatea lor pentru organismul uman este mai mare. Legatura stransa intre toxicologia clinica si
toxicocineticaeste legata de faptul ca tratamentul antidotic trebuie corelat cu concentratia toxicului in sange sau la
nivelul unor organe cu tropism crescut pentru toxic.
4. Istoricul biofarmaciei.
31
Se accepta ca farmacocinetica incepe cu doua articole ale lui Torsten Theorell care a publicat in 1937 doua
lucrari despre cinetica distributiei substantelor administrate in corp. termenul de farmacocinetica se pare ca a fost
introdus de F.H. Dost in 1953 iar cel de biofarmacie de catre J. Wagner care a scris o carte fundametnala in 1971
Biopharmacy
Bazele matematice ale domeniului au fost puse de catre Aldo Resigno si Giorgio Segre a caror carte ramane a fi
pe deplin inteleasa inintregime probabil in secolul urmator. Traducerea ei in engleza Drug and Tracer Kinetics este
o carte fundamentala in ingineria chimica
Intre cei care si-au adus contributii importante in farmacocinetica mentionam pe Loo Riegelman, Gerhard Levi
di SU. In ceea ce priveste sutdiile de farmacocinetica legate de evaluarea bioechivalentei medicamentelor o
contributie importanta ii revine lui Vinod Shah.
La capitolul biofarmacie o contributie fundamentala a avut-o Takeru Higuchi, singura lege teoretica in domeniu,
legea radacinii patrate purtand numele lui.
In Romania primele articole de biofarmacie si farmacocinetica au fost scris de prof. Nicolae Bonciocat, ilustru
chimist, fizician si matematician in 1968 in 1968 iar din interiorul lumii farmaceutice domeniul a fost introduc de prof.
Sorin Leucuta, incepand in anul 1971
5. Faza farmacodinamica-caracterizare
Faza in care are loc actiunea medicamentului;
Eficienta unei SM depinde de cantitatea care ajunge la locul de actiune si de durata mentinerii unei concentratii
corespunzatoare;
Intensitatea raspunsului biologic depinde in general de concentratia SM in plasma.
Faza farmacodinamica are doua etape:
1. Fixarea moleculeor de SA pe substratul reactiv;
2. Declansarea actiunii farmacodinamice.
Declansarea modificarii biologice locale (actiunea primara) se manifesta apoi la nivel de tesut, organ, organism
(actiune farmacodinamica). Aceasta faza face obiectul farmacodinamiei.
1. Constanta de ionizare
Constanta de ionizare (pKa) reflecta solubilitatea in lichidele biologice; solutiile apoase ale SM (in general,
electroliti organici slabi) fiind un amestec de ioni si molecule neionizate care vor favoriza difuzia prin membrana
celulara a fractiunii neionizate, dependent de coeficientul de partaj lipide/apa;
2. Solubilitatea-definita cantitativ.
In termeni cantitativi reprezinta concentratia de substanta medicamentoasa intr-o solutie saturata, la o anumita
temperatura.
3. Polimorfismul si forma de cristalizare -aspecte biofarmaceutice.
32
Polimorfismul poate influenta solubilitatea, ceea ce va indica modificatia activa in formularea de
medicamente;
Polimorfismul este intalnit in clasa sulfamidelor in proportie de 40%, hormonii steroizi 67%, derivatilor
barbiturici 63%. In EP sunt prevazute peste 36%SM care prezinta polimorfism.
In realizarea unor astfel de medicamente, se folosesc amestecuri in proportii diferite din 2 sau mai multi
polimorfi cu conditia de a obtine solubilitate si BD a fiecarui efect therapeutic este convenabil in practica medicala.
Hidratii care se pot forma in timpul cristalizarii SM in apa sunt cause de modificarea BD.
Formele anhidre sunt mai solubile decat cele hidratate si cu absorbtie mai rapida, motiv pentru care se prefer in
formularea si prepararea medicamentelor. Exemple de forme anhidre mai solubile decat cele hidratate sunt:
succinilsulfatiazolul, cafeina si ampicilina;
Ampicilina se gaseste sub forma anhidra si trihidrat. In studiile de dizolvare in vitro si in cele de BD la animal si
om se constata ca ampicilina anhidra este mult mai solubiladecat ampicilina trihidrat.
4. Emulsii-aspecte biofarmaceutice.
Emulsii emulsiile administrate pe cale orala cu actiune imediata sunt cele de tip U/A, avand substanta dizolvata
in faza interna sau externa.
SM poate ajunge la nivelul membranei celulare pornind din faza interna cu interventia emulgatorului (necesar
stabilirii emulsiei) si care faciliteaza procesul de absorbtie prin eliminarea la interfata epiteliului.
Microparticulele de ulei cu substanta liposolubila se comporta ca micele, asigurand eliberarea la interfata
mucus-epiteliu.
Absorbtia substantei dizolvata in faza externa este influentata de proprietati chimice si fizice ale acesteia, de
formularea emulsiei si conditiile fiziologice ale tractului gastro-intestinal.
Emulsiile de tip A/U actioneaza ca preparate cu actiune prelungita avand in vedere procesele de difuzie prin faza
apoasa a substantei in cea uleioasa, interventia emulgatorului si transportul in mediul gastric, hidrofil, cu influente
provocate de pH, continut alimentar, vascozitate, peristaltismul gastrointestinal.
Emulsiile multiple A/U/A preparate cu actiune prelungita; in prima etapa, dupa administrare, emulsiile multiple
transfera substanta dizolvata din mediul hidrofil in lipofil pentru a ajunge la o emulsie de tip U/A din care substanta
dizolvata in ulei sa fie in echilibru cu cea din apa. Aceeasi factori vor prelungi timpul necesar pasajului
transmembranar pentru a se realiza absorbtia, respectiv BD substantelor incorporate in emulsii.
5. Solutii medicamentoase-aspecte biofarmaceutice.
Solutii solutia =ff in care SM este dizolvata in momentul prepararii medicamentului si moleculele sunt
disponibile pt absorbtie, imediat dupa administrare.
In mediul gastric reactii in care substanta poate ramane dizolvata sau sufera transformari care o fac mai putin
solubila.
Substantele din compozitia medicamentului (conservanti, macromolecule, cosolventi) sau din sucul gastric,
prezenta unor alimente pot favoriza reactii cu SA formand noi compusi si cu alte proprietati: proprietati, solubilitate,
coeficient de partaj, difuziune.
33
Vascozitatea mediului poate influenta difuzia substantei, efectul asupra absorbtiei depinde de concentratia si de
modificarile peristaltismului gastric.
Cu o prezentare sub forma de pulbere sau granule, preparatele vegetale, instant pt ceaiuri, provin din una sau
mai multe preparate din produse vegetale. La administrare sunt destinate realizarii ex-tempore a unei solutii pentru
uz oral.
In acest fel principiile active extrase din plante prin diverse procedee sunt prelucrate in forme solide care asigura
stabilitatea fizico-chimica ale acestora.
Folosirea unui vehicul uleios pentru substante insolubile a dovedit o crestere a BD a acestora. Astfel de
substante sunt avantajate in absorbtie de sarurile biliare, peristaltismul si pH-ul gastric.
BD solutiilor medicamentoase este cea mai mare in raport cu celelalte forme farmaceutice lichide si solide orale
avand SA dizolvata la nivel de molecule si ioni disponibili pt absorbtie.
6. Suspensii -aspecte biofarmaceutice.
Suspensii suspensia e forma farmaceutica lichida in care SM este in stare solida, in cea mai mare parte, cu o
fractiune dizolvata in faza externa (apoasa). Faza solida constituie un rezervor care va mentine saturarea fazei
continue in masura in care are loc absorbtia moleculelor dizolvate.
In suspensiile uleioase, SA va fi absorbita in functie de procesul de dizolvare, de difuziune sau particulele solide
sunt transferate in lichidul gastric si, apoi, prin dizolvare, sunt disponibile absorbtiei.
Factori care pot influenta absorbtia sunt dependenti de:
- SA (solubilitate, marimea particulelor, concentratie, polimorfism, densitate, proprietati de suprafata);
- Conditii de formulare a unei suspensii floculanta si defloculanta (caracteristici ale fazei externe, prezenta
substantelor auxiliare ca: agenti de floculare, vascozifianti, tensioactivi si conservanti).
- Comportarea in organism.
1. Pulberi -aspecte biofarmaceutice.
Pulberi pulberea medicamentoasa este cea mai simpla forma solida dozata de uz oral locul ei fiind preluat de
noi sisteme de conditionare, capsule sau comprimate.
- Dupa administrarea pulberii dozate cu apa (dizolvate sau dispersate in apa) anterior administrarii un rol
important in absorbtia substantei medicamentoase il are umectarea acesteia, proprietate dependenta de
caracteristicile fizico-chimice (structura chimica, cristalina, grad de hidratare, marimea particulelor, interactiuni cu
alte substante).
- Aglomerarea particulelor in formatiuni mai mult sau mai putin voluminoase se datoreaza fortelor de
adeziune intre particule cauzate de absorbtia umiditatii la suprafata particulelor.
- Aglomeratele cu substantele putin hidrofile se pot inconjura cu aer, ceea ce diminueaza si mai mult
dizolvarea.
- Pentru a asigura dizolvarea substantelor medicamentoase, se respecta o anumita granulometrie in care
marimea particulelor sa corespunda atat pulberii care se administreaza oral cat si pentru realizarea altor forme
farmaceutice cu tehnologii mai complicate (crp, drajeuri) la care eliberarea si dizolvarea SM costituie etapa limitanta
a procesului de absorbtie in organism.
1. Granule -aspecte biofarmaceutice.
34
Granulele ff solida, de uz oral obtinuta prin aglutinarea unei pulberi si formarea unor aglomerari de particule
egale ca marime si forma (granule forma intermediara in procesul de obtinere al comprimatelor).
- Granulele obtinute pe cale umeda utilizeaza un aglutinant lichid (sirop simplu, solutie de glucoza sau derivati
de celuloza etc.) iar cele obtinute prin compactare utilizeaza uneori lianti solizi.
- Transformarea unei pulberi in granule prin intermediul unui aglutinant mareste coeziunea particulelor,
confera o mai multa solubilitatea SA in lichidul gastric, cu o absorbtie si BD crescute.
- Fiecare etapa a procesului de granulare se respecta factorii care pot influenta principalele calitati necesare
granulelor, granulometria pulberii primare, natura si cantitatea subst auxiliare, forma si marimea granulelor, conditiile
de uscare si selectarea granulelor.
- Formulari speciale, includ granulele efervescente, gastrorezistente, pentru realizarea de suspensii cu
eliberare prelungita sau modificata, formulari care respecta si conditiile de formulare, preparare ale preparatelor
efervescente, enterosolubile, suspensiilor cu actiune prelungita sau controlata.
- Realizate ca o forma solida de prezentare si administrate pacientilor ca solutii (granulele efervescente) sau
suspensie fluida (granulele pentru suspensii reconstituibile) se obtine avantajele unei absorbtii rapide cu BD SA la
nivelul preparatelor lichide.
1. Capsule-aspectebiofarmaceutice.
Capsule cps gelatinoase, moi (elastice) si tari (dure) sunt considerate ff solide datorita consistentei invelisului
de gelatina, continutul poate fi lichid (solutii, emulsii, suspensii) sau solid (pulberi, granule, microtablete).
Conditiile de administrare (cantitatea de apa, pozitia corpului, variatiile intra si interindividuale ale pH-ului
gastric, temperatura si umiditatea, timpul pastrarii) pot fi cauze care prelungesc durata de dizolvare a invelisului de
gelatina, incetinind absorbtia substantelor in interiorul capsulei.
Cps dure se deosebesc de cele moi prin compozitia gelatinei, forma cps, tehnologia de fabricatia, continutul
medicamentos pt a asigura stabilitatea, curgerea in cps si dizolvarea.
Cps prezinta un mare avantaj biofarmaceutic: contin SM sub forma de pulbere fina intr-o stare ideala pt a forma
solutie sau dispersie in lichidul gastrointestinal.
2. Comprimate-aspecte biofarmaceutice.
Comprimatele utilizate cu cea mai mare frecventa dintre ff orale pentru actiuni terapeutice diferite: imediata,
eliberare si absorbtie accelerata, actiune prelungita sau o cedare cu viteza controlata in vederea realizarii unei
concentratii constante de SA in sange timp de 24h, zile, saptamani.
Comprimatele conventionale, cu actiune imediat (imediatly release I.R.) reprezinta un sistem fizic solid in care
SM dispersata omogen, va fi eliberata si dizolvata in organism dependent de factorii de formulare, preparare si
administrare.
Comprimat prin dezintegrare rezulta macroparticule, granule, agregate care prin deagregare rezulta particule
3. Suprafata pielii.
Suprafata pielii nu este uniforma, pe ea fiind prezente orificii, cute si proeminente. Orificiile sunt de 2 tipuri:
unele sunt mari, conducand in cavitatile naturale (gura, nas etc.) iar altele sunt mici, de abia vizibile cu ochiul liber,
dar bine vizibile cu lupa. Ultimele raspund fie foliculilor pilosi (din acestea rasar fire de par), fie glandelor sudoripare
ecrine (pori).
35
Toate orificiile, dar mai ales cele mari, precum si cele foliculare, sunt intens populate de microbi, fenomen ce
explica frecventa mare a foliculitelor. Orificiile foliculare reprezinta totodata si locul unde absorbtia percutanta a apei,
electrolitilor, medicamentelor (unguente, creme etc.) si altor substante, este maxima. Cutele pielii sunt de 2 feluri:
congenitale (sau structurale) si functionale, ultimele aparand odata cu imbatranirea pielii si scaderea elasticitatii.
Cutele structurale sunt fie cute mari (plica axilara, inghinala etc.) fie microcute. Cutele mari au unele
particularitati fiziopatologice ca: umiditatea mai mare fata de restul pielii, un pH alcalin sau neutru, pilozitate mai
accentuata. Datorita acestor caractere, ele pot prezenta unele imbolnaviri specifice ca: micoze, fisuri etc.
Cutele mici sau microcutele sunt prezente pe toata suprafata pielii reunind orificiile porilor; ele determina astfel
mici suprafete romboidale care constituie expresia unei elasticitati normale. Aceste microcute dispar la nivelul
cicatricelor, in starile de atrofie epidermica sau de scleroza dermica (sclerodermice). La nivelul palmelor microcutele
sunt asezate in linii arcuate dispuse paralel, realizand amprentele, cu caractere transmisibile ereditar, importante
pentru identificarea juridica a individului. Crestele dintre cute, dispuse de asemenea in linii paralele, prezinta pe ele
orificiile porilor sudoripari. Cutele functionale se constituie ca urmare a scaderii elasticitatii cutanate si a contractiilor
musculare (riduri).
4. Culoarea pielii.
Culoarea pielii depinde de : cantitatea de pigment melanic care confera nuante de la pielea alba (lipsa
pigmentului), pana la cea neagra (excesul de melanina). Cantitatea de melanina este determinata genetic, dar
variatiile culorii pielii, dupa latitudinea geografica (de la pol la ecuator), arata si o adaptare. Melanina variaza intre
anumite limite si in functie de expunerea la razele UV.
Gradul de vascularizatie capilara determina nuanta roz-rosie. Vascularizatia mai abundenta a fetei produce si
anumite particularitati morbide regionale: bolile congestive ale fetei sunt mai numeroase. Culoarea pielii depinde si
de cantitatea de hemoglobina (paloarea in anemii). Pielea copiilor mici este bogat vascularizata si mai subtire, motiv
pentru care este roz.
5. Grosimea pielii.
Grosimea pielii influenteaza culoarea ei: pielea copiilor mici este mai subtire si e roz, pielea de pe palme si talpi
are o culoare galbuie datorita stratului cornos (keratinei) mai ales in conditii de hiperkeratoza. Abundenta
keratohialinei (strat granulos) confera pielii o culoare alba.
Grosimea pielii variaza dupa regiuni: e subtire pe fata, frunte, organe genitale, este mai groasa pe toracele
anterior, abdomen si marile pliuri. Grosimea creste la spate si pe suprafetele extensorice ale membrelor, cea mai
groasa e la palme si talpi. Dintre straturile pielii epidermul este cel mai subtire (intre 0,03 si 1 mm), dermul este mai
gros (are intre 0,5-2 mm la fata, 2 mm pe torace) iar hipodermul are variatii mari regionale.
6. pH-ul pielii-aspecte generale.
pH-ul pielii. In general, pielea are un pH =5,5. pH-ul pielii variaza usor in functie de zona, aciditatea este mai
pronuntata la axile si mucoasele intime si este usor diferita in functie de varsta. pH-ul pielii normale este unul usor
acid.
36
7. Dermul-descriere.
Dermul constituie scheletul rezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (si totodata reunit) de epiderm
prin membrana bazala.
Membrana bazalaeste alcatuita dintr-o impletire de fibre epidermice si dermice. Ea indeplineste o functie de
filtru selectiv pentru substantele provenite din derm si care servesc la nutritia epidermului, dar constituie si a 2a
bariera pentru substantele ce ar putea patrunde din epiderm.
8. Hipodermul-descriere.
Hipodermul este stratul care separa pielea de straturile subiacente. El este alcauti din lobuli de celule grase
(lipocite) continand trigliceride, cu rol de rezerva nutritiva si de izolator termic si mecanic. Acesti lobuli sunt separati
prin septuri conjunctive in care se gasesc vase si nervi. O structura tegumentara mai deosebita este linia apocrina. Ea
se intinde de la axila in regiunea mamelonara si coboara convergent lateral spre perineu. Este alcatuita din
aglomerari celulare clare ce, structural, se apropie de culele glandulare mamare. In aceasta acceptiune, glanda
mamara poate fi privita ca o glanda apocrina enorma cu o structura corelata cu functia sa secretorie.
9. Forme adezive cutanate.
Forme adezive cutanate
- Sunt produse destinate a fi aplicate pe piele;
- Clasificare:
Forme adezive nemedicamentoase (pentru a fixa materialul de pansament emplaste cauciucate sau pentru
a izola/proteja pielea pansamente adezive, gelatine);
Forme adezive medicamentoase pentru actiune locala si sistemica (STT).
1. Avantajele formelor farmaceutice cu eliberare modificata (piele).
Se elimina degradareasubstantelor sub influenta sucului gastric;
Se evita influenta variabilelor fiziologice din traiectul tubului digestiv si efectele primului pasaj hepatic;
Este o posibilitate de aplicare in cazul substantelor cu timp de injumatatire scurt sau indice terapeutic scazut;
Se evita inconvenientul administratii pe cale i.v.;
Permit oprirea tratamentului in orice moment;
Permite pastrarea actiunii terapeutice pe timpul unei perioade mai lungi de timp;
Reducerea incidentei si severitatii efectelor adverse sistemice;
Eliberarea si difuzia substantelor active se produce dupa o cinetica bine definita.
37
2. Dezavantajele formelor farmaceutice cu eliberare modificata (piele).
Nu se aplica pentru substante care necesita concentratii plasmatice ridicate sau nu sunt tolerate pe piele;
Substantele care asigura o buna absorbtie transdermica si actioneaza sistemic in concentratii mici sunt in numar
restrans comparativ cu alte cai de administrare scopolamina, nitroglicerina, nicotina, progesteron, estradiol,
clonidina).
3. Clasificarea STT in functie de tehnologia de obtinere.
- Sisteme cu rezervor si membrana;
- Sisteme matrita (monolitice);
- Sisteme cu rezervor multilamelar;
- Sisteme microcompartimentate (microrezervoare).
1. Sisteme cu rezervor si membrana-descriere
Componente: - folie impermeabila de plastic metalizat;
- Rezervor cu o concentratie determinata substantei medicamentoase dizolvata (in etanol), suspendata in
lichide vascoase (ulei de silicon) sau dispersata cu un polimer solid (poliizobutilena);
- O membrana cu proprietati speciale de permeabilitate: poate fi poroasa sau neporoasa;
- Strat adeziv pe suprafata externa a membranei, compatibil cu SM; hipoalergenic si presosensibil.
1. Sisteme cu rezervor si membrana-exemple.
- Scopolamina pentru actiune in raul de miscare de 3 zile;
- Nitroglicerina pentru o actiune de prevenire a atacului de angina pectorala pe o perioada de 24h;
- Clonidina administrata in HTA cu actiune de 7 zile;
- Estradiol recomandat in menopauza cu actiune de 3-4 zile.
1. Sisteme matrita (monolitice)-descriere si exemple.
Componente:
- Folie impermeabila;
- Folie ocluziva de aluminiu;
- Rezervor cu o dispersie a SM intr-o matrita de polimer hidrofil sau lipofil cu suprafata si grosimea bine
determinate;
- Polimerul adeziv nu participa la eliberarea SA ci formeaza o pelicula adeziva in jurul rezervorului;
- Exemple: nitroglicerina cu un timp de actiune constanta de 24h.
1. Sisteme cu rezervor multilamelar-descriere si exemple.
Componente:
- Folie impermeabila de plastic metalizat;
- Rezervor cu mai multe straturi in care concentratia de SM scade catre zona de aplicare pe piele (rezervorul
cel mai departe de piele are concentratia mai mare); prin difuzie scade concentratia initiala a substantei, gradientul
de concentratie realizat va propulsa moleculele SA spre locul de absorbtie;
38
- Strat adeziv;
- Exemplu: nitroglicerina
1. Sisteme microcompartimentate (microrezervoare)-descriere.
Componente:
- Folie ocluziva;
- Strat adeziv;
- Matrita de polimer cu rezervoare microscopice de SM.
1. Climara plasturi menopauza.
Compozitie: Climara plasture de 12,5 cm
2
continand 2,9 mg estradiol intr-o matrita acrilata adeziva;
Climara forte plasture de 25 cm
2
continand 7,8 mg estradiol intr-o matrice acrilata adeziva.
Actiune terapeutica inceperea perioadei climacterice este caracterizata prin aparitia unei scaderi din ce in ce
mai pronuntate a productiei de estrogeni ovarieni. Aceasta conduce la o deficienta estrogenica in organismul femeii
care da nastere la diverse tulburari si dereglari ale starii generale de bine pana cand organismul se adapteaza singur
la scaderea productiei de estrogeni. Deficitul de estrogeni si simptomele sale caracteristicie perioadei climacterice
sunt reduse rapid si sigur prin administrarea regulata a hormonilor deficienti. Plasturele Climara creste estradiolul
sangvin. Ajunge in circulatia sangvina prin piele (transdermic) si conduce la un nivel hormonal constant.
Indicatii terapie de substitie estrogenica la pacientele cu tulburari datorate climacteriului natural sau indus
chirurgical (doar pentru afectiuni necanceroase) de ex. Simptome vasomotorii (bufeuri, transpirarii), tulburari de
somn, atrofii cauzate de insuficienta productiei de estrogeni endogeni.
2. NitrodermTTS.
Compozitie SA: 1,2,3-propanetriol trinitrat (nitroglicerina) 25 mg (Nitroderm TTS 5) si 50 mg(Nitroderm TTS
10). Excipienti: dimeticona, silica aerogel, silicon adeziv medical.
Indicatii tratamentul profilactic al crizelor de angina pectorala;
Actiune: vasodilatator coronarian si antianginos.
Actiune terapeutica: provoaca VD coronariana ameliorand aprovizionarea cu sange a miocardului ischemic;
provoaca VD sistemica, indeosebi venoasa dar si arteriolara (la doze mari) micsorand presarcina si postsarcina, ceea
ce usureaza munca inimii si scade consumul de oxigen al miocardului; dozele mari diminueaza presiunea arteriala.
Pentru adiministrarea perlinguala efectul apare in 2-5 minute si dureaza 10-30 minute; pentru aplicarea pe piele
efectul apare in 20-60 min si dureaza 3-6 ore; in cazul introducerii i.v. efectul este imediat si dispare repede dupa
oprirea perfuziei.
3. Formularea medicamentelor oftalmice.
Formularea medicamentelor oftalmice:
- pH-ul;
- ideal =>pH echivalent cu cel al lacrimilor (7,4);
39
- pH-ul dorit trebuie optimizat pentru stabilitate;
- pH =4-9.
- Tonicitatea=presiune osmotica exercitata de sarurile din solutiile apoase;
- Presiunea osmotica a lichidului apos intraocular;
- Izotonicitatea =foarte importanta in cazul solutiilor intraoculare.
- Limpiditatea solutiile oftalmice nu contin ingrediente nedizolvate sau particule straine;
- Filtrare;
- Conditii aseptice.
- Vascozitatea solutiile si suspensiile oftalmice pot contine polimeri care sa le confere vascozitate si sa
prelungeasca timpul de contact cu corneea;
- Polimerii hidrofili utilizati: metilceluloza, hidroximetilceluloza, hidroxietilceluloza, alcool polivinilic etc.
- Substante active: clasificate in clase farmacologice; ne intereseaza:
Stabilitatea;
Reactiile de degradare fizico-chimice, exemple;
Toleranta pe mucoasa oftalmica.
- Substante auxiliare: substante care ajusteaza pH-ul, sisteme tampon;
- Antioxidanti, chelatanti;
- Conservanti;
- Izotonizanti;
- Agenti de crestere a vascozitatii.
1. Preparate oftalmice moderne-obiective.
Preparate oftalmice moderne obiective
- Cresterea BD:
a. Agenti de vascozitate:
- Strategie importanta a cercetarilor recente din domeniul preparatelor oftalmice;
Polimeri hidrofili: derivati de celuloza, PVA, acid poliacrilic;
Avantaje: formularea de solutii care se pot administra prin picurare, preparare usoara, prelungirea
remanentei;
Dezavantaje: efectul asupra BD a fost minimal la om, semnificatie clinica modesta/buna.
a. Geluri:
- Majoritatea agentilor de vascozitate fomreaza geluri la concetratii mari in apa;
- Avantaje:
Prelungirea remanentei;
Reducerea expunerii sistemice;
- Dezavantaje:
Crestere limitata a BD;
Reducerea numarului de administrari;
Reduc complianta pacientului:
Pilopine HS gel (Alcon); Timoptic (Merck);
a. Prodroguri
- Cresterea permeabilitatii corneei prin modificarea hidrofiliei sau lipofiliei medicamentului.
Eliberarea controlata a SM
a. Nanoparticule:
40
- Latex pilocarpina-acetoftalat de celuloza (pilocarpina absorbita pe particule care au fost suspendate intr-o
solutie apoasa (pH=4.5));
- Piloplex dispersie apoasa polimerica de pilocarpina sub forma de sare si copolimerul de acid acrilic-
laurilmetacrilat.
a. Implanturi
1. Implanturi biodegradabile:
- Fabricate din polimeri hidrofobici dar biodegradabili;
- SM este eliberata prin eroziunea suprafetei implanului;
1. Implanturi solubile:
- Au la baza polimeri hidrofili solubili in apa;
- Lacrisert.
1. Anestezice inhalatorii-aspecte biofarmaceutice si exemple.
- Agentii anestezici inhalatori sunt un grup de substante cu structuri si proprietati comune (exceptie protoxidul
de azot) cu acelasi mecanism de actiune care au capacitatea de a mentine anestezia (componenta de hipnoza in
special) si, uneori, de a o induce.
Halotan (C2HBrClF3) este o hidrocarbura halogenata cu fluor, introdus in medicina in anul 1956:
- Proprietati fizice:
- Punctul de fierbere: 50.2C;
- Densitatea: 1.868 g/cm cub (la 20 de grade);
- Solubilitate: 3,45 mg/mL;
- Greutate moleculara: 195,89;
- Coeficientul de partitie creier/sange: 1,9;
- Nu este inflamabil sau exploziv.
Enfluran (C3H2ClF5O);
- Efluranul este folosit pentru inducerea si mentinerea anesteziei generale in timpul interventiei chirurgicale,
de asemenea, pentru analgezie in timpul nasterii.
- Proprietati fizice:
- Punctul de fierbere: 56,5C;
- Solubilitate: practic insolubil (5,620 mg/L);
- Greutate moleculara: 183,97;
- Toxicitate: 5,4 mL/kg;
- Coeficient de partitie creier/sange: 1,3
- Volatil
Isofluran (C3H2ClF5O);
- Isofluran este un izomer structural al enfluranului;
- Nu este inflamabil;
- Toxicitate mica;
- Prezinta un miros intepator de eter;
- Coeficient de partitie creier/sange satisfacator.
- Greutate moleculara mica;
- Punct de fierbere: 48,5 C;
41
Desfluran (C3H2F6O);
- Miros intepator de eter;
- Agent incolor, neinflamabil;
- Coef de partitie creier/sange: 1,3 satisfacator;
- Greutate moleculara mica;
- Densitate supraunitara;
- Punct de fierbere scazut =22,8C;
- Are un coeficient de partitie gaz/sange scazut (0,42) asemanator protoxidului de azot; inducerea anesteziei
este foarte rapida teoretic insa este limitata de mirosul intepator.
Sevofluranul (C4H3F7O)
- Densitate supraunitara;
- Greutate moleculara: 200,05 (mica);
- Punct de fierbere: 58,6C;
- Coeficient de partitie creier/sange: 1,7;
- Este neinflamabil;
- Are un miros placut;
- In prezenta apei sau absorbantelor de CO2 sufera reactii de hidroliza;
Singurul anestezic gazos folosit la momentul actual este protoxidul de azot
- Asocierea anestezicelor volatile cu N2O; avantaje;
- Reduce necesarul de anestezic volatil (cu aproximativ 50%);
- Apare efectul celui de-al doilea gaz: administrarea de N2O in concentratie crescuta accelereaza rata preluarii
unui al doilea gaz (anestezic volatil administrat concomitent).
Anestezice inhalatorii volatile care se folosesc in medicina:
Halotanul, enfluranul, isofluranul, sevofluranul si desfluranul care sunt lichide la temperatura camerei, solubile in
sange si in apa, au greutati moleculare similiare si nu sunt inflamabile sau explozibile.
42